joi, martie 28, 2024

Gânduri despre Educație

Educația trebuie să formeze omul frumos. Bineînțeles, nu frumos pe dinafară, ci să-i formeze caracterul și cultura. Dacă va deveni bun, logic și măsurat, iar cultura sa generală nu va rămâne neglijabilă, școala și-a atins scopul. 

Istoria nu-l va putea interesa prea mult pe elev, atâta timp cât el nu are una a lui personală. Pentru a putea privi cu mai multă înțelegere în trecut, probabil cea mai bună cale este prezentarea de filme istorice din diversele perioade ale civilizației umane. În ele se pot vedea costumele, obiceiurile, tehnica timpului respectiv, contradicțiile, cruzimea, etc. 


Geografia îl va interesa doar dacă are curiozitatea de a ști ce este dincolo de dealurile și văile copilăriei, dacă vede vreo șansă în a călători. Și aici cred că filme documentare însoțite de hărți pot stârni interesul pentru geografie.Cunoștințe măcar sumare de geografie, ca și de istorie, sunt elemente de bază ale culturii generale, care cam lipsesc multor absolvenți…

Tânărul trebuie să cunoască marile opere ale literaturii române. Dar neapărat și pe cele ale literaturii universale. Fiind multe, trebuie făcută o selecție destul de dură. Literatura este o artă, dar nu este singura. Elevul trebuie să cunoască și capodoperele lui Grigorescu, Brâncuși, da Vinci, Dali, precum și să deosebească o simfonie a lui Beethoven de o manea Minune. Trebuie neapărat să audă câteva arii din Verdi. Trebuie să poată recunoaște unele pasaje din Vivaldi și Enescu. Concentrarea pe Limba și Literatura Română este exagerată. Cu efectul ca, de exemplu ajunși jurnaliști, să scrie agramat. Este dureros să vezi că unele cuvinte care țin de Logică (elementară) precum „și” și „sau”, sunt folosite anapoda. Se scrie „În Germania, Franța, Italia sau Belgia s-au vaccinat toți bătrânii”, unde cuvântul „sau” este folosit aiurea în loc de „și”. Ca să nu mai amintesc de Grindeanu, care „ca și prim-ministru” făcea și dregea. Corect ar fi fost „ca și un prim-ministru”, asta gramatical, că de facto el se întâmpla chiar să fie prim-ministru! Există multe folosiri ridicole sau direct greșite de cuvinte, precum cea a pretențiosului „inclusiv” în loc de banalul „și” („mi-am vândut inclusiv mama”), sau cea a lui „după ce” în cazuri clare de simultaneitate („gândacul a decedat după ce l-a spulberat bomba”), sau folosirea fără noimă a lungii expresii „în condițiile în care” („pisica a zis miau în condițiile în care a căzut de pe acoperiș”).

O parte a literaturii române este plină de patriotism. Nu doar la modă, ci necesară în secolul XIX, în care s-a format statul român iar națiunea a devenit tot mai conștientă de existența ei înseși, astăzi patriotismul trebuie privit cu atenție în educație. Pericolul mare este componenta sa naționalistă, de care trebuie să ne ferim ca de diavol. Una este să apreciem și să lăudăm ce fac românii, alta e să ne suim în capul altora, de exemplu al vecinilor. „Deutschland, Deutschland über alles” este înțeles greșit, dar susținut în varianta românească de mulți români atinși de virusul naționalismului. Înțelesul este „Germania, Germania înainte de toate” și nu „G., G. peste toți ceilalți”. Este exact diferența între a susține și a iubi țara ta, și a dori să-i nimicești pe ceilalți. Diferență enormă. Este de preferat să se renunțe la cultivarea patriotismului, dacă nu este asigurat înțelesul cel bun. Insuflarea criminală a excesului de patriotism duce la alegerea morții în fața pierderii unui petic de pământ (al „Patriei”!). Această abordare trebuie să aparțină cât mai repede trecutului, altfel războaiele vor reveni, iar suferințele vor fi uriașe. Vor muri tocmai cei mai buni copii, cei care învață cel mai bine. Ce? Ce-i învață școala! Deci școala e cea care ar putea aduce schimbarea.


La Matematică elevii trebuie să învețe să gândească, logic bineînțeles. Trebuie să li se descopere frumuseți care țin mai curând de artă decât de știință. Avem asemenea frumuseți în Geometrie (și nu numai). La contactul elevului cu infinitul, se pun întrebări filosofice. Matematica oferă unele răspunsuri splendide. Asemenea lucruri nu trebuie să lipsească din cultura generală a oricărui om. Masarea cantitativă nu are sens decât pentru cei care vor urma chiar Matematica sau, într-o măsură mai mică, alte discipline care o utilizează, precum ingineria.  Deci, după părerea mea, atât Limba și Literatura Română cât și Matematica suferă de exagerare cantitativă (pentru majoritatea elevilor). Rezultatul nu este un nivel general ridicat, ci dimpotrivă unul scăzut, este rămânerea în incultură generală…


Esențială este și școlirea politică. Nu este nevoie de studii aprofundate, ci doar de atingerea următorului scop: tineretul să înțeleagă bine deosebirile dintre democrație și dictatură, iar prin multe exemple (filme, cărți) să se convingă de impactul lor asupra vieții oamenilor. Avem numai în secolul trecut destule exemple zguduitoare. Importanța atingerii scopului menționat este uriașă, întrucât tineretul este ușor de atras către proslăvirea puternicilor, așa ca-n filme… 

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Sa nu uitam educatia economica. Avem prea multi cetateni care cred ca Fiat se refera exclusiv la marca de masini.

      • Multumesc pentru confirmarea afirmatiei mele.
        Sa inveti despre fiat nu face parte din educatia economica… asta e noua :)

        • Educatie economica inseamna sa poti explica in putine cuvinte de ce apar razboaiele de care inveti la istorie, pe teritoriile de care investi la geografie, totul, cu precizie matematica.
          Tot educatie economica inseamna sa intelegi de ce o hidrocarbura de care ai invatat la chimie, se poate transforma in factor de distrugere a naturii de care inveti la stiintele pamantului, sub actiunea unor forte de care inveti la fizica.

          Fiat-ul tau e o simpla lectie de educatie financiara, nu economica! Nu le confunda…

  2. O butadă, desigur.

    John Alexander Smith, profesor de filosofie morală și metafizică la catedra Waynflete din Oxford, a început o serie de prelegeri în 1914:

    Domnilor, sunteți pe cale de a începe un ciclu de studii care vă va ocupa timp de doi ani. Este o aventură nobilă. Dar aș vrea să vă reamintesc un aspect important. […] Dați-mi voie să fiu clar cu voi. … nimic din ceea ce veți învăța pe parcursul studiilor nu vă va fi câtuși de puțin util mai târziu, cu excepția unui singur lucru: DACĂ VEȚI MUNCI DIN GREU ȘI CU INTELIGENȚĂ, AR TREBUI SĂ PUTEȚI DESCOPERI CÂND CINEVA SPUNE IDIOȚENII, iar acesta este, în opinia mea, principalul, dacă nu chiar singurul scop al educației.

  3. Eu as pune accent si pe ceva practic. Sa faca ceva cu mainile lor, sa faca legatura dintre practic si teoretic. Ca teoria sa aiba sens. As pune accent pe jocuri de exemplu sociale, sa invete sa interactioneze cu acei din jur, sa se exprime.

  4. ” atât Limba și Literatura Română cât și Matematica suferă de exagerare cantitativă” De fapt, ele au suferit dintotdeauna…. Nu se intampla asta de ieri, de azi.
    Obsesia pentru „olimpiade” a stat la baza „acumularilor cantitative”, exagerate.
    Scoala socialista a promovat „analfabetismul functional”, cum se numeste acum, in detrimentul cultivarii unui sistem de valori autentice.

    • E doar o impresie ca scoala socialista a promovat analfabetismul functional, impresie creata pentru ca a inclus si largi categorii de oameni care altfel ar fi ramas analfabeti la propriu (tarani, muncitori etc). Pentru respectivii, analfabetismul functional erau un progres, nu un regres. E drept insa ca n-a avut un sistem de valori autentice dpdv moral.

      • Nu e impresie ci realitate pura!
        Analfabetismul functional, ramane tot analfabetism, oricum o dai.
        Socialismul a insemnat o mare bataie de joc la adresa taranilor si muncitorilor la care faci referire, pentru ca i-a facut pe bietii oameni sa creada ca pot avea apartamente fara sa le plateasca, educatie fara sa o inteleaga si apa „apa la surub” fara sa faca nimic.
        Azi li se pare ca „inainte era mai bine” si tara merge intr-o directie gresita, tocmai din pricina acestei mentalitati retarde.

    • Imi pare rau, dar cred ca „analfabetismul functional”a aparut in primii ani dupa Revolutie, cand reforma a fost prost conceputa!…de fapt, nici nu prea avea cine sa o gandeasca, din moment ce toti cei care „nu mancasera salam cu soia ” au fost fugariti de mineri! Scoala socialista a reusit macar sa educe generatii intregi cu o cultura generala …ceea ce ,astazi, trebuie sa recunoastem, nu se prea mai intampla…

  5. Educatia inseamna mult mai mult decat invatamant.
    Dar este o alta discutie.
    ===

    Romania este inca zdravan ancorata in invatamtnul de tip alfabetizare – adica in acumularea de cunostinte, presupuse indispensabile oricui- un soi de cultura generala exacerbata.

    Impactul acestei abordari este epuizarea timpului ce poate fi utilizat eficient de catre elev sau student, cu tot felul de cunostinte de cultura generala, presupuse utile fara niciun argument.

    Daca inveti tot felul de aiureli timp de 10 ore pe zi nu vei mai avea timp si energie sa inveti ceea ce este folositor si sa te plasezi si pe carari educative, nu doar academice (si sterile de multe ori).

    Aceasta stare de lucruri ingrozitoare este cunoscuta de toata lumea – de la parinti la cadre didactice si politicieni. Doar ca nu intereseaza pe nimeni. Fiecare are motive bine intemeiate sa o ignore.

    O ignora pentru ca a devenit clar ca se poate trai foarte bine fara niciun fel de cunostinte reale si utile.

    Din cand in cand apare cate o izbucnire de revolta, mai curand de ochii lumii decat acceptata in mod real. Daca intr-iadevar starea de fapt nu ar conveni, ar exista si o forta sociala care sa o corecteze. n Nu exista. Prin urmare, le convine tuturor.

    ===

    Daca suntem atenti, observam ca atat cunostintele cat si deprinderile, abilitatile sunt dobandite in afara scolii. Scoala livreaza doar cunostinte sterile, De ce asa – e o alta discutie.

    Dar am face bine, dupa umila mea parerea, macar sa recunostem ca majopritatea cunostintelor si abilitatilor utile (si palcute) provin din afara scolii.

    • Pertinente observatii! Educatia ar trebui sa fie cei 7 ani de acasa, adica acum, doar 5 ani. Acum la gradinite se face tot un fel de scoala dar educatie deloc. Dovada lipsa de bun simt, nesimtirea si tupeul, conflictul intergeneratii. Exista si exceptii dar aici s -au implicat mai puternic familiile acestor copii si tineri.

  6. 1.„Deutschland, Deutschland über alles” este înțeles greșit”

    ..cand cetatenii germani sunt invitati sa-si afirme o noua identitate in minunata UE, ma intreb ce valoare mai are “GG inainte de toate”?.. Nu pare mai logica abordarea “GG peste toti ceilalti”!?…

    2.” ci doar de atingerea următorului scop: tineretul să înțeleagă bine deosebirile dintre democrație și dictatură,”

    romanii trebuie sa isi invete bine lectia celor 50 de ani de comunism – este suficient pentru a face deosebirea intre vorbe si fapte…

    3.”La contactul elevului cu infinitul, se pun întrebări filosofice. Matematica oferă unele răspunsuri splendide. ”

    O dezvoltare a subiectului ar fi salvat articolul de la mediocritate..

  7. ..da, o pledoarie frumoasă pentru educația primară, pentru că mai târziu, dacă nu pleacă totul din nevoia de cunoaștere dublată de o curiozitate înnăscută, nu mai pleacă deloc.. E o vorbă : Cine are, are, cine n-are, n-are.. :))

    E motivul pentru care Eminescu a studiat de pildă astronomia la Berlin.
    Poate că „Luceafărul”, „La steaua” sau „Rugăciunea unui dac”, n-ar mai fi avut aceeași profunzime fără acele cursuri.
    La polul opus, când orizontul unui om se reduce la un punct, acesta exclamă fericit : Iată punctul meu de vedere ! (urmat, în general, de un pumn în masă..) :))

    Dacă m-ar întreba cineva, aș pleda pentru stârnirea curiozității în rândul școlarilor (mai mici sau mai mari). Le-aș lăsa libertatea de-a opta pentru vreo 2-3 discipline pentru început, mărind numărul opționalelor odată cu avansarea spre sfârșitul anilor de școală elementară.
    Ar fi o trecere lină și firească spre studiile superioare, unde-ar trebui ca asta să fie regula.

    Ieșit astfel din școală, tânărul va ști ce vrea, încotro s-o apuce și va trece cu ușurință testele care vor veni. Nimic mai frumos și productiv în același timp decât să faci ceea ce-ți place. Iar populismul va rămâne fără obiect.. Altminteri la ce bun notele și diplomele ?

    Mă tem însă că vorbim de vârful unei piramide cu baza adânc înfiptă-n analfabetism funcțional.. Iar simfoniile lui Beethoven.. ca evangheliile apocrife..

    Apropo, cu ani buni în urmă, celebrul bariton Dan Iordăchescu se-ndrepta în viteză (undeva în provincie) spre sala unde era invitat să susțină un recital. Organul de la circulație l-a tras pe dreapta, cu carnetul de amenzi în mână.
    Cineva din mașina cu pricina a-ncercat să explice că omul e o vedetă și că e presat de timp..
    Replica a căzut implacabil, precum cuțitul ghilotinei.. Poți să fii și Dan Spătaru, că nu ține..

    • ‘Organul’ de la circulatie l-a tras pe buna dreptate pe dreapta, daca a gresit. Legatura cu incultura lui este nepotrivita! Regulile de circulatie trebuie respectate de TOTI !

      • ..da, Afrodita cum spui tu, regulile trebuie respectate, dar gluma asta a circulat cu succes în epocă, tocmai datorită inculturii proverbiale a organelor.. :))

  8. Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru pe care trebuie sa-l invete scoala pe elev e cultura civica, intelegerea societatii si locului fiecaruia in societate, importanta tolerantei si acceptarea diferentelor dintre oameni. Sa intelegem bine libertatile pe care le avem si limitele lor si responsabilitatea sociala.

    Acum, cand orice informatie e la un click distanta, cred ca e cu atat mai importanta dezvoltarea inteligentei emotionale, discernamantului si lucrului in echipa si mai putin indoparea cu cunostinte brute.

    Dar pentru toate astea trebuie si niste profesori de calitate, profesori care sa stapaneasca la randul lor cele de mai sus. Pe vremea mea, daca as fi ascultat tot ce mi-au zis unii dintre profesori, acum as fi fost sustinator al comunismului si as fi crezut ca romanii sunt poporul ales :)

    • Sistemul de invatamant din Romania nu permite cele sugerate de Dvs.

      Acesta este structurat pentru a face elevii si studentii sa memoreze si pentru a da de lucru cat mai usor la cat mai multe cadre didactie, care inseamna voturi.

      Parintii nu voteaza, in mare parte, in functie de ce scrie in programele politice la capitolul educatie. Nici nu cred ca le citesc.

      Dar cadrele didactice sunt cu ochii cat capsuna pe politicile din educatie, pentru interesul lor bineinteles. Prin urmare e natural ca politicile din invataman sa fie centrate pe profesor nu pe elev.

      ===

      Sa nu ne luam dupa cei cativa profesori foare buni . Sunt – cativa. Si in mod evident sunt tinta persecutiilor colegilor lor, pentru ca demonstreaza ca se poate. Ceea ce nu da bine.

      ===

      Vreti invatamant de calitate? Singura solutie este un bilet de avion. Numai dus. In Ro, prostii isi construiesc tara lor.

  9. La acest subiect pasionant, fara de sfirsit si de importanta vitala imi permit sa adaug niste relfectii proprii. Urmeaza o expunere cam lunga, posibil si cu ceva erori si omisiuni. Sorry.

    As incepe prin a porni la un capat de la adultul gata instruit (nu conteaza definitia, sa zicem cel care a inceput sa-si caute de lucru) si de la cealalta extrema, in istorie, prin Europa anilor 1500. Examinez aceste doua puncte simulind ca nu stiu ce e aceea educatie si care e rostul ei.

    De buna seama, stim ca educatia e ,,necesara,importanta, iti da putere si fara ea nu se poate”.
    Si totusi.
    La 1500 mesterii aveaun nevoie de ucenici care sa-i ajute si eventual sa le preia meseria. Calfele primeau educatie de la mesteri. Indiferent cum erau recrutate, intentia era ca mestesugarii sa dispuna de calfe. Reciproc, acestea urma sa isi cistige existenta in mod stabil. O forma de educatie cu definitie si scop.

    Tot in acea perioada existau universitati si alte forme de pregatire la niveluri mai inalte. De ce? Cine decidea? Era o combinatie de cauze si scopuri. Probabil ca cei invatati descoperisera de mult nevoia de a se agrega intre ei in conglomerate. Agregarea era prelungita si in afara propriei vieti, prin scrieri de exemplu. Se poate spune ca invatatura inalta era un scop in sine. Celor care o imbratisau li se prezentau promisiuni si, cu timpul, descopereau satisfactii care ii faceau sa indure procesul invatarii si sa nu abandoneze. Ipoteza mea este ca pe partea asta scopul era multiplu si nu foarte clar iar cei care decideau existenta unui invatamint nu erau nici ei 100% edificati de ce o fac. Evident ca nu spuneau asta, ci veneau cu argumente bine ticluite, in parte izvorite din curentele la care aderau.
    Comparativ, practicarea unei credinte era mult mai limpede si pragmatica: sa nu pacatuiesti ca sa nu fi pedepsit si sa te bucuri de o viata de apoi fericita.

    Ulterior, justificarea educatiei a virat din ce in ce mai mult spre ,,interesul social”. ,,Patria” eventual socialista, sau ,,Economia de piata” sau ,,Principiile liberale” aveau nevoie de o masa instruita. La fel cum se stabilise ca pentru o natiune este benefica natalitatea. Erau adevaruri necontestate desi, ma tem, ne verificate ci bazate pe ipoteze puternice si experienta empirica (,,daca avem prea putina forta de munca nu mai avem suficiente mijloace pentru restul populatiei si pentru infrastructura”). La paritate, individului i se promitea un viitor fericit prin educatie. Cu alte cuvinte merita sa induri angoase, chinurile invataturii, pedepse, umilinta, amenintari, sau premii si medalii ca apoi a) sa ai o viata materiala stabila b) un statut social satisfacator si, de ce nu, c) satisfactii ca descoperi misterele lumii si asisti la propria ta ascensiune.

    Unde vreau sa ajung. Invatamintul era format in aceasta idee, a ideplinirii promisiunilor pentru societate si a celor trei deziderate ale individului. Subinteles ca toate astea se armonizau. Mai raminea doar sa ,,trudesti si sa lupti”. Daca din diferite motive nu faceai asta (nu numai lene, ticalosie, prostie, ci chiar incompatibilitate cu sistemul de invatamint – aoleu!) n-aveai pe cine sa dai vina. Tu insuti stiai ca nu ai un acoperis deasupra capului si cele necesare vietii pentru ca optasei pentru refuzul educatiei. Daca in schimb iti ieseau pasientele cu educatia, pe lînga avantajele materiale si profesionale te bucurai de statutul unui intelept in societate, care auzise de Gustav Wasa, Brâncusi, Poe, Lelouche, Arvå Pärt, Schrödinger, you name it si mai stiai si citeva limbi, cinta la un instrument, mai scriai o poezie etc.

    Si daca toate astea nu se potrivesc asa cum sintem invatati de mici? Daca ti-ai facut datoria sa treci prin scoala constiincios desi ce ai invatat acolo nu ai inteles cum poate fi integrat si facut folositor (in afara de a trece la examene), daca nu ai fost ajutat sa intelegi printre rinduri. Daca ai invatat 20 de lucruri pe care trebuie si nu trebuie sa le faci la un interviu, esti stabil, social, cuminte, muncitor dar de fiecare data cind candidezi pentru un post ai 200 de concurenti si de fiecare data, fara mirare statistic si fara sa fii un ticalos, nu esti ales. In ciuda eforturilor de o viata si a faptului ca ti-ai vazut de treaba, constati ca nu ai reusit sa produci suficient de mult ca sa intri in climaxul pensionarii peste linia de plutire. Nici nu stii daca merita in realitate sa te bucuri ca maninci o pensie si nu mai esti hartuit de isteria unei cariere. Ai fost chibzuit o viata, nu mori de foame, dar tragi mita de coada. Resursele personale iti sint pe sponci. Te mai incalzesc promisiunile de la inceput de drum?

    Oare nu ar trebui ca acest scenariu sa dea de gindit celor care configureaza educatia? Pentru cine educatie si cum? Promisiuni adevarate, oneste si pragmatice, sau deziderate neverificate sau chiar false?

    • Educatia este rodul impletirii influentei scolii, familiei si anturajului.
      Statul guverneaza invatamantul si doar intr-o masura minora – educatia.
      Dar chiar si asa, este clar ca statul pierde pe zi ce trece pozitia sa privilegiata de normator al invatarii. Neincrederea in institutiile centrale ale invatamantului este in crestere, iar reactia rentierilor acestuia este pe masura: sisteme de micro-certificare, blocarea administrativa a invatarii in afara scolii, propaganda personala – sa numesc doar cateva unelte.
      ===

      Cei care raman ancorati in „scoala- garant al scuccesului” ajung mai curand sau mai tarziu in ipostaze deloc placute.

      Nici stiinta nu mai are aspectul unui munte pe care stau cocotati cativa intelepti – ea a devenit o „opera colectiva”.

      Traim intr-o societate complet diferita de cea de acum 40 de ani dar sistemul de invatamant si politicile legate de educatie au ramas la nivelul acelor vremuri.

      In consecinta, gestiunea educatiai, a invatarii, a carierei si a bunastarii personale apartine astazi mai curand individului, cu o implicare a statului in scadere sau chiar evitata.

      • ,,In consecinta, gestiunea educatiai, a invatarii, a carierei si a bunastarii personale apartine astazi mai curand individului, cu o implicare a statului in scadere sau chiar evitata.”
        In societati in care statul e prin traditie agresiv-dominant (intentiile pot fi bune) aceasta repozitionare a individului, mai ales cind e vorba de un copil, poate fi bruiata de un invatamint invaziv. Orientarea noastra instinctiva spre a ne bucura de prezent in detrimentul unor planuri personale rationale pentru viitor face necesara si existenta unor mentori care sa ,,niveleze” scaderile noastre spre invatarea si careiera pe care simtim ca vrem sa o alegem. Trebuie de asemenea sa existe flexibilitate din partea sistemului de invatamint, sa permita tatonari si razgindiri. De exemplu studentilor suedezi li s permite sa intrerupa neconditionat ani de studii. Multi folosesc asta pentru o practica de specialitate (care, pe linga ca e platita cu un salariu, le poate asigura viitorul serviciu imediat la iesirea din facultate), sau un studiu de completare, sau incercarea unei cu totul alte specialitati. Am cunoscut astfel de studenti si manevrele lor i-au ajutat sa aiba apoi o cariera stralucita.

        • Retragerea statului din pozitia sa hegemonica in guvernanta educatiei este o actiune de durata – peste un deceni probabil.

          Aceasta inseamna ca exista o perioada de tranzitie, in care statul face pasi inapoi, in timp ce structura sociala si institutiile se adapteaza treptat noii guvernante a educatiei – colaborative si centrate pe dorintele individuale.

          Multe state au inteles – sau macar au intuit- acest proces si iau masuri in consecinta. Romania ramane cantonata intr-o educatie organizata ca pe vremea lui Stalin. Motivele le-am scris mai sus.
          ===

          In esenta, Romania se cazneste sa coafeze invatamantul de tip stalinist, nu sa ii permita adaptarea la noile cerinte. Idei precum cele din experientele descrise de Dvs, nu pot prinde in politicul romanesc, intoxicat de aceasta atitudine invechita.

          Desigur, unele idei s-ar putea sa nu dea roade, dar Romaniei ii este super-frica sa incerce orice, doreste sa se super-asigure ca va fi bine. Ceea ce , in final, blocheaza orice idee (scolile pilot sunt un exemplu in acest sens). Si totul ramane la fel.

  10. Despre imnul Germaniei – cred ca este de preferat varianta grupului rock Rammstein:
    https://www.youtube.com/watch?v=NeQM1c-XCDc
    Cat despre imnul Frantei si chemarea la arme – a se vedea recenta scrisoare https://www.thetimes.co.uk/article/macron-dismisses-former-generals-warning-of-civil-war-in-france-qlzk9xs29
    Faceti o comparatie intre versurile din Rule Britannia si imnurile Germaniei si Frantei si poate o sa intelegeti diferenta intre dorinta de libertate autentica si derapajele si datul cu oistea in gard (de la Atlantic la Urali) de factura continental europeana. De abia atunci trebuie admirate tablourile lui Grigorescu si de ascultat Enescu!

    Intelegerea fusion-ului muzicii europene cu muzica cu inflexiuni orientale vine tarziu, mult mai tarziu.
    Dupa ce balastul cultural cu rasism si xenofobie built-in inculcat intelectualitatii romane de la Eminescu si Slavici pana la intelectualitatea adapata la filonul Heidegger-nazistul o sa se estompeze in timp.

    Atat timp cat intelectualitea de formatie umanista din Romania o sa functioneze cu balastul mental, cultural si politic din Germania si Franta prin mimetism si regurgitare entuziasta in uralele galeriei de ultrasi-politruci UE, nu are cum sa iasa ceva bun.

    De la festivalul de la Bayreuth se ajunge mai devreme sau mai tarziu la dezastrele a-la Beirut.
    Si iarasi o sa auzim Verdi- Nabucodonosor.

  11. Lumea gandeste la „G., G. peste toți ceilalți” si nu la „Germania, Germania înainte de toate” deoarece Germania a provocat cele doua razboaie mondiale, dorind sa cucereasca/conduca Europa, iar in UE Germania (- cu Franta -) face cam tot ce vrea, adica a cucerit Europa PASNIC.

    ” Este exact diferența între a susține și a iubi țara ta, și a dori să-i nimicești pe ceilalți. Diferență enormă. ”
    Da, este o diferenta enorma, dar patriotism inseamna a sustine si a iubi tara ta PUNCTUM, nationalism -la fel.
    Atunci, de ce „Este de preferat să se renunțe la cultivarea patriotismului …” ??? NU SUNT DE ACORD cu autorul articolului.

    • Depinde despre care „lume” vorbiti! Daca va referiti la „lumea” cu gandire comunista, aveti dreptate!

      In privinta a ceea ce inseamna patriotism, eu cred ca in Romania post(oare?)comunista, prin patriotism se intelege intoxicarea patriotarda, in general plina de falsuri istorice, prin care hoarda de jigodii analfabete rosii aflata la putere intoxica natia.

      Daca vorbim despre patriotismul moderat si bazat pe chestiuni de bun simt, nici acesta nu prea e favorabil deszvoltarii unei societati umane civilizate, racordata la cultura si civilizatia globala, planetara.

    • Mie imi sare in ochi nu gradul de banalitate ci falsitatea unora dintre ideile despre scoala si educatie propuse mai sus.
      „Educația trebuie să formeze omul frumos. Bineînțeles, nu frumos pe dinafară, ci să-i formeze caracterul și cultura. Dacă va deveni bun, logic și măsurat, iar cultura sa generală nu va rămâne neglijabilă, școala și-a atins scopul.”
      Scoala nu-l face pe om nici „frumos pe dinauntru”, nici bun si masurat, si de de multe ori nici macar logic. Deseori tot ce izbuteste este sa-i rafineze capacitatea de a construi rationalizari. Scoala nu ofera si nu prea are cum oferi educatie morala. Poate ar trebui sa-l credem pe Rousseau cind spune ca artele si stiintele in general nu contribuie in nici un fel la progresul moral al omenirii – afirmatia vine de la un intelectual de rasa care si-a abandonat toti cei cinci copii pe treptele orfelinatului, asa ca inevitabil are o oarecare greutate… Partea proasta e ca Rousseau a idealizat nepermis starea de natura. In loc sa perverteasca o natura pura, inocenta, cultura poate deveni o arma redutabila in miinile unei naturi fundamental corupte.

      • Rousseau emitea parerea aceasta relativ la scoala din Franta secolului 18, mai precis la ceea ce insemna scoala in Franta, in prima jumatate a secoului 18! Complet nerelevant ceea ce spuneti, ca argumentatie impotriva afirmatiilor domnului Zamfirescu.

        Afirmatia „Educația trebuie să formeze omul frumos. Bineînțeles, nu frumos pe dinafară, ci să-i formeze caracterul și cultura. Dacă va deveni bun, logic și măsurat, iar cultura sa generală nu va rămâne neglijabilă, școala și-a atins scopul.” nu este nici banala, nici falsa.

        Puteti explica, de exemplu, cum contribuie educatia matematica la formarea unor capacitati de gandire logica, corecta, bazata pe fapte concrete si la o moralitate bazata pe rigoare si corectitudine? Si nu numai, in sensul ca educatia matematica are un rol formativ eficient si din alte puncte de vedere! Sau spuneti daca considerati ca nu am dreptate si de ce?

        • Pentru ca va preocupa acuratetea exegetica, daca ma ajuta pe mine memoria, critica lui Rousseau are de fapt o tinta mult mai cuprinzatoare decit modelul educational al vremii. In textul care a primit premiul Academiei din Dijon, R. argumenteaza ca arta si stiinta in general pervertesc omul si merge pina la a repudia Atena clasica, pe care o contrasteaza cu Sparta. Uitindu-te la prapastia dintre opera si om, faimoasa in cazul lui (sub masca sinceritatii, autenticitatii si compasiunii se ascundeau meschinaria, accesele paranoice, comportamentul abject fata de cei apropiati etc.), mai ca iti vine sa-l crezi pe cuvint…
          Ma indoiesc ca un exponent al sentimentalismului si parintele romantismului ar fi vazut cu ochi buni incercarea de a cultiva moralitatea prin educatie matematica. :) Din punctul meu de vedere, studiul matematicii promoveaza rigurozitatea, dar continutul principiilor morale trebuie sa vina din alta parte. Se pot executa cu rigurozitate exemplara cele mai mari atrocitati.
          Am in general o parerea destul de pesimista despre educabilitatea caracterului. In viata de zi cu zi, greu se poate deslusi rolul jucat de constiinta in comportamentul moral. Suspectez ca, inarmati cu inelul lui Gyges, multi ar fura, viola, ucide si nu sint convins ca procentul ar fi neaparat mai mic in categoria celor educati (desi acestia ar rationaliza mult mai ingenious, desigur).

          • Greu de intuit ce e in spatele cuvintelor, relativ la J.J. Rousseau(si nu numai la el). Chestiunea cu pervertirea sufletului, a omului, prin stiinta si arta, era cumva o parere filozofica proprie a lui Rousseau, in sensul ca acestea deformau naturaletea umana, perverteau „eu-l” facandu-l sa fie altfel decat e, asa cum a fost creat. Deci cumva, gandea ca stiinta si arta te deformeaza si nu mai poti fi ceea ar trebui sa fii in mod natural.

            Eu spun insa ca e important sa interpretam lucrurile in stricta legatura cu perioada in care a trait, deci nu putem sti ce ar fi inteles Rousseau prin „educatie matematica” si nu ar fi nici important acest fapt, decat din punct de vedere istoric. E normal sa interpretam tot ceea ce tine de educatie in stricta legatura cu nivelul la care ne aflam acum, la 20 de ani dupa inceputul secolului 21.

            Relativ la modelarea caracterului prin educatie, e greu de spus care pot fi influentele. Eu tind totusi sa cred ca si caracterul se formeaza, nu e un „dat” din nastere. Evident exista destui criminali cu educatie avansata; amintesc doar pe Unabomber(Theodore John Kaczynski), matematician de succes, scolit la Harvard, cu doctorat la University of Michigan. Nu pot sa va contrazic, dar nici sa spun ca aveti dreptate.

            In final, doresc sa-l apar pe autorul articolului, un matematician reputat, de incontestabila valoare, care sunt convins ca a scris cu cele mai bune si nobile intentii pe platforma contributors, din dorinta de a contribui cu ceva la intelegerea de catre cat mai multi a „cum ar trebui sa arate educatia in Romania secolului 21”.

            Numai bine va doresc!

          • Revin cu inca ceva!

            In comentariul initial, ati scris, printre altele, ca: „Scoala nu ofera si nu prea are cum oferi educatie morala.”

            Va contrazic. Daca toti sau majoritatea profesorilor cu care are contact elevul, adolescentul, tanarul, de-a lungul intregului sau parcurs prin scoala, de la cel mai de jos nivel, pana la cel universitar, sunt persoane de o moralitate exemplara(rigoare, bun simt, respect pentru libertatile apoapelui, evaluare lipsita de orice grad de subiectivism, corectitudine, etc), atunci sunt convins ca asta va lasa urme adanci in constiinta discipolului respectiv, va trasa linii de caracter ce nu pot fi sterse.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tudor Zamfirescu
Tudor Zamfirescu
Naştere: 1944 Stockholm Liceu: Bucureşti 1951 - 1961 Facultatea de Matematică Universitatea Bucureşti 1961 - 1966 Doctorat Matematică Universitatea Bochum 1968 Habilitation Universitatea Dortmund 1972 Profesor Universitatea Dortmund 1977 - 2009 Cercetător IMAR Bucureşti 2009 - Membru de onoare al Academiei Române 2009

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro