vineri, aprilie 19, 2024

Hamlet la Pyongyang? Amurgul comunismului dinastic in Coreea de Nord

Am scris de-a lungul anilor despre comunismul dinastic, m-am ocupat de similitudinile dintre experimentul lui Kim Il-sung si cel al lui Ceausescu. In 1986 am publicat in revista „Orbis” din Philadelphia un articol intitulat „Byzantine Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Socialism in Romania”. Am examinat logodna stalinismului dezlantuit cu delirul sovin, a narcisismului autarhic cu paranoia ideologica, relatia dintre partid, armata si politie secreta intr-o dictatura tot mai decrepita. Articolul poate fi citit, tradus in romaneste de Bogdan Cristian Iacob, in cartea mea „Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (editia a II-a, revazuta si adaugita, Humanitas, 2008). Ma gandesc sa scriu acum un studiu intitulat „Confucian Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Communism in North Korea”.

Intre ideologia juche si protocronism, intre kimirsenism si ceuausism, au existat inrudiri flagrante (pe langa diferente incontestabile). Asemeni ultimului Dej si lui Ceausescu, Kim Il-sung a sfidat hegemonismul moscovit, desi fara Kremlin n-ar fi ajuns niciodata la putere. A desovietizat Coreea de Nord doar pentru a o staliniza paroxistic. Nu s-a aliniat nici cu Mao, si-a aparat cu morbida patima „independenta si suveranitatea”, adica un despotism demential. Ceausescu isi visa si el arma nucelara. Kim Jong-il chiar a dobandit-o, lasand-o mostenire straniului sau urmas. Serialul meu despre Nicu Ceausescu s-a intitulat “Ispita comunismului dinastic”, et pour cause. Moartea lui Kim Jong-il, reiese acum, nu a fost ceea ce s-a spus initial. Dictaturile paranoice traiesc sub semnul miracolului si misterului. Miracolul s-a epuizat, nu insa si misterul.

Este foarte probabil ca moartea sa se fi produs acasa, nu in tren. Dupa cum nu este exclus ca ea sa fi fost precipitata, precum in tragediile shakespeariene, de catre cei care beneficiaza acum de puterea absoluta: unchiul si matusa monarhului totalitar proaspat uns. Intr-un recent articol din „New York Times” (27 octombrie 2011), biograful lui Stalin, Simon Sebag Montefiore, observa ca dictatorii „get the death they deserve”. A fost ucis tatal actualului succesor desemnat? I-a fost grabita moartea? A murit de moarte buna? Ce inseamna “conducere colectiva” intr-o teocratie stalinista? Va urma un hrusciovism nord-coreean? Vor urma razbunari? Va urma un Congres al XX-lea la care sa fie denuntat “cultul personalitatii”? Va urma un “Raport Secret”? Cine este Beria si cine este Jukov? Exista reformatori in conducerea comunista? Dincolo de ritualul bocetului unanim, il regreta cineva pe Kim Jong-il, presupusul parinte al natiunii? Cat este teatru si cat este realitate in spectacolul funebru la care asistam stupefiati? Cat este isterie autentica si cat este propaganda, emotie contrafacuta?

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0967067X07000475

http://worldnews.msnbc.msn.com/_news/2011/12/21/9616045-were-circumstances-of-kim-jong-ils-death-fabricated

http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Nu cred ca sintagma de comunism dinastic isi atinge tinta conotativa pe care v-o doriti, deoarece dinastii au existat si exista bine-merci si in capitalism, monarhiile si multe republici, inclusiv in SUA, in cazul presedintilor si a unor familii de politicieni, inclusiv in Romania, in cazul monarhiei si, de asemenea, al unor familii (Bratienii) etc., si nu vad nimic rau in exercitiul competentelor si experientelor acumulate pe parcursul mai multor generatii, in beneficiul popoarelor si tarilor respective. In mod cert, toate regimurile comuniste s-au asemanat intre ele, fiind emenatii ale aceleasi ideologii, dar aceasta recurenta a asemanarii fortate a comunismului nord-coreean cu cel romanesc nu se poate sustine din niciun punct de vedere, neluand, evident, in calcul situatiile resentimentare sau tendentioase politic. Aaa, ca tipuri de personalitati, sigur, nu-i exclus, dar va atrag atentia ca liderologic toti apartinatorii clasei politice se „inrudesc” intre ei, ca niste veritabili zoon-i-politikon-i. Din punct de vedere al determinarii politice (cel putin), vedeti vreo deosebire intre George W. Bush si Kim Jong-Il, pentru a lua doua exemple la intamplare, din doua regimuri politice diferite?!… Cat priveste supozitiile si intrebarile din final, este putin probabil sa se repete scenariul stalinist-hrusciovist, cu dezbinari, razbunari etc., nu numai pentru faptul ca asa ceva ar insemna inceputul sfarsitului pentru toti, avand in vedere precedentul sovietic, dar si pentru ca au sustinerea Chinei, noul jandarm mondial (incontestabil regional). Asiaticii nu trebuie subestimati, ne cunosc mai bine religia iudeo-crestina decat noi, stiu foarte bine cuvintele lui Isaia, ca o casa dezbinata se prabuseste peste ea insasi… I-am vazut pe nord-coreeni plangand, iar plansul lor parea sincer cand spuneau: „Ne vor bombarda din nou”…

    • George, esti pe aratura. Tu compari democratiile cu regimurile dictatoriale ? De aceea Vladimir Tismaneanu foloseste sintagma de „comunism dinastic”, pentru ca acest regim se presupune a fi al poporului, dar este condus in maniera unei monarhii. Cum poti spune ca familia Bush s-a comportat ca o monarhie. Au detinut puterea neintrerupt timp de 50 de ani in SUA sau nu stiu eu ? Sau Bratienii ? Au detinut si ei puterea neintrerupt in Romania in sec. XIX si XX ? Nu cred. Dar, ma rog, fiecare e liber sa-si spuna parerea, indiferent cat de imbecila e aceasta.

      Si de unde ai scos cuvantul „liderologic” ? Ai vrut sa fii cumva original ? Nici macar nu exista in dictionar. Ar trebui sa-l brevetezi, poate te mai imita vreunul in exprimare.

      • Salut, Sergiu!
        Nu-mi atribui ceea ce n-am spus, eu am comparat, nu am identificat cele doua forme de regimuri politice, intre cele doua verbe fiind diferente majore, si nici n-am conotat monarhia ca ceva rau, ci dimpotriva (vezi monarhiile europene). Liderologia, care este o stiinta, a identificat, pe baza unor analize psiho-biografice, care merg mult in istorie (cand capitalismul si comunismul nu existau), niste caracteristici specifice liderilor politici, printre care se numara si determinarea, la care m-am referit sau, daca vrei, proprii luptatorilor din arena politica, dincolo de ideologii si programe politice. Aratura de care vorbesti este de mult o autostrada in politologie, iar a merge sau nu pe ea este deja problema fiecaruia. Q.E.D.!

  2. ” il regreta cineva pe Kim Jong-il, presupusul parinte al natiunii?”
    D-le Tismaneanu, nu stiu daca este sincer regretat in tara lui, probabil ca nu, dar Kim Jonh il este regretat inafara tarii. Presedintele Consiliului General al ONU:
    “E de datoria mea să aduc un tribut memoriei răposatului Kim Jong-il, Secretarul-General al Partidului Muncitoresc al Coreei, Președintele Comisiei Apărării Naționale a Republicii Populare Democrate Coreene și Conducătorul Suprem al Armatei Poporului Coreean, care ne-a părăsit sîmbtătă, 17 decembrie”, a spus acesta.
    infectia totalitara s-a raspindit, iar acum ONU este, practic, condus de nebuni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro