vineri, martie 29, 2024

Gemenii dezonoarei: Castor Antonescu si Polux Ponta (Updated)

Sunt gemenii acestui timp al infamiei si dezonoarei. Cine banuieste ca se pot desparti acum, cand au comis impreuna atatea faradelegi, se inseala. Vor merge inainte impreuna, vor plusa fara rusine, vor recurge la orice tertipuri pentru a nu ajunge unde le este locul, adica intr-o sala de tribunal si, ulterior, dupa gratii. Polux parea dispus candva sa dea o sansa guvernului Ungureanu. S-a razgandit subit, a uitat ce-a declarat, a adoptat retorica imbibata de ura a lui Castor. Nu si-a dat seama ca acesta este de fapt un om fara busola, fara cumpana morala, un posedat. Al gloriei si al puterii. Poate ca, intr-un rar moment de luciditate, Polux a regretat alianta. Era insa prea tarziu. Nu mai exista cale de intoarcere. Egomanul Castor incearca sa iasa mereu in prim plan. Homo Prevaricatus Polux pare sa devina tot mai mult un second fiddler, dar rolurile nu sunt definitive.Sunt indisociabili si inseparabili. Sunt incurabili si intersanjabili.

Va trebui ca un politolog ori istoric sa studieze biografiile acestor penibili dioscuri. Sa vada de unde au iesit, cine i-a mosit, cine le-au fost protectorii. Sigur, nu incape indoiala ca Iliescu si Voiculescu sunt in spate. Ca Polux este odrasla politica a lui Adrian Nastase. Dar cum au reusit sa induca in eroare vulpoii pesedisti si penelisiti, ramane totusi un mister.

Sunt unii care il asemuiesc pe Polux cu Viktor Orban. Eroare totala. Orban are o biografie, Polux nu o are. Orban a fost disident in Ungaria lui Kadar, a intemeiat un partid (FIDESZ), a tinut un discurs, in iunie 1989, la ceremonia de re-inmormantare a lui Imre Nagy, care a intrat in istoria demnitatii si a rezistentei anti-totalitare. Sigur, ulterior si-a schimbat culoarea politica, a mers intr-o directie pentru multi deconcertanta, a rupt cu vechi prieteni ori acestia s-au despartit de el. Dar este un personaj real, nu o fantosa. A castigat alegeri, a propus o agenda, are o filosofie. Nici Castor, nici Polux nu se pot lauda cu asemenea lucruri. Orban rosteste uneori brutal idei in care crede, nu minte. Plagiatorul Polux, de fapt Munchausen, minte necontenit. Patria sa reala este neadevarul. Orban este un anticomunist autentic, Castor si Polux de la Bucuresti sunt doar simulanti.


In acest spectacol al mastilor, Castor se pretinde liberal, Polux socialist. Au intemeiat o uniune socialist-liberala, o struto-camila ideologica fara identitate si fara o tabla de valori. A existat un timp in care Corneliu Coposu a vazut in PNL un partener indispensabil pentru o alternativa la mafia fesenista. Erau destui cei care isi exprimau rezervele in raport cu Radu Campeanu. Seniorul a preferat sa inchida ochii stiind ca alianta cu PNL era coloana vertebrala, axa opozitiei democratice. Nu vom sti de fapt ce-a crezut el despre PNL si conducerea acestei formatiuni. Au fost acolo si oameni de buna calitate. Unii au murit, multi au plecat. Ce-a ramas poarta nume precum Puiu Hasotti, Norica Nicolai, Relu Fenechiu si Castor, zis si El Crin.

Despre atasamentele ideologice ale celor doi si ale amicilor lor politici, nu cred ca poate fi gasita o descriere mai potrivita decat aceea facuta de Jorge Luis Borges adeptilor altui aventurier, Juan Domingo Peron: „Nu sunt nici de stanga, nici de dreapta, sunt incorigibili.” Celor care imi reproseaza anumite accente acid-sarcastice din scrierile mele despre Castor si despre Polux, le raspund: Pastrand , evident proportiile, cititi ce scria Borges despre Peron. Dincolo de ironia devastatoare, acolo era vorba, mai ales, de un incomensurabil dispret.

Castor si Polux au decis sa ingroape statul de drept din Romania. Au facut-o cu ajutorul si cu binecuvantarea lui Felix. I-a sprijinit si indarjitul leninist Iliescu. Aventura acestor gemeni disperati, patronati de un securist dovedit si de un ideolog bolsevic, va costa Romania enorm: economic, politic si moral.

Update: Polux l-a numit ministru pe prietenul sau, Dan Sova, negationist al Holocaustului. Ni se spune ca in trei zile, ca vizitator al Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington, antisemitul Sova, senator PSD, absolvent de drept si de istorie, s-a luminat. Ma indoiesc. Castor n-a protestat, a consimtit ca presedinte interimar la aceasta numire scandaloasa. Castor Antonescu si Polux Ponta practica voluptuos ceea ce Andrei Plesu numeste obscenitatea publica. Traiesc amandoi ispita mocirlei.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment/Mai_multe_asociatii_nonguvernamentale_cer_retragerea_lui_Dan_Sova_din_functia_de_ministru_0_752324913.html

http://tismaneanu.wordpress.com/2012/08/09/felicitari-marcel-tolcea-o-atitudine-ferma-in-cazul-negationismului-sova/

http://www.humanitas.ro/humanitas/obscenitatea-publica

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Cred ca cei care citim aceste articole impartasim aceeasi exasperare in legatura cu actiunile celor doi si de aceea, imi permit sa fac citeva sugestii:

    Ce ar fi daca le-am aplica damnatio memoriae si nu i-am numi decit „presedintele interimar” si „prim ministru pina la apropiatele alegeri”? Cu ocazia asta mai depersonalizam un pic institutiile.

    Ar fi poate util sa inu-i mai botezam/poreclim in diverse feluri, ca si cum ar fi deja personaje de notorietate istorica, sau simpatice caractere din emisiuni pentru copii.

    Sunt vizibile primele fisuri.
    Desi nu pare foarte sensibil la rafinamente de eticheta pina si The Mother and Father of The Economy avea un aer disperat deunazi. Parea vizibil jenat de anturajul in care se afla la Cotroceni (si nu ma refer la reprezentantii FMI)
    Sa raminem cool si sa nu ne purtam ca si cum batalia ar fi pierduta. Nici macar cei doi nu se iau in serios , altminteri si-ar fi pregatit puciul mai bine.

    In final o sugestie si pentru dl Voiculescu – data viitoare alegeti un ersatz president mai putin efeminat , poate veti avea mai multe sanse.

    • Mie nu mi s-a părut jenat de companie, cât de incapacitatea lui de a articula în limba engleză. N-am înțeles ce l-a posedat când a decis să se facă de râs, dar cred că narcisismul și orgoliul nemăsurat au fost de vină. Așa-i trebuie dacă nu-și știe lungul nasului, semn că s-a desprins total de realitate și trăiește într-o lume paralelă în care el poate face orice, deși nu e bun de nimic, doar de gură…

      • Ma refeream la Florin Georgescu care desi nu frecventeaza cea mai buna a societate politica parea foarte embarasat de compania presedintelui interimar.
        Iata ca si Klaus Johannis refuza sa se asocieze cu guvernul Ponta.

          • „Embarasat” nu exista in romana. Dar … suntem destui „spanioli” pe aici.
            Nici cuvintele engleze nu exista in romana, si nu-i nici o suparare.

  2. dle profesor, va trebui sa retractati! intr-un articol precedent l-ati asemuit pe Ponta cu un caudillo. Si Franco si Peron si gen.Videla aveau consistenta in exprimare, isi purtau uniforma cu eleganta, nu injurau in public. Ponta nici pe astea nu le are!

  3. pentru ca ultima fraza sa devina memorabila – ceea ce promite de fapt :) – poate ar fi bine sa scoateti cuvantul doi; doi gemeni mi se pare pleonasm..

  4. Castor si Polux…
    paralela fiind… prin faptul ca sunt patronii marinarilor ?
    sau ca acestia sunt un simbol al dragostei fratesti ideale ?

    De ce oare nu era mai potrivit Miaunel si Balanel sau Lolek si Bolek.
    Cred ca Lolek si Bolek ar fi fost mai potrivit: Bolek cu capul lui de bila rotunda si mai capsoman. Lolek mai agil, mai vocal si mai neastamparat.

    Intr’adevar, va trebui o data ca un politolog sau un istoric sa le analizeze biografiile acestor personaje. Personaje mai mult animate decat mitologice.

    Va trebui sa vedem dincolo de ridicolul personajelor, a defectelor lor cum s’a ajuns aici. Pentru ca un lucru este evident. Si Traian Basescu si PDL au un rol in povestea aceasta, in lehamitea ce a cuprins acest popor. Faptul ca USL este cum este nu implica cu necesitate ca Traian Basescu este un Deus ex machina al Romaniei. Nu inseamna ca ridicolul celor doua personaje animate face ca negatia oricarei afirmatii facute de ei este automat adevarata. Nu inseamna ca politica romaneasca de azi intampina doar o problema, si anume USL. Nu, suntem departe de aceasta situatie.

  5. As merge mai departe cu caracterizarea lui Castor; nu sunt filozof nici psiholog sau psihiatru, doar un biet inginer, insa imi pare ca dincolo de obsesia puterii – care caracterizeaza in fapt un om incapabil sa construiasca ceva concret in viata reala, cum ar fi o cariera, o firma, sau punerea energiilor sale in slujba unei idei concrete cu efecte benefice pentru societate, el pare a suferi de obsesia Traian Basescu in forme care frizeaza patologicul. Dupa cum si usurinta si abilitatea de a minti fara sa clipeasca frizeaza patologicul. Cati dintre noi pot face asta? Daca ar fi un oarecare, l-am ignora. Cand insa astfel de oameni au pretentia de a se cocota in scaune inalte din care sa conduca o tara, lucrurile devin grave. Si raportandu-ma la faptul ca cetatenii au nevoie de evaluare psihologica pentru a conduce o masina, cred ca o evaluare psihologica sau chiar psihiatrica a candidatilor la presedintia acestei tari ar fi benefica tuturor.

  6. Cand Zeus Iliescu s-a iubit cu muritoarea Politica, aceasta s-a ouat nespus de mult.
    Ele au eclozat si astfel s-au nascut o multime de eroi si semizei.Toti gemeni in gandire, desi de varste diferite…Asta da minune!Ca un tatuc responsabil de viitorul odraslelor sale multe si flamande, Zeus Iliescu le-a faurit destin de conducatori, sa aiba bietii copchii o viata indelungata si fericita, fara nici o alta grija decat sa nu le ia cineva puterea din labute.
    Cam asta e biografia lor.
    Ei bine, daca cele doua personaje au curiozitatea sa citeasca opiniile domnului Tismaneanu, se vor umfla in pene si mai abitir.Nu-i de colea sa te compare cineva cu dioscurii, simbolul prieteniei fratesti si nemuritori transformati in constelatie.

    Eu ma gandeam ieri ca presedintele asta interimar al nostru, interimar pana la moarte, seamana cu tov Ceausescu.Nu m-am gandit ca seamana cu vreun erou de mitologie.
    In fiecare zi cuvanteaza la televizor.Daca o tinem tot asa, e posibil sa ne intoarcem la timpurile glorioase cand eram siliti sa tocim cuvantarile tov presedinte, altminteri picam examenele pe la scolile ce scoteau tampiti.E vreo solutie oare sa poata fi temperata logoreea prezindentiala zilnica si goala de sens?
    Nu de alta, dar nemuritor fiind se vor gasi suficienti lingai care sa-i adune in carticele cuvantarile si bietii elevi, dupa ce iau Bacul, sa fie siliti sa-i memoreze aberatiile ca sa poata prinde un loc la facultate….Eu deja am cosmaruri.Va rog sa ma scuzati.

  7. „Aventura acestor doi gemeni (…) va costa Romania enorm: economic, politic si moral.” Nu ma voi referi la corectia lui Marius, ci la finalul casandric, perspectiva la care unii se vor ingrijora, altii se vor bucura. „Ei, si ce-i cu asta?!”, va veti intreba mirati. Pai cam este, le voi raspunde celor insensibili la nuante, pentru ca a gandi romaneste este una, iar a vorbi romaneste, alta, si asta face diferenta! Oare Castor si Polux gandeau sau vorbeau romaneste? That is a question!

  8. In legatura cu liberalii pe care-i invocati inspre finalul textului, as vrea sa aduc in prim-plan o chestiune care a scapat multora la vremea ei, desi, sincer, merita toata atentia si chiar lamurea niste relatii din politica romaneasca post-1989.
    Asadar:
    Extras din stenograma unei convorbiri intre VLAD MIHAI (doi si-un sfert) si SAMPETRU MARCEL (procuror, CSM etc), Romania, 23.05.2012 (stenogramele intregi pot fi cautate pe HotNews):

    „SAMPETRU MARCEL: Bai, am auzit una acuma, sa cad jos de pe scaun! Dar nu am cazut, m-am tinut: Span cat pe ce sa fie sef de cabinet la ministrul Transporturilor.

    VLAD MIHAI: Oah! Ar fi super-misto!

    SAMPETRU MARCEL: Asa. La Transporturi e Ovidiu Silaghi, din Satu Mare. E pe mana lui Ilfovul. Poate poti sa ma ajuti cu Silaghi, cu Ovidiu Silaghi.

    VLAD MIHAI: Asa.

    SAMPETRU MARCEL: Poate poti sa ma ajuti sa aflam date si informatii despre el.

    VLAD MIHAI: Incerc. E din Satu Mare?

    SAMPETRU MARCEL: Da.

    VLAD MIHAI: Ovidiu Silaghi.

    SAMPETRU MARCEL: Mie cel putin… E ministrul transporturilor.

    VLAD MIHAI: Ah! Pai el e liberal-liberal. Am inteles. Va fi destul de greu, ca, daca e ministru si incep sa sap… Va spun, stiti bine. Asta nu inseamna sa nu incerc”.

    Vasazica exista si liberali-liberali. Dar si liberali pur si simplu. Adica „liberali”. Tot undergroundul politicului securisto-comunisto-militienesc din ultimii 22 de ani sta in in aceste cateva replici. Asta e toata filosofia lor politica.

  9. Nu cred ca v-a cenzurat cineva. Dreptul la opinie este garantat constitutional, pentru Dvs si pentru toti cetatenii. Inclusiv dreptul meu de a scrie ce cred. Nu detin nicio functie, sunt un comentator liber al unor situatii pe care le urmaresc atent. Nu fac parte din niciun fel de colectivitate imaginara ori reala numita „noi”. Entitatile colective nu sunt genul meu. Nu impart lumea, manicheist, in „noi” si „ei”. Cred in dialog. Aveti chiar aici dovada.

    • se intampla uneori pe acest site ca un comentariu sa se piarda. Mi’au trebuit multi nervi cheltuiti pana la a invata ca exista sansa recuperarii comentariului folosind „go back one page” si astfel sa recuperez textul respectiv. Cel mai bine este ca inainte de click-ul pe „Comenteaza” sa dati select all (Ctrl-a) si coppy (Ctrl-c). Intr’adevar, daca nu apare comentariul in asteptare textul trebuie astfel recuperat.

      So, them, domnule Tismaneanu ne reamintiti si noua, va rog frumos, cum era pilda aceea peruana pe care ati dat’o odata la IICCMER cu cei care stau pe gard intre doua tabere si sunt impuscati din ambele parti. Informatiile mele bazandu’se pe memorie (slaba de altfel) as vrea daca sa poate ceva lamuriri. Si v’as ruga sa imi spuneti daca am inteles eu bine ca sensul ei era acela de Tertium non datur.

    • >> Dreptul la opinie este garantat constitutional, pentru Dvs si pentru toti cetatenii.

      Asta nu îmi garantează că Mircea Badea îmi acceptă un comentariu în care nu sunt 100% de acord cu el și în plus, îl apreciez pentru elocința și performanțele sportive de care dă dovadă.

      >> Inclusiv dreptul meu de a scrie ce cred.

      Pe blogul personal (proprietate privată) puteți umbla și-n fundul gol dacă doriți (i.e. folosi cuvinte „interzise”).

      Întrebarea este cum vă manifestați vis-a-vis de opiniile altor persoane, dintre care testul de turnesol îl reprezintă cele care contravin principiilor sau dogmelor în vigoare (probabil adoptate și de dvs).
      Până la acumularea mai multor evidențe, experiența mea este că inclusiv intelectuali fini fac alegrie la libertatea de expresie, cu toate că altfel o clamează cu pasiune.

      Există foarte puține locuri în care opinia liberă e într-adevăr respectată și Contributors, Hotnews, România, chiar dacă nu sunt exemple negative, în nici un caz nu sunt campionii curentului neo-iluminist.

      • Intelegerea mea cu platforma „Contributors” este ca pot scrie absolut orice doresc. De fapt nici nu s-a pus aceasta problema, e o intelegere de la sine inteleasa. Cei care scriem aici nu suntem platiti, nu avem contracte, este un spatiu deschis. Sigur, avem valori, credem in pluralism, in statul de drept, in libertate, in responsabilitate. Scriem pentru ca vrem sa scriem. Parafrazand titlul unui film, eu cand vreau sa scriu…

        • >> Cei care scriem aici nu suntem platiti, nu avem contracte, este un spatiu deschis.

          În principiu, nu ar trebui să fie o problemă a fi plătit pentru a scrie. Sau a face bani din scris – cumva, în ciuda aspirațiilor către noblețe și sacrificiu gratuit, cărțile și softul bun costă bani :)
          Pe de altă parte Linux se face voluntar, fără plată, fără contract și e open (source). Fiind cu toate acestea la fel de bun, chiar preferat în anumite domenii variantei lui corporatiste (și consumeriste), Windows.

          Din cele ce spuneți, aseamăn activitatea (dvs., poate și a altora) pe Contributors cu contribuțiile programatorilor freelance la dezvoltarea softului open-source.
          În mod cert deși imperfectă, trăim o lume mai bună datorită lor decât am fi cunoscut dacă ei nu ar fi existat.

  10. Domnule profesor,
    Eu ma bucur ca cei doi USL-isti de frunte sunt in atentia dumneavoastra permanenta. Atunci cand erau in opozitie tot ei detineau pozitia fruntasa a preocuparilor dumneavoastra la fel ca si acum cand au format o majoritate parlamentara si guvernamentala. Constat ca au evoluat de la Che Ponta si El Crin la Castor si Polux. Totusi clasa politica si societatea romaneasca este impartita in doua tabere care pot fi numite pro USL si pro Basescu sau pro Basescu si anti Basescu.Tabara favorabila presedintelui suspendat este destul de numeroasa, dar a iesit din preocuparile dumneavoastra (cred ca mai exista si PDL). Au fost alegeri locale si v-am intrebat cum comentati rezultatul lor, dar raspunsul a fost de genul „toate la timpul lor”. A venit si referendumul si niciun comentariu despre cum s-a votat. Pe mine ma interesa analiza unui politolog de renume despre toata clasa politica. De ce populatia a votat intr-un anumit fel la ambele scrutinuri? Comentariile unor ziaristi autohtoni conform carora un post de televiziune (antena 3) ar manipula o tara intreaga nu ma satisfac in conditiile in care mai multe posturi ii sunt favorabil lui TB. O situatie asemanatoare este si in presa scrisa.Cum este posibil ca o tabara sa vrea democratia, independenta justitiei, reformarea invatamantului, a sanatatii etc. deci mersul inainte al societatii si cca 2/3 din populatia tarii sa nu vada aceasta in conditii de libertate a exprimarii si informarii.Nu pot sa cred ca poporul roman este atat de inapoiat sau de naiv. Care sunt totusi explicatiile ? Nu pot sa accept ca cei care nu s-au prezentat la referendum, adica cca 10 mil. au fost impotriva. De regula, la vot, idiferent de felul alegerilor merg cca 10-11 mil. si in consecinta ar fi votat cu NU cca 2,5 – 3 mil., adica raportul 2/3 s-ar fi pastrat. Eu am fost la referendum si intrebarea era daca esti de acord cu destituirea presedintelui TB si nu daca a incalcat constitutia. Desi votul este secret eu am votat cu NU pentru ca am raspuns la intrebarea cu incalcarea constitutiei care era substratul intrebarii. Se poate ca poporul roman sa vada mai bine decat niste politicieni, ziaristi sau chiar unii intelectuali (vezi cartea lui Lucian Goia) ? Ati putea sa raspundeti la aceste intrebari sau numai dupa verdictul referendumului ? Va multumesc anticipat si sper ca totusi este momentul si unor astfel de analize sau comentarii din partea unui politolog deosebit, obiectiv, deci impartial, care sa le putem reciti si peste ceva vreme.

  11. prea multa energie consumata pentru nimic.
    domnilor, comportamentele paramecilor (desi cele mai evoluate protozoare) sint arhicunoscute, ce vreti sa mai aflati ?!
    vorbiti/aduceti in prim plan oameni care merita, care pot face ceva pentru natia asta.
    a devenit obositor sa urmaresti emisiuni tv pline de cocalari, sa asculti copii minune sau salami, sa citesti birfe dimbovitene sau sa ti susure n urechi bocete de tate. astia dispar daca nu s bagati in seama si daca oamenii cu bun simt vor trece la fapte nu la vorbe.

  12. S. Brucan era pentru dictatorul Ceausescu precum un os de peste in gat, pe care nu poti nici sa-l scuipi afara nici sa-l inghiti, potrivit unei declaratii autobiografice a fostului politolog stalinist. S-ar parea, urmarind reactiile lui V. Tismaneanu legate de presedintele interimar Crin Antonescu si premierul Victor Ponta, ca asistam la o reeditare, dar cu roluri schimbate, in care cei doi demnitari de varf, in care primul este liberal iar cel de-al doilea social-democrat, ii stau in gat reputatului politolog, mai ales dupa ce acesta din urma pare sa fi ramas fara obiectul muncii sau cel putin sa fi ajuns la satietate cu tema comunismului. Personal nu am gasit nicio explicatie pentru aceasta intorsatura, in care aceleasi vechi stereotipuri sunt cultivate cu aceeasi obstinatie, dar intr-o situatie noua si total incompatibila cu cea din trecut. Un bun prieten si fin observator imi spunea ca atunci cand nu ai obiectul muncii, il creezi, cand nu ai evenimentul, il generezi, dar nu stiu daca sa-i iau sau nu de bune spusele si, mai cu seama, nu stiu cat de cinstita ar fi o asemenea lucratura. Poate ma ajuta cineva, poate chiar domnul Tismaneanu, care ar fi cel mai in masura…

    • Va asigur ca am obiectul muncii, sunt profesor la University of Maryland, voi tine doua cursuri in semestrul de toamna: un seminar „Dictators, Dictatorships, and Film” si un curs despre tranzitiile post-comuniste. Intre timp, scriu recenzii in mod constant in „Times Literary Supplement” si in „International Affairs”. Tocmai mi-au aparut doua carti, una de autor, cealalta co-editata cu dr Bogdan Cristian Iacob (ambele in engleza). Imi vor apare doua carti in romaneste la toamna.

      De ce ma ocup de aceste personaje? Simplu, pentru ca-mi pasa de soarta democratiei in Romania. Pentru ca, din punctul meu de vedere, avem de-a face cu o situatie insolita si extrem de nelinistitoare, cu un experiment de de-democratizare a unei tari care parea o democratie consolidata. Deci am motive deopotriva valorice si politologice (cele doua nu sunt de fapt atat de separate). In rest, nimeni nu va obliga sa fiti de acord cu mine ori sa suferiti citindu-mi contributiile. In plus, nu ascund ca am un atasament personal pentru platforma „Contributors” unde scriu pentru ca imi face placere sa scriu si unde citesc de foarte multe ori lucruri extrem de interesante, inclusiv pe forumuri.

      http://www.ucpress.edu/book.php?isbn=9780520239722

      http://www.ceupress.com/books/html/TheEndandtheBeginning.htm

      • Va asigur ca va voi ramane un statornic cititor si va doresc succes in planurile profesorale si publicistice. Intr-adevar, aveti dreptate, articolele de pe Contributors si, nu mai putin, comentariile sunt interesante, de multe ori am asistat la ponderari reciproce dintre cele mai spaectaculoase. Cineva spunea ca atata timp cat nu suntem impuscati de pe acoperisuri, si se referea la regimul Basescu, este democratie. Eu cred insa ca atata timp cat partidele politice si parlamentul nu sunt suspendate, atata timp cat opozitia politica functioneaza, atata timp cat dreptul la libera exprimare nu este impiedicat si atata timp cat puscariile politice nu exista (cu o singura exceptie notabila, in care un lider al fostei opozitii a fost aruncat dupa gratii de catre acelasi regim) etc., temerile d-stra de de-democratizare nu au nicio baza reala. Mai mult, suntem o tara UE si NATO si un partener strategic al SUA. Bulele defetiste din ultimele doua-trei luni se bazeaza insa pe un fapt la fel de real, pe o incercare politicianista si speculativa de a rupe statul de drept de democratie, pe conceptia fantezista ca statul de drept ar fi ceva in sine, fara legatura cu vointa populara. Aici este buba, iar celor care sustin o asemenea fractura le-ar trebui batut obrazul, pentru ca niciun stat asa-zis de drept ale carui decizii se opun electorilor nu are legitimitate, in sensul unanim acceptat, in care poporul este stapanul, iar guvernele si celelalte institutii, slujitoare, iar nu invers. Multumesc pentru interactiune.

        • Da, dupa puci inca suntem in UE, inca suntem in NATO. Nu se poate totul, chiar asa
          repede.
          Ca sa construiesti o casa noua pe locul celei vechi, trebuie mai intai sa o darami pe cea veche, sa cari molozul, sa sapi fundatia,…
          Deocamdata, scapatii din cusca zoo doar au fost re.intorsi in custi.
          Dresorul are zaharelul in buzunar, pregatit.
          Copil fiind am vazut multi boi injugati, care nici prin gand nu le-ar fi trecut ca stramosi
          de-ai lor or fi fost odata, nu boi ci … bouri.

  13. domnule profesor,

    va urmaresc/citesc de multa vreme. mi-au mers la suflet multe dintre articolele dumneavoastra, le amintesc aici pe cele despre I.D. Sirbu, Al. Ivasiuc, Tony Judt, A. Koestler, etc etc etc.

    dar ceea ce scrieti de ceva vreme ma dezamageste. in ce sens? limbajul pe care-l folositi. mai lipseste sa puneti niste caricaturi si o sa am sentimentul ca citesc articole din Romania Mare a anilor 90.

    cu stima,

    georges

  14. Ma bucur ca corectati o idee inradacinata in mintiile romanilor in legatura cu asemanarea intre Ponta si Orban. Ar fi inca multe de adaugat pentru a clarifica si mai mult aceasta diferenta; oricum cred ca ati puntat bine.
    *) Dupa cum ati si amintit Orban a mai guvernat, spre deosebire de Ponta, dar ce este important aici ca dupa guvernarea Orban Ungaria a devenit respectata si mai bogata; societatea dupa Orban era una mai puternica; le-a trebuit 8 ani liberalo-socialistilor sa le darame si sa bage tara in datorii.
    *) In guvernarea curenta este target de reducere a datoriei publice. Are Ponta un astfel de target? (este drept ca Romania are datorie mai mica)
    *) Legi trecute care au orientare de dreapta si nu permit „smecherii” posibilie in societati cu legi mai blande; de ex. legea impotriva camatariei. Ar trebui o asemenea lege si in Romania?
    *) Orban este simpatizat si chiar iubit; in aceast privinta se asemana mult cu Basescu, cu deosebirea ca Orban este un diplomat pe cand B. un marinar cu discurs pe masura; dar amandoi au „ceva” cei face sa fie simpatici. Ar fi mai multe asemanari aici… Este Ponta simpatizat in Romania, chiar si de votantii USL?
    *) Orban este un unificator de natiune (vezi constitutia noua). O fi Ponta la fel, cand impreuna cu Antonescu se lupta sa-i scoata pe cei plecati de pe listele permanente? Discutia interesanta; de remarcat ca si un Ungaria socialistilor i se parea ciudat sa voteze cei care traiesc in afara granitelor…

    Deci ce sa spun, diferenta da calibru, rezultate si prestatie in general.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro