joi, martie 28, 2024

Gazele naturale si relatia UE-Rusia-Ucraina: cine conduce politica europeana?

Începând cu primăvara anului 2014, când au apărut primele semne ale unui nou conflict între Ucraina și Rusia pe tema furnizarii de gazelor natural, s-a discutat intens atat la nivelul statelor membre ale UE dar si la nivelul forurilor europene despre identificarea unor solutii menite sa reduca dependenta Europei (si a statelor sale membre) fata de importurile de gaze naturale din Federatia Rusa. In prezent, Rusia furnizează o treime dintre necesarul de gaz al Uniunii Europene, iar 15 % din acest volum de gaz tranzitează Ucraina. In contextul tensionarii relatiilor dintre Rusia si Ucraina, alimentarea cu gaze naturale a Europei a fost amenintata pentru iarna 2014-2015, situatie care se repeta si pentru 2015-2016. Intrebarea este care sunt alternativele si cat de viabile sunt ele, avand in vedere aparitia unei defazari intre interesele geopolitice europene si interesele economice ale companiilor energetice din UE.

Scurta trecere in revista a situatiei ruso-ucrainiene

La 16 iunie 2014, Gazprom intrerupe livarile de gaz catre Kiev, care refuza cresterea pretului decretata de Moscova dupa preluarea puterii de catre proeuropeni in februarie. Fosta republica sovietica, ce a acumulat o datorie de aproximativ 4,5 miliarde de dolari, protesteaza fata de cresterea pretului decisa de Moscova, de la 268 de dolari la 485 de dolari pe 1.000 de metri cubi – un pret fara echivalent in Europa.

In urma unor serii de negocieri tripartite (Federatia Rusa – Ucraina – Comisia Europeana), in octombrie 2014 Rusia, Ucraina si UE au semnat un acord privind reluarea livrarilor de catre Gazprom, valabil pana in martie 2015. Acordul a fost semnat de ministrii Energiei ai celor doua tari, rusul Aleksandr Novak si ucraineanul Iuri Prodan, si comisarul european pentru Energie, Günther Oettinger, dupa cinci luni de negocieri. Acordul se refera la un total de 4,6 miliarde de dolari, cuprinzand atat plata datoriei la gaze a Ucrainei fata de Rusia, in valoare de 3,1 miliarde de dolari, cat si plata livrarilor de gaze rusesti pana martie. Pretul a fost fixat la 385 de dolari pe mia de metri cubi, un pret in continuare mare. Ucraina s-a angajat sa achite 3,1 miliarde de dolari, corespunzand platilor neachitate in noiembrie-decembrie 2013 si aprilie-mai-iunie 2014. Aceasta datorie, restructurata la un pret redus de 268,5 dolari pe mia de metri cubi, urmeaza sa fie achitata pana la sfarsitul anului, in doua transe, adica 1,45 de miliarde de dolari pana la sfarsitul lui noiembrie si 1,6 miliarde de dolari pana la sfarsitul lui decembrie. Dar, in total, datoria ucraineana se ridica la 5,3 miliarde de dolari potrivit Gazprom, a amintit Novak. Pentru restul datoriei, el a anuntat ca Rusia accepta, la fel ca Ucraina, sa astepte verdictul Curtii Internationale de Arbitraj de la Stockholm, care se va pronunta abia in vara anului viitor.

Acordul pe 2014-2015 a fost prelungit in mod provizoriu in luna martie 2015, pentru a expira pe 30 iunie a.c.. La 30 iunie 2015 insa Ucraina şi-a suspendat achiziţiile de gaze naturale ruseşti, în urma unui eşec în negocierile vizând menţinerea aprovizionării în următoarele trei până a şase luni. Compania ucraineană de stat Naftogaz a anunţat că va continua să asigure transportul gazelor naturale ruseşti către alţi clienţi europeni ai Moscovei. Intre timp insa drama s-a mai potolit, Rusia, Ucraina şi Uniunea Europeană, reunite la Bruxelles, au ajuns la un acord asupra livrărilor de gaze naturale, suspendate de la 1 iulie, conform vicepreşedintelui Comisiei Europene Maros Sefcovic.  Ministrul rus pentru Energie Aleksandr Novak şi omologul său ucrainean Vladimir Demcişîn au ajuns atunci la un acord în vederea livrării de gaze naturale către Kiev pentru această iarnă, după luni de negocieri dure.

Potrivit acordului, Ucraina va plăti un preţ redus, de 232 de dolari pe mia de metri cubi de gaze naturale, pentru livrări începând de la 1 octombrie şi până la 31 martie. Preţul este redus faţă de cel prevăzut de contract – 251 de dolari pe mia de metri cubi de gaze naturale, a precizat Sefcovic. Diferenţa provine de la o scădere a taxelor aferente exporturilor ruseşti. Ucraina s-a angajat să cumpere două miliarde de metri cubi de gaze naturale în vederea stocării lor subterane, în octombrie, a precizat comisarul european, adăugând că Guvernul de la Kiev a deblocat suma de 500 de milioane de dolari pentru Naftogaz în acest scop. Comisia Europeană s-a angajat, la rândul ei, să ajute la organizarea finanţării necesare a achiziţiilor Ucrainei de gaze naturale pentru această iarnă, prin intermediul unor „instituţii financiare europene şi internaţionale”, a anunţat CE într-un comunicat. Asadar, este vorba de un aranjament mai complex, in care Bruxellesul a avut un rol economic si geopolitic cheie. Gazprom s-a angajat, de asemenea, să renunţe la clauza din contractul încheiat cu Naftogaz în 2009 potrivit căreia compania ucraineană era obligată să plătească pentru un anumit volum de gaze naturale indiferent dacă le primea sau nu.

Geopolitica est-europeana fiind schimbatoare, problema asigurarii unui flux constant al gazelor naturale din Federatia Rusa catre Europa ramane, neexistand garantii asupra faptului ca nu pot aparea surprize. Se vede insa diferenta intre strategia ruseasca si tactia europeana. In timp ce Europa pare blocata intr-un interminabil sir de discutii si negocieri pe tema reducerii dependentei energetice fata de Federatia Rusa, aceasta din urma nu numai ca pare sa nu fie ingrijorata, dar isi continua si dezvolta operatiunile in Europa, semnand o serie de parteneriate strategice cu companiile energetice europene. Strategia Moscovei pare a functiona, fapt ce ne face sa ne intrebam daca politica energetica a UE se afla in mainile forurilor europene sau a marilor companii. O serie de actiuni recente ale Gazprom-ului ridica serioase semne de intrebare asupra viitorului politicilor energetice europene, asa cum au fost ele formulate pana in prezent.

Proiectul Nordstream 2

Desi la inceputul acestui an oficialii Gazprom dadeau asigurari ca nu exista planuri de extindere a gazoductului Nordstream, compania rusa a anunțat la inceputul lunii septembrie că a semnat o intelegere cu companiile germane BASF și E.ON, francezii de la ENGIE, grupul austriac OMV (proprietarul Petrom) și grupul anglo-olandez Shell, pentru gazoductul Nord Stream-2, un proiect care vizează majorarea livrărilor de gaze naturale rusești spre Uniunea Europeană.

Potrivit Agerpres, Pactul semnat cu ocazia Forumului economic oriental de la Vladivostok prevede construcția a două noi linii, cea de-a treia și a patra, pentru gazoductul Nord Stream. Lucrările, ale căror costuri au fost estimate de Gazprom la 9,9 miliarde de euro, vor permite creșterea capacității de transport a gazoductului Nord Stream până la 55 de miliarde metri cubi pe an.

Realizarea proiectului va fi atribuită companiei New European Pipeline AG, la care Gazprom va deține 51% din acțiuni iar E.ON, Shell, OMV și BASF/Wintershall vor deține fiecare 10% în timp ce ENGIE un pachet de 9%.

Acesta va fi al doilea mare proiect de gazoduct destinat să creeze o rută directă pentru aprovizionarea cu gaze naturale rusești a Europei Occidentale. Asadar, se ocoleste Ucraina, pastrandu-se intacta relatia cu Rusia.

În 2011, Gazprom și partenerii săi occidentali au inaugurat prima fază a proiectului Nord Stream. Nord Stream este compus din două conducte care fac legătura între Vyborg (Rusia) și Greifswald (Germania) via Marea Baltică, ocolind astfel țările de tranzit din Europa de Est. Gazprom deține 51% din acțiunile consorțiului Nord Stream, în timp ce companiile germane Wintershall și E.ON AG au fiecare o participație de 15,5%, iar societatea olandeză Gasunie și cea franceză GDF Suez SA dețin la rândul lor un pachet de 9%.

Prin construirea a două noi linii, cea de-a treia și a patra, capacitatea de transport a gazoductului Nord Stream se va dubla. Noile conducte Nord Stream vor fi construite pe sub Marea Baltică împreună cu Shell, E.ON şi OMV, care vor transporta o cantitate suplimentară de 55 de miliarde de metri cubi de gaze pe an, respectiv peste o zecime din necesarul Europei, de la sfârşitul lui 2019. Gazele vor fi livrate dincolo de Germania, OMV având ca obiectiv să transforme Austria într-unul dintre cele mai mari centre de livrare a gazelor din Europa.

Gazoductul de 1.225 de kilometri va porni din apropierea portului rusesc Ust Luga, de lângă St Petersburg, şi va intra pe teritoriul german nu departe de punctul de intrare al Nord Stream 1 şi 2. Proiectul va costa până la 9,9 miliarde de euro, poate mai puţin, datorită economiilor de costuri, comparativ cu 8,5 miliarde de euro cheltuiţi pentru cele două conducte Nord Stream existente.

Gazprom si Shell

Directorul general al producătorului rus de gaze, Alexei Miller, a declarat potrivit Mediafax că Gazprom construieşte o alianţă strategică cu Royal Dutch Shell care va include schimburi de active şi va permite producătorului rus de gaze să intre pe noi pieţe.

Acordul cu Shell prevede extinderea unei companii mixte de lichefiere a gazelor naturale, de 20 de miliarde de dolari, de pe insula Sahalin, precum şi schimbul de active în domeniul explorării şi producţiei. Shell a convenit în acest an preluarea grupului BG pentru 70 de miliarde de dolari, iar Miller consideră că tranzacţia sporeşte potenţialul colaborării cu Gazprom, cum ar fi schimburi de active de explorare şi producţie. Shell trebuie să obţină acordul autorităţilor de reglementare din Brazilia, Australia şi China pentru preluarea BG.

Intelegerea semnata cu Shell este un câştig pentru Gazprom, într-o perioadă în care multe companii occidentale îşi reduc expunerea la Rusia din cauza sancţiunilor impuse statului rus din cauza politicii faţă de Ucraina.

Gazprom, BASF si OMV.

Gazprom a reînviat un schimb de active in valoare de cateva miliarde de euro cu grupul BASF din Germania, la doar câteva luni după ce acordul initial a fost anulat din cauza conflictului din Ucraina. Măsura neașteptată a sosit intr-un moment in care declaratiile de la Moscova arăta hotărârea Gazprom de a își apara cota de piață în Europa in ceea ce priveste gazelor naturale. Compania vrea să creeze noi legături comerciale cu grupuri energetice mari, în ciuda sancțiunilor americane impuse precum și a anchetei UE în domeniul concurenței.

Potrivit Financial Times, compania germana isi asigura exploatarea unor campuri de gaze si petrol din Siberia, precum si extinderea accesului asupra punctelor de iesire a gazelor naturale si a capacitatilor de inmagazinare. La schimb, Gazprom primeste active de importanta strategica in Germania.

Astfel, Gazprom va detine in intregime controlul asupra unei companii mixte de tranzactionare si inmagazinare a gazelor naturale din Europa, inclusiv controlul asupra celui mai mare depozit subteran de inmagazinare a gazelor naturale din Europa. Pe langa aceasta, Gazprom va detine 50% din actiunile subsidiarei BASF Wintershall North Sea, companie ce exploreaza si produce petrol si gaze naturale in Olanda, Marea Britanie si Danemarca. Specialistii apreciaza ca este pentru prima data cand Gazprom detine controlul asupra unor capacitati de productie a gazelor naturale in Europa de Vest. In schimbul actiunilor cedate, Wintershall va obtine acces la doua campuri gazeifere din Siberia.

Alaturi de grupul german BASF, la aceasta intelegere cu Gazprom participa si grupul austriac OMV, care a semnat o intelegere asemanatoare.

In loc de concluzie

Recent semnatele acorduri intre grupul rus Gazprom si companiile europene arata o regandire de facto, si discreta, dincolo de mesajele politice, a politicii energetice a Rusiei fata de Europa, precum si o noua maniera de abordare a relatiilor.Desi la un moment dat parea ca influenta Gazprom in Europa va scadea semnificativ (prin prisma anularii proiectului South Stream si a anchetei Comisiei Europene asupra companiei ruse) iata ca Moscova nu numai ca reuseste sa isi mentina influenta energetica, dar prin noile acorduri semnate arata o regandire a strategiei sale si o intarire a pozitiei sale. Ramane de vazut cum va reusi Bruxelles-ul sa raspunda actiunilor venite de la Moscova. Cum va concilia interesele geopolitice cu cele economice, asta e intrebarea. Ramane de vazut in ce masura oficialii europeni vor mai putea sa apere Ucraina in negocierile cu Rusia vis a vis de pretul gazelor naturale livrate, avand in vedere ca odata operational Nord Stream 2, gazele naturale destinate Europei vor ocoli teritoriul Ucrainei.

Mai mult decat atat, desi Europa vorbeste despre scaderea dependentei energetice fata de Rusia si de gasirea unor noi furnizori de gaze naturale pentru statele europene, noile acorduri semnate de catre Gazprom cu partenerii sai europeni vor intari pozitia Rusia ca principal furnizor de energie catre Europa. Eforturile depuse pana acum de Uniunea Europeana par a fi fost in zadar. Nu in ultimul rand, Europa va trebui sa isi regandeasca mecanismele institutionale. In prezent Europa pare incapabila sa raspunda concret si rapid in fata actiunilor Rusiei, si pare sa nu mai fie mecanismul unitar care se doreste. Mai mult ca oricand, pozitia UE pare subrezita in fata interesul nationale sau a marilor companii.

Bonus: Romania

Strategia energetică a României promisă de Guvernul condus de Victor Ponta încă din 2012 va fi gata în 2016, susţine premierul. Nu se mai ştie a câta amânare a elaborării strategiei este aceasta, cert este insa că miniştrii din Guvern nu au fost în stare să o realizeze. Nu trebuie sa ne mire faptul ca Ministrul Energiei, Andrei Gerea, a declarat la conferinţa Mediafax Talks about Energy din primavara acestui an, că este adevărat că România nu are încă o strategie energetică, dar nici la nivelul Uniunii Europene încă nu este clară direcţia comună în acest domeniu.

Fostul ministru al Energiei Răzvan Nicolescu a prezentat la finele anului trecut o parte din viitoarea strategie energetică. Potrivit documentului elaborat de Departamentul pentru Energie, obiectivele noii strategii energetice sunt securitatea alimentării cu energie şi menţinerea unui preţ suportabil la consumatorii finali şi protecţia mediului, iar necesarul de investiţii în sector se ridică la 100 miliarde euro până în 2035. Trebuie vazut insa si cum va aborda aceasta strategie energetica aspecte atat de politici europene cat aspecte de importanta nationala si regionala. Accentul pare să se pună în continuare pe găsirea finanțării externe pentru construirea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. Rămâne însă de văzut cum va fi rezolvată problema interconectărilor (cu Rep. Moldova, Ungaria și Serbia), interconectarea cu gazoductul TAP și dezvoltarea pe teritoriul României a coridorului sudic pentru preluarea gazelor din Marea Neagra (conducta țărmul Marii Negre – Podișor ), necesitatea  de noi strategii, programe şi scenarii de prognoza a utilizării eficiente a depozitelor de gaze naturale, creşterea performanţelor capacităţilor de înmagazinare, utilizarea înmagazinărilor subterane a gazelor ca instrument cheie de optimizare a proceselor între sursele de aprovizionare şi reţelele de tranzit internaţional şi transport şi cele naţionale de distribuţie, interconectarea rețelelor electrice. Timpul nu mai are rabdare, nici cu UE, nici cu Romania.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Eu cred ca Europa occidentala (in special Germania) profita de stramtorarea Rusiei si au negociat preturi bune pentru gaz. Si de ce sa nu iei gaz ieftin chiar si de la un „dusman”. Este imoral dar economic.
    Toata Europa (si toata lumea) se orienteaza catre energii regenrabile. Chiar daca par mai costisitoare in final sunt mai eficiente. A se vedea Fuckusima. Probleme de dictatura in Rusia. Si daca va uitati in ultimii 10 anii s-a investit f mult in energie regenerabila. Toate tarile si-au marit cotele in energia totala. Romania si Spania sunt printre fruntase.
    Procesul s-a accelerat dupa invazia Ucrainei si se va lua amploare odata cu dieselgate.
    Eu asa vad. Poate sunt naiv :)

    • ”Europa occidentala (in special Germania) profita de stramtorarea Rusiei si au negociat preturi bune pentru gaz”??
      Sunteti cu siguranta neinformat – de cateva decenii Rusia profita de dependenta Europei de gazul extras pe teritoriul sau pentru a impune preturi foarte mari, legate artificial de pretul petrolului (!), nu de cererea din piata, drept pentru care Gazprom este investigat in prezent de catre Comisia Europeana pentru un abuz de pozitie dominanta.

  2. Nu ne intrebati pe noi cine conduce politica europeana ca nu stim. Eu habar n-am! Singurul lucru pe care il stim cu siguranta este ca, suntem un popor echilibrat, dam afara pe cei care ne cresc salariile si pensiile si aducem, in locul lor, pe cei care le taie!

  3. Analiza buna pentru clarificarea chestiunilor macro. Domnule Patru, eu personal astept acum o noua analiza care sa coboare şi la nivelul micro, cu mai mare concentrare pe situatia Romaniei, şi care sa includa referiri la capacitati actuale şi necesare de transport&tranzit (cu referire specifica la interconectoare intre RO şi vecini, la situatia lor actuala şi necesara). Pe baza unei asemenea analize se pot construi scenarii coerente privind orientarea politicii externe a Romaniei pe termene medii şi scurte, daca mai este cineva interesat/a de asta la Bucureşti. Eu sunt şi va multumesc anticipat daca veti gasi energia şi timpul pentru o asemenea analiza mai detaliata. Succes!

  4. „cine conduce politica europeana?”… raspunsul scurt ar fi Germania, la sugestiile lui Putin :)… In timp ce Obama alearga pe langa gard si sare din cand in cand incercand sa vada ce e dincolo… :)…. aah si am uitat de Romania, care e trimisa dupa tigari cand de unul cand de altul… :)

  5. Odata cu venirea la putere a lui Wladimir Purtin sa dezvoltat foarte mult Industria Energetica a Federatiei Rursiei, aliantele cu unele tari ale Orientului Mijlociu, visul sau de a construe EURASIA, ( bazata bazata pe diplomatie), o Eurasie care sa colaboreze si sa negocieze cu Statele Unite ale Europei. W Putin a facut din Federatia Rusa o tara puternica si a creat o interdependenta a Uniunii Europene fata de Rusia, o interdependenta care exista le nivel de PESC / PESA, si care mai nou a fost create si la nivel energetic.
    Dependenta energetica a UNIUNII Europene de Fderatia Rusa este tot mai mare, si UE este incapabila sa iasa din raza de alimentatie energetica a Rusiei datorita interguvernamentalismului foarte ridicat, datorita lipsei de leadership, si datorita a prea multor interese care se ciocnesc.
    In ceea ce priveste relatia : UE- Rusia- Ucraina
    Rusia a anexat teritoriile Luhansk si Donetk, pentru a impiedica trupele NATO de a stationa la granite cu Rusia, o mutare buna pe table de sah a lui Putin si in acelasi timp parca telefonata in timp Ucraine si inteleasa de Ucraina.
    Rusia nu doreste obtinerea teritoriilor fostei URSS, in schim doreste constructia unei EURASII.
    O Eurasie formata din Europa si Asia sau ca parte din supracontinentul ;Africa-Eurasia .

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Patru
Bogdan Patru
Bogdan Patru este absolvent al Facultatii de `Drept si in prezent este Consultant in Afaceri Guvernamentale si Afaceri Europene. In trecut a activat in mediul privat si in cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene din cadrul Administratiei Prezidentiale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro