Germania de după alegeri: fie va performa, fie va cădea și ea pradă extremismului

Duminică, 23 februarie, Europa a jubilat văzând că în Germania AfD nu a depășit așteptările. Situația Germaniei a fost însă destul de aproape de a deveni dezastruoasă, atât intern, cât și extern. După o noapte lungă de numărare a voturilor, unde fiecare vot a făcut diferența dintre o majoritate stabilă pentru o nouă guvernare și una ideologic incongruentă, acum nu putem spune că Germania a scăpat în totalitate de pericolul ce o pândea.

Prezența foarte mare la vot – cea mai ridicată din 1987 încoace, de 82,5% – a fost o veste îmbucurătoare, mai ales după 16 ani în care politica lui Merkel, fără ceartă și fără senzaționalism, a dus populația într-o stare de apatie față de alegeri. Chiar și în această apatie, nemții nu au avut niciodată o prezență sub 70% la vot la nivel federal, dar dezinteresul era palpabil în societate, ei mergând la urne mai degrabă din obligație civică.

CDU/CSU a câștigat aseară alegerile și, deși a obținut un avantaj consistent față de AfD, care s-a clasat pe locul al doilea, scorul a fost unul dezamăgitor, sub 30%. Merz este salvat de faptul că va putea forma o coaliție doar cu social-democrații, însă poziția sa internă este slăbită, deoarece chiar echipa lui stabilise așteptări pentru un scor de minimum 30%, cu speranța de a depăși 32%. CDU a reușit să limiteze pierderile față de AfD, atrăgând multe voturi de la toate partidele de centru și aducând la urne un milion de oameni care nu votaseră în 2021.

AfD a câștigat și ea aseară. Partidul, care a înregistrat cele mai mari creșteri față de 2021, dublându-și scorul, se confruntă însă cu o problemă în gestionarea așteptărilor, întrucât spera la un rezultat de peste 20%, undeva în jur de 22-23%. Așadar, și-a ratat propriul obiectiv pentru aceste alegeri. Europa a răsuflat ușurată, dar ascensiunea AfD, pe fondul unei coaliții formate din partide de centru, unele mai de stânga, altele mai de dreapta, trebuie să ne dea de gândit. Per total, 80% din populația Germaniei a respins extremismul de dreapta, însă faptul că AfD a ajuns la 20% nu ar trebui să devină un fel de obicei în Germania. AfD a reușit să atragă voturi de la aproape toate partidele, inclusiv de la Verzi sau Die Linke, dar mai ales de la cei care nu votau, de la partidele de centru-dreapta și de la social-democrați.

SPD este unul dintre cei trei mari perdanți ai acestor alegeri. Cu cel mai slab scor din istoria partidului, salvat însă de posibilitatea de a intra la guvernare, SPD va încerca să se reinventeze și va trebui să reușească acest lucru. Fără un SPD puternic, cu tracțiune în rândul muncitorilor, Germania va avea mari probleme. În acest moment, acest segment de votanți, care în trecut a fost fidel SPD-ului, a ales AfD ca primă opțiune de vot, cu 38%, iar pe locul doi s-a clasat CDU, cu 22%. O adevărată tragedie pentru SPD.

Verzii sunt partidul din fosta guvernare care a pierdut cei mai puțini votanți, însă, spre deosebire de SPD, care a pierdut semnificativ către CDU și AfD, Grüne a contribuit, prin performanța sa slabă, la revitalizarea celor de la Die Linke. Pentru un partid care, în 2021, avea șanse credibile de a da noul cancelar, este nevoie de o clarificare ideologică. A fost sancționat atât pentru pozițiile prea moderate, pentru pragmatismul absolut necesar unui partid care vrea să guverneze, cât și pentru încăpățânarea ideologică în anumite domenii-cheie, cum ar fi energia nucleară.

FDP este al doilea mare perdant al serii. Deși perceput ca partidul care bloca tot ce dorea să facă coaliția semafor, FDP s-a dovedit, de facto, un partener relativ pragmatic la guvernare. Succesul din 2021 s-a bazat însă pe slaba performanță a CDU, iar acum, odată ce CDU și-a recâștigat poziția, și-a recuperat și votanții pierduți. De asemenea, partidul care în 2017 a jucat cartea scepticismului față de migrație, iar în 2021 a mizat pe încrederea statului în cetățeni în ceea ce privește pandemia, nu a reușit să transmită un mesaj puternic în aceste alegeri, tocmai din cauza participării sale la fosta guvernare.

Die Linke este, cu adevărat, marele câștigător al serii. Dacă toate celelalte partide au obținut rezultate sub așteptări, Die Linke a reușit să profite de dezamăgirea votanților de stânga față de SPD și Verzi și, într-o lună de campanie bazată exclusiv pe mesaje antifasciste, nu doar că a trecut pragul electoral, ci a obținut și un scor excelent din perspectiva sa. Mulți vor privi spre Merz, care, prin forțarea votului din parlament privind migrația, nu a reușit altceva decât să slăbească partidele de centru-stânga în favoarea Die Linke – un cadou nesperat pentru aceștia, dar de care au profitat pe deplin.

Ultimii mari perdanți sunt cei de la BSW, care, cu doar câteva mii de voturi lipsă, au rămas sub pragul electoral. Pentru un partid numit după lidera sa, faptul că aceasta își va pierde funcția politică și, implicit, relevanța națională, reprezintă o lovitură grea. Partidul va rămâne în continuare important în estul Germaniei, unde este prezent nu doar în parlamentele regionale, ci și în unele guverne, dar, cel mai probabil, la nivel federal, povestea Wagenknecht s-a încheiat. De asemenea, este evident că plecarea sa din Die Linke a fost benefică pentru foștii săi colegi, care astfel au avut ocazia de a se reinventa și de a construi o conducere mai stabilă.

Ce urmează pentru partidele parlamentare?

1. CDU și CSU vor fi forța dominantă a noii guvernări, iar Friedrich Merz, cel mai probabil viitorul cancelar, va avea o misiune foarte dificilă. Va trebui să promoveze reformele atât de necesare pentru Germania, deși nu are experiență guvernamentală. De asemenea, va trebui să regândească poziția Germaniei în Europa pentru a prelua inițiativa reformei UE și a decuplării de SUA. După cum a spus chiar el în așa-numita „Elefantenrunde” – emisiunea post-electorală la care participă, de regulă, toți liderii de partid pentru a analiza alegerile în direct – Statelor Unite nu le mai pasă de Europa și de Ucraina. Cu un discurs despre pragmatism și despre necesitatea de a acționa rapid pentru formarea viitoarei coaliții, a afirmat și că „lumea nu ne așteaptă, dar Europa ne așteaptă”.

Norocul lui Friedrich Merz este că nu doar CDU a subperformat, ci și CSU în Bavaria. Așadar, deși, per total, familia creștin-democrată a obținut cel mai bun scor din Germania în Bavaria, Markus Söder, premierul Bavariei, nu va putea avea prea multe pretenții pentru viitorul guvern, deoarece CSU a obținut sub 40% în acest land.

2. SPD intră în reconstrucție, iar primele consecințe în materie de personal au fost deja anunțate. Cancelarul Scholz și liderul grupului parlamentar SPD, Mützenich, au declarat că nu mai doresc roluri de conducere. Klingbeil, unul dintre copreședinții partidului, devine șeful grupului parlamentar, cerând public ca tinerii să fie lăsați la cârmă – un mesaj clar și către copreședinta Esken, sugerându-i să părăsească postul. O conducere a SPD formată din Klingbeil și Pistorius – cu Klingbeil controlând grupul parlamentar, iar Pistorius devenind ministru al apărării și vicecancelar – ar putea transforma viitoarea coaliție CDU-SPD într-o guvernare care chiar implementează reformele necesare pentru Germania. Cu această echipă, ar fi mai ușor de pus în practică o politică proactivă pentru Europa și Ucraina, însă aceștia vor trebui să accepte și reformele esențiale pentru redresarea economiei și pentru controlul migrației. În caz contrar, 2025 va părea un simplu antrenament comparativ cu provocările din 2029.
3. Verzii vor intra, la rândul lor, în reconstrucție. Robert Habeck fie va deveni unul dintre cei doi lideri ai grupului parlamentar, fie va părăsi politica. Mult nu îi rămâne în urmă. După trei ani de guvernare, cu un partid verde gestionând economia și clima, principala temă a campaniei a devenit migrația – o problemă pe care Verzii, din punct de vedere ideologic, nu prea o pot aborda. În același timp, tema climatică, care în 2021 era prioritară, nu mai este în prim-plan, iar țara se află în recesiune. Totuși, Verzii vor juca un rol crucial în viitoarea arhitectură parlamentară, având șansa de a deveni liderii opoziției, chiar dacă nu sunt cel mai mare partid din afara guvernării.
4. Die Linke se vor bucura de noile mandate și de noua relevanță politică, dar nu se pot culca pe o ureche. Au devenit cel mai important partid printre tineri, lucru pe care, în 2021, îl reușiseră Verzii și FDP. Însă tinerii nu sunt votanți loiali unui singur partid, mai ales cei aflați la primul vot. Dacă Die Linke dezamăgește în opoziție – lucru destul de posibil, fiind cel mai mic dintre partidele care nu guvernează – acești votanți s-ar putea îndrepta rapid spre alte formațiuni politice.
5. AfD va juca în continuare cartea câștigătoare, dar se va confrunta cu aceleași bariere ca până acum. Mai mult ca niciodată, s-a dovedit că un vot pentru AfD – perceput ca un vot anti-stânga – este, de fapt, un vot care aduce stânga la guvernare. Probabil că partidul va concluziona că a avut o campanie electorală foarte bună și va continua radicalizarea internă. Fiind cel mai mare partid de opoziție, mulți se vor uita spre AfD așteptând să propună alternative la politica federală. Speranța multora este că vor eșua în această privință. De asemenea, marele pericol pentru AfD este ca viitoarea guvernare să fie una competentă, deoarece în acest caz discursul negativ al AfD nu va mai funcționa.

Câteva date interesante despre aceste alegeri:

1. Partidele de centru nu mai au o majoritate „constituțională”, ceea ce va îngreuna orice încercare de modificare a Constituției privind limitarea datoriilor publice. Die Linke a anunțat deja că nu este dispusă să coopereze pentru excluderea cheltuielilor privind apărarea, iar cu AfD nici nu se va încerca o negociere.
2. BSW ar putea contesta rezultatele alegerilor, deoarece au existat probleme cu votul prin corespondență pentru cetățenii din străinătate. Se pare că multe persoane nu și-au primit documentele de vot, așa că, teoretic, am putea asista la o dispută parlamentară în comisia pentru verificarea alegerilor.
3. Peste un sfert dintre femei au votat cu CDU, în timp ce SPD și AfD își împart locul al doilea, cu câte 17%. SPD a suferit pierderi majore în acest segment, iar AfD a înregistrat câștiguri semnificative. La bărbați, situația este similară în ceea ce privește pierderile și câștigurile: CDU este pe primul loc, cu 30%, urmat de AfD, cu 22%, și SPD, cu 15%.
4. Berlinul a fost câștigat de Die Linke, ceea ce este ironic și, în același timp, amuzant.
5. Verzii au devenit partidul elitelor. În statisticile privind temerile populației, votanții Verzilor sunt, în mod constant, cei mai puțin îngrijorați de problemele economice. Principalele lor temeri sunt schimbările climatice, influența Rusiei în Europa și situația democrației în țară. Interesant este că, deși primele două frici au o componentă economică, nu se regăsește în preocupările lor directe teama legată de nivelul de trai și siguranța financiară de zi cu zi.
6. Elon Musk și JD Vance nu au avut absolut nicio influență asupra alegerilor. Dacă au influențat ceva, poate doar au motivat oamenii să iasă în număr mai mare la vot – un efect resimțit însă de toate partidele. Astfel, strategia Administrației Trump nu doar că a eșuat, ci, în loc să aibă Germania ca aliat, acum SUA au în Merz un adversar care își va canaliza energia pentru a face Europa independentă de influența americană.