luni, noiembrie 11, 2024

Geopolitica Blues-ului

În articol găsiți multe link-uri care va direcționează către site-uri explicative sau concerte și piese de blues, pe care le puteți deschide pentru exemplificarea ideilor enunțate.

În 2023 au fost programate șase festivaluri de blues în România. Este public. Și este select. Tot în acest an a apărut și “Blues made în România”, în două volume a lui Radu Lupașcu. Pentru România au fost multe evenimente dedicate bluesului!

Puțina „arheologie”

Genul a apărut la sfârșitul secolului al XVIII în Statele Unite, ca muzică a sclavilor afro-americani eliberați. Simplitate, durere și suferință sunt marile caracteristici ale blues-ului. Se deosebește prin ritmica provenită din munca câmpului și este cântat în 4 / 4 în 12 măsuri de forma A – A – B, prin gama specifică ”blue”, unde avem alterate intervalele dintre nota întâi și a treia, întâi și a șaptea și întâi și a cincea. De la blues-ul simplu de muncă (cu subgenul de pușcărie), sau din biserică (gospel), sau de dragoste, cântate numai cu vocea, uneori însoțite de tempoul unei mături, a unui ciocan sau a două lemne bătute, evoluția a fost către adoptarea instrumentelor europene, chitara (rece sau electrică), bas, tobe, pian, muzicuță sau instrumente de suflat, care mai târziu (dupa 1930) au fost amplificate și electrificate.

Fig 1 – Prizonieri afro-americani muncind (sursa : georgiaenciclopedy.org)

Primele înregistrări au fost făcute după 1920 și se regăsesc în Biblioteca Congresului American. Aceste ”înregistrări rasiale”, la început au fost consumate exclusiv de afro-americani, având un mare succes. Încet – încet, blue-notes s-au infiltrat către jazz și chiar către muzica simfonică.

Fig 2 – John Littlejohn cântand într-o cârciumă rasială din Chicago (sursa: brewminate.com)

Populația albă a luat contact cu bluesmanii, împrumutând stilistica, instrumentele, vorbele. Cel mai mare impact a fost în Marea Britanie. Începând cu 1962 câțiva oameni de showbiz au început să organizeze în toata Europa occidentală ”American Folk Blues Festival”, o caravană itinerantă în care erau prezente cele mai mari nume ale genului, pe cele mai reprezentative scene ale momentului.

Fig 3 – imagine din timpul unui concert al caravanei American Folk Blues Festival 1962 de la Paris (sursa : canalui AFBF – Facebook)

De ce renaște în Europa după mulți ani acest gen muzical ?

Ca și industria cinematografică de la Hollywood, blues-ul a fost parte a soft-power-ului american, generând un val de nestăvilit în Europa, care a început cu ”british invasion”, adică o mare parte din cântăreții britanici și o însemnată parte a bluesmanilor americani mutați în Anglia, au adoptat  blues-ul electrificat generând rock-ul european, un mix de influențe bazat pe formulele simpliste de blues.

Astfel, plecând de la Beatles, Rolling Stones, The Who, Animals sau Jimi Hendrix, (mai adaug Cream, John Mayall, Alexis Korner sau Jeff Beck!) care au performat începând cu mijlocul anilor `60. Apoi au apărut în toata Europa trupe care au dezvoltat genul, inclusiv dincolo de Cortina de Fier.

Fig. 4 – Rolling Stones cu BB King în 1969 (sursa: pintest.com)

Astfel, ceea ce pe atunci se numea rock, s-a cizelat și a evoluat către Led Zeppelin, Deep Purple, Pink Floyd, King Crimson, Atomic Rooster, Arthur Brown, Jethro Tull, Genesis sau Colloseum. Toate au legătura cu bluesul, cu toate că unele nu par.

În țările comuniste au existat fel de fel de trupe sau soliști care au promovat blues-ul, trupe ca Locomotiv GT, Omega (din Ungaria), Czeslaw Niemen, Silesian Blues Band (Polonia), Prudy, Collegium Musicum, Bluesquare, Olympic (Cehoslovacia), Puhdys, Klaus Renft Combo și Karat (RDG). Chiar și în URSS existau trupe care au abordat blues-ul : Mashina Vremeni sau Akvarium.

Și în România s-a cantat blues, de la Mondial, la începutul anilor `70, până la Alexandru Andrieș, la căderea comunismului. (Nu scriu prea mult despre artiștii români care au cântat blues deoarece îi găsiți în cartea lui Radu Lupașcu!)

Blues revival

Astăzi blues-ul reînvie! Sunt extrem de multe baruri în Statele Unite, devenite celebre prin artiștii invitați să concerteze. (vă recomand sa intrați pe canalul Youtube a Boca Raton din Florida cu peste 300 concerte) Sunt extrem de multe înregistrări pe Youtube care au milioane de vizualizări (intrați de curiozitate de canalul lui Joe Bonamassa). Milioane sunt și audițiile pe Spotify. (Buddy Guy are peste 1.000.000 ascultători pe lună) Există posturi de radio cu canale dedicate blues-ului. (încercați rockradio.com sau bluesradio.gr)  

Există festivaluri dedicate exclusiv acestui gen. La Chicago Blues Festival, ce se ține de peste 40 de ani în Millenium Park, se strâg anual peste 500.000 spectatori. Încă din anii 1998, Eric Clapton a inițiat Crossroads, la care participă cei mai mari chitariști de blues ai momentului iar cele 20.000 de bilete ale Cryptocom Arena se vând în două zile.

Fig. 5 – Crossroads Blues Festival 2023 –  Carlos Santana, Jeff Beck, Susan Tedeschi, Bo Diddley, Steve Vai, Robert Lockwood Jr., Hubert Sumlin, Sheryl Crow, Joe Bonamassa, John Mayer (sursa: guitarcenter.com)

Cel mai sofisticat festival este Keeping the Blues Alive at Sea, organizat de Joe Bonamassa și care are o ediție în martie și una în august. Ediția din martie este de fapt o coazieră în Caraibe, cu plecare din Miami, iar cea din august, o croazieră în Mediterana cu plecare din Atena.

Fig 6 – Keeping the Blues Alive Europe – pe Mediterană (sursa: Facebook.com)

Ceea ce se întâmplă azi cu bluesul în Europa este urmarea soft power-ului cultural american din anii `60 ! Până la căderea Cortinei de Fier, în lumea liberă nu a existat nici o opreliște, cei de dincoace, din blocul comunist, tânjind după fiecare notă de blues din libertate.

După modelul Newport și Woodstock, în Europa occidentală s-au organizat fel de fel de concerte grandioase la care a participat un amalgam de cântareți și formații. Toate au avut în repertoriu blues-ul! După 1990 muzica rock s-a diversificat și mai mult, dar și publicul și organizatorii de festivaluri și concerte s-au segmentat. Dacă în anii `70 Hendrix, Cream și Zepellin cantau hard rock, astăzi numim muzicalor lor blues rock. … Ceea ce este adevărat!

Astazi rock-ul este de 1000 de feluri cu un public extrem de diferit de la stil la stil. Avem festivaluri de heavy metal dar și festivaluri focusate pe blues. La ultimile găsim de la bluesul rural cu Blind Boys of Alabama, trecând prin jazz și funk, până la cel electrificat și dat tare. Zepellin nu mai există, Clapton s-a mutat în Statele Unite, dar au apărut de unde nici nu te aștepți trupe de care te miri că nu ai auzit până acum, atât sunt de bune! Blues suedez (Blues Pils), sau blues italian (Cinelli Brothers), lăsând la o parte britanici (oare cum nu am auzit până anul trecut de Ben Pool ?)

Problema este rezolvată și pentru est-europeni! Au recuperat și mai au de recuperat puțin! Ceea ce se cântă în occident se cântă și în est și exemplul cel mai clar este România, unde de câțiva ani chiar vin cei mai buni bluesmani! Există două asociații europene de blues: European Blues Union și European Blues Association care ajută în atragerea cântăreților de blues în festivalurile din est.

România recupereaza Woodstock-ul!

Este clar că în România avem un public educat! Oamenii cu care am interacționat la cele cinci festivaluri de blues la care am fost în 2023, știau exact unde vin și ce urmează să asculte, știau piesele de pe albumele trupeților care s-au urcat pe secene, unii știau și versurile …

Nu pot să nu spun: la festivalurile de blues nu există droguri, nu există gunoaie aruncate, nu există bețivi și scandal. Toată lumea este de un exemplar bun simț! Lucrurile sunt confirmate de organizatori, de Poliție, de localnicii care până la urmă au de caștigat după cele câteva zile de asalt dat de cele câteva sute, până la câteva mii de spectatori care caută locuri de cazare, restaurante sau în cel mai rău caz locuri de campare.

Sunt convins că românilor le-a lipsit Woodstokul și acum și l-au creat pe al lor. Este clar că cel putin generatiei 50+ (din care fac parte) i-a lipsit un astfel de festival și iată că au apârut mai multeîn Romînia.

Anul acesta nu s-au ținul festivalurile de la Sighișoara, Tușnad și Tulcea. Focșaniul a dispărut din 2019. Organizatorii speră că vor reveni în 2024.

La cele din Sighișoara, Suceava și Tulcea nu am ajuns niciodată, cu toate că anul trecut la Tulcea au fost doi mari bluesmani americani (Albert Castiglia și Mike Zito).

Anul festivalier 2023 a debutat în martie București, la The Pub. Urban Blues Fest probabil că este singurul festival cu o ediție de primăvară și una de toamnă. Deci după primii doi ani are deja patru ediții. Fiind făcut fără sponsorizări, artiștii nu sunt așa de cunoscuți. Oricum dacă sunteți bucureștean, să nu pierdeți concertele din The Pub!

Fig. 7 – Imagine din festivalul de la București (sursa: Radu Lupascu, foto – Bogdan Popa)

A urmat la începutul lui iulie, Jazz say Blues de la Potigraful, unde au fost capete de afiș Big Daddy Wilson și Aynsley Lister. (înregistrări de la Potigraful nu există dar în linkuri sunt concerte identice) A fost prima ediție și nu am înțeles de ce nu i s-a făcut reclamă deoarece locația este fabuloasă: un teren de golf amenajat cu baloți de paie, scaune pliante și cuverturi aduse de acasă și întinse pe iarba proaspăt tunsă la care nu lipsea berea rece. Concertele au fost memorabile iar cei prezenți, care nu erau numai din București sau Ploiești, știau la perfecție repertoriul capetelor de afiș.

Fig. 8 – Jazz say Blues 1 – 2 iulie 2023 (sursa: pagina de Facebook a eventimentului)

Apoi a fost Suceava Blues Festival pe 7, 8 și 9 iulie.

Fig. 9 – Alice Armstrong pe scena (sursa : pagina Suceava Blues Festival)

Brezoi Open Air Blues Festival este deja pus pe harta lumii, fiind probabil în Top 10 la capitolul “festival de blues”. Attila Weinberger l-a poreclit « Brezoiu’ Lumii ». Sigur este cel mai valoros festival din centrul și sud-estul Europei. I s-a dus buhul după ediția din 2019, când au participat Beth Hart și Ana Popovici, la care adăugăm veteranul pe Oscar Benton (RIP !) Sigur Beth Hart s-a simțit excelent la Brezoi și în România, deoarece în pandemie a ținut cinci concerte cu număr restrâns de auditori iar în 2022 a populat festivalul cu cele mai mari nume ale momentului: Eric Gales, Popa Chubby, Larkin Poe, Samantha Fish, Dana Fucks, King King, Blues Pils și Kaz Hawkins. Știți cum e! Dacă se aude în bula cântăreților de blues că festivalul Brezoi e ok, este mult mai ușor organizatorului (Mihai Mugescu) să aducă pe scenă mari vedete.

Din 2022 la Brezoi se cântă cinci zile, ceea ce înseamnă 30 de concerte. Și anul acest a fost ”aglomerație” de vedete, multe dintre ele fiind în top 50 mondial. După concerte, la cort se fac jam sesion-uri, unde se cântă până dimineața! Mâncare bună, băutură de calitate, toaletele impecabile! Marea problemă este cazarea: unde să culci câteva mii de spectatori? Pe site-urile specializate nu mai există cazare dinainte de a se termina festivalul anterior. Mihai Mugescu spune că au existat zile când plătitorii au fost peste 10.000, ceea ce este un record pentru astfel de evenimente.

Sigur este cea mai mare reușită națională în materie de cultură și de promovare a României în exterior din ultimii 33 de ani și sunt convins că ediția din 2024 va fi și mai valoroasă decât ceea ce a fost până acum.

Fig. 10 – Brezoi – vedere de ansamblu din „foișor” a festivalului (sursa: Mihai Mugescu)

Jazz and Blues Festival Brașov s-a ținut între 10 și 15 august. Festival de oraș! Toate concertele s-au ținut în piețele publice și s-au terminat la ora 22, urmând ca spectatorii să se mute în diverse cârciumi unde s-au organizat jam session-uri cu cei care au cântat în piețe. Dar și în biserici!

Tommy Castro, Alabama Mike și Sharrie Williams au fost capetele de afiș a secțiunii de blues, care s-a desfășurat în piațeta Sfantul Ioan, din spatele Hotelului Aro. Este o altfel de experiență ce nu trebuie ratată, mai ales că în Brașov chiar ai ce face în timpul zilei.

Dărmănești-ul de Bacău este gazda „Open Air Blues în The Garden” ce este afiliat la European Blues Union. Prima ediție a fost în 2020. Să nu uităm că 2020 și 2021 au fost ani de pandemie! 2022 a fost de fapt prima ediție fără opreliști la care a participat unul dintre cei mai mari chitariști actuali: Dan Patlansky.

Probabil că ediția de anul acesta de la Dărmănești a fost cel mai frumos și prietenos festival național de blues. Frumusețea vine din faptul că nu a fost aglomerația de la Brezoi, ceea ce îi dă o tentă de intimitate, fiind mare lucru în a putea socializa cu cei care urcă pe scenă dupa terminarea spectacolelor.

Marius Diaconescu, organizatorul festivalului spune că numărul maxim de participanți pe seară a fost 1200 persoane.

Când pe scenă urcă Eric Steckel, Layla Zoe și Krissy Matthews, Cros Charles Mack sau Cinelli Brothers înseamnă succes garantat.

Au urmat Transylvania Blues Festival, tot la Brașov dar de data asta în Rockstadt, unul dintre cele mai implicate baruri în fenomenul blues din Romania. Între 28 și 30 septembrie pe scenă au urcat bluesmani interesanți. Cel mai reușit spectacol l-a avut brazilianul Fred Sunwalk, dar asta nu înseamnă că trebuie să-i utam pe Muddy What! (niște nemți simpatici) sau pe Tony Holiday (un minunat muzicuțist american) și intinerantul Blues Caravan din care acum niște ani a făcut parte și Ana Popovici.

Am spus ca Rockstadt se implică în blues. Aici au concertat printre cei mai importanti bluesmani ai momentului în câteva concerte sub egida ”Transylvania Blues Nights”: Bernard Allison, Malone Sibun, Sean Chambers sau Dom Martin.

Anul de blues s-a terminat cu ediția de toamnă Urban Blues Festival din The Pub ce a fost între 21 și 22 octombrie. Consumate Rogues și Malone Sibun au fost capetele de afiș.

Fig. 11 – Consumate Rogues în The Pub (sursa: Cosmin Păcuraru)

Cu cât este mai mult blues, cu atât este mai bine!

În primul rând trebuie spus că muzica (oricare ar fi ea) reprezintă manifestarea libertății și este o cale de empatizare și comunicare interumană. Este manifestarea care arată starea democrației. Să ne reamintim ce reprezenta muzica în perioada de opresiune comunistă? Nimic altceva decât o altă cale de îndoctrinare a „omului nou”. Ceea ce a existat cu adevărat în perioada comunistă erau câteva „accidente” tolerate prin care se creeau debușeuri de eliberare a presiunii sociale. Majoritatea trupelor care „săreau gardul” erau obligate să-și depună obolul prin câteva cântece despre patriotism și pace. Ne reamintim ce se întâlmpa la „Cenaclul Flacăra” sau cu obligarea lui Nicu Alifantis dea cânta „Poporul – Ceaușescu – România” și este deajuns!

Arta a înflorit în starea de democrație. Muzica a înflorit în democrații. Arta este contagioasă. Muzica și spititul ei contaminează! Iată motivul pentru care muzica occidentală, rockul, jazzul și bluesul, muzica liberă a libertății, au fost interzise de dictatori și muzicenii care abordau aceste genuri muzicale au fost oprimați în dictaturi.

Istoricește s-a constatat că o democrație nu începe un război împotriva altei democrații. Din păcate și dictaturile contaminează și din acest motiv avem clivajul de astăzi între grupul țărilor occidentale, grup în care din fericire se numără și România și grupul autocratic cu China, Rusia, Coreea de Nord și Iran instigatoare la războaie. Nu cred că vom auzi prea curând blues în aceste țări sau în zonele de conflict. Să ne uităm puțin pe harta indicelui democrației făcută de The Economist și ne vom da seama cam pe unde suntem.

Fig. 12 – Indicele democrației în lume 2022 (sursa: news.ro)

2024 va fi un an plin de blues! … Ceea ce vă doresc și dumneavastră! Și vă mai doresc toate cele bune, sănătate și voie bună. Să ne bucuram de libertatea pe care o avem și de blues-ul care ne ajută să fim mai fericiți!

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Ne-am europenizat/americanizat prea mult, mai ales „lumea bună”. Noroc cu poporul că o ține întruna prin festivaluri de manele. Că asta a înțeles poporul din occidentalizarea asta forțată….

  2. Collegium Musicum n-au nimic de-a face cu bluesul iar din Polonia ar fi fost de mentionat Tadeusz Nalepa cu Blackout ca trupa tipica de blues. La italieni Morblus si Rudy Rotta plus Fabio Treves, din cei vazuti de mine. La The Pub in Bucuresti Malone n-a mai ajuns dar a fost suficient Innes Sibun pentru un concert memorabil.

    Altfel felicitari pt articol si la multi ani tuturor!

    PS Ben Poole, nu Pool … Colosseum, nu Colloseum

  3. Se poate ca propensiunea noastra pentru blues se explica prin asemanarea cu doina noastra ancestrala (tot „simplitate, durere și suferință” ) [un exemplu de pe aici e muzica grupului Genesis, care a „prins” f bine in Quebec din cauza publicului obisnuit cu sonoritatile de orga din bisericile catolice de aici). Urmaresc de la distanta fenomenul muzical din Ro, una dintre formatiile pe care le-am remarcat e Green Onion din Cluj.

  4. Exceptional articolul. Imi aminteste vremea cand ascultam Bessi Smith pana ameteam la 303. Dar imi amintesc si cum au pradat colectia Avachian de discuri de jazz , oamenii de cultura de la CCES.
    Si francezii au avut mari interpreti, Nougaro, Guy Marchand..
    Cu totul alt gen si cu totul alt mesaj:
    Concertul de Anul Nou de anul acesta de la Vuena va fi dedicat prezervarii naturii austriece, punctual salvarii regiunilor montane, sectorului de turism si ski.
    Liber la comentarii politicoase pe adresa Festivalului cu referire la defrisarile masive din padurile Romaniei.
    https://www.resmusica.com/2023/12/31/lorchestre-philharmonique-de-vienne-se-mobilise-pour-lenvironnement

    • @Clement: una mai puțin stiută

      Emisiile de CO2 ale miilor de TIR-uri ale României care stau la coada sa intre prin granițele Schengen, au emisii mai mari decit toate defrisarile din Romania dintr-un an !…nu mai stau sa cercetez / explic acum de cind si cine a defrisat mai mult !?!?!?
      (daca doriti detalii, vedeti PNIESC-ul pe care il critica Comisia EU, ca nu am fost mai precisi si fara un plan de reducere a acestor emisii in sectorul transporturilor…cam al 3-lea mare poluator in RO…sau va trimit eu statistic date concrete)

      Asa ca, mai bine, si mult mai corect (decit ”corectitudinea politica” a prezervarii naturii din Austria, si defrisarile din RO) la Vuena , concertul de Anul Nou sa fi fost dedicat deschiderii granitelor Schengen catre doua state membre, deschidere LEGALA si nu dupa mofturile singulare ale unui stat membru

      Dupa IPPC, stiintific, emisiile GES sunt o problema comuna (incl. natura din Austria si pirtiile lor de schi) , pe plan mondial si nu o problema singulara, desi, fiecare stat isi asuma niste obligatii in aceasta privinta.

      Asa ca, singurul comentariu politicos pe care il pot face catre organizatorii de la Vuena este simplu
      ” Hai, mă lași…!?!?”

  5. Felicitari pentru articol si pentru cultura muzicala dovedita! Acei oameni educati din punct de vedere muzical pe care-i mentionati sunt probabil copiii si nepotii celor care in anii 70, adolescenti fiind, ascultau cu drag si interes „Metronom”-ul lui Cornel Chiriac la Europa Libera.

    Imi permit cateva link-uri catre piese de mare anvergura, unele poate mai putin cunoscute( nu specific decat formatia, pentru a nu strica surpriza):

    1. Deep Purple https://www.youtube.com/watch?v=cdJHRkVU1P0

    2. Yes https://www.youtube.com/watch?v=fzz1ZeTbHvs

    3. Uriah Heep https://www.youtube.com/watch?v=grSWdLdp7po

    4. Rainbow https://www.youtube.com/watch?v=VaRTocPWbhQ

    5. Emerson Lake and Palmer https://www.youtube.com/watch?v=U7NAGTq_IJQ

    6. Genesis https://www.youtube.com/watch?v=RqKtDn5ntms

    7. Kansas https://www.youtube.com/watch?v=tH2w6Oxx0kQ

    8. Styx https://www.youtube.com/watch?v=K9Qs8-BkiLw

    9. Simon&Garfunkel https://www.youtube.com/watch?v=NAEppFUWLfc

    10. Carlos Santana https://www.youtube.com/watch?v=DWO_eojWezg

    Nu ratati niciuna! Ar fi pacat!

  6. Orasel mic – anii 70 – decembrie – putini aveau casetofoane si magnetofoane – se auzea pe inregistrarile de la Metronom „aici radio Europa Libera” – ascunsi prin parcuri sau acasa la cei ai caror parintii erau mai permisivi si mai putin fricosi – concerte Deep Purple: Burn, Made in Japan, Deep Purple in Rock, Stormbringer…da, Deep Purple era in voga…ascultam si Pink Floyd, Jethro Tull, King Crimson, Genesis, Uriah Heep, etc…elevi de liceu, studenti, unii cu parinti fara studii superioare, dar cu bun simt….golanii de oras erau si ei tot fani hard-rock, ca si noi….eram prieteni cu ei….probabil unii erau informatori ai securitatii !!!

    Astazi…acelasi orasel mic….decembie….petarde la greu si manele din masini si de la ferestre deschise….ca sa auda toata lumea cum se distreaza poporul !!! Nu poti asculta muzica in casa la tine pentru ca te bruiaza petardele si manelele! Acesta e poporul! Sau ma rog….o parte majoritara a sa…aia care tine comunisti la putere de 33 de ani, care voteaza fara jena infractori si hahalere provenite din trecutul comunisto-securist! Visul de aur al comunistilor de a se infaptui o revolutie culturala prin care prostii, needucatii si brutele sa reprezinte clasa dominanta a fost faurit cu succes in Romania sub indrumarea unor indivizi ca Ponta, Dragnea, Ciolacu( de bagat aici si acele nimicuri umane precum Johannis, Tariceanu, Adrian Nastase, Ciuca si alti nenorociti aparent mai spalati) – aproape au egalat revolutia culturala a lui Mao din China…sunt pe cale sa o desavarseasca!

    De mentionat ca oraselul nu e in Ardeal!

    Jenant! La asta a dus pseudo-democratia dintre 1990 si 2024! Cine or fi vinovatii?

  7. NU inteleg unde e Presley?
    Are un album care se intituleaza „G. I. Blues”.
    Postmortem, în 1984 i s-a decernat de către Blues Fundation din Memphis premiul W.C. Handy pentru păstrarea în viață a blues-ului în muzica sa.
    E adevarat ca e regele rock-ului, dar enumerati si formatii de rock, rock-progresiv/simfonic(Procol Harum), rock psihedelic(Pink Floyd), s.a., el de ce nu are loc aici?
    Plus ca a fost influentat de cantaretii de gospel si rhythm and blues de culoare cu care a colaborat si de la care s-a inspirat!

  8. Nu as fi atat de entuziasmat de „cultura” Blues-ului si de publicul sau „select”. Impartasesc insa pe deplin formularea foarte inspirata si graitoare din titlu, de „Geopolitica Blues-ului”. Orice se incadreaza in geopolitica este intr-un fel sau altul o arma, sau devine in cele din urma asa ceva, indiferent de cat de neutru sau neutra a fost la origine. Din nefericire, festivalurile muzicale de sorginte occidentala, mai precis americana, au degenerat ingrozitor, atragand faune dedate la alcoolisim, vulgaritate, prostitutie, droguri etc, ori devenind medii de manipulari comportamentale sau de experimente de control mental, cu mesaje si simboluri subliminale sau chiar explicit deviante (v. numeroase exemple concrete in SUA, partial si in UK). Uneori sunt adevarate transe sau deliruri cu mantre dintre cele mai idioate sau sataniste pentru sanatatea emotionala si mentala, terminate foarte prost (v. la noi cazul Colectiv, dar si din multa alte tari). Un fenomen alarmant s-a inregistrat de curand, si anume moartea cu mult prematura a multor artisti din muzica sau cinematografie, cu varste de 20-30-40 de ani, supralicitati de o viata foarte dezordonata si fara o busola spirituala, data de o credinta religioasa bazata pe iubire, altruism si respectarea vietii, ori de o cultura inaltatoare (recent s-a publicat o statistica cu victimele, e si pe internet). Pe de alta parte, noi, ca europeni si romani, nu cred ca avem nimic in comun cu subcultura violentei si drogurilor, acompaniata in general de o muzica de inspiratie afroamericana sau imitata/indusa prozelit in alte culturi de regula imature (v. si conceptul cancel culture, razboiul statuilor si negarea istoriei, in campania electorala a lui Joe Biden), specifica pentru divizarea societatii si neintegrarea sociala a tinerilor. In sfarsit, dar fara a epuiza subiectul, sa nu uitam ca in spatele muzicii americane se afla industria de profil, industria muzicala, cu firme mama extorcatoare de talente muzicale si cu filiale in strainatate, care pur si simplu ii stoarce pe cantareti, pana cand acestia se prabusesc. Avem si noi cantareti si cantarete indragite, genuri muzicale si melodii de mare succes, pe toate acestea trebuie sa le sprijinim ca audienta, ca public, iar statul, uniunile de creatie, televiziunile, cat si critica de specialitate, sa le modeleze un mediu competitiv si cointeresat, cu concursuri si premii (emisiunile gen „Romanii au talent”, „ X Factor” etc. sunt o idee si un cadru exceptionale in acest sens). Scena si microfonul trebuie sa fie ale culturii, nu inculturii. Sa rememoram cazul Gheboasa, ale carui limbaj si gesturi au provocat pe buna dreptate o indignare imensa pe retelele sociale, dar „alinarea” ca sa-i spun asa, este ca asemenea insi nu reprezinta valori si nu sunt educatori. Insa este clar ca si publicul trebuie sa aiba un rol sanctionatoriu, daca astfel de tipi rebut-oizi sunt huiduiti, nu vor mai aparea pe scena. Sa ne intelegem, nu sunt impotriva muzicii blues sau a celorlalte forme inrudite, sunt multe cantece devenite celebre, dar intre blues-ul traditional – din anii 1860 din sudul SUA, care era legat si de credintele religioase ale afroamericanilor – si cel de azi a inceput sa apara un decalaj de valoare, datorat imixtiunii si instrumentalizarii de catre politica. Trebuie sa ne manifestam simtul critic si sa nu cumparam chiar orice ni se ofera sub eticheta „arta”. Poate ar fi util sa stim provenienta termenului de Blues, de la „diavoli albastri”, cu mai multe sensuri, de melancolie, ori de „halucinații vizuale intense care pot însoți sevrajul sever de alcool”, conform unei expresii britanice din anii 1600, ori asocierea cu consumul de alcool, un sens din sintagma „legea albastră”, care interzice vânzarea de alcool duminică etc. In schimb, noi avem „cantece de inima albastra” – melodiile celebre, de acum, ale lui Mihai Margineanu, ori de alta data ale lui Cristian Vasile, din interbelic, precum si „cantece de pahar”, ca cele ale lui Gica Peterescu etc. Desigur, oamenii de calitate, care nu s-au nascut ieri, vor sti sa faca diferenta, dar acest lucru nu trebuie sa-l tina doar pentru ei, sa transmita criteriile de selectie si valorizare si altora, incepand bineinteles cu copii si familiile lor, cu prietenii, colegii, cunoscutii etc., si sa ne cultivam muzica.

    • @exeget: aveti mare dreptate – asa este – oamenii cu ceva cunostinte mai largi (sa nu spun calitate), aproape cert nu s-au nascut ieri, alaltaieri.
      România, cultura noastra a avut multe genuri de muzica excelenta, cum ar fi muzica lautarească, genul romanțelor si chiar muzica asa zis ”usoară” (compozitori, cintareti, etc) care isi confirma valoarea artictica si astazi …nu prea mai auzim insa asa ceva.

      De exemplu, genul romantelor noastre clasice se aseamana izbitor de mult cu genul de muzica ”Enka” din Japonia, atit ca stil, linie melodica, dar si ca subiecte, elemente de viata….si chiar am mai multe inregistrari cu muzica Enka !…dar asta nu m-a impiedicat sa fiu interesat si sa ascult Blues, R&B, muzica POP- care cred ca anii 80 au fost apogeul !?..dupa mine…

      Este aici in Contributors, o Doamna care scrie uneori lucruri foarte interesante din si despre Japonia si, m-as bucura sa ma contrazica, clarifice sau sa completeze cele spuse

    • Prostii? Postarea ta e manipulatoare la greu și sunt convins că o faci cu intenție! Poate muzica „de sorginte NEoccidentala (a maneliștilor, d ex) nu are un public asociat cu droguri, violenta și, în general, dispreț total față de reguli și de cei cu bun simt? 😈
      Întotdeauna tinerii, de peste tot și indiferent de origine și educație au avut și au tendința spre excese, pe măsură ce se maturizează ea se atenuează.
      Iar geniile din orice domeniu (nu doar muzical) au nevoie de aceasta instabilitate pentru a fi creative. Sa nu uitam ca Eminescu a suferit de foarte tânăr de tulburare bipolara (probabil asta i-a și adus moartea)! De alcool și alte alea nu mai vorbim!
      Greață totala față de postarea ta! 🤮

  9. Excelent articol!! Mulțumesc! Ce surpriza sa -l vad pe John Little John intr-un articol romanesc.
    Blues ul a depășit de mult granițele Americii. Nu mai e demult despre America și soft Power.
    It’s just human soul and feeling, life.

    Bogdan Grigore

  10. Se poate, to’arăși? Nici măcar o mențiune a juriului, o diplomă de participare, ceva acolo, pentru Robert Johnson (1911-1938)? Eric Clapton zice că „Robert Johnson to me is the most important blues musician who ever lived”.

    Văd (CTRL+F) că nici Charlie Musselwhite nu v-a reținut atenția. Piesa următoare, recomandată de Dorin Tudoran pe blogul lui, am auzit-o prima dată acum câțiva ani. Senzațională. (Blues Legend Charlie Musselwhite & Richard Bargel performing „Mississippi Beat Part I” at Altes Pfandhaus, Cologne, Germany March 26, 2007. This video is authorized by Charlie Musselwhite.)
    https://youtu.be/ALU5g6Qqi08?si=lhvHuVMWhFfbX87S

    Lipsește și John Lee Hooker. Pe YT, de exemplu, „John Lee Hooker featuring Carlos Santana – Chill Out (Official Music Video)”.

    O ultimă mențiune din partea mea, o interpretare blues a unei piese country: Chris Stapleton – Tennessee Whiskey (Official Audio), un clip YT văzut în ultimii 8 ani de 751 milioane de ori:
    https://youtu.be/4zAThXFOy2c?si=rQosgrhumO37XiM0

  11. Dl. Pacuraru, La multi ani !…ce deschidere minunata de an !
    Astept cu nerabdare o continuare , seria II-a , extensia in Blues-ului in R&B !

    Imi amintesc vremurile minunate cind era o mare pleiada de cintareti fabulosi: Esther Phillips, Ruth Brown – regina R&B, …etc, etc. ajungind azi la Mary J.Blige.

    Pentru incintarea (sper) a cititorilor, mi-as permite sa recomand audierea unei favorite: Etta James, balada ”At Last”, un hybrid soul-R&B:
    https://www.youtube.com/watch?v=S-cbOl96RFM

    …si acum dupa aproape 45 de ani ascult cu aceeasi placere aceasta muzica (mai ales cind sunt in trafic sau, ma enervez cu energia)…

    Multumesc Dl, Pacuraru !

  12. Minunat articol! Nu e 100 % corect dar se admite în „marja de eroare”, în plus incinta la discuții și apar și alte informații.
    Chiar se simțea lipsa de așa ceva 🙂

  13. ca bătrân fan al King Crimson & Fripp mi-e greu să accept că trupa ar fi vreo bandă de bluzări, dar fie…
    https://www.youtube.com/watch?v=7WEB7H2jn4A
    omiși din lista de rockeri recenți sub influența…bluesului:
    the black keys:
    https://www.youtube.com/watch?v=ndEQ1hnYj0Y
    https://www.youtube.com/watch?v=KKSmHOUaqaQ
    și, de ce nu, the dead weather:
    https://www.youtube.com/watch?v=-YtNu_T5cEs
    https://www.youtube.com/watch?v=RYDhw8_lAn0

    un articol bun. mulțumesc.

  14. @LS
    Jack Bruce e mentinut viu pe Facebook de catre familie care posteaza tot felul de clipuri interesante. L-am vazut cu Gary Moore si Ginger Baker … Orice Robin Trower e de asemenea bun, unde pe linga chitara hendrixiana a lui Trower mai e si vocea catifelata a lui James Dewar (vezi For earth below).
    I-am vazut pe multi dintre marii bluesmeni, de la BB King si Pinetop Perkins la Derek Trucks, Warren Haynes si Bonamassa (de la primul sau turneu in Europa la turneele cind era deja consacrat), Mayall (un gigant care a reusit sa creeze ceva nou in blues – vezi Bare wires, de ex), Clapton (deceptionant), Johnny Winter, etc.
    Recomand Jason Ricci, un muzicutist aparte, Sonny Landreth (excelent compozitor si chitarist slide), Savoy Truffle/Bluestone Co. (japonezi, https://www.last.fm/music/BLUESTONE+co./+wiki) …

  15. @LS: Dublă eroare – in filmarea din 1968 (remake-ul „Help!”, piesa Lennon-McCartney), Deep Purple e in formula de la debut, așa-numita Mk 1 („mark one”), cu Rod Evans (voc) și Nick Simper (bass). Gillan (voc) și Glover (bass) i-au înlocuit pe cei nominalizați anterior – care sunt pe primele trei albume de studio ale grupului, din 1968-1969 – și și-au făcut apariția abia pe „Concerto for Group and Orchestra” (live, 1969), apoi pe excepționalul „Deep Purple in Rock” (1970). Aceasta a fost Mk 2, formula clasică DP, neegalată de niciuna dintre „mărcile” următoare, până în zilele noastre.

  16. Cum sa zice pa americaneste baniii si dujmaniii ? Da o viata mea ? Bluzui o manea . Am vazut pa iutub niste tarafe din niuorlin canta nasol nu le are. Nui nimik e tot tigani osa bage si ei la devla . Ei a ramas in urma plange ca a fost sclavi. Si noi am fost sclavi da acum o ducem bine carei kestia noi ne bucuram aia dinainte e morti . Pa urma aia din america are dolari si tot plinge toata ziua . Nam vazut si io o paranghelie la ei . Te traes bahtalo si hapli niu iar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărților „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și „Energia – o problemă de securitate națională” (2022), precum și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro