joi, martie 28, 2024

Gânduri despre diaspora

Ura față de românii de peste hotare a fost instrumentalizată încă de la începutul anului 1990, când celor ce reveneau în țară după decenii de comunism li s-a spus în față: „Voi n-ați mâncat salam cu soia!“. Era cel puțin absurd acest reproș, ca și cum, dacă au fost pribegi prin țări mai civilizate, n-ar avea dreptul să participe, în noul moment istoric, la reclădirea țării. Dar era și o insinuare la mijloc: voi, cei întorși, nu ați suferit în captivitatea cotidiană de sub Ceaușescu, deci nu aveți dreptul să vă dați cu părerea despre cum ar trebui să arate pe viitor această țară. Veniți cu interese străine, iar noi „nu ne vindem țara“. Unul dintre candidații la funcția de președinte, Ion Rațiu, întruchipa în totalitate imaginea celui reîntors, iar această retorică, răspândită prin media aflată încă sub monopol, i-a zdrobit efectiv șansele în alegeri.

Au venit apoi din exil alte figuri, care au dovedit, prin activitatea și influența lor, că cei reîntorși pot contribui totuși cu mult, cu foarte mult, la repunerea în normalitate a României. De pildă istoricul Neagu Djuvara, boierul Djuvara, un om care a reușit să învingă, cu noblețea și generozitatea lui, ostilitatea hrănită în populație de emanații revoluției din ʼ89: „Am venit ca să ofer, nu ca să primesc“, spune Djuvara într-un interviu din acei ani, iar adevărul acestor vorbe își are acoperirea cu asupra de măsură în cărțile, conferințele și emisiunile sale radio și tv din anii care au urmat. Ne-a dăruit cea mai onestă istoriei a României, „povestită celor tineri“, un dar neprețuit după atâtea decenii de istoriografie instrumentată politic.

O nouă diasporă a apărut o dată cu anii ʼ90, continuând cu anii 2000: diaspora studioșilor, a celor plecați la studii și reîntorși după ce au urmat vreo facultate sau au terminat vreun doctorat „în afară“. Nu erau puțini aceștia, însă doar câțiva dintre ei, o dată întorși, au fost „omologați“ de instituțiile de învățământ sau de cercetare din România. Ușile le erau închise, posturile ocupate, diplomele lor obținute la universități prestigioase ale Europei nu valorau nimic în fața comisiilor de concurs din universitățile românești.

După 2007, anul intrării în Uniunea Europeană, a apărut un fenomen nou: o dată cu libertatea de circulație în spațiul european, a apărut diaspora celor plecați la muncă, „diasporenii“. Au plecat masiv oameni din toate categoriile sociale: șoferi, zugravi, menajere etc. dar și oameni cu pregătire: exodul medicilor a fost unul dintre cele mai dramatice fenomene pentru societatea românească. În spatele acestei masive emigrații lucrative a apărut și tragedia copiilor rămași aici fără părinți, de pripas.

La alegerile prezidențiale din 2009, în seara în care Mircea Geoană sărea în fața camerelor de luat vederi, jubilând la aflarea primelor rezultate, în spatele lui se afla un personaj cu o vădită îngrijorare pe față: Liviu Dragnea. E chiar comică discrepanța dintre bucuria sinceră a lui Geoană și lipsa de zâmbet a celui din urmă, deși teoretic, fiind în fața televiziunilor, ar fi fost obligat să zâmbească, măcar de formă. Pierderea alegerilor la mustață i-a șocat pe pesediști, i-a cutremurat, o vreme au crezut că li s-au făcut vrăji (gen „flacăra violetă“), dar în cele din urmă au realizat că ceea ce le-a adus înfrângerea a fost votul diasporei.  Au început să fantasmeze, în stilul lor, despre presupuse fraude la Ambasada din Paris, unde s-a votat într-adevăr intens, dar asta fiindcă li s-au deschis oamenilor porțile ambasadei, permițându-li-se să se afle la ora închiderii în incintă și să poată vota. Furia pe „diasporeni“ trebuie să fi atins atunci cote maxime. Drept care au luat măsuri: au înlocuit bunăvoința cu obstrucționarea.

Ce s-a întâmplat în noiembrie 2014 a fost și rămâne de pomină. Am atras atenția lumii întregi prin cozile și scandalurile de la ambasade, prin efortul adesea supraomenesc făcut de românii din afară, la primul și la al doilea tur, de a străbate sute și mii de kilometri pentru a sta apoi la cozi imense în fața secțiilor de votare insuficiente. Nu cred că poate exista îndoială în ce privește premeditarea acestui incalificabil gest al autorităților române de a repartiza în așa fel secțiile de votare ­­­­­­­­­­­­­ încât votul să fie practic împiedicat. Totul s-a întors însă împotriva lor, indignarea față de strâmba organizare a alegerilor i-a făcut și pe mulți din țară să iasă la vot și să schimbe în mod surprinzător decizia. Nu este deloc nepotrivit să presupunem că, din acea clipă, ura PSD pentru românii plecați și emancipați în afară a devenit endemică.

Momentul 10 august se integrează cât se poate de coerent în tabloul istoriei recente a României. Diaspora și-a anunțat prezența din timp, lucru care a dat ocazia celor ce o urau din rărunchi să și „coacă“ ceva. Încruntarea lui Liviu Dragnea din filmulețul cu Geoană a devenit încruntarea sutelor de jandarmi aduși de prin colțurile țării (cum au fost aduși cândva minerii) și puși să joace într-un scenariu dezonorant pentru uniforma pe care o poartă. Toți cei prezenți acolo sau la televizor au văzut forțe de ordine făcând jocul periculos, extrem de periculos, al provocării. România a semănat, în acea seară, cu Venezuela[1]. Rămâne acum ca ceea ce am văzut cu toții să devină adevăr juridic, bazat pe probe, pe analiză competentă a organelor de anchetă. Nu știm cât va mai dura până atunci, deocamdată ne tratăm cu obrăznicia ministresei  Carmen Dan și cu împăciuitorismul garnisit cu icoane al șefilor Jandarmeriei.

Diaspora s-a întors la munca ei din străinătate după ce a primit o grea lovitură. A primit gaze, bastoane, a fost fugărită și intimidată. Dincolo de asta, i s-a dat de înțeles că nu e cazul să mai revină, că nu e dorită, că aici e nevoie de oameni care să rămână captivi celor ce, cu dibăcie, au luat puterea de la Ceaușescu în 1989. Ne mișcăm într-un cerc vicios al captivității: cei care sunt vinovați de astfel de atrocități au și mijloacele de a împiedica să li se dovedească vinovăția, drept care fac uz de ele cu cinism.

Dar dacă, totuși, vremurile s-au schimbat? Ce se va întâmpla dacă, totuși, procurorii din Parchetul General vor avea puterea să indice vinovații și judecătorii să-i trimită unde le este locul? Dacă așa ceva se va întâmpla, vom putea spune că diaspora aceasta, atât de urâtă de putere încă din 1990, efectiv ne-a salvat. Ca și în 2014.

Dacă nu, poate peste alți 30 de ani, copiii sau nepoții noștri, cu aceeași exasperare, vor încerca din nou să spargă această crustă a istoriei.

NOTE__________


[1] https://www.facebook.com/SFGate/videos/10158644867750594/

Distribuie acest articol

49 COMENTARII

  1. Cei din Romania au nevoie de diaspora numai sa pompeze bani aici. Avem nevoie de banii lor. Ei sa stranga cureaua cat pot prin Anglia, Spania, Italia si sa ne dea banii noua sa petrecem in tara. Atat.

    Vedeti in guvernul Romaniei un singur om care a studiat in Germania sau in Anglia? Nu. Usile sunt blocate pentru ei.

    Vedeti printre prefectii si sefii de consilii judetene vreun singur roman care a studiat si muncit in Italia sau Spania? Nu, totul este blocat pentru ei in teritoriu. De aceea au si plecat din tara.

    Credeti ca, copiii celor din diaspora au vreo sansa sa se angajeze in vreo prefectura, primarie sau institutie de stat? Nu, toate usile sunt inchise pentru ei.

    Ei sunt buni numai sa trimita bani in tara.

    • „Vedeti printre prefectii si sefii de consilii judetene vreun singur roman care a studiat si muncit in Italia sau Spania? Nu, totul este blocat pentru ei in teritoriu. De aceea au si plecat din tara.”

      – ceva nu merge aici dpdv logic. Adica au plecat a doua oara?

      Niciodata nu voi intelege ce a fost/ce este in mintea celor ce au ingropat o multime de bani (castigati greu/usor, nu conteaza; nu sunt bani furati, asta conteaza) in casoaie pe aiurea prin tara.

      Si mai mult, cei ramasi acasa NU merita banii celor plecati! E un adevarat sindrom Stockholm! Ma doare sufletul de fiecare leu lasat taxa catre statul roman de fiecare data cand vin pentru cateva zile in tara. Ma doare sufletul ca merge in buzunarele unor nenorociti aflati la putere sau in pensiile unor „speciali”.

      • „- ceva nu merge aici dpdv logic. Adica au plecat a doua oara?”

        Nu este nicio problema de logica. In general, oamenii din provincie care pleaca la munca in strainatate sunt cei pentru care usile la resurse si pozitii sunt blocate in tara. Vedeti ca cau plecat copiii lui Dragnea, ai lui Daea, ai lui Balalau la munca in strainatate? Nu.

        Cei care pleaca la studii sunt o categorie distincta: unii (o minoritate) sunt copiii celor care au acces la resurse si pozitii.

        Oamenii acestia pleaca in strainatate sa munceasca, sa studieze, si acumuleaza o experienta in acele tari. Unii vin relativ des in tara si uneori iau in calcul sa se intoarca definitiv. Dar constata ca toate usile catre resurse le sunt blocate. De aceea scriam ca nu a fost recrutat niciunul cu experienta in strainatate sa fie prefect, sef de consiliu judetean, ministru, consilier de ministru. Aici este loc numai pentru valcovi si ciuvici.

    • Ciolos. Cineva din familie facea misto de el, „a facut si el un an la aggricultura, colea, un parlit, plin de bube, merge cu o vrajitoare la sedinte misa”.

      Nivelul. Persoana aceea din familie este intelectuala cu studii in Franta.

  2. Diaspora are darul de a irita localnicii, atunci când se află în vizită în România. Al dvs. sincer :)

    Când ajung prin România, mă trezesc făcând comentarii critice despre tot felul de lucruri care nu merg cum trebuie, iar cam pe la al treilea sau al patrulea comentariu devine deja vizibilă iritarea interlocutorului, chiar dacă suntem prieteni. Sau tocmai pentru că suntem prieteni. Așa că încep să mă mai și abțin, pentru că multe din acele lucruri care nu merg cum trebuie ar avea nevoie de ani ca să fie schimbate.

    Diaspora poate interveni ocazional, cum a fost votul din 2014, deși chiar și atunci au contat mai mult sutele de mii de telefoane date în țară, pentru a-și trimite rudele să voteze, decât voturile direct exprimate la consulate. Dar unele lucruri nu le pot rezolva decât cei rămași în țară. De exemplu, dacă Dragnea sau Dăncilă refuză să folosească SPP ca să nu se afle pe unde umblă și cu cine se întâlnesc ei, bazându-se în schimb pe interlopi și pe Jandarmerie, asta e ceva ce trebuie rezolvat în țară. Și e mult mai important decât investigațiile referitoare la 10 august.

  3. Noi şi ei
    Lupta de clasă în naţionalcomunismul ceauşist a dus la eliminarea acelei clase de „burghezi“ pe care au exterminato cu succes tovarăsii de „origine sănătoasă“ 1945-1989. E un gol în economia, cultura şi politica ţării până azi. Cum poate fi reclădită societatea civilă atomizată brutal 1945- 1989 fără ajutorul acelora care se simt legaţi de locurile natale (Legea Românizare 1941: Expropierea, deportare şi eliminarea evreilor în naţionalismul legionar ortodox. După 1945 evreii au fast „vânduţi“ pentru Dolari în Naţiunea ceauşistă. Minciuna, hoţie şi eliminare ca practică de guvern dâmboviţean de peste77 de ani).

    …. „…. Ura față de românii de peste hotare a fost instrumentalizată încă de la începutul anului 1990, când celor ce reveneau în țară după decenii de comunism li s-a spus în față: „Voi n-ați mâncat salam cu soia!“. Era cel puțin absurd acest reproș, ca și cum, dacă au fost pribegi prin țări mai civilizate, n-ar avea dreptul să participe, în noul moment istoric, la reclădirea țării.. Veniți cu interese străine, iar noi „nu ne vindem țara“. …. „…..

    Nu a fost deajuns ca generaţia interbelică să fie defăimată după eliberarea 1989, trebuia asigurată puterea pentru puii de securişti după vechia lozincă bolsevică: „Noi si ei“. Populismul de „stânga“ practicat 1945-1989-2918 de PCR/FSN/PSD se bazează pe: NOI. Cei buni sunt „ai nostri“, sunt „penalii patrioţi“ 1990-2018. Cei răi sunt EI, opoziţia internă, strada (statul paralel), „străinii“ (V. Ponta: eu sunt mândru român ortodox, el e străinul, K.W. Iohannis… după 700 de ani familia în Sibiu).

    …“…Diaspora s-a întors la munca ei din străinătate după ce a primit o grea lovitură. A primit gaze, bastoane, a fost fugărită și intimidată. Dincolo de asta, i s-a dat de înțeles că nu e cazul să mai revină, că nu e dorită, că aici e nevoie de oameni care să rămână captivi celor ce, cu dibăcie, au luat puterea de la Ceaușescu în 1989…“…..

    Ce înseamnă azi aderarea 2007 la „principiile normative“ UE?
    Atacul asupra preşedinţiei a început 2018. „Noi şi ei“, cu lozinci politice populiste bine cunoscute şi de mult timp practicate, se poate obtţne din nou votul electoratului 2019/2020? Dragnea/PSD pune mâna 2019 pe presedinţie şi obţine în „democraţia originală autohtonă specifică“ un al doilea mandat 2020?
    Eu cu cine votez?… … I.L. Caragiale
    „Noi şi ei“
    Curat murdar

    • Eu as indrazni sa spun ca una se vede si alta e. :-).

      Faptul ca unii sunt mai vorbareti si mai agresevi nu inseamna ca ei foremaza majoritatea sau ca exprima constiinta colectiva.

      Exista totusi destui care si-au pastrat bunul simt. Doar ca multi dintre ei se exprima rar sau poate chiar nu au obisnuinta de a se face auziti.

      Mai sunt sincope, mai multe decat in statele avansate, e si normal la inceput. Dar tendinta pe termen mediu si lung este una pozitiva. Sigur ca e greu de vazut, toti am vrea sa traim mai bine cat mai repede. Dar merele au nevoie de timp sa se coaca. La inceput sunt verzi si acre.

      • Ce bine ar fi.
        Obstacolele vin din trecutul recent. Intreprinderile familiale lipsesc 1989. Intreprinderile mijlocii cu tradiţie lipsesc 1989. Intreprinderile care fac inovaţii lipsesc 1989 (Würth Schrauben, Stihl Sägen, Fischer Dübel, etc).
        Inovaţii, export, industria 4.0, salarii mari e drumul 1949-1989-2018 în RFG (Soziale Marktwirtschaft Ludig Erhardt/ CDU, Wohlstand für alle).
        Administraţia publică, institutile statului, servicile publice după eliberarea 1989 sunt în mâna unor dobitoci jecmănitori. Nu trebuia să dureze 29 de ani pentru ca strada să se opună guvernelor trecătoare de jecmănitori.
        O altă societate nu e, de acord. Pentru mulţi tineri durează prea mult timp până când se obţine din nou încerdere, încredere între locuitori, încredere în statul de drept, încredere în Instituţile statului, încredere în servicile publice, încredere în parlament, încredere în guvern. Tinerii au azi dubla cetăţenie, cea din ţara natală şi cea suplimentară din UE. Ei sunt azi oameni liberi, îşi pot alege liber locul de muncă, reşedinţa în UE.
        E. Macron reformeaza azi serviciul de sănătate francez. Aici e un stat tradiţional centralizat de 500 de ani şi totuşi scârtie tare. E nevoie de două mandate E. Macron, de 10 ani pentru a restructura, reforma statul şi economia franceză.
        Cum pot fi atraşi investori pentru industria 4.0 în ţară? Cum se poate accelera inovaţia în intreprinderile din ţară?
        Salarii mari europene în ţară … ….

        • Veniturile in Romania sunt cel putin suficiente. Chiar as spune ca sunt exagerate comparat cu ceea ce se produce.

          ===

          Problema esentiala a Romaniei non-politice este, dupa mine, pierderea proprietatii teremenilor. Nu este posibila nici o discutie serioasa despre nimic in momentul in care interlocutorul tau inventeaza sensuri noi, numai de el cunoscute, unor termeni uzuali.

          Stiu ca pare putin, dar este suficient pentru a prabusi orice initiativa. Veti fi surprins de intelesurile obscure si funambulesti pe care romanii le dau termenilor precum „inovare”, „predare”, „invatare non-formala” si altora de acest tip.

          Acesta este efectul unei educatii bazate pe minciuna, pe minciuna raspandita la greu peste tot, la parinti, profesori, copii.

          Aceasta este si sursa eternei mirari a unora din diaspora: „Nu pricep de ce vreti sa plecati, totul pare in ordine, sigur sunt si probleme dar nici la noi nu e Raiul”, Sunt convins ca unora pur si simplu nu le vine sa creada in ce hal de mincinoasa a ajuns Romania : „Hai, domle, chiar asa?! Nu se poate, esti mata prea cusurgiu!”.

          Subliniez ca nu ma refer la politica, la coruptie si la astfel de „subiecte inalte”. Ma refer la traiul de zi cu zi, la relatiile sociale cotidiene.

          ===
          Sunt perfect de acord cu ideea impulsului economic prin intreprinderi mici si mijlocii.

          Dar detaliile legale, puse de guvernarile socialiste care s-au tot perindat prin ROmania, fac astfel de lucruri imposibile. Sau, ca sa fiu exact, conduc doar la noi si noi minciuni.

          Firme care se infiinteaza doar ca sa ia subventiile. Firme care dau faliment pentru ca nu pot agaja in conditiile draconice impuse de legislatie, firme care nu rezista din cauza concurentei directa a statului sau a unor firme clientelare care au capusat statul si achizitiile publice. Si as putea continua pe pagini intregi.

          Capitalismul nostru este „de vitrina”, e bun de arata UE si USA, dar deocamdata traim din „redistribuirea” (citeste jefuirea) veniturilor celor care au afaceri corecte (din ce in ce mai putini) si din imprumuturi cu dobanzi groaznice.

          ===

          In 1989 Romania a trecut de la comunism la socialism. Acum ar cam fi timpul sa treaca de la socialsim la capitalism.

          Diaspora ar putea ajuta mult la aceasta „cvasi revolutie” prin simpla explicare a starii de lucruri din cotidianul statelor capitaliste unde traiesc. Parerea mea :-)).

          • Soluții sunt. Idei mai sunt. Nimic nu e definitiv pierdut.
            Pe plan local cetățenii văd ce se întâmplă în fața ușii cu ochii lor. La nivel de oraș se poate începe cu refuzul participării la jaful MARE practicat de multi budgetari. Refuzul de a accepta bacsisul la primărie, în spitale, la școli are șanse bune pe plan local. Era digitală oferă posibilitatea de a publica pe platforme locale. Multe orașe care își crează platforme locale (Nachbarschaft era tradiția sașilor în Siebenbürgen, e practicată până azi în RFG an de an de la distanță prin o sută de întâlniri ale bătrinilor sași din localitățile lor de origine unde familiile lor au trăit 700 de ani) pot combate „minciunile” publicate în mediile de stat în mâna unor mârsavi. Contactele locale pot deveni, sunt un izvor de încredere. Fără încredere între locuitori cel putin pe plan local nu văd soluții eficiente azi.
            Generația cu biografia în două epoci foarte diferite cunoaște pericolul cu „democrația originală autohtonă specifică” în care puii de securiști ocupă posturile în administrația publică, instituțile publice, parlament și guvern. Acuz pe „academicienii colaboratori” care ling azi talpa lui Dragnea/PSD așa cum au practicat-o în naționalcomunismul ceaușist.
            Intreprinderile mici au nevoie de statul de drept consolidat. Fără încredere în justiție, în instituțile statului nu se pot crea jobs bine plătite în noile intreprinderi private.
            Statul occidental sustrage o mare parte din BIP pentru „redistribuire socială”. In Franța cu 54% redistribuire s-a ajuns la stagnare. In RFG cu 44 % s-a ajuns la o limită peste care nu mai există acceptanță. In Suedia cu impozite mari s-a produs acum un cutremur la alegeri. Vestul UE are probleme la nivel înalt de bunăstare.
            Românii de azi nu merită să fie batjocoriți la infinit de cei care de fapt sunt „continuitatea politică” PCR / FSN /PSD. Repsonsabil îi văd pe adulti care trebuie să ferească copii de poveri. Un al doilea mandat Dragnea/PSD înseamnă datorii de stat peste 100 miliarde de Euro la bănci private globale. Cresterea dobânzilor și stagnare economică în țară și UE va crea probleme mai mari decât sunt azi. Cred că nu e acceptabil un scenariu românesc în care tinerii din țară sunt jecmăniți, prădați o viață întreagă.
            România europeană … ….

  4. Am senzatia ca suntem pe punctul sa trecem in extrema cealalta: nu cumva diaspora devine o elita care ne priveste de sus? AM trecut de la „n-au mancat salam cu soia” la „prostii care au ramas in tara”.
    Chiar pe acest forum, constat ca devin consistente comentariile negative generalizatoare la cei ramasi:
    „Din totalul celor ramasi acasa, ponderea de retrograzi, lepre si bugetari e tot mai mare…”
    „Acum, javrele, rebuturile umane, gangsterii mafiilor, și trădătorii de țară, au făcut aerul irespirabil.”
    “Romanii sunt prea prosti sa voteze”
    „cei mai buni au plecat, iar prostii ramasi se fac ei intre ei academicieni, doctori si generali, impartind dreptatea si prosperitatea !”
    samd. Am extras din comentarii care nu par sa apartina unor persoane cu un nivel de educatie precar predispuse la invective gratuite sau postari platite…
    Dar…
    Daca fac o socoteala aproximativa, in functie de surse, se apreciaza ca ar fi 4-5 milioane de romani lucrand in afara tarii. Cea mai mare parte dintre ei, din categoria peste medie din punct de vedere profesional, inclusiv varfuri. Asta inseamna evident un deficit de forta de munca in tara, mai ales ca, destul de multi dintre acestia presteaza munci sub calificarea de baza si ca urmare, un handicap greu de depasit pentru relansarea economiei.
    Pe de alta parte prin acest exod numarul participantilor la vot s-a redus in mod obiectiv cu cel putin 3 milioane (voturi care in mod normal nu ar sustine pSD). Si ajungem la absenteism. Cati dintre cei ramasi voteaza anti PSD cand stim ca PSD poate scoate oricand 4-5 milioane la vot de partea lor? (ei zic ca cel putin 7 dar asta cand se mobilizeaza fiindca se simt cumva amenintati)
    Cate voturi vin din diaspora, (100.000 in 2016 / 360.000 2014) ca sa reprezinte cnsistent pe cei 4 sau 5 milioane si sa se adauge celor din tara? Evident, nu pot veni suficiente cat sa schimbe balanta la alegerile generale, mai ales ca si oferta politica, de partea opusa psd este atat de dezlanata.
    Asta este starea de fapt: directia este catre dezintegrare. Semnele de schimbare a directiei nu se vad.
    Iar Diaspora pare sa ne acuze, in masa, ca nu suntem destul de activi…

  5. „Totul s-a întors însă împotriva lor, indignarea față de strâmba organizare a alegerilor i-a făcut și pe mulți din țară să iasă la vot și să schimbe în mod surprinzător decizia. ” –> „Indignarea? Indignarea celor din tara? Cata ipocrizie! Numai eu stiu si prietenii mei cate telefoane am dat in tara, la rude si prieteni pentru a iesi la vot. Insa si ei vedeau din canapeaua confortabila cozile imense de la ambasade, insa n-au catadicsit sa iasa din casa. Iata , asadar cat de „indignati ” au fost romanii de acasa. Ma intreb oare de ce n-au fost la fel de „indignati” si in 2016 cand, in ciuda faptului ca diaspora si-a facut treaba si s-a dus sa voteze, cei de acasa au preferat sa nu iasa la vot. Rezultatul il vedem astazi in parlament si guvern. Apoi din nou diaspora a venit sa protesteze pe 10 august, neacceptand peisajul dezolant care se intindea la orizont, si din nou a fost alungata din propria tara. Si inca ceva, la TOATE protestele care au avut loc din 2017 pana azi, au participat si oameni din diaspora, oameni care veneau special cu avionul pentru a fi alaturi de romanii din tara. Stiu ce zic pentru ca am prieteni care veneau constant in tara de cate ori se organizau proteste.

    • @mike (19/09/2018 la 11:13)

      „Ma intreb oare de ce n-au fost la fel de “indignati” si in 2016 cand, in ciuda faptului ca diaspora si-a facut treaba si s-a dus sa voteze, cei de acasa au preferat sa nu iasa la vot. Rezultatul il vedem astazi in parlament si guvern.”

      Dupa cate stiu eu cei din diaspora nu voteaza la alegerile prezidintiale si pentru cele cateva locuri (6 locuri dar nu sunt sigur): locurile din parlament au fost ocupate iar in guvern nu prea am auzit sa fi fost vreodata vreun „diasporean”.

      Poate ar fi mai potrivit sa fie adusa in discutitie acest numar (de parlamentari reprezentand diaspora) in comparatie cu numarul parlamentarilor reprezentand minoritatile locuitoare din Romania (mai putin pe cea maghiara)., raport net favorabil acestora din urma.

      • Supa parearea mea, alegereas distincta a reprezentantilor diaspora, ca in cazul minoritatilor, ar fi net dezavantajoasa diasporei. Acest lucru ar insemna ca intotdeuana diaspora sa fie in minoritate, comparativ cu sistem actual cand prin intermediul partidului votat, exista posibilitatea sa faca parte dintr-o majoritate.

        • @ Dedalus (20/09/2018 la 8:21)
          „… alegereas distincta a reprezentantilor diaspora, ca in cazul minoritatilor, ar fi net dezavantajoasa diasporei.

          Vi se pare ca 2 milioane de cetateni (cu drept de vot) din diaspora pot fi reprezentati mai bine de partide in timp ce minoritatile din Romania (care, dupa umila mea parere, sunt mult mai putini) TREBUIE sa fie reprezentati de persoane alese doar de fiecare minoritate ?. Va rog sa aveti in vedere numarul de parlamentari ai minoritatilor (mult mai mare decat) fata cele 6 locuri acordat „diasporei” de 2 milioane !.

          • Da, pentru ca exista o diferenta fundamentala.

            Primul argument:

            Minoritatile nationale au reprezentanti in Parlament, chiar daca sunt in numar insignifiant. Sensul este de-si reprezenta interesele de grup etnic, de a avea o voce.

            In cazul diapsorei, interesale sale nu sunt de grup etnic, diaspora nu are caracteristici culturale diferite de ale romanilor de etnie romana.

            Un al doilea argument ar fi asa:

            Sa presupunem ca diaspora ar alege reprezentanti in Parlament, la fel ca minoritatea X. Ar avea un numar Y de parlamentari.

            Care ar fi orientarea lor politica? Multi presupun ca ar fi de dreapta. Dar nu este necesar sa fie asa. UDMR ne arata cum functioneaza un astfel de partid – practic este non-ideologic si merge dupa gruparea politiica care corespunde intereselor sale. Ar fi Partidul Diasporei in aceeasi situatie? Cel mai probabil da.

            Sa nu uitam ca social democratia (stanga) este foarte puternica si cu multi adepti. A nu se confunda social democratia cu partidul din Romania cu acelasi nume. Supravietuirea sa pe termen mediu nu o garanteaza nimeni, mai ales daca prin reactie se foremaza un partid social democrat real. Intr-o asemenea situatie, va fi disaposra liberala sau social-democrata? Dupa multe comentarii de pe aici, vor fi destui social-democrati,

            Un al treilea argument consta in posibilitatea de a organiza oricum diaspora intr-un partid politic. Din cate stiu, organizarea in partid este permisa cetatenilor romani.

            Iar un al patrulea argument este de natura pur matematica: daca ai trimis 200,000 voturi la drapta, ai intarit dreapta. Daca ai trimis 200,000 de voturi la tine, dreapta e mai slaba cu acele 200,000 de voturi.

            ===

            Desigur, sunt doar niste consideratii pornind de la mecanismele de reprezentare si de vot. Departe de mine gandul sa ma bag in treaba celor care doresc organizarea diasporei.

          • Am priceput ce doriti sa spuneti (mai greu, mea culpa): ca 2 milioane de cetateni ai disaporei nu pot vota decat o singura lista, si aceea restransa, in timp ce alte circumscriptii mai mici din tara au mai multi pe lista.

            Asta cred ca s-ar rezolva simplu prin impartirea circumscriptiei 43 in mai multe circumscriptii, poate pe criteriul geografic: 43 – America de Nord, 44 – America de Sud, 45, Africa, 46 Asia si Australia. Doar un exemplu.

            Ar fi rational asa , intr-adevar, pentu ca nici Romania nu e o singura circumscriptie ci e impartita pe criterii administrative (dar geografice in final).

            Ar fi intr-adevar mult mai corect asa, cu mai multe circumscriptii. Ar permite si organizarea de formatiuni politice (nu neaparat partide) teritoriale in diaspora.

            Dar asta nu are legatura cu minoritatile – alt principiu – ci cu echilibrul in alegereile parlamentare. Asa cum e acum e intr-adevar o minciuna, ne prefacem ca dam drept de vot diasporei.

            De acord cu reprezentarea proportionala a diasporei. Ar merita discutat foarte serios aceasta treaba, explicata. Poate scrie cineva un articol, asa ar fi si o documentare la indemana.

      • @Dang „Dupa cate stiu eu cei din diaspora nu voteaza la alegerile prezidintiale”–> Diaspora voteaza frate la alegerile prezidentiale, n-ai vazut cozile de la ambasade in 2014? Cei din diaspora au votat cu eurodeputatii pentru ca n-au avut dreptul sa voteze cu cei din tara. In PE alegi dupa partid pentru ca nu-i cunosti pe toti deputatii din toate partidele. Ce vroiam eu sa subliniez era ca, daca si cei din Romania s-ar fi mobilizat cum se cuvine poate n-ar mai fi castigat PSD-ul astazi. Oricum, la momentul ala in 2016 n-am inteles de ce observatorii din sectia de votare erau asa de tristi… ne-au zis ca urmeaza vremuri grele pentru noi. Probabil se bazau pe absenteismul din Romania.

        • @ mike (20/09/2018 la 9:27)

          Mea culpa frate. Lipseste un „decat” . Rog a se citi:

          “Dupa cate stiu eu cei din diaspora nu voteaza DECAT la alegerile prezientiale si ……”.

          Oricum diaspora (cel putin 2 milioane de cetateni cu drept de vot) nu poate vota decat acei 6 deputati in Parlamentului, nu-i asa ?

          • Situatia de la alegerile parlamentare din 2016:

            Daspora: două milioane de buletine de vot, 417 secţii.

            Toată străinătatea reprezintă o circumscripţie, nr 43. Doar aceia care pot demonstra că au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot vota la secţiile de votare în străinătate.

            • @ Dedalus (23/09/2018 la 14:33)

              „Toată străinătatea reprezintă o circumscripţie, nr 43. Doar aceia care pot demonstra că au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot vota la secţiile de votare în străinătate.”

              Deci dispora cea de (3 -5) milioane de care vorbeste toata suflarea romaneasca (policieni, analisti, filozofi etc.) se reduce dramatic doar la cei cu domciliul in strainatate.

              Ceilallti (nu sunt diaspora) ar trebui sa voteze – sau sa fie atrasi/convinsi de partidele/politicienii din tara – la sectiile de votare afiliate domiciliului.

              Cine-i convinge ? Asta-i mare problema, dupa parerea mea si trebuie rezolvata rapid: altfel rezultatul se prefigureaza !

      • Cei „de-acasa”, multi de tot, zic si gandesc romaneste, adica cum li se zice la haznale: au venit, da da, vedem de ce , ca sa dea jos un guvern democratic si sa-l puna dictator pe slutul ala bubos si curva lui de la dna.

        Mot a mot, din familie.

        • Antenele sunt televiziuni de partid, declarate si clare. Isi fac datoria, degeaba le tot critica lumea. Asta e treaba lor, sa tina cu partidul lor.

          Raspunzator e cel care tine televomanda in mana, de ce nu schimba canalul?

          ===

          E adevarat ca am ajuns o tara de inculti, educatia nationala a facut asta din Romania. In primul rand pentru ca politicul si socieatea nu au acceptat pana acum ca pentru a manca trebuie sa si muncesti. S-au complacut in utopia socialista a „fiecaruia dupa nevoi”.

          Dar lucrurile se mai si schimba.

          Sunt milioane de romani care nu au votat. Nu au facut-o pentru a transmite , in singurul mod posibil, un mesaj clar: asteptam un partid care sa transforme statul socialist in stat liberal.

          Sa vedem acum daca a inteles cineva treaba asta. Daca nu, tot o va intelege cineva peste 6 ani, Sau peste 10 sau 14. Istoria curge intr-un singur sens, ca si timpul.

  6. Eu nu vad „Ura față de românii de peste hotare” decit la guvernanti, in general in preajma alegerilor (10 august a fost un caz separat).
    Da, in `90 a fost instrumentalizata de catre Iliescu si gasca ce a pus mina pe putere. Pen`ca cei ce fugisera in strainatate inainte de `89 intinasera si ei nobilele idealuri ale comunismului si socialismului.
    Repet: traiesc in Romania si nu vad ura fata de romanii din diaspora decit la guvernanti. Care, uneori, ii urasc si pe romanii din tara.

  7. Da, Romania este captiva acestui cerc vicios al unei puteri politice de extractie comunista si dictatoriala, care de fapt nu a abandonat puterea nici o singura zi dupa inlaturarea lui Ceausescu. Guvernarile zise de „dreapta” (CDR si DA) au facut jocul aceleiasi stangi retrograde venite din Experimentul Pitesti si din Canalul Mortii, ca dovada ca desi dispuneau de majoritati parlamentare, aveau guvern, presedintie, servicii etc. nu au facut nimic pentru ca in Romania sa fie instaurata o democratie puternica, ireversibila. Societatii romanesti de dupa Ceausescu i s-au administrativ succesiv minciuna si represiunea, mascarada si teroarea. Partidele politice sunt niste facaturi, guvernele sunt adunaturi de marionete, mass media, o uriasa masinarie de sucit mintile oamenilor, ca sa le ascunda adevarul, si nicidecum sa il reveleze. Cinismul, aroganta, mitocania si barbaria stau la loc de cinste in aceasta societate profund tulburata, profund mintita, profund derutata, profund manipulata. Condamnarea din 2007 a comunismului a fost un simplu balon de sapun, fara urmari in societate, deoarece Traian Basescu, dupa cum insusi a declarat, era / este un comunist. Mai inainte, Emil Constantinescu, omul de paie al lui Iliescu, a blocat din start aplicarea Punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara, declarandu-l inactual la numai cativa ani dupa prabusirea comunismului ceausist (dar nu si a comunismului ca mentalitate si control efectiv asupra societatii). Cei care fac mereu comparatii intre regimul lui Dragnea si regimul lui Erdogan fie nu stiu ce vorbesc, din naivitate, fie o fac in mod interesat, ca sa distraga atentia opiniei publice de la ce se intampla cu adevarat in Romania in aceste timpuri. Erdogan este un lider turc autoritar, inclinat spre dictatura, dar el nu datoreaza nimic regimului totalitar comunist, care n-a existat deloc in Turcia, tara care a avut sultani feudali, generali dictatori, lideri de partide prea putin democrati. Erdogan nu este nici patronat de la Moscova, de neostalinistul Putin, doar temporar se afla intr-o apropiere de el, pentru anumnite interese. Nici nu foloseste un dublu limbaj, ca dictatiorii totalitari comunisti din Est, ci afirma deschis ce vrea sa faca in Turcia, sa impuna un regim autoritar, antioccidental,si nu o democratie. In timp ce regimul de la Bucuresti devine de la o zi la alta o forma noua de dictatura comunista (fara Marx, fara ideologie), are butoanele de comanda in mana lui Putin si vorbind despre drepturile cetatenesti si libertatile omului, restrange in realitate aceste drepturi si le incalca in mod grav. Vorbind despre eliberarea politicienilor corupti aflati in puscarii, pregateste puscariile pentru jurnalisti, adversari politici, luptatori pentru democratie si libertate, oameni din toate categoriile societatii. Romania regimului PSD-ALDE este Romania unui lagar comunist care se doreste reconstituit, dupa ce 30 de ani a beneficiat de toate tehnologiile si progresele tarilor occidentale, iar fosta nomenclatura a ajuns sa detina averi uriase. Aceasta este directia in care duc Dragnea si ciracii lui tara. E mult mai mult decat salvarea de la inchisoare a unor mari corupti, decat modificarea legilor Justitiei. „Ciuma Rosie” va distruge din nou Romania, daca societratea romaneasca nu va fi destul de ferma si de puternica pentru a o opri.

    • ,…”dupa ce 30 de ani a beneficiat de toate tehnologiile si progresele tarilor occidentale,…”–> Am avut o revelatie citindu-va comentariul. Asadar, asta a urmarit si Rusia timp de 30 de ani, si anume sa se imbogateasca, sa faca schimb de tehnologii cu occidentul, sa incheie tratate de ochii lumii, sa-si dezvolte bine armata iar apoi, inarmata pana-n dinti, sa-si ia inapoi teritoriile si vechile meleaguri din est care odata erau sub influenta ei, prin destabilizarea Europei si prin instaurarea unor regimuri usor controlabile de la Kremlin.
      Sunt convins ca acesti lideri din PSD, pe langa dorinta salvarii propriei pieli si imbogatirii rapide, fac si jocul Kremlinului.
      Q.E.D.

  8. Mare parte a populatiei din Romania nu a scapat de mentalitatea comunista. In special cea mai mare parte a celor care au putere de decizie. Se numeste mentalitate de trib. Cei plecati nu ii mai intereseaza, pentru ca datorita cunoștințelor avansate capatate pe la scoli cu prestigiu sau din viata de zi cu zi in societati avansate, sunt un real pericol pentru posturile lor caldute si exagerat platite. Romania merge pe un drum gresit. Si nu exista, deocamdata, o vointa politica de a indrepta lucrurile. Pacat.

    • „Cei plecati nu ii mai intereseaza”. Gresit! Ne intereseaza. Altfel nici pe Johannis nu-l aveati. Ne intereseaza si ne doare cand vedem ce se intampla. Oricat de bine as trai aici unde sunt si oricate lucruri mi-as permite sa fac, tot timpul ma gandesc la tara mea. Pentru ca acolo am bunicii morti, pentru ca acolo sunt locurile unde am trait, pentru ca acolo am copilarit. Iar cand ma uit la altii si vad cat sunt de respectati,cata infrastructura au, cum orice administratie si institutie iti rezolva orice problema intr-un mod eficient, ma apuca o senzatie de tristete si nu inteleg de ce la noi nu poate fi la fel sau macar aproape la fel. Este o prostie sa creeam doua Romanii, doua tabere opuse. Si voi, si noi in afara luptam cred pentru aceleasi lucruri si vrem o tara normala. Si mai cred ca uneori nu depinde totul de noi. Chiar nu depinde. Uneori n-ai cum sa te opui unor astfel de regimuri politice decat prin solutii extreme. Protestele pasnice si civilizate nu sunt tot timpul o solutie,din pacate. Votul ar fi o solutie daca este exercitat democratic si nu este sabotat sau furat. Insa mai e mult pana la urmatorul vot.

      • @ Mike – nu ati inteles determinarea in fraza. E exact invers: cei plecati nu mai sunt interesanti pentru cei ramasi.

        Lucru adevarat intr-un fel si oarecum logic; daca as fi inca in tara, de ce m-ar interesa ce se (mai) intampla cu cei plecati?

        • @Andrei – mai vorbim noi dacă apare vreo situație serioasă de criză în România, cum a fost cutremurul din 1977. Într-un astfel de moment, diaspora va face mult mai multe pentru România decât guvernul de la București.

          Chiar și în prezent, diaspora trimite aproape 5 mld.pe euro pe an în țară, iar în primii 10 ani de la aderare a trimis 55 mld., mai mult decât toate fondurile europene absorbite în aceeași perioadă. Oamenii simpli sunt mult mai solidari cu cei rămași în țară, muncitorii din construcții și șoferii care livrează pizza trimit bani în țară practic în fiecare lună.

  9. Ar fi interesant de stiut cati din cei ramasi acasa au ales sa ramana pe motiv de:

    1) neputinta de a oferi ceva plecand (lipsa de perspective afara. Aici putem pune lipsa de skill-uri dar si varsta);
    2) lipsa de curaj (stiu multi oameni din anturaj carora le-ar surade sa plece afara si si-ar gasi joburi excelente, insa nu au curaj);
    3) situatie mai buna in tara decat cea posibila intr-o alta tara;
    4) nedeclansarea scarbei fata de semenii din jur, ca pana la urma de-asta se pleaca, sa nu mai fii cu ceilalti romani cu care esti obligat sa viermuiesti daca alegi sa stai in tara (eu de asta am plecat, la mine se declansase cu mult inainte sa plec).

    Si apoi de vazut la care din categoriile astea e ura mai pronuntata.

  10. Cine poate sa plece, sa plece. De fapt, chiar daca nu poti sa pleci ar trebui sa pleci.

    In strainatate nu esti tratat cu aroganta, cu scarba, cu nesimtirea romaneasca. Esti tratat ca om, cu drepturi. Sunt milioane de romani care traiesc vieti normale peste hotare.

    Pentru ce sa se intoarca? Sa finanteze pensiile speciale ale slugilor PSD in timp ce scolile cad in capul elevilor?

    Nu, fratilor. Invatati cat puteti, apoi plecati peste hotare, in Romania nu mai e de stat. Plecati de tineri, ca sa aveti timp sa va stabiliti, sa va luati cetatenie. Aici va fi din ce in ce mai rau.

    Plecati, faceti-va o viata civilizata si cand puteti, luati-va si batranii la voi, sa ramana in Romania numai profitorii post-decembristi, sa se manance intre ei, sa fie trufasi unul cu altul, sa degenereze totul ca in Venezuela.

    • „sa ramana in Romania numai profitorii post-decembristi, sa se manance intre ei, sa fie trufasi unul cu altul”

      Excat asa ma gandesc si eu deseori (nu ascund, cu netarmurita ura; ce credeati? exista ura si in sens invers, anume fata de cei de acasa din cauza carora am plecat), anume ca va veni vremea cand se vor fura intre ei. Mai concret hotul de la putere il va fura (direct si fara ascunzisuri) pe votacul pesedist retrograd care l-a ales.

    • Este contraproductiv un asemenea pesimism. Polonia a fost în situații mult mai grele, a dispărut chiar de pe hartă pentru mai mult de 100 de ani, dar și-a revenit de fiecare dată, iar asta tocmai cu ajutorul diasporei.

      ”Polonezii din Chicago” activează în favoarea țării lor încă de pe vremea când dispăruse complet de pe hartă, iar în limba polonă, ”Polonia” a ajuns să însemne astăzi diaspora poloneză (țara se numește Polska, în polonă).

      Ce se întâmplă azi în România e absolut minor, comparativ cu experiențele polonezilor din secolul 20. Chiar și pentru români, perioada ocupației sovietice, 1944 – 1958, a fost cu mult mai grea decât orice se întâmplă astăzi.

    • Dupa mine, e o decizie personala, cu multi factori.

      In ultima perioada cel mai des am auzit de oameni care pleaca pentru scoala copiilor.

      Asta e foarte grav la scara nationala, dar este un fenomen pozitiv la scara individuala pentru ca demonstreaza ca societatea s-a insanatosit din moment ce oamenii au inceput sa ia decizii pentru copii si nu pentru ei.

      • Sovieticii au distrus România 1945-1958, au distrus societatea „burgheză“, au distrus cultura, economia, încrederea, libertatea. Ce a urmat a fost la fel de grav dar sub altă (G.Dej a oferit Sovieticilor invazia Ungariei 1956, Ceauşescu s-a opus reformelor lui Gorbaciov 1986) formă 1958-1964- 1972-1989. Perioadele „socialiste“ au dăunat cel mai mult în România. Invăţământul general şi sănătatea publică, ceva industrializare forţată şi urbanizare sunt de constatat. Totul pe o bază şubredă cum se vede azi.
        Acum e vorba de a reclădi societatea civică care generează „statul“, şi invers (fenomenul Böckenförde: statul nu poate crea, nu poate genera, nu poate garanta bazele pe care se sprijină…… Von Böckenförde wurde das Problem aufgeworfen:
        „Der freiheitliche, säkularisierte Staat lebt von Voraussetzungen, die er selbst nicht garantieren kann. Das ist das große Wagnis, das er, um der Freiheit willen, eingegangen ist. Als freiheitlicher Staat kann er einerseits nur bestehen, wenn sich die Freiheit, die er seinen Bürgern gewährt, von innen her, aus der moralischen Substanz des einzelnen und der Homogenität der Gesellschaft, reguliert. Anderseits kann er diese inneren Regulierungskräfte nicht von sich aus, das heißt mit den Mitteln des Rechtszwanges und autoritativen Gebots zu garantieren suchen, ohne seine Freiheitlichkeit aufzugeben und – auf säkularisierter Ebene – in jenen Totalitätsanspruch zurückzufallen, aus dem er in den konfessionellen Bürgerkriegen herausgeführt hat.“ – Ernst-Wolfgang Böckenförde: Staat, Gesellschaft, Freiheit. 1976, S. 60.
        ). Timpul în libertate trece mai repede. Accelerarea în secolul 21 … …
        Cum au făcut alţii în est 1989-2018 şi vest 1945-2018? Benchmarking … ….

        • In citat se vorbeste despre „statul liberal”, care nu poate genera propria sa baza sociala.

          Sunt perfect de acord. Eu sustin necesitatea obiectivului politic al formarii statului liberal, tocmai pentru ca formareasa nu poate avea loc decat prin efort politic.

          Fenomenul organizarii sociale e.g. #rezist indica aceasta dorinta. Nu degeaba aceasta miscare cetateneasca a devenit inamicul principal al guvernarii, nicidecum partidele de opozitie.

          Partidele de opozitie sunt astazi pierdute, dezlanate – cum spunea cineva. Ele nu mai reprezeinta un pericol pentru guvernare. Este motivul pentru care opozitia s-a nascut in sanul coalitie, cum am spus demult ca se va intampla.

          Din pacate, foarte multi cetateni cu spirit civic se pierd in iluzia „non-politicului” imaginand tot felul de inovatii „non-politice” care zapacesc electoratul si mai abitir. Partidele si acestste grupari nu pricep ca oamenii au si alta treaba decat sa studieze luni la rand diverse articole despre anarhia moderna sau alte asemenea. Cetatenii vor sa inteleaga ce anume doreste partidul X. Simplu. E de stanga, sau de dreapta? Simplu.

          Dar nu! Unii doresc sa transforme votul intr-o ocupatie full-time, oamenii sa studieze ce si cum, sa isi imbarlige mintea in tot chipul.

          E mult mai simplu, dupa mine: sa formam un stat liberal, bazat pe sectorul privat si pe concurenta in toate domeniile.

          Acest obiectiv poate fi asumat mai usor de un partid liberal. Centru-dreapta sau chiar dreapta.

          Deocamdata insa fortele politice de dreapta din Romania „se ocupa” cu contemplarea buricului. Pana cand vor pierde intregul electorat.

      • Noua nu ne-au impartit tara pe harta, pentru ca nu au cum. Geostrategic vorbind, este cvasi-imposibil. Asa ca impart populatia, sadindu-le golani la guvernare. Astfel, se vor scinda singure teritoriile.
        Este doar o chestiune de timp.
        Dominatia diavolului rosu trebuie sa revina, asa sta scris.

        • Din fericire nu e aşa. România parteneră în NATO & UE are graniţe sigure.
          Parlamentul, guvernul e ales cu vot liber, secret şi egal. După eliberarea 1989 a rămas acelaşi “popor“. Nu sunt alţii 1990-2018. Din păcate tinerii votează cu picioarele. Aici pe contributors sunt vorbe multe pentru „teritoriu“, centenar, Moldova, speculaţii geopolitice, etc şi puţine vorbe pentru tinerii din ţară care nu vor să emigreze, care nu vor meseria de „lucrător degajat“ în mâna unor intermediari jecmănitori. Am vorbit cu mulţi. Nu e bine aşa. Nu e bine pentru tinerii români, nu e bine pentru tara, nu e bine pentru UE.
          Ce e de făcut?

        • Nicio putere mondiala nu sta cu mainile in san, e adevarat.

          Dar fiecare stat se apara.

          In primul rand daca pui reflectaorele pe actiunile destabilizatoare, ai castigat deja 50%. Si asta se vede, lumea s-a prins..

          Se vad chiar si pe Contributors postacii platiti sa faca asa ceva. Din fericire sunt niste imbecili sinistri, e clar ca nu se pricep la nimic.

          Acesta e al doilea argument: destabilizarea se face cu oameni, si dupa cum se vede, nu cu oameni capabili de ceva. Am mai castigat 25%. Am ajuns la 75%.

          Si, in final, ne stabilim un scop pozitiv, acela de a cladi ceva. Indiferent cat ploua peste cosnntructori, ei vor cladi casa. 100%.

          • Absolut de acord.
            Conflictele între marile puteri SUA, Rusia și China se poartă azi agresiv prin cyber war. Nu e un război „cald“ dar e conflict necruțător. China ca prima putere economică și politică (?) peste 20 de ani are observatori strategici atenți în Pentagon și în Congresul American. D. Trump nu are obstacole interne în conflictul „vamal“ cu China. SUA nu va mai sprijini ascensiunea Chinei. Rusia lui Putin nu e un concurent economic, nici măcar tehnologic. Agresiunile lui Putin în estul continentului trebuie luate serios de UE/Bruessel.
            E. Macron are viziunea unei UE ca factor economic și politic global. Economic UE e un factor global. Militar nu e și nu va fi în curând.
            Care UE ne dorim? Ce trebuie evitat?

  11. Eu vad dispretul fata de un anumit grup, diaspora, ca o parte a unei mentalitati generale mai veche izvorita probabil din nationalism-sovin. Nationalismul trebuie sa fi indeplinit o functie in vremurile cind tinerele natiuni se luptau incrincenat pentru includerea unor kilometri patrati in interiorul granitelor. Nimeni nu se sinchisea ca adversarii din cele doua tabere invocau exact aceleasi motive.
    De multe vreme insa, aceasta mentalitate e daunatoare insasi celor care o practica, mai putin celor care prin manifestari de coruptie si autoritarism au ceva de cistigat din ea.
    Ne intoarcem in timp la Marea Unire. Dupa ,,lupte seculare” s-a reinglobat Transilvania in granite. Hranit cu istoria de la scoala, si mie mi-a scapat semnificatia adevarata a acestui act, care a fost bineinteles un cistig net recunoscut de toti. Insa fiecare vedea altceva in cistigul acesta.
    Multi au vazut ,,kilometri patrati de teritoriu”, ,,resurse naturale”, ca aurul, care s-a si terminat si sociale: reintoarcerea fratilor care nu a trebuit sa mai tina piept maghiarizarii si tendintelor de convertire din partea bisericii neortodoxe.
    Dar oare asta era problema, ce nume porti si la ce biserica te duci? Si cistigarea unor resurse naturale daca habar n-ai sa le administrezi de ajung sa se risipeasca?
    Comoara primita la inglobarea Transilvaniei, invizibila si insesizabila, a fost pachetul masiv de civilizatie materiala, cultura, de origine austriaca si vest europeana care a fost inclus din greseala. Purtatorii lui erau egala masura nu numai românii ardeleni ci si maghiarii si sasii. Dar aici s-a intrat in coliziune cu fumurile nationaliste. Cum sa zici ca veneticii, cei care i-au asuprit pe fratii nostri timp de secole, pot contribui cu ceva valoros? Noi avem doar tot ce ne trebuie, Unirea a fost doar un act idealist de reparatie: asa se cuvenea.
    In continuare, un alt moment, care se perpetueaza, a fost ura românilor etnici fata de ceilalti cetateni români de alte etnii, considerati venetici, provocatori, iloiali si pe care românii sint convinsi ca ar trebui orcind sa-i trimita ,,inapoi de unde au venit” (intr-un trecut incert, acum sute de ani). Cum sa te ridici de la o astfel de mentalitate primitiva la una civilizata, contemporana, ca orice cetatean român e la fel de român ca si mine, chiar si daca nu stie româneste? E oare intimplator ca una dintre cele mai avansate natiuni din lume, cea suedeza, permite românilor nostri veniti acolo temporar, fara cetatenie, sa primeasca un CNP suedez, sa poate vota in alegerile locale si sa beneficieza de toate drepturile cetatenilor suedezi, ca ingrijire medicala si stomatologica fara plata vreunei asigurari (alta decit o suporta angajatorul ca parte invizibila a salariului, in afara salariului brut), alocatie de copii (substantiala), dreptul de a urma scoli si facultati gratuit si cu bursa de studii (!), ajutor pentru integrare in piata muncii, curs de limba gratuit si alte citeva. Îi dau banii acasa pe suedezi? Dupa numai citeva saptamini dupa ce te-ai stabilit ca român in Suedia ai aproape automat toate formalitatile rezolvate, cu CNP, echivalare studii etc. Suedezii, cu toate ca esti un strain fara cetatenie aparut la ei nu din generatiile trecute ci de citeva saptamini, nu te trimit acasa si nu te intreaba ce cauti acolo.
    Oare cind escalada trece acest prag de civilizatie pentru propriul nostru bine, pentru armonie si relaxare sociala?

    • @George Petrineanu – există un mic detaliu care vă scapă: din cauza fiscalității furibunde, Suedia are permanentă nevoie de imigranți, de asta e așa prietenoasă cu străinii. Însă asta e doar o dovadă de degenerare a societății.

      Într-o societate normală, bazată doar pe propria natalitate, fiscalitatea suedeză nu ar rezista contactului cu realitatea. Dar aducând în permanență imigranți și orientând economia spre export, Suedia reușește performanța să funcționeze, cu prețul sinuciderii ca națiune.

      Însă la fel cum în anii ’90 Suedia a fost nevoită să abandoneze aventura socialistă, tot așa va fi nevoită peste 8 sau 10 ani să abandoneze și aventura neomarxistă. Cu musulmanii nu merge castrarea psihologică.

    • domnule ; dvs sinteti ocupanti in Transilvania ! ce unire ? ce frati ? ce ati realizat de cind administrati se vede ; desigur cu ajutorul iobagilor asupriti

      • cum trec anii, nivelul e tot mai scazut ;propaganda dusa prin toate mijloacele,de la crima la filme si cintece, a modelat memoria publica, a construit omul nou: rominul. viziunea nationalist romineasca are azi la baza pe dumnezeu(biserica ortodoxa), familia si rasa romineasca

  12. dang spune:
    24/09/2018 la 5:15
    @ Dedalus (23/09/2018 la 14:33)

    “Toată străinătatea reprezintă o circumscripţie, nr 43. Doar aceia care pot demonstra că au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot vota la secţiile de votare în străinătate.”

    Deci dispora cea de (3 -5) milioane de care vorbeste toata suflarea romaneasca (policieni, analisti, filozofi etc.) se reduce dramatic doar la cei cu domciliul in strainatate.

    Ceilallti (nu sunt diaspora) ar trebui sa voteze – sau sa fie atrasi/convinsi de partidele/politicienii din tara – la sectiile de votare afiliate domiciliului.

    Cine-i convinge ? Asta-i mare problema, dupa parerea mea si trebuie rezolvata rapid: altfel rezultatul se prefigureaza !

    ===

    Eu am spus ce scrie in lege. Doar cei cu domiciliul in straiantate sau unii rezidenti sau bolnavi (sunt si exceptii de acest gen, sunt descrise in lege) voteaza in circumscriptia 43. Ceilalati voteaza in Romania, in circumscriptiile lor.

    Problema fundamentala este – daca am inteles bine – de ce peste 2 milioane de cetateni ai diasporei voteaza intr-o singura circumscriptie? Si mie mi se pare ca sunt mult prea multi si dupa mintea mea ar trebui mai multe circuscriptii, eventual geografic delimitate. Dar e alta discutie.

    Ce voteaza cei din Romania? Nu stiu. Si nici nu ma bag sa spun ceva. E treaba partidelor politice sa convinga electoratul lor, nu a societatii civile sa convinga populatia intr-un anume fel.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Catalin Cioaba
Catalin Cioaba
cercetător postdoctoral, Universitatea Bucureşti A absolvit Facultatea de Litere şi Facultatea de Filosofie la Universitatea Bucureşti, unde a obţinut doctoratul în anul 2005 cu o teză despre Martin Heidegger. Autor al mai multor traduceri importante din Martin Heidegger şi Ludwig Wittgenstein. Stagii de cercetare în Germania, Franţa şi Austria.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro