Am scris de-a lungul anilor despre comunismul dinastic, m-am ocupat de similitudinile dintre experimentul lui Kim Il-sung si cel al lui Ceausescu. In 1986 am publicat in revista „Orbis” din Philadelphia un articol intitulat „Byzantine Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Socialism in Romania”. Am examinat logodna stalinismului dezlantuit cu delirul sovin, a narcisismului autarhic cu paranoia ideologica, relatia dintre partid, armata si politie secreta intr-o dictatura tot mai decrepita. Articolul poate fi citit, tradus in romaneste de Bogdan Cristian Iacob, in cartea mea „Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (editia a II-a, revazuta si adaugita, Humanitas, 2008). Ma gandesc sa scriu acum un studiu intitulat „Confucian Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Communism in North Korea”.
Intre ideologia juche si protocronism, intre kimirsenism si ceuausism, au existat inrudiri flagrante (pe langa diferente incontestabile). Asemeni ultimului Dej si lui Ceausescu, Kim Il-sung a sfidat hegemonismul moscovit, desi fara Kremlin n-ar fi ajuns niciodata la putere. A desovietizat Coreea de Nord doar pentru a o staliniza paroxistic. Nu s-a aliniat nici cu Mao, si-a aparat cu morbida patima „independenta si suveranitatea”, adica un despotism demential. Ceausescu isi visa si el arma nucelara. Kim Jong-il chiar a dobandit-o, lasand-o mostenire straniului sau urmas. Serialul meu despre Nicu Ceausescu s-a intitulat “Ispita comunismului dinastic”, et pour cause. Moartea lui Kim Jong-il, reiese acum, nu a fost ceea ce s-a spus initial. Dictaturile paranoice traiesc sub semnul miracolului si misterului. Miracolul s-a epuizat, nu insa si misterul.
Este foarte probabil ca moartea sa se fi produs acasa, nu in tren. Dupa cum nu este exclus ca ea sa fi fost precipitata, precum in tragediile shakespeariene, de catre cei care beneficiaza acum de puterea absoluta: unchiul si matusa monarhului totalitar proaspat uns. Intr-un recent articol din „New York Times” (27 octombrie 2011), biograful lui Stalin, Simon Sebag Montefiore, observa ca dictatorii „get the death they deserve”. A fost ucis tatal actualului succesor desemnat? I-a fost grabita moartea? A murit de moarte buna? Ce inseamna “conducere colectiva” intr-o teocratie stalinista? Va urma un hrusciovism nord-coreean? Vor urma razbunari? Va urma un Congres al XX-lea la care sa fie denuntat “cultul personalitatii”? Va urma un “Raport Secret”? Cine este Beria si cine este Jukov? Exista reformatori in conducerea comunista? Dincolo de ritualul bocetului unanim, il regreta cineva pe Kim Jong-il, presupusul parinte al natiunii? Cat este teatru si cat este realitate in spectacolul funebru la care asistam stupefiati? Cat este isterie autentica si cat este propaganda, emotie contrafacuta?
http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0967067X07000475
http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Nu cred ca sintagma de comunism dinastic isi atinge tinta conotativa pe care v-o doriti, deoarece dinastii au existat si exista bine-merci si in capitalism, monarhiile si multe republici, inclusiv in SUA, in cazul presedintilor si a unor familii de politicieni, inclusiv in Romania, in cazul monarhiei si, de asemenea, al unor familii (Bratienii) etc., si nu vad nimic rau in exercitiul competentelor si experientelor acumulate pe parcursul mai multor generatii, in beneficiul popoarelor si tarilor respective. In mod cert, toate regimurile comuniste s-au asemanat intre ele, fiind emenatii ale aceleasi ideologii, dar aceasta recurenta a asemanarii fortate a comunismului nord-coreean cu cel romanesc nu se poate sustine din niciun punct de vedere, neluand, evident, in calcul situatiile resentimentare sau tendentioase politic. Aaa, ca tipuri de personalitati, sigur, nu-i exclus, dar va atrag atentia ca liderologic toti apartinatorii clasei politice se „inrudesc” intre ei, ca niste veritabili zoon-i-politikon-i. Din punct de vedere al determinarii politice (cel putin), vedeti vreo deosebire intre George W. Bush si Kim Jong-Il, pentru a lua doua exemple la intamplare, din doua regimuri politice diferite?!… Cat priveste supozitiile si intrebarile din final, este putin probabil sa se repete scenariul stalinist-hrusciovist, cu dezbinari, razbunari etc., nu numai pentru faptul ca asa ceva ar insemna inceputul sfarsitului pentru toti, avand in vedere precedentul sovietic, dar si pentru ca au sustinerea Chinei, noul jandarm mondial (incontestabil regional). Asiaticii nu trebuie subestimati, ne cunosc mai bine religia iudeo-crestina decat noi, stiu foarte bine cuvintele lui Isaia, ca o casa dezbinata se prabuseste peste ea insasi… I-am vazut pe nord-coreeni plangand, iar plansul lor parea sincer cand spuneau: „Ne vor bombarda din nou”…
George, esti pe aratura. Tu compari democratiile cu regimurile dictatoriale ? De aceea Vladimir Tismaneanu foloseste sintagma de „comunism dinastic”, pentru ca acest regim se presupune a fi al poporului, dar este condus in maniera unei monarhii. Cum poti spune ca familia Bush s-a comportat ca o monarhie. Au detinut puterea neintrerupt timp de 50 de ani in SUA sau nu stiu eu ? Sau Bratienii ? Au detinut si ei puterea neintrerupt in Romania in sec. XIX si XX ? Nu cred. Dar, ma rog, fiecare e liber sa-si spuna parerea, indiferent cat de imbecila e aceasta.
Si de unde ai scos cuvantul „liderologic” ? Ai vrut sa fii cumva original ? Nici macar nu exista in dictionar. Ar trebui sa-l brevetezi, poate te mai imita vreunul in exprimare.
Salut, Sergiu!
Nu-mi atribui ceea ce n-am spus, eu am comparat, nu am identificat cele doua forme de regimuri politice, intre cele doua verbe fiind diferente majore, si nici n-am conotat monarhia ca ceva rau, ci dimpotriva (vezi monarhiile europene). Liderologia, care este o stiinta, a identificat, pe baza unor analize psiho-biografice, care merg mult in istorie (cand capitalismul si comunismul nu existau), niste caracteristici specifice liderilor politici, printre care se numara si determinarea, la care m-am referit sau, daca vrei, proprii luptatorilor din arena politica, dincolo de ideologii si programe politice. Aratura de care vorbesti este de mult o autostrada in politologie, iar a merge sau nu pe ea este deja problema fiecaruia. Q.E.D.!
” il regreta cineva pe Kim Jong-il, presupusul parinte al natiunii?”
D-le Tismaneanu, nu stiu daca este sincer regretat in tara lui, probabil ca nu, dar Kim Jonh il este regretat inafara tarii. Presedintele Consiliului General al ONU:
“E de datoria mea să aduc un tribut memoriei răposatului Kim Jong-il, Secretarul-General al Partidului Muncitoresc al Coreei, Președintele Comisiei Apărării Naționale a Republicii Populare Democrate Coreene și Conducătorul Suprem al Armatei Poporului Coreean, care ne-a părăsit sîmbtătă, 17 decembrie”, a spus acesta.
infectia totalitara s-a raspindit, iar acum ONU este, practic, condus de nebuni.