joi, martie 28, 2024

Gheorghe Gheorghiu-Dej întreabă despre documentele din arhiva Partidului Muncitoresc Român (1961)

În opinia unor oameni politici români „Istoria nu ţine de foame”. În România există istorici care trec peste o asemenea rostire prezidenţială şi se întreabă şi astăzi de unde a provenit încrâncenarea anti-Istorie a lui Emil Constantinescu, fost preşedinte al României şi actual preşedinte al consiliului ştiinţific al Institutul pentru Studii Avansate pentru Cultura şi Civilizaţia Levantului – care a săvârşit o impietate în 1997 la Mausoleul de la Mărăşeşti. De ce a fost criticată aşa-numita Comisie Tismăneanu – tocmai de către cel care a avut posibilitatea, timp de patru ani, dar nu a pus la dispoziţia cercetătorilor toate fondurile arhivistice ale Partidului Comunist Român, în perioada în care a deţinut cea mai înaltă funcţie politică din România?

Poate că atunci când exprimăm opinii pozitive şi negative la adresa raportului întocmit de comisia respectivă, nu trebuie să scăpăm din vedere faptul că, spre deosebire de perioada decembrie 1996 – decembrie 2000, în prezent avem în faţă o lucrare dusă până la capăt, nu propoziţii „docta ignorantia” rostite în faţa osemintelor celor care au căzut la datorie pe câmpurile de bătălie. A existat, oare, vreun regret exprimat public pentru gafa săvârşită de domnul Emil Constantinescu la Mărăşeşti? Este posibil ca vanitatea să joace un rol important în viaţa celor care au ajuns, printr-un context de împrejurări, să reprezinte România la un moment dat.

A fost, oare, România un stat în care liderii săi politici – aflaţi vremelnic în fruntea naţiunii – au ignorat fondurile arhivistice? Răspunsul este negativ. Nici chiar în timpul perioadei comuniste nu s-a întâmplat aşa ceva, iar stenograma şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din ziua de 17 noiembrie 1961 (pe care o redăm în continuare, cu minime şi tacite intervenţii asupra formei originalului) constituie o dovadă în acest sens. Deşi în cursul carierei sale politice a provocat şi a supravegheat săvârşirea multor fapte reprobabile (cea mai cunoscută fiind, poate, condamnarea la moarte şi executarea lui Lucreţiu Pătrăşcanu, în aprilie 1954), Gheorghe Gheorghiu-Dej a înţeles rostul pe care îl aveau documentele pentru istoria naţiunii române. Născut în 1901, viitorul lider al Partidului Muncitoresc Român a fost unul dintre beneficiarii sistemului de învăţământ pus la punct de ministrul Spiru Haret la începutul secolului XX şi este foarte posibil ca tipul de educaţie pe care a primit-o în şcoala elementară să-i fi indus până la urmă ideea nobilă de păstrare a spiritualităţii româneşti prin conservarea documentelor importante ale poporului său.

Din stenograma pe care o publicăm răzbate şi lipsa de interes pe care a manifestat-o la un moment dat Gheorghe Gheorghiu-Dej pentru consemnarea fidelă, în scris, a faptelor istorice la care a fost martor şi, uneori, iniţiator al acestora. Atitudinea respectivă este uşor de înţeles deoarece anumite decizii importante pe care le-au adoptat, în perioada august 1944 – decembrie 1952, membrii Secretariatului C.C. al P.C.R./Biroului Politic al C.C. al P.M.R. sau cei ai Consiliului de Miniştri puteau să constituie probe împotriva lor, în cazul în care ar fi ajuns într-o boxă a acuzaţilor.

După un an şi jumătate de la constatarea făcută de Gheorghe Gheorghiu-Dej în şedinţa din 17 noiembrie 1961 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R. (în afara ordinei de zi), Secretariatul C.C. al P.M.R. a solicitat tuturor structurilor de partid, prin intermediul Direcţiei Treburilor C.C. al P.M.R., să predea Arhivei C.C. al P.M.R. toate dosarele membrilor Partidului Comunist din România (ilegalişti) şi ale membrilor de partid care au avut legături cu mişcarea muncitorească înainte de 23 august 1944 şi care decedaseră până la data emiterii solicitării respective. În acest fel s-a încercat completarea fondului arhivistic privind activitatea acelor membrii în România.

Fosta Arhivă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român conţine multe surprize pentru cei care cercetează trecutul României. Este posibil ca unele dintre acestea să fi fost cunoscute de cei care lucrau în arhiva respectivă, atunci când aceasta se subordona Institutului de Istorie a Partidului de pe lângă C.C. al P.M.R., precum şi după ce a fost despărţită de institutul respectiv (februarie 1961).

Potrivit referatului întocmit de Leonte Răutu la 4 ianuarie 1961, Paul Niculescu-Mizil îndeplinea, la începutul anului 1961, funcţiile de director adjunct al Institutului de Istorie a Partidului şi şef al arhivei. Ca urmare a deciziilor adoptate la şedinţa din 8 februarie 1961 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Nicolae Goldberger a păstrat funcţia de director adjunct la institutul respectiv, Gheorghe Matei a fost eliberat din funcţie, iar Paul Niculescu-Mizil a trecut „cu munca la Arhiva C.C. al P.M.R., care, pe baza Hotărârii conducerii partidului, se desparte de Institutul de Istorie a Partidului”.

Numirea lui Paul Niculescu-Mizil la conducerea unei importante surse de informaţie a liderului suprem al P.M.R. ne determină să afirmăm că Gheorghe Gheorghiu-Dej avea mare încredere în acesta. Totodată, este posibil ca Nicolae Ceauşescu să-l fi preluat pe Paul Niculescu-Mizil, după decesul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, nu numai pentru a-i oferi funcţii foarte importante în structura de partid şi de stat timp de două decenii şi jumătate, ci şi pentru că Paul Niculescu-Mizil ştia multe secrete ale celor din conducerea P.M.P./P.C.R. O asemenea ipoteză este plauzibilă şi sperăm ca documentele existente în prezent la Arhivele Naţionale să ne poată dezvălui proporţiile utilizării în scopuri mai mult sau mai puţin politice, de către Nicolae şi Elena Ceauşescu, a informaţiilor confidenţiale existente în dosarele de cadre din Arhiva C.C. al P.C.R.

Stenograma şedinţei din 17 noiembrie 1961 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., în cursul căreia s-a discutat, printre altele, despre problemele care existau la Arhiva C.C. al P.M.R. (extrase).

Stenograma

şedinţei Biroului Politic al C.C. al P.M.R. din ziua de 17 noiembrie 1961, la care au participat tovarăşii: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, Emil Bodnăraş, Petre Borilă, Chivu Stoica, Nicolae Ceauşescu, Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Moghioroş, Dumitru Coliu, Leonte Răutu, Leontin Sălăjan, Ştefan Voitec, Dalea Mihai, Alexandru Bârlădeanu, Gh. Gaston Marin, Ion Cozma, Ilie Murgulescu, Nădejde Costin, Dragomir Gheorghe şi Dinu Vasile

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Priveşte, tovarăşe [Ştefan] Voitec, la această fotografie (Rumoare).

Trebuie pusă Stela (Moghioroş, probabil – nota P. Opriş) şi un grup de tovarăşi să caute la „Agerpres”, în arhivă, unde au fost depozitate diferite filme şi fotografii ocazionale. Este bine de stabilit perioada aceasta de la 23 August [1944] încoace, totul, an de an.

Eu am căutat stenograme ale şedinţelor Consiliului de Miniştri din timpul colaborării noastre cu burghezia şi nu le găsesc, nu ştiu unde s-au ascuns.

Tov. A. Moghioroş: O vreme nu s-au luat stenograme.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: S-au luat stenograme, ele trebuie să fie. Dar este aşa o risipă, o dezlânare nemaipomenită. Am căutat un document foarte important şi nu-l găsesc. Nu are altă importanţă decât importanţă istorică.

Trebuie luaţi câţiva oameni perseverenţi să caute, să ia an de an, tot ce se poate găsi în cursul unui an, până la preluarea puterii şi chiar după aceea un timp, până în 1952, pentru că şi la noi ai să găseşti dezordine. Sunt foarte multe şedinţe care nu au fost stenografiate. Vorbesc la partid acum. Este dezordine, nu ştiu de ce. Toate aceste documente (filme şi fotografii) să fie strânse la voi, acolo, la propagandă.

Nu cred că ele ar fi concentrate, pentru că n-a existat preocupare. Acum trebuie date indicaţii clare, să fie strânse fotografii şi filme ocazionale, jurnale din acestea. Este bine să le avem pe toate, indiferent cine apare în ele, dar este bine să fie, pentru că asta arată procesul. Eu sunt convins că multe se găsesc pe la diferite ministere, sunt mulţi care au asemenea fotografii. Însă este bine de căutat întâi la instituţii. Era atunci aşa-numitul Minister al Informaţiilor.

Tov. L. Răutu: De acolo totul a fost preluat de Cinematografie şi de Ministerul de Interne.

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: S-a găsit fotografia aceasta din Valea Jiului, care este foarte interesantă. Vezi în ce hal erau minerii, sunt redate grupuri mari de muncitori, adunări, consfătuiri. [Alexandru] Moghioroş este acolo slab.

Trebuie strânse fotografiile de la fotograful acesta, Francisc Iosif Karoly. El a avut pasiunea să strângă tot felul de fotografii, a strâns şi manifestele care au apărut în prima zi; era un colecţionar de fotografii, de manifeste; interesant om. Trebuie de văzut ce fotografii are din timpul acesta.

Tov. A. Moghioroş: Noi am văzut aseară cu tov. [Gheorghe] Apostol fotografii foarte interesante. Una cu Ceauşescu, cum vorbeşte la primirea Armatei Roşii (la marginea Bucureştiului, în ziua de 30 august 1944 – nota P. Opriş).

Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Trebuie făcute albume, strânse sistematizat, de pus, pe cât posibil, în succesiunea cum s-au petrecut evenimentele.

Să intrăm în ordinea de zi. Aţi citit materialul în legătură cu reorganizarea învăţământului agricol. […]

  • A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 48/1961, f. 7-8.

Adresa nr. 155/661 din 8 iunie 1963 a Direcţiei Treburilor C.C. al P.M.R., privind predarea către Arhiva C.C. al P.M.R. a tuturor dosarelor membrilor Partidului Comunist din România (ilegalişti) şi ale membrilor de partid care au avut legături cu mişcarea muncitorească înainte de 23 august 1944 şi care decedaseră până la data emiterii adresei respective.

Direcţia Treburilor C.C. al P.M.R.

Nr. 155 / 661

[Consemnare manu:] VIII – 8

Către

Comi[itetele]. Reg[ionale]. P.M.R., Direcţiei Politice, Verdeţ Ilie, Onescu Cornel, Tatu Jianu, Andreescu Dumitru

Vă comunicăm că în vederea completării documentelor arhivistice privind activitatea Partidului şi a mişcării muncitoreşti din ţara noastră, Secretariatul C.C. al P.M.R. a hotărât ca dosarele de partid ale membrilor de partid cu stagiu din ilegalitate şi ale membrilor de partid care au avut legături cu mişcarea muncitorească sau au activat în diferite organizaţii conduse de P.C.R. şi care nu mai sunt în viaţă, să fie predate Arhivei C.C. al P.M.R.

8 VI 1963                  DIRECŢIA TREBURILOR C.C. AL P.M.R.

  • A.N.I.C., fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 30/1963, f. 92.
  • Distribuie acest articol

    30 COMENTARII

    1. Ma asteptam ca un istoric sa spuna ca istoria e importanta, asa se facea si la scoala, fiecare profesor zicea ca materia lui e cea mai importanta.. glumesc desigur.
      Dar uneori istoria e prilej de cearta, ne amintim de bancul cu Ion si Ianos, care a aflat dupa 400 de ani, ca ungurii l-au omorit pe Mihai.

      Ca in Ro istoria nu e prea apreciata, pot confirma, si-n aviatie, lucruri intimplate in trecutul apropiat nu mai pot fi reconstituite, nu au fost documentate, sau documentele s-au pierdut. Mai mult, daca cineva isi permite sa-ncerce sa sufle praful e taxat drept ambitios care vrea sa cistige dupa urma mortilor.
      Poate ca o fi ceva legat de filozofia romaneasca, sa traim prezentul, sa nu ne pese nici de trecut nici de viitor.

        • ”Ura față se istorie ” ? Nu cred ! Este ”credinta” , incă manifestă, că istoria… românului începe si se sfarseste o dată cu EL Poate după 2077 se va vorbi la modul istoric despre românul… vvverde. Cine va mai trăi până atunci , va vedea.

        • De unde vine aceasta ura fata de istorie la noi : parerea mea este ca istoria romaneasca (ca trecut) ascunde niste schelete in dulap, iar istoriografia autohtona are cheile de la dulapul respectiv. Daca cineva deschide usa dulapului (precum Boia), Natiunea intreaga se buluceste sa inchida usile dulapului.

          Statul roman a fost creat pe baza unei intregi mitologii (dacoromani, continuitate, voievozi, rezistenta antiotomana) care vine sa compenseze mental-psihologic inapoierea relativa fata de vecinii europeni. Si asta nu de ieri de azi, de la comunisti si post-comunisti, ci pornind de la Scoala Ardeleana, Balcescu si interbelic.

          • Si statele celelalte ce-au avut la baza ?
            Hai unul ca Franta: nu tot pe galo-romani, voievozi (regi in cazul lor), continuitate, rezistenta anti-engleza/germana se bazeaza ?
            Ce-s cu brasoavele astea revizioniste ?
            Care este temeiul existentei unui stat maghiara de pilda ?
            Sau a mega-ansamblului rus guvernat de banda criminala de la kremlin ?

        • Lui Constantinescu i se cam urcase la cap si chiar se credea lider regional (dupa cum se vede si din comportamentul lui de acum). Nu era destul de rupt de comunism, voia ceva, asa, un pic mai bine ca inainte, cu el in frunte. Nu voia sa se vada cat e el de mic in comparatie cu eroii din WW1, WW2 sau din inchisori.
          Ura e selectiva, mai ales ales fata de evenimentele si personalitatile care nu convin. Ce s-a intamplat in secolul XX e foarte aproape de noi si are impact pentru ziua de azi si cea de maine. De ce o fi tradus Boia in rusa si maghiara? Pentru a stimula dezbaterile sau pentru ca slujeste politicii istorice a vecinilor? Foarte multa lume nu intelege cat e de importanta politica istorica.

    2. Sa intelegem ,din continutul articolului, ca se incearca reabilitarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej?
      Mii de intelectuali si tineri romani,absolventi ai unui sistem de invatamant „bine pus la punct” in Romania si-au sfarsit viata la canalul Dunare-Marea Neagra si prin inchisori ,exact in perioada”istorica ” la care va referiti ! Ati citit vreodata o „Nota informativa” din oricare dosar ,apartinand unui detinut politic ,existent in arhiva CNSAS? Este evidenta ipocrizia „educativa” practicata de securitatea comunista,apartinand Partidului Comunist Roman! UN comunist nu poate promova decat MINCIUNA , ca politica de stat !Asa ii spune „constiinta”(ce-i aia?) sa ! Pe cale de consecinta „Cine minte , si fura „,apoi;”cine fura azi un ou , maine va fura un bou”(lectii de viata istorice,predate in vremuri apuse )Toti acesti intelectuali , dupa iesirea din puscarii (in general 1955-1959)isi cautau de lucru; pe santiere,portari , magazioneri , carausi , etc…,tot in perioada acestui faimos conducator.Copiii lor nu aveau acces in invatamantul superior,familiile sufereau de foame ,mancarea carteleta , frica.,etc….)
      NU puteri restaura istoria decat analizand ambele tabere ,pe criminali si pe martiri in acelasi timp.
      Cei care au trait aceasta istorie comunista incearca sa ignore episoadele urate din viata (de uitat,nu se pot iuta) si se sperie de puterea unor actuali politicieni,care promoveaza cu sarg”lupta de clasa”,enuntand acelasi slogan paradoxal si mincinos: „Luptam pentru pace” ( asa se termina orice petitie adresata statului ,daca vroiai sa ti-o citeasca cineva!)

      • Puteţi face o comparaţie Gheorghe Gheorghiu-Dej – Emil Constantinescu, dacă doriţi.
        Despre „lupta pentru pace” am scris data trecută (România şi războiul din Vietnam).

        • „Gheorghe Gheorghiu Dej a inteles rolul pe care il aveau documentele pentru istoria natiunii romane”.De unde stiti ca „intelegerea ” acestuia era pentru istorie sau pentru utilizarea subversiva a documentelor , asa cum de altfel s-a procedat in toata perioada comunista?
          Este aberanta comparatia cu Emil Constantinescu chiar si tinand cont de faptul ca din ordinul acestuia, cred ca n-a murit nicio musca!
          Gandirea duplicitara este si acum trauma societatii romanesti,din nefericire

          • E vorba, pur si simplu, de a intelege ca documentele sunt importante pentru ca e important sa cunosti trecutul. Ca dupa ce-l cunosti il interpretezi, asta-i altceva, dar ca sa ajungi acolo ai nevoie de documente.

      • Sa intelegem ,din continutul articolului, ca se incearca reabilitarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej?

        Analfabetism funcțional este o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit.

      • „Sa intelegem ,din continutul articolului, ca se incearca reabilitarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej?”
        Marin Preda, in romanul „Delirul”, a descris o vizita a lui Ion Antonescu la mama sa.
        La fel, a fost acuzat ca incerca reabilitarea maresalului.
        Ca o gluma, daca se aproba, „reabilitarea” lui Dej poate fi facuta de Oana Bogdsan, care vede viitorul prin renuntarea la proprietate si viata in grupuri, nu in cupluri.

    3. Ce gafa a săvârşită de domnul Emil Constantinescu la Mărăşeşti?
      … ca google nu mi-a raspuns.
      Poate nu stiati, dar Ghe. Gheorghiu-Dej era muncitor calificat – clasificat ca SPECIALIST -, muncitor electrotehnician, si care chiar a lucrat in domeniul sau in cond economiei de piata interbelice, inainte de a fi intrat prin puscarii…
      (ceilalti tovarasi ai sai de mai tarziu, vai de mama lor, unul fusese chiar ucenic la un cizmar inainte sa ajunga general!

      • A declarat că „Istoria nu ţine de foame” într-un discurs rostit la Mărăşeşti în anul 1997. Google nu se născuse încă.

        • Ar fi interesant de prezentat documentele vremii care se refera la trupele sovietice de ocupatie si localizarea” lor pe teritoriul RPR – dar mai interesant e cum acea organizare se reflecta AZI, in ROmania zileleor noastre! Pe wiki scrie ca ele se aflau pozitionate pe la Craiova-ALRo Slatina-Deveselu, Sibiu-Deva! – Simeria, Braila-Focsani!, Constanta si probabil Bucuresti daca nu si Ploiesti.

          • În urmă cu două decenii a fost publicat un volum de documente intitulat „Romania. Retragerea trupelor sovietice 1958” (coordonator: prof. Ioan Scurtu). Cartea a fost republicată în 2010 la Iaşi.
            În volum există mai multe informaţii despre locaţiile de dislocare a Armatei Roşii pe teritoriul României.

        • Spuneti adevarul daca tot vorbiti despre istorie….
          a mai spus si : ”suntem un neam de supravietuitori” ,…” strangem din dinti sa mergeme mai departe”, ” sa vedem semnele eternitatii in destul acestei natii”…
          De fapt nu a spus nimic . Discursul acela ( ca si multe altele) a fost scris de regratata Zoe Petre.

          In rest, sa auzim de bine

    4. Efectiv m-am săturat de limbajul de lemn al „anticomunismului”, care să țină loc de competență istorică, de bună-credință. Se poate vorbi și „anticomunist”, dar argumentat nu cu „se-nțelege”.

      Eu am avut manifestări anti-Ceaușescu pe vremea respectivei domnii. Dar nu accept prezentarea „politică”, neștiințifică a perioadei, așa cum sunt de acord cu taxarea unui ca Emil Constantinescu, ce s-a luptat pe-ascuns, fără să ne ceară ajutorul, cu Securitatea și ne-a adus la cunoștință doar rezultatul: pierderi pe toată linia. Mai multă istorie i-ar fi fost de ajutor.

      • Care… Constantinescu?
        Eu stiu unu care tine cu iliescu de prin 2000 si primeste mici sinecuri din partea psd.
        Fata de altii, chiar se vinde ieftin – mai degraba simbolic, de amoru’ artei (sau al istoriei in care s-ar vrea consemnat).

    5. off topic (subiectul este altul dar vad ca apare umbra lui Constaninescu )
      in primul rind Constantinescu a fost the wrong choice (poate ca batrinul Coposu nu l a citit prea bine, sau poate c a fost fortat). intreaga natiune astepta o schimbare, nu un profesoras egolatru care nu putea fi un Havel. duoa ce ai toata sustinerea sa declari c ai fost invins de securitate este absurd. anyway, omul se bucura acum de locuinta gratuita, protectie, si a intrat in lista presedintilor de tara. daca stii ca esti moliu si neputincios, nu te nhami domnule sa schimbi o natie. stai in banca ta si ti vezi de pietrele in care pretinzi ca esti specialist

      • Problema cu Constantinescu nu e ca a fost invins, ne luptam cu acelasi sistem si astazi. Iar lupta cu securitatea e grea tocmai pentru ca e ca o hidra, are capete peste tot, chiar si acolo unde juri ca n-are. Nici macar ca nu a fost un politician de anvergura sau ca avea – si mai are – naivitati de „leader regional”. Problema e ca s-a suparat si-a luat jucariile si a plecat „la mama acasa”. N-a inteles ce e aia „leader”. Daca-as sta de vorba cu el i-as recomanda sa vada Kaghemusha si dupa aia sa ne spuna de ce a fugit din fata inamicului.

        • @ PAFI (15/03/2019 la 13:29)

          Constantinescu a plecat, serviciile secrete au ramas si sunt conduse dupa aceleasi legi de dinaintea lui, adica au puteri nelimitate.

          In care tara (la fel de „democrata” ca Romania) mai exista asemenea sisteme cu doar un conducator „civil” si restul angajatilor fiind militari, nu se cunoaste numarul de angajati (sa zicem la nivel de sute), care au venituri din „surse proprii” (firme, in competitie pe piata „libera”) care – desigur- sunt secrete de stat si care …………sunt controlate de o comisie a Parlamentului (de fapt cam pe invers) si cu dezbateri strict secrete.

          Nu vad nici un fele de transparenta – desigur in limita naturii activitatii lor – si nici prea multe deosebiri fata de trecutele sisteme a caror principii le „indeplinesc cu ravna si abnegatie spre noi obiective de importanata primordiala in slujba…..”

          In aparenta comentariul meu pare „off-topic” dar eu cele spuse pot avea legatura cu „greaua mostenire” !

    6. Extraordinar articol! Mie imi este clar ca este o pozitie tezista a domnului doctor Opris, pozitie la care subscriu in totalitate.
      Sa ma deconspir(pentru ca nu pot pretinde, in mod arogant, sa fac un rezumat al tezei domnului doctor Opris): Gheorghiu Dej a girat/condus/initiat nenumarate crime, a condus un regim politic criminal. Emil Constantinescu, nu. Gheorghiu Dej era doar muncitor electrician calificat (oh, ce mult insemna asta, fata de haitele de analfabeti cu diplome de mai tarziu, fie ele si dela Academia de Politie sau dela Academia de Inalte Studii de Securitate Nationala…), iar Emil Constantinescu profesor universitar. Dar figura istorica pozitiva, per total, este Gheorghiu Dej, nu Emil Constantinescu. Justificarile unei astfel de afirmatii sunt multe si convolute (scuzati barbarismul) si nu isi au locul aici.

    7. Fabulez sau, daca nu gresesc, fac istorie contrafactuala: daca ar fi stiut Gheorghiu Dej de Costica Acsinte, il decora cu cele mai inalte ordinensi medalii si il facea membru plin al CC.

    8. Este regretabil ca istoricii romani ai anilor 90 n-au calatorit la Moscova sa studieze arhivele Partidului Comunist de acolo, cat au fost deschise. Sunt convins ca multe pete albe din istoria anilor 30-50 ar putea fi acoperite din arhivele sovietice.

    9. Stiu ca au profitat printre altii istoricii Gheorghe Buzatu si Constantiniu (jr, cred). Dar spuneti care guvern s-a interesat de cercetare, nu neaparat de istorie? Fara raspuns!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
    Introduceți aici numele dvs.

    Autor

    Petre Opris
    Petre Opris
    A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Apariţii editoriale recente: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019) şi „Armată, spionaj şi economie în România (1945-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2021). În prezent, îndeplineşte funcţia de director adjunct al Institutului Cultural Român de la Varşovia. Opiniile exprimate pe Contributors.ro aparţin autorului şi nu reprezintă poziţia Institutului Cultural Român.

    Sprijiniți proiectul Contributors.ro

    Pagini

    Carti noi

     

    Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
    Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

    Carti noi

    În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
    Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

     

    Carti

    După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

     
    „Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
    Cumpara cartea

     

     

    Esential HotNews

    contributors.ro

    Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
    Contact: editor[at]contributors.ro