vineri, august 12, 2022

Gândirea cu mintea proprie se interzice!

Și numeroase, și curioase meandrele vieții teatrale din România. Foarte adesea lovită de un fel de un bizar Alzheimer.

Iată, de pildă, prin instituțiile noastre profesioniste de spectacol se joacă în draci ba Într-un parc, pe o bancă, ba Audiția, piese neîndoienic frumoase și conținând partituri generoase actoricește, dar –hélas! nemilos, chiar prematur atinse de trecerea timpului. În fapt, texte datate! Însă nimeni nu își mai amintește că marele dramaturg Matei Vișniec, pentru care toată lumea teatrală românească mimează un fel de cult, fără însă a-l juca atât cât i-ar merita creația, a scris cândva o piesă ce se chema inițial Richard al III lea nu se mai face. Insuficient jucată la vremea ei, extrem de actuală și astăzi.

Apărută în anul 2005, în volumul Mansardă la Paris cu vedere spre moarte (alt text important de care nu își mai amintește nimeni), piesa s-a jucat sub titlul Richard al III lea se interzice. Am văzut-o prima oară într-o foarte puțin semnificativă  co-producție teatrală româno- franceză (partea română era reprezentată de Teatrul Nottara din București și de Teatrul din Reșița, care pe atunci se chema G. A. Petculescu), i-am apreciat mai târziu valoarea datorită măiestriei marii regizoare Cătălina Buzoianu care a pus-o în scenă în anul 2006 la Bulandra. Cu Virgil Ogășanu în rolul lui Meyerhold. Spectacolul se juca la scurtă vreme după ce un alt mare regizor- e vorba despre Alexandru Tocilescu- montase la București O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu (Teatrul Mic), Comedie roșie (TNB) și Elizaveta Bam (Bulandra) în care, precum Vișniec într-o serie destul de lungă dintre piesele sale, se încumeta să facă, pe cont propriu, procesul comunismului. Richard al III lea se interzice a mai fost montată prin 2009 la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca de Tompa Gábor. Și pe urmă, cel puțin din câte știu eu, gata. Tăcere, praf, uitare. Deși tema, sau, mai corect spus, temele-forte ale piesei-relația foarte adesea contondentă dintre artist și putere, încercarea puterilor cu valențe dictatoriale de a controla mințile creatorilor, de a impune limite libertății interioare, versatilitatea și mâna de oțel ascunsă în mănuși catifelate ale tiranilor cu sânge rece- mi se par și astăzi cum nu se poate mai actuale.

Noroc că Matei Vișniec fiind un autor de literatură dramatică binecunoscut în întreaga Europă, Richard al III lea se interzice se joacă frecvent dincolo de fruntariile României ori ale Franței. Și noroc că la recent încheiată ediție a FESZT, importantă și reușită manifestare de cultură teatrală ce a avut loc în organizarea Teatrului Maghiar de Stat Csiky Gergely din Timișoara, a fost invitat un spectacol cu respectiva piesă, pus în scenă la Teatrul Szkéné din Budapesta. Cred defel întâmplător de regizorul și actorul Sziksai Rémusz, originar din România.

În Richard al III lea se interzice ni se înfățisează, demontează, detaliază multiplele mijloace de care se servește o dictatură în vederea anihilării spiritelor incomode. A celor ce se încăpățânează să gândească cu mintea proprie. Să rămână, în ciuda amplificării operațiunii de intimidare, indivizi cu raționali, cu capul pe umeri. La urma urmei, foarte puțin contează dacă dictatorul roșu I.V. Stalin, unul dintre cei mai sângeroși din istoria omenirii, a asistat, fie și incognito, la o vizionare cu comisia ideologică a spectacolului cu piesa Richard III  a lui Shakespeare pe care tocmai îl pregătea marele regizor sovietic. La fel de puțin importă dacă Stalin l-a vizitat sau nu pe Meyerhold ori dacă i-a telefonat ori ba lui Pasternak spre a afla ceea ce gândește acesta despre arestarea lui Osip Mandelstam, eveniment ce ne-a fost reamintit de o recent apăruta carte în traducere românească a romancierului albanez Ismail Kadaré. Ceea ce contează e că  Stalin ca și toți ceilalți  reprezentanți ai puterii discreționare au întotdeauna complici. Mari și mici tovarăși de drum.

Vsevolod Meyerhold s-a încăpâțânat să pună în scenă piesa lui Shakespeare și să o facă fără a-l caricaturiza pe Richard, în care a văzut un fel de seamăn sau, mai corect spus, de nacealnik al oamenilor sovietici deveniți prizonieri ai gândirii captive, convins fiind că “Richard reprezintă răul direct. Sincer și pur”. Ca și că “puterea se iubește pe sine însăși”. Iată de ce regizorul spectacolului budapestan l-a ales drept interpret al lui Stalin pe actorul Fodor Tamás, creatorul unui personaj aparent prietenos, amabil, versatile, unsuros, mieros care, pesemne, prețuiește arta și artiștii, chiar și pe aceia vădit non-conformiști. Formaliști, ce se abat de la linia partidului, de la religia realist-socialistă. Însă, în discursul ținut înainte de petrecerea dată în cinstea acestora, Stalin își dă arama pe față. Nu doar că le dă indicații prețioase, ci recurge la datul cu pumnul în masă. La amenințări mai mult sau mai puțin voalate. Este doar unul dintre momentele forte ale spectacolului. Același Fodor Tamás îi mai joacă și pe mama și tata lui Meyerhold ce își vizitează fiul în misiuni pretins de bune oficii. Ei joacă rolul unor binevoitori și benevoli agenți de influență al căror rol este acela de a-l determina pe marele regizor să renunțe fie la titlu, fie la modul de aducere în scenă al scrierii shakespeariene. Același lucru îl vor face din înalt ordin și interpretul lui Richard (Nagypál Gábor), și Tania, soția regizorului (Bánfalvi Eszter), și copilul încă nenăscut al cuplului (Sziksai Rémusz), și sufleoza (Bánfalvi Eszter). Și gardianul șef (Kaszas Gergö) care știe că execuția lui Meyerhold e de domeniul iminenței. E în legea și intimitatea societății totalitare. În firea nefirescului înțeles ca lege organic de funcționare a societăților totalitare.

În spectacolul Teatrului Szkéné din Budapesta, gândit de Sziksai Rémusz la intersecția dintre realism, grotesc, oniric și coșmardesc, la limita dintre tragic, comic și ridicol ( e vorba aici despre ridicolul ființei umane care, sperând că poate să salveze, își pune în cui însăși însușirea supremă- gândirea) rolul marelui regizor sovietic este jucat exemplar de un mare actor. E vorba despre Mucsi Zoltán. Al cărui personaj obosit, terorizat, asaltat din toate părțile, trădat, abandonat de toți ce până deunăzi îi aduseseră omagii, refuză cu încăpățânare abandonul, frica, cedarea, pactul, demisia morală. Cred că avem de-a face aici cu o creație actoricească exemplară. Integrată perfect ansamblului. La a cărui desăvârșire au contribuții importante și ceilalalți componenți ai distribuției- Újvári Milán, Barabás Anita, Jessica Simet, Horváth István, Váth Máthé, Egyed Bea,Szász Dániel, Szilvási Anna, dar și  Cziegler Balász (decor minimalist, fundamentat pe valențele expressive ale culorii negre și light design), Marina Sremac (costume și ele bazate pe alternanța alb-negru), Hoffer Károly (designer păpuși, creatorul unui excelent cap al lui Richard, servit de Stalin în chip de hrană participanților la zaiafet) și Újvári Milán (coregrafia cu dansuri rusești sau pe celebrul vals al lui Sostakovici și nelipsitele Nopți moscovite).

Teatrul Szkéné din Budapesta

RICHARD AL III lea se interzice de Matei Vișniec

Dramaturgia și regia artistică: Sziksai Rémusz

Traducerea: Patkó Éva

Decor și light design: Cziegler Balász

Costume: Marina Sremac

Designer păpuși: Hoffer Károly

Coregrafia: Újvári Milán

Cu: Mucsi Zoltán, Kaszas Gergö, Nagypál Gábor, Banfalvi Eszter, Fodor Tamás, Sziksai Rémusz, Újvári Milán, Barabás Anita, Jessica Simet, Horváth István, Váth Máthé, Egyed Bea, Szász Dániel, Szilvási Anna 

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carti noi

 

A apărut numărul special Engaging God’s Language sau Însușind limbajul lui Dumnezeu al revistei Diakrisis pe anul 2022, al 5-lea volum de la data fondării revistei academice (2022),  publicație care apare fie în format digital fie editat, la editura Eikon, București.  Citeste mai mult

 

Carti noi

La Editura Trei tocmai a ieșit din tipar, special pentru Bookfest, „Istoria Filosofiei” de A.C. Grayling. O lucrare apărută recent, scrisă de unul dintre cei mai buni specialiști în filosofie de azi. Această istorie se remarcă prin tratarea foarte clară a temelor și ideilor. Ediția românească arată foarte elegant, are peste 700 de pagini, și o puteți obține cu reducere la Bookfest.

 

Carte recomandată

 

Excelentă carte de luat în vacanță! Distractivă, delicioasă, brutală.  Tot ce a rămas ascuns, nespus și neexplicat în filmul lui Tarantino: detalii toride, crime nerezolvate, secrete din culisele industriei, anecdote sordide despre staruri care întruchipează pentru fani perfecțiunea sau momente sublime de pe platourile de filmare ale unor filme de mult uitate. Mai bună decat s-ar fi asteptat fanii regizorului sau criticii literari.

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro