marți, august 11, 2020

Gaudeamus igitur!

Ziua de 30 iunie 2016 este o sarbatoare pentru toti prietenii societatii deschise, ai statului de drept, ai adevarului pur si simplu. Prin decizia CNATDCU cel desemnat de Ion Iliescu si Adrian Nastase drept succesor in fruntea famigliei pesediste, micul Che Gargara din Balcani, maoistul de Dambovita, a fost public demascat ca plagiator. Sigur, nu e o noutate ca Ponta a plagiat cu o nesimtire de dimensiuni galactice. Noutatea tine de legitimitatea institutionala a deciziei, de faptul ca o comisie de maxima credibilitate academica a spus acum ceea comisiei condusa de academicianul Marius Andruh i-a fost interzis acum patru ani sa o faca.

S-a recurs la abuzuri incalificabile, s-au facut presiuni odioase asupra Senatului Universitatii din Bucuresti. Intrucat am fost cat se poate de activ, indeosebi aici, pe „Contributors”, in analiza si blamarea infractiunii lui Ponta, am devenit eu insumi tinta unor mizerabile campanii. Tin sa le multumesc celor care, in acesti patru ani, au stat neclintit alaturi de mine. Nimic nu este mai pretios si mai eficient in asemenea situatii decat solidaritatea bazata pe principii si valori. Aici, la Washington, este o zi minunata, insorita si, acum, in zori, chiar racoroasa. Sa ne bucuram cu totii de soarele care, azi 30 iunie 2016, a rasarit generos pentru sansa Romaniei de a iesi dintr-un lung, insuportabil marasm moral.

Distribuie acest articol

18 COMENTARII

  1. Ne bucuram cu totii si in special cei care, ca mine si poate ca multi altii, admiram in scrierile Dvs., pe linga continut, si exceptionala probitate si complexitate in ceeace poriveste citarea surselor si bibliografia.
    Sa speram ca vor fi cei mai multi cei care va vor urma exemplul !
    Poate ca generatia urmatoare de intelectualimromani va fi scutita de cei asemenea ” maoistului de Dimbovita „

  2. ce sarbatoare ?! sint zeci (daca nu sute) de mii de trogloditi cu diplome fabricate ce se bucura de prestigiu intelectual si salarii neverosimile in institutiile inepte / functionaresti ale statului. sarbatoare ar fi daca am asista la debirocratizare, si asezarea fiecaruia unde i e locul (meritocratie) ! atunci cind sobolanimea care legifereaza, numita impropriu elita, va reprezenta cetateanul care l plateste si nu interesele personale sau de casta. efectele sint de necuprins dar cauzele sint punctuale ! bolsevicii au deturnat revolta din 1989 in citeva zile, si au devenit putrezi de bogati in citiva ani ! sa intelegem ca reversul (revenirea la normalitate – deposedarea hotilor si mincinosilor de privilegiile si averile furate – si virirea lor in puscarii) trebuie sa dureze decenii !?

  3. Asa cum spuneti, nu e o noutate ca Ponta a plagiat, insa eu, un cetatean, vreau sa vad urmarile pe care le va initia Statul Roman impotriva unui impostor academic.
    Si a celorlati, caci s-au inmultit ca ciupercile si Apud Toba :P

  4. Cazul Ponta reprezintă doar vârful iceberg-ului… fără îndoială un eveniment favorabil, care nu s-ar fi putut întămpla pe vremea administrației USL sau PSD. Un pic de decență într-o mare de nesimțire, prostie si hoție. Adevărul a invins, timpul va spune dacă procesul de exorcizare va continua sau nu.

    Pentru VP: fugi repede la magazin și cumpără-i Dacianei o rochie că e supărata foc de ce s-a întamplat cu doctoratul alesului inimii sale. Altfel vei dormi pe canapea indefinit…

    De acum înainte, ciocu’ mic și capul la ghidon!

    https://www.youtube.com/watch?v=EkPq3UaCLpg

    • De la golanul asta ai pretentii la ciocu` mic?
      -„Imi fac o noua teza de doctorat cu tema „Fabulosa Guvernare Tehnocrata si maretele sale realizari pentru poporul roman” ”
      Daca va fi doar retragerea titlului, impostorul in drept si pisoiasul ofiter acoperit va mai scuipa in jur mizerii de tot soiul.

  5. Mii de fii semi-analfabeti ai sistemului sunt doctori sau conduc doctorate, conduc sau sunt membri ai unor academii de stransura, primesc subventii si beneficii pentru o activitate intelectuala inexistenta…Pe linga acest munte de impostura, ce inseamna admiterea plagiatului lui Ponta ?! Oricum urmeaza o procedura complicata pina cind aceasta sa produca oarecari efecte iar Ponta deja s-a declarat martir in fata unui public de suporteri psd complezent. Despre feudalizarea sistemului universitar dupa 1990 la ordinele lui Iliescu nici nu se vorbeste…

  6. Mai sint si alegeri generale anul acesta .
    PSD va castiga detasat cu partidele „vasale” . Respectiv UNPR-ALDE . Iar PNL va face ce a facut mereu . Opozitie dar strict verbala si exclusiv pe sticla . :)
    Ca urmare , domnul Curaj nu cred ca va avea timp sa semneze retragerea titlului . In cel mai optimist caz , imediat dupa succesul PSD, intreaga comisie CNATDCU va fi demisa . Identic cum au procedat cind Victor Viorel Ponta era prim ministru . Iar noul ministru , agreat de partid, va avea grija sa ingroape definitiv toata afacerea .
    Planul B – contestare in justitie a deciziei de retragere a titlului (daca ministrul Curaj semneaza pina la alegeri) si asta inseamna cam 2 ani de judecata . Iar in tara minunilor condusa de PSD , o decizie favorabila plagiatorului (inclus altor plagiatori ca sint cu gramada in triumviratul asta politic PSD- UNPR-ALDE) nu o va refuza nimeni.
    Nu e rautate , e „realpolitik” dupa cum ne invata istoria mioritica a ultimilor 26 de ani .

    • PS
      Ponta? Sa-i fie rusine, desi cred ca din nastere are defectul de lipsa a sensibilitatii de orice fel si calitatea ignominiei de orice fel.
      PSD? Un partid complice la cele prezentate mai sus.

  7. Indiferent cât costă, ar trebui verfificate sutele de doctorate acordate în ultimii 20 de ani. Cei vinovați să fie obligați să returneze toate câștigurile obținute pe baza acestui titlu. Dar pentru asta ar fi nevoie de un ministru… curajos. Nu uitați că am avut unul, ăla cu bacul. A fost cel mai înjurat ministru. L-au bălăcărit toți, putere și opoziție, inclusiv dl Liiceanu.

  8. Intr-adevar este o mare sarbatoare!
    Acest demers insa trebuie dus pana la capat.

    Toti cei care au beneficiat de abordari similare ar trebui sa dispara din lista de persoane cu doctorat.

    Cum spunea seful sefului meu – It’s a good start!

  9. Ce se intampla cu profesorii care l-au spalat pe Ponta? Ca Ponta e sau nu impostor dovedit, acum, nu prea mai intereseaza pe nimeni, dar cum ramane cu acei profesori impostori care au dat verdict negativ? Ca avem un politician plagiator mi se pare mai putin grav decat faptul ca avem o serie de profesori care au girat un plagiat. Cu ei ce se intampla? Predau? Au functii?

  10. Sa speram ca de aici, in boule de neige, va incepe desfiintarea imposturii in invatamantul romanesc, impostura ale carei efecte economice si sociale sunt catastrofale.

  11. Principiul dominoului si refacerea spatiului moral

    „Nu există tratament pentru dependenţa lui Ponta de metoda agresivă de a face politică.
    El exagerează, minte, ameninţă ca orice mic terorist crescut în spiritul impertinenţei şi al
    provocării.”
    Tom Gallagher

    Recent doua stiri au provocat un adevarat cutremur in spatiul public si politic de la noi :

    „Victor Ponta a plagiat si se va cere retragerea titlului de doctor – decizie oficiala a comisiei de profil”
    ( http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21121982-victor-ponta-plagiat-cere-retragerea-titlului-doctor-decizie-oficiala-comisiei-profil.htm)

    „Ce efecte juridice produce retragerea titlului de doctor in cazul lui Victor Ponta”
    (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-21123708-efecte-juridice-produce-retragerea-titlului-doctor-cazul-lui-victor-ponta.htm)

    Reactia de tip agresiv la aceasta situatie este una pe masura personajului care nu poate supravietui in afara junglei generate in spatiul social :

    Prolog
    Sursa: https://www.facebook.com/victor.ponta/photos/a.156841647689064.26681.150967671609795/1189470841092801/?type=3

    Epilog
    Sursa : https://www.facebook.com/victor.ponta/posts/1191221860917699

    Aceasta tip de reactie si acest comportment a fost foarte bine explicat de catre profesorul Tom Gallagher inca din 2012 :

    „Ponta, regele junglei care a redevenit România
    Nu există tratament pentru dependenţa lui Ponta de metoda agresivă de a face politică. El exagerează, minte, ameninţă ca orice mic terorist crescut în spiritul impertinenţei şi al provocării. De 23 de ani, România postcomunistă se prezintă sub forma unui hibrid, păstrând, în bună măsură, vechile ideologii ale sta­tului dominat de partidul unic. Unei elite reciclate, reconsolidate de că­tre cei disperaţi să se îm­bogăţească prin orice mij­loace, i s-au alăturat de­fec­torii din tabăra reformistă, PNL în întregime, traseişti din PDL şi intelectuali care s-au săturat de lupta de­mo­cratică, alergând după func­ţii sau emiţând judecăţi de natură estetică despre Tra­ian Băsescu (un lider greu de digerat, dar care se angajează, cu încă­păţânare, să scape România de fantomele postcomuniste).
    De mai bine de 20 de ani, par­ti­zanii restauraţiei şi ai con­ti­nu­i­tăţii, ascunse sub masca unor aşa-zise schimbări, au fost in­comodaţi de un climat geo­po­litic defavorabil. Pătrunderea influenţelor occidentale până la graniţele îndepărtate ale Europei a făcut ca eşalonul doi al co­muniştilor, promotorii capitalismului săl­batic, precum şi reprezentanţi de seamă ai mass-media şi ai mediului academic să fie nevoiţi să acţioneze, chiar şi fără prea multă tragere de inimă, în limitele unei democraţii dezordonate, dar autentice.
    Astăzi, această epocă tulbure pare a se con­frunta cu o criză. Înseşi modelele con­venţionale ale capitalismului sunt puse sub semnul întrebării. Sistemele politice au­toritare şi-au extins aria de influenţă din­colo de Eurasia. Uniunea Europeană se află în faţa unei crize profunde şi com­plexe, în care state din primul eşalon, pre­cum Spania sau Italia, trebuie să facă faţă unor situaţii extreme, la nivel naţional.
    Interminabila eră postrevoluţionară, în ca­re lupta politică oscila între vechile struc­turi cu un control fragil asupra puterii, pe de-o parte, şi reformiştii nehotărâţi şi di­vizaţi, de cealaltă parte, pare să fi dat câş­tig de cauză celor dintâi, care s-au dovedit întotdeauna competitori mai puternici.
    Victor Ponta a candidat, cu succes, pentru ro­lul de tânăr Napoleon care inaugurează o nouă etapă a carierei politice, devenind „cineva“ în această parte a Europei. Aceia care doresc să unifice partidul şi statul, în spatele unei pseudodemocraţii, au primit sfaturi şi imbolduri pe care nici măcar Ili­escu nu le-a putut oferi. Ponta este un fel de Mozart al politicii de tip autoritar, un personaj tânăr, vulgar şi impulsiv, dar cu un talent înnăscut în domeniul său. Une­ori, liderii sunt supuşi testului propriei agonii, iar aceasta este soarta lui Ponta. În vreme ce majoritatea persoanelor publice de top ar dispărea din scenă dacă s-ar do­vedi că şi-au obţinut calificativele pro­fe­sionale în mod fraudulos, demascarea lui Ponta a reprezentat, dimpotrivă, izbăvirea sa. L-a impulsionat şi mai mult să devină un luptător plin de sine, în slujba „drep­tăţii“. A trecut la ofensivă distrugând toa­tă mobila democratică pe care a putut pu­ne mâna în casa politică a României. Orice mijloace de înlăturare a lui Traian Băsescu din funcţia de şef al statului şi de anulare a progreselor în domeniul justiţiei, care au primit cele mai multe aprecieri din partea instituţiilor europene, sunt acce­p­tabile.
    Nici măcar ascensiunea la putere a lui Hit­ler, în 1932-1933, nu a fost atât de bogată în incidente în care mecanismele de­mocraţiei şi măsurile de pro­tecţie a acestora să fie pur şi simplu aruncate pe fereastră. Ponta a pus la cale un fel de marş al Ro­mei în stilul lui Mussolini, în care, până în prezent, nu s-a recurs la violenţă. Dar a fost dominat de ca­lomnii, intimidări de culise şi tehnici de creare a sentimentelor de şoc şi teamă, pu­se la punct de către canale de televiziune cu o conduită îndoielnică, pe care nu le poţi întâlni nicăieri altundeva în lumea civilizată. În 1922, Mussolini avea să se aşe­ze în fruntea intereselor economice, aflate sub ameninţarea valului de transformări sociale care au tulburat apele în Italia, la sfârşitul primului război mondial. Ponta procedează, astăzi, oarecum similar. El a interacţionat exemplar cu Dan Voiculescu şi instrumentul media al acestuia pentru a declanşa o vânătoare de vrăjitoare îm­po­triva lui Băsescu şi a acelor segmente ale sistemului juridic rămase în afara sferei de influenţă a intereselor private. Ponta este prima persoană care se poate uita în ochii lui Voiculescu afirmând, cu sinceritate, „sunt la fel de dur, dezinhibat şi lipsit de scrupule ca şi tine“. El a ridicat din haz­naua politicii un personaj sinistru precum colonelul Mircea Dogaru, coordonatorul re­zerviştilor şi al liderilor sindicali, cu care a semnat un acord, în faţa camerelor TV, legat de necesitatea dizolvării DNA şi a Curţii Constituţionale. Cu siguranţă, este doar o chestiune de timp până ce o miş­care de susţinători tineri ai lui Ponta va lua naştere, prin compromiterea unui tineret ale cărui gândire şi comportament au fost pervertite de valurile de im­be­ci­lităţi venind dinspre imperiul media al lui Felix.
    La fel ca Italia lui Mussolini, încăpăţânarea asaltului lui Ponta asupra valorilor de­mocratice nu i-a impresionat pe inte­lec­tuali. Într-o Românie modelată după chi­pul şi asemănarea lui Ponta, va exista echi­valentul local autentic al unor Gaetano Mosca, Vilfredo Pareto şi Robert Michels – minţi strălucite care erau gata să-şi pu­nă prestigiul intelectual în slujba le­giti­mării noii ordini şi a condottierilor ita­lieni. Paradoxal, Dogaru, Voiculescu, Ma­zăre ajung să facă front comun cu pro­fesori universitari din Bucureşti, Cluj şi Ti­mişoara, dintre care unii şi-au câştigat re­putaţia studiind dezastrele care se produc atunci când democraţiile eşuează (în alte epoci). Urmând coregrafia unui mentor, An­drei Marga, care comunică restului lu­mii linia dictată de Ponta, rolul lor va fi acela de a relativiza puciul din această va­ră; toate evenimentele care au loc, în pre­zent, reprezintă o corecţie necesară, ce tre­buia demult făcută, astfel încât Ro­mâ­nia să redevină, cât mai curând, un mem­bru demn de încredere al familiei politice europene, bucurându-se de atenţia şi res­pectul cuvenite.
    Din nefericire, acest mesaj menit să liniştească este distrus de „mi­cul prinţ“, aflat la cârma ţării. În loc să fie un căpitan pru­dent şi măsurat, care să fa­că apel la moderaţie şi un progres cu paşi mici, el a ales tactica pârjolirii câmpului. Asaltul asupra instituţiilor menite să stea în calea întoarcerii la autoritarism a fost urmat de prelegeri usturătoare şi con­des­cendente la adresa cancelarului Merkel, a lui Barroso şi a factorilor de decizie eu­ropeni care şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la schimbarea radicală de direcţie a României. E puţin probabil că noii in­te­lectali recrutaţi vor face apel la moderaţie. Şi nici lui Marga nu pare să-i pese de asta. Dar la cei 82 de ani ai săi, însuşi Ion Ili­escu, care a fost martorul a trei generaţii diferite de lupte politice, ar putea să dea dezaprobator din cap în faţa acestei folie de grandeur.
    Nu există tratament pentru dependenţa lui Ponta de metoda agresivă de a face po­li­tică. El exagerează, minte, ameninţă ca orice mic terorist crescut în spiritul im­pertinenţei şi al provocării, după modelul Mircea Badea. Mesajul lui către români şi către lume este: „trebuie să mă luaţi aşa cum sunt“. Românii care nu se pot obiş­nui cu o autocraţie personalizată sunt li­beri să plece, împreună cu milioanele care au emigrat deja şi care, trăind fără An­tene, văd în Băsescu întruchiparea tră­să­turilor eliberatoare. În realitate, Ponta cu­noaşte istoria politică a secolului XX la fel cum cunoaşte Curtea Penală Inter­naţio­nală, subiectul tezei sale de doctorat, dar este gata să deturneze ţara de la cursul ac­tual către o nouă configuraţie a puterii, aşa cum a făcut Tito în 1948, când Iu­go­s­lavia s-a rupt de Uniunea Sovietică, sau Gheorghiu Dej, în 1963. Pentru el, o ase­menea răsturnare de proporţii în sistemul de alianţe geopolitice al României re­pre­zintă o manevră necesară, dacă aceasta îl va ajuta să se bucure de un mandat în­de­lungat la cârma ţării.
    Fără îndoială, profesorul Marga va arde de nerăbdare să-i rea­min­tească faptul că De Gaulle s-a re­tras din aripa militară a NATO în anii ‘60, căutând să ajungă la o înţelegere cu Uniunea Sovietică, în plin Răz­boi Rece. De Gaulle a avut propriile mo­tive pentru o astfel de deviere ne­or­todoxă şi, în cele din urmă, zadarnică de la valorile occidentale, în toiul unei lupte teribile între blocul comunist şi cel ca­pitalist democratic. Naţionalismul a fost un factor decisiv al viziunii sale, dar în ca­zul lui Ponta nu există nicio urmă de na­ţionalism. Poate tocmai de aceea a reuşit să atragă de partea lui intelectuali cares-au grăbit să deligitimeze acest concept.
    În ciuda pedigree-ului său nesănătos, acest prim-ministru este sprijinit din toa­tă inima de grupuri de interese care do­resc să obţină maximum de avantaje din contracte cu statul, având instituţiile la mâna lor. Grupuri precum Grivco în­tru­chipează monopolul pe care acestea îl de­ţin în diverse sectoare ale economiei. Po­litica USL (unde nu mai există nicio di­ferenţă între PSD şi PNL) se ghidează du­pă un model similar, aşa cum se poate ve­dea şi din decizia de a acţiona în justiţie opoziţia pentru a fi criticat impactul, la nivel naţional, pe care atacurile sale l-au avut asupra regulilor elementare ale de­mocraţiei.
    Mulţi s-au cocoţat pe spatele acestui tigru tânăr Ponta, încântaţi de perspectiva că­lătoriei pe care o au de urmat. Însă pră­bu­şirea sa este sigură, deoarece limitele îi eclip­sează calităţile neîndoielnice. Pentru moment, pare a fi regele junglei care a re­devenit România. N-am idee cât va dura acest carnaval al animalelor care a pus stă­pânire peste România, în urmă cu şase săp­tămâni. Dar Victor Ponta nu deţine ni­cio formulă stabilă de guvernare, indi­fe­rent cât de indulgenţi s-ar dovedi o parte dintre partenerii occidentali în această privinţă. Măsura în care românii sunt pre­gătiţi să respingă „Antenismul“, să-şi ex­prime public opinia şi să se organizeze pen­tru a crea o ordine democratică post-Ponta va determina, cu siguranţă, durata acestui calvar.”
    Tom Gallagher
    31.07.2012
    ( http://www.revista22.ro/ponta-regele-junglei-care-a-redevenit-romnia-16726.html)

    Problema este ca cel care a fost varful de lance in toata aceasta cavalcada si in acest mod irespirabil de a face politica risca sa devina victima propriei sale strategii deoarece a ajuns in situatia ucenicului vrajitor care nu mai poate stapani fortele pe care le-a pus in miscare.
    Daca i se va retrage doctoratul ( propunerea a fost deja facuta !) se poate declansa un proces in lanţ de efecte juridice absolut dramatice ( pierderea calitatii de avocat, pierderea dreptului de a preda, returnarea sporului de doctorat ) care vor constitui o premiera absoluta in societatea romaneasca post-decembrista.
    Mai mult decat atat, prin viclenia istoriei , toate eforturile pe care le-a facut de-a lungul anilor intr-un sens, se reaseaza de la sine in mod paradoxal si sens contrar intentiilor initiale, iar fostul prim-ministru are toate sansele sa ramana in istorie care fiind cel care a initiat fara sa vrea , prin cazul sau exemplar si declansand la nivel social principiul dominoului , exact procesul de refacere al spatiului moral al Romaniei atat de viciat in ultimii 26 de ani , proces pe care nu a reusit sa-l declanseze pana acum nici o instanta civica sau morala.
    In sfarsit , ca de atatea ori la noi , romanii afla inca o data faptul elementar ca nu vine nimeni sa le rezolve problemele daca nu o fac ei înșiși pentru ca la noi de multa vreme realitatea depaseste imaginatia, iar oamenii raman mereu „sub vremuri” cum zice cronicarul daca nu fac si efortul de a ridica privirea deasupra lor.
    (https://sergiusimion.blogspot.ro/2016/07/principiul-dominoului-si-refacerea.html)

    P.S. Finalul acestei fabule esopiene este unul apoteotic de tipul „“muşcă şi fugi”” (http://www.curentul.info/politic/15057-s-a-confirmat-ce-am-scris-in-noiembrie-ponta-e-consilierul-lui-erdogan )

Lasă un răspuns la victor L Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

Molecula mea de gaz din aragaz

În aragazul nevestei se întâlnesc trei molecule de gaz. Acestea sunt: CH4 – Petrom, CH4 – Romgaz și...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.