marți, martie 19, 2024

Noua matematică a petrolului. Cum se rezolvă ecuația preț-cerere-ofertă

Motto: U.S. running out of room to store oil and gas

March 3, 2015

JONATHAN FAHEY, AP Energy Writer

Pe 3 martie 2015, o știre uimitoare făcea ocolul presei americane: Stocurile de petrol ale Statelor Unite au atins 444,4 milioane barili, cea mai mare cantitate stocată vreodată cu începere din anii 1930. Numai în săptămâna precedentă, stocurile au crescut cu 10,3 milioane barili, cea mai mare creștere înregistrată din 2002. Producția de gaze în luna februarie 2015 a depășit 2000 miliarde m3/zi, înregistrând o creștere de 1% față de luna ianuarie și 10,5% față de producția din februarie 2014.

Faptul că Statele Unite au ajuns să nu mai aibă unde să depoziteze țițeiul și gazele produse de companiile americane este cea mai strălucită și mai neașteptată confirmare a succesului revoluției tehnologice numite fracturarea hidraulică a șisturilor gazeifere și petrolifere. În același timp, pentru multă lume, motto-ul poate suna ca o contradicție în termeni: de unde Statele Unite erau, până nu demult, cel mai mare consumator de hidrocarburi, (unii „scenariști” spuneau chiar că războiul din Irak a fost, de fapt, declanșat pentru ca americanii să pună mâna pe petrolul de acolo!?!), s-a ajuns, de câteva luni bune, ca piețele internaționale și lumea finanțelor să fie obligate să accepte o nouă paradigmă: Statele Unite au acum prea mult petrol și gaze!!! Și acest fapt a determinat o re-evaluare a strategiilor de producție, rafinare, stocare, vânzare-cumpărare etc., pe termen scurt și mediu.

Piețele petrolului continuă să oscileze între o stare acută de îngrijorare şi un sentiment fragil de speranță că ajustarea ofertei, așteptată de multă lume, este deja pe drum. Cred că această ajustare, când va avea loc, va schimba fundamental structura piețelor de petrol şi vom asista, în următorii cinci ani, la apariția unei noi matematici a petrolului, în care ecuația clasică preț-cerere-ofertă va avea nevoie de soluții multiple pentru rezolvare.

În articolul Deflația petrolului. Cauze şi consecințe am indicat trei evenimente ca fiind declanșatoarele climatului deflaționist actual (revolutia fracturării hidraulice a argilelor petrolifere din SUA, re-începerea producției în Libia şi “gambitul” OPEC din 27 noiembrie 2014). Dar începutul anului 2015 aduce în prim plan un nou aspect, care cred că va afecta substanțial ajustarea ofertei de petrol văzute ca posibilă cale de rezolvare a ecuației preț-cerere-ofertă: transformarea Statelor Unite într-un swing producer (i). Prin acceptarea acestui nou rol pentru SUA, strategia OPEC, controlată de Arabia Saudită, crează un mediu cu o mare volatilitate a prețului şi cu stresuri semnificative asupra piețelor de capital şi mecanismelor financiare. Mai mult, se discută chiar despre dispariția rolului OPEC de arbitru al piețelor mondiale de petrol (Why OPEC is dead).

Întrebarea crucială a acestui început de an este: Se cuvine ca Statele Unite să-şi joace noul rol de swing producer şi să-și ajusteze oferta pentru stabilizarea/creșterea prețului petrolului?

Să vedem, mai întâi, cum se prezintă cei trei termeni ai ecuației, cel puțin în următorul “cincinal”, 2015-2020.

Oferta de petrol

Datorită revoluției fracturării hidraulice, producătorii de țiței de șist din SUA au devenit, fără intenție, swing producers. Asta înseamnă că ritmul adăugării de noi oferte pe piață se va ajusta rapid ca răspuns la schimbările de preț ale petrolului. Sau, cu alte cuvinte, se așteaptă ca producția de țiței a Statelor Unite să își reducă rata de creștere în perioada 2015-2017, pentru a se relansa apoi ca răspuns la o piață mai restrânsă. Astfel, se estimează o creștere moderată a producției în perioada 2015 – 2017 (de la ~9,5 la ~10,4 milioane barili/zi), care va fi urmată, între anii 2017 – 2020, de producții ajungând până la 13 milioane barili/zi. În 2014, contribuția țițeiului de șist la producția totală americană a fost de 1,5 milioane barili/zi, cea mai mare creștere anuală din istoria SUA(ii).

Impunerea sau, mai degrabă, asumarea, de către Statele Unite, a noului rol de swing producer în domeniul petrolului a fost determinată de schimbarea strategiei OPEC, recte decizia Arabiei Saudite, care, în luna noiembrie 2014, a făcut o mișcare decisivă: A renunțat, după patru decenii, la controlul prețului petrolului prin creșterea/scăderea cantităților produse. Practic, OPEC a lăsat piețele libere să decidă prețul petrolului, chiar cu riscul de a le inunda cu supraproducție.

În noul „cincinal” (2015-2020), OPEC va continua să existe, dar nu așa cum am știut-o. Arabia Saudită va continua să-și apere partea de piață, dar, în același timp, va permite pieței libere să funcționeze. Piețele de petrol se vor zbate să găsească o nouă plajă a prețurilor de echilibru. În acest context, sunt posibile schimbări de preț cu mare frecvență, întrucât consensul pe piața de valori este foarte instabil prin însăși natura sa.

A juca rolul de swing producer în locul Arabiei Saudite va fi o provocare pentru Statele Unite. Actualmente, țițeiul de șist produs de SUA a impus acest rol, dar perioadele dominate de investiții înseamnă că schimbările în producția de țiței vor fi mai lente decât implementarea unor schimbări în politica producției saudite. Arabia Saudită și OPEC s-ar putea să încerce să redevină iarăși ce au fost până anul trecut. Numai că ciorba reîncălzită nu mai are același gust. Unii membri OPEC (Venezuela, Nigeria) sunt „puteri” consumate în termeni de petrol din cauza războaielor, conflictelor interne, problemelor economice și lipsa investițiilor. Arabia Saudită mai poate spera să capete o influență puternica, dar nu la fel de mare ca mai înainte.

Rocada Arabia Saudită – SUA a avut deja loc pe piața produselor petroliere rafinate: în 2014, Statele Unite au exportat în medie 3,8 milioane barili/zi, o creștere de 347.000 barili/zi față de 2013, conform datelor raportate de U.S. Energy Information Administration (Petroleum Supply Monthly). Exporturile se referă, în principal, la benzină auto, propan și butan, iar principalii beneficiari au fost America de Sud și Centrală, Canada și Mexic. Exporturile americane de produse petroliere rafinate în 2014 au crescut pentru al 13-lea an consecutiv. În același timp, Arabia Saudită a exportat 2,3 milioane barili/zi de produse rafinate și s-a declarat mulțumită să ocupe locul doi pe această piață.

Pe lângă cuplul Statele Unite – OPEC, care și-au schimbat rolurile la începutul acestui an, mai trebuie considerați și alți jucători pe piața ofertei de petrol în perioada imediat următoare:

Irak: Securitatea este adecvată pentru a mări producția, în special în sudul țării, dar accentuarea insecurității în restul țării creează mari riscuri.

Iran: Un acord nuclear comprehensive și stabil se dovedește iluzoriu, dar producția de țiței continuă să crească încet, încet.

Țările Golfului: Reușesc să se mențină, în general, păzite de tulburările regionale, dar problemele pot apărea rapid.

Venezuela: Producția este în scădere și există riscuri de schimbări politice.

Rusia: Tensiunile legate de conflictul ucrainian diminuează accesul țării pe piețele de capital și tehnologie; în consecință, producția scade.

Șocurile întârziate ale unor proiecte amânate sau anulate vor diminua ofertele și din zone bine cunoscute, ca Africa de Vest ori Marea Nordului. Vor fi și surprize, inclusiv în locuri unde nu ne așteptăm.

Figura de mai jos ilustrează schimbările prognosticate ale producției celor 12 membri OPEC în perioada 2014-2020.

Cu excepția Statelor Unite, producția de țiței a țărilor non-OPEC se va menține constantă, în loc să crească.

Indicație pentru rezolvarea ecuației: Ajustarea ofertei este necesară imediat pentru rebalansarea pieței petrolului.

Cererea de petrol

La o primă vedere, creșterea cererii de petrol prezintă un ritm ascendent. Dacă în 2014 cererea a crescut numai cu 0,6 milioane barili/zi, se așteaptă ca aceasta să ajungă până la 1 milion barili/zi în 2015 și 1,3 – 1,4 milioane barili/zi în perioada 2017-2020.

Regional, însă, cererea ar putea fi mai slabă (de exemplu, în Rusia/CSI și America Latină), ceea ce va diminua efectul unor creșteri ale cererii în SUA și pe alte piețe. Îmbunătățirea condițiilor economice reprezintă factorul cheie pentru creșterea cererii de petrol. Răspunsul la cerere este o funcție cu două variabile: elasticitatea prețului(iii) și creșterea/scăderea PIB-ului, care sunt unice pentru fiecare țară.

Analiștii de la IHS estimează că, până în 2020, creșterea cererii de petrol se va apropia de 1,3 -1,4 milioane barili/zi, în principal, datorită îmbunătățirii condițiilor economice (vezi figura de mai jos)

Piețele emergente (de ex., China, India) vor continua să conducă creșterea cererii, în timp ce țările europene vor avea o contribuție parțială, uneori negativă. După cum rezultă din graficul de mai sus, țările din zona Asia-Oceanul Pacific vor contribui cel mai mult la dinamica globală a cererii, în special de hidrocarburi lichide.

Dacă cererea de benzină pe piețele libere răspunde scăderii prețurilor, cererea de motorină este în principal controlată de PIB. Astfel, în 2015, motorina reprezintă jumătate din valoarea cererii, incluzând și schimbările specificațiilor pentru carburantul folosit de tancuri petroliere și alte nave maritime de transport transoceanic.

Indicație pentru rezolvarea ecuației: Este foarte probabil că, în următorii cinci ani, creșterea cererii nu va „înghiți” surplusul ofertei, cu alte cuvinte, cererea nu este soluția la surplusul de producție.


Balanța globală a petrolului, perspectivele prețului și scenarii alternative

Balanța mondială a hidrocarburilor lichide se re-echilibrează doar pe măsură ce creșterea ofertei va încetini după 2015. În această relație dinamică, se întrevăd două faze:

  • Faza I, 2015 – 2016: Prețurile petrolului vor rămâne sub presiune până când excesul de producție este redus sau eliminat. Majoritatea ajustării ofertei va avea loc în Statele Unite. Prețul petrolului Brent va ajunge la $47/baril în 2015 și la $63/baril în 2016.
  • Faza II, 2017 – 2020: Prețurile vor crește suficient pentru a stimula o dezvoltare a producției care să satisfacă o creștere cumulată a cererii de 5,5 milioane barili/zi în 2017 – 2020. Proiectele amânate în 2015-2016, în particular cele din zonele de apă adâncă, vor avea un impact pronunțat asupra ofertei. Prețurile vor trebui să stimuleze și producția onshore din SUA pentru a satisface cererea. Se estimează că prețul petrolului Brent va ajunge undeva între $70 și $95/baril.

Nu este un secret pentru nimeni că actuala legislație americană nu permite exportul de țiței brut. Astfel că, producătorii americani nu pot să-l vândă decât pe teritoriul SUA, la un preț numit indicele WTI (West Texas Intermediat) pe piața NYMEX (New York Mercantile Exchange).

Istoric, diferențele de preț între indicele Brent (piața internațională din Londra) și indicele WTI au fost nesemnificative, atâta timp cât Statele Unite erau cel mai mare importator de petrol. Dar, începând din 2008, fracturarea hidraulică a argilelor petrolifere (în principal, argilele Bakken, Three Forks, Eagle Ford și cele din West Permian Basin) au schimbat radical structura importurilor americane. Așa cum am scris mai sus, actualmente, SUA nu mai au spații să depoziteze surplusul de hidrocarburi.

Locul tradițional de depozitare al hidrocarburilor americane este orașul Cushing din Oklahoma și tot acela este locul de unde pleacă spre New York cotațiile care vor fi incorporate în prețul american WTI. Capacitatea de stocare de la Cushing este de 71 milioane barili și este aproape de limita maximă.

Diferențele de preț Brent minus WTI (vezi figura de mai jos) au crescut constant din 2012 încoace, ajungând la $12,78/baril în prezent. Analiștii financiari estimează însă că aceste diferențe ar putea să atingă chiar $15 -$20/baril în următorii ani, dacă producătorilor americani nu li se va permite să vândă și ei pe piața internațională, acolo unde se plătește prețul Brent.

Nu este de mirare, așadar, că, în condițiile actuale de supraproducție, lipsă de spații de depozitare și prețuri scăzute, au apărut două aspecte particulare în industria americană de hidrocarburi:

  1. O parte din producție a intrat în contango: petrolul este stocat în super-tancuri petroliere, cu capacități de până la 4.000.000 barili – consumul României pe 19 zile!! – așteptând ajustarea prețurilor.
  2. A început să crească presiunea pentru ridicarea interdicției de export al țițeiului brut american, pentru că prețul scăzut WTI nu favorizează producătorii autohtoni. Aceștia se simt nedreptățiți că nu pot vinde cu prețul Brent, mult mai mare în prezent.

Utilizarea scenariilor energetice ca element cheie de diferențiere strategică

Scenariile sunt instrumente foarte puternice care ajută companiile să planifice pentru viitor, indiferent dacă este vorba de dezvoltarea bugetului pe anul următor, dezvoltarea unei noi strategii, re-învigorarea unei strategii sau testarea unei decizii de investiții. În toate aceste cazuri, utilizarea scenariilor poate deveni foarte utilă, pentru că scenariile extind analiza dincolo de o simplă caracteristică liniară din viitor.

Când suntem surprinși de dezvoltările care apar în viitor, este adesea din cauza lipsei de imaginație. Folosind scenarii, putem privi în viitor prin mai multe lentile în loc de una singură. Dezvoltăm două sau trei perspective ale viitorului, vederi foarte diferite, care testează prejudecățile şi presupunerile noastre. Folosirea scenariilor ne forțează să fim expliciți în legătură cu ce presupunem despre viitor şi să considerăm rezultate alternative. În plus, scenariile sunt un instrument foarte efectiv de-a lungul timpului pentru testarea strategiilor şi creșterea rezilienței companiile confruntate cu fenomene adverse, şi, de asemenea, pentru implementarea mai eficientă a avantajelor oferite de noile oportunități emergente.

Scenariile de rivalitate, autonomie şi vertigo

Analiștii de la IHS au creat anul trecut o nouă generație de scenarii energetice globale.

Rivalitatea” este ceea ce ei numesc scenariul de planificare sau cazul de referință. Rivalitatea este o lume a competițiilor crescânde dintre sursele de energie: regenerabile, petrol, gaze natural şi altele. Această rivalitate se manifestă în mai multe feluri: gazul natural va începe să intre pe piața transporturilor; electricitatea va juca un rol mai semnificativ în transporturi etc.

De exemplu, astăzi există circa 900 milioane de automobile în întreaga lume. În 2040 numărul se va dubla, vor fi circa 1,8 miliarde. Totusi, cererea de benzină nu va crește la fel de mult pentru că multe dintre aceste automobile vor fi mai eficiente decât cele de astăzi, multe vor folosi gaz natural, iar o parte vor fi utiliza electricitate. Acesta este un posibil exemplu de rivalitate energetică în viitorul nu prea îndepărtat.

Există şi două scenarii alternative. Unul se numește “autonomie” (vezi figura de mai sus) (iv). Autonomia este o lume fascinantă în care cererea locală de energie este satisfăcută într-un grad ridicat de sursele energetice locale. Cu alte cuvinte, energiile regenerabile devin mult mai eficiente din punctul de vedre al costurilor. Dar, pe de altă parte, va însemna şi o expansiune mai mare a producției de țiței şi gaze neconvenționale. Astfel, există mult mai multă ofertă energetică în multe părţi ale lumii care astăzi nu au suficientă producție de energie.

Al doilea scenariu alternativ se numește „vertigo”. Vertigo înseamnă o lume a schimbărilor tehnologice accelerate. Este o lume în care automobilele cu auto-conducere devin larg răspândite. Este o lume în care computerele joacă un rol mult mai semnificativ în diagnosticele medicale, de exemplu. Este o lume a marilor schimbări tehnologice, dar şi o lume în care schimbările sunt așa de mari, încât este foarte dificil pentru guverne şi societățile umane să țină ritmul cu aceste schimbări. Şi aceasta are un mare impact asupra energiei. Apar dezacorduri între cererea de energie şi oferta energetică. Cu alte cuvinte, vertigo înseamnă o lume a marilor schimbări, foarte fascinantă, dar şi foarte turbulentă.

Ceea ce trebuie reținut în cazul celor trei scenarii propuse de IHS, este variația prețului Brent al barilului de țiței pentru perioada 2015 – 2020:

  • scenariul „autonomie” estimează un preț aproape constant, în jur de $60;
  • scenariul „rivalitate” pleacă de la sub-$50 în 2015 și consideră un preț de circa $90 în 2020, în timp ce
  • scenariul „vertigo” sugerează o evoluție a prețului de tip W: în jos din 2014 în 2015, până la $70, în sus în 2018, până la $130, apoi iarăși în jos în 2019 și 2020, până la $80.

Indicația finală pentru rezolvarea ecuației preț-cerere-ofertă: Use all of the above.

NOTE__________________________________

i) Swing producer se referă la un furnizor sau un grup restrâns de furnizori oligopolici ai unei mărfi, care controlează depozitele globale ale mărfii și posedă mari capacități de producție a acesteia. Un swing producer este capabil să crească sau să descrească oferta mărfii cu costuri adiționale minime, și astfel este capabil să influențeze prețurile și să balanseze piețele, oferind protecție pe termen scurt și mediu împotriva aspectelor negative ale investițiilor. Exemple clasice de swing producers includ Arabia Saudită pentru petrol (până anul acesta!), Rusia pentru îngrășăminte potasice sau Compania De Beers pentru diamante.

ii) BP Energy Outlook 2035, http://www.bp.com/en/global/corporate/about-bp/energy-economics/energy-outlook.html

iii) O explicație a conceptului de elasticitatea prețului petrolului se poate citi aici: http://faculty.winthrop.edu/stonebrakerr/book/oilprices.htm
iv) Prețurile indicate sunt nominale, adică reprezintă valoarea petrolului în ani diferiți. Prețurile reale (neindicate în grafic) sunt ajustate pentru diferențele între nivelul prețurilor din anii considerați.

Distribuie acest articol

57 COMENTARII

  1. Foarte bun articolul felicitări.

    La scenariul „vertigo” pe care personal il consider cel mai probabil nu sunt în schimb de acord cu preturile , ce spui de apariția primelor centrale pe baza de fuziune , probabilitate de 80-90% în 5-10 ani , s-ar putea ca la nivel înalt americani deja au data exacta a porniri primei centrale de acest gen. Ar fi un salt tehnologic care practic ar schimba complect piața energetica făcând ca țițeiul sa valoreze aproape ZERO.

    • Intr-adevar articolul este foarte bun, doar comentariul lui falco este „complect” aiurea. Acum 40 de ani, oamenii de stiinta erau mult mai optimisti decat azi. Niciodata petrolul nu va valora ZERO (nici macar aproape).

      • Petrolul nu va valora zero, dar costurile de extracție în Arabia Saudită sunt de ordinul a 6-10 USD per baril. Care baril are cam 160 de litri, deci costul per litru e undeva destul de aproape de zero oricum :)

        Separat de asta, scăderea prețului petrolului face energia nucleară mai necompetitivă. Ca și pe cea solară sau eoliană. Deci va încetini instalarea de noi capacități de producție, însă capacitățile existente vor încerca să producă totuși. Mai mult decât atât, reducerea prețului petrolului ar trebui să ducă și la reducerea operațiunilor speculative pe respectiva piață, deci prețul va tinde să scadă și mai mult. Astfel că de fapt sunt o mulțime de variabile de luat în calcul.

      • Modelul prezentat de site – „Modelul-soc cu descoperie dispersiva(?)” seamana foarte mult cu si sufera, totodata, de aceeasi problema ca si un alt model, mult mai celebru, „Curba lui Hubbert”: neluarea in consideratie a viitoarelor descoperiri tehnologice prin care, resurse actualmente ne-economice, devin profitabile.

        Sa ne amintim ca, in 1956, fracturarea hidraulica avea doar 7 ani vechime, forajul orizontal dirijat nu fusese inventat inca, la fel nici prospectiunea seismica 3-D de mare rezolutie s.a.m.d. Practic, Hubbert a glosat pe baza realitatilor existente in 1956. „Modelul-soc” contine aceeasi eroare principiala: nimeni nu poate anticipa in prezent ce vor mai inventa inginerii, geologii si geofizicienii americani din petrol.

  2. Foarte prost articolul,e doar praf in ochii populației.
    Scăderea petrolului e o palmă dată de SUA, Rusiei.Prețul de extracție a petrolului continental e in jur de 40$/baril,la platformele maritime ajunge la aproape 65$/baril,iar a celui de șist ajunge la 80$/baril.Doar Arabia Saudită extrage petrol cu mai puțin de 30$/baril.Rusia exportă 10.000.000 barili/zi,la fiecare scădere cu 1$ a prețului petrolului ea pierde 10 milioane dolari/zi.In acest moment Rusia pierde peste 500.000.0000 $ zilnic datorită scăderii prețului petrolului cu aproape 50%.Mai ales că economia Rusiei se bazează aproape exclusiv pe exportul de petrol și gaze.Intenția SUA e menținerea petrolului la un nivel cât mai scăzut pentru a băga Rusia in recesiune.Medvedev a declarat deja că deficitul bugetar pe anul 2015 va fi din 2 cifre,foarte posibil să fie de peste 20% nu de 10%.
    Ce rațiuni economice te-ar determina să vinzi petrol WTI cu 50$ când prețul de extracție e de 80$ ?

    • @ Viorel,
      tu ai citit articolul? cum poti sa spui ca „e foarte prost si e doar praf in ochii populatiei’?
      Citeste articolul si cereti scuze; nu glumesc.

      • A renunțat, după patru decenii, la controlul prețului petrolului prin creșterea/scăderea cantităților produse. Practic, OPEC a lăsat piețele libere să decidă prețul petrolului, chiar cu riscul de a le inunda cu supraproducție. E f f bun.

    • @ Viorel – eventual faptul că ai deja acel petrol, adică e deja extras? :)

      La modul serios, 80 USD per baril costuri de extracție este o cifră imensă și a fost întotdeauna imensă.

    • Da mai Viorel, asa e, mareata Rusie e sublima si toti din lumea asta conspira la adresa ei de ciuda. Stii, e o vorba: cind tot ce ai e un ciocan, totul in jur arata ca niste cuie.

  3. Referitor la „palma dată de SUA Rusiei”:

    Situaţia actuală a Rusiei nu este de invidiat, pentru că suferă din cauza unui dublu impact: sancţiunile impuse pentru criza din Ucraina şi scăderea preţului petrolului.

    Consecinţele acestui dublu impact sunt numeroase şi necesită o analiză separată pe care, sper, să o public săptămâna viitoare.

    • Aștept articolul,până atunci rămân la părerea mea.Și cred că o abordare obiectivă ar fi fost să incepeți intâi cu articolul despre impactul,cauze și consecințe asupra Rusiei.

      • Mai omule, daca nu te pricepi taci din gura. Gaurile deja date in productie produc, cele deja terminate or sa fie serviced si o sa produca. O mare parte din flota de drilling rigs e deja racked, in stand by. Unele riguri mai foreaza pt ca asa a fost facut contractul initial…nu prea se poate rupe fara peirderi mari, procese, etc. De aia inca e productie in America, e un lag, in trecut a fost de vreo 6-9 luni, dar alta era situatia atunci, pe langa faptul ca flotila era mai mica…dura si mai mult sa sapi o orizontala. Intre timp s-a ajuns la 4-5 zile pt a sapa o hz si tinand cont de faptul ca se foreaza mult de pe pad-uri….s-a scos din ecuatie si moving-ul la rig-uri.
        Solutia iesirii din preturile mici pt petrol is tocmai preturile mici. Gand la gand cu bucurie…i-a pocnit rau pe rusi cu preturile astea. Intre timp dolarul creste, retailul si productia prospera in America. S-a ajuns la un somaj de 5.5%, daca iei in calcul si faptul ca 1-2% is cei intre doua locuri de munca (asa e in America, competie pe masura…migratie pe masura a fortei de munca), realizezi ca in afara de oilfield, care oricum nu reprezinta un procent atat de mare cat crede lumea din PIB (67% e retailul), America de fapt prospera nowadays.
        Cine traieste in North America , stie, la cativa ani…~5 ani vine o perioada din asta, cand e necesara o reajustare a productiei. restul e doar teoria conspiratiei si 1001 bagatori de seama care fac predictii neargumentate si total ilogice despre cum va evolua pretul petrolului.

    • Da,destul de multe argumente logice,in alte condiții ar fi explicat foarte bine scăderea petrolului. Dan Barbilian spunea- inchideți-mă două săptămâni in temnițele castelului Bran și voi demonstra că strămoșii noștri cunoșteau calcului integral.Citatul e aproximativ,l-am reprodus din memorie.Ceea ce vreau să subliniez e că se pot aduce argumente logice și dovezi asupra oricărei probleme,atâta timp cât concentrezi suficient timp și resurse asupra ei. Toate argumentele aduse nu explică de ce scăderea petrolului se suprapune peste agravarea crizei din Ucraina.Și in nici un caz nu e o coincidență,in plus o scădere datorată schimbării fundamentelor economice ar fi avut nevoie de mult mai mult de timp și de mici corecții periodice.Singura corecție pe petrol a fost când Franța și Germania s-au implicat,fără mare succes, in rezolvarea conflictului din Ucraina.

      • Tu vrei raspuns la niste intrebari care nu exista. Ca tu nu „CREZI” ca nu exista nici o legatura intre Ucraina, Rusia etc…e irelevant. In science nu exista „I believe or I don’t believe”…mai bine zis nu e loc pt iehovisti.

        • Eu nu vreau nici un răspuns,doar intreb.Ne-am obișnuit să acceptăm „adevăruri” și păreri fără să punem nici o intrebare.Intreb in sperața că data viitoare cei care oferă răspunsurile vor analiza mai bine răspunsurile oferite și se vor apropia mai mult de adevăr.

          • Pai citeste articolul atent…raspunsul e in articol. In North America e deja in jargonul de specialitate, „there is a glut of oil/gas on market”…asta e primul semn de scadere a pretului, e ciclic si lumea s-a obisnuit deja….sezonul vacantelor pt cei din domeniu.

            • Eu iți respect punctul de vedere,nu se poate să gândim toți la fel,de altfel ar fi plictiseală mare dacă am fi la fel.Totuși dacă nu ai alte argumente decât să mă trimiți să recitesc articolul mai bine abținete,eșți incrâncenat in această idee și nu poți accepta un alt punct de vedere. Neacceptarea punctului celuilalt de vedere spune despre tine că disprețuiești pe orice nu e ca tine,după mine seamănă cu o educație Marxist-Leninistă.Te rog abținete dacă nu ai nici un punct de vedere propriu de exprimat.

  4. O posibilă soluţie pentru ecuaţia preţ-cerere-ofertă: ajustarea producţiei în SUA:

    US shale oil production is expected to increase by a mere 1,000 b/d from March to April, according to the Energy Information Administration’s Drilling Productivity Report (DPR), signifying a slowdown in growth caused by reduced company budgets and a shrinking rig count.

    Total oil output from the most prolific shale areas in the Lower 48—the Bakken, Eagle Ford, Haynesville, Marcellus, Niobrara, Permian, and Utica—will remain virtually unchanged at 5.6 million b/d in April.

    The DPR focuses on those seven plays, which accounted for 95% of US oil production increases and all US natural gas production increases during 2011-13.

    April growth will be pushed down by declines of 10,000 b/d in the Eagle Ford to 1.7 million b/d, 8,000 b/d in the Bakken to 1.3 million b/d, and 5,000 b/d in the Niobrara to 413,000 b/d. Production from the Permian, meanwhile, will expand 21,000 b/d to nearly 2 million b/d.

  5. Ar mai fi un aspect demn de luat in seama: printarea 3D. Deja exista companii mari producatoare de bunuri, de exemplu Nike si BMW, care folosesc printarea 3D.
    S-ar putea ca acesta sa fie un foarte serios motiv de nervozitate pentru China. Dar sigur poate fi un foarte serios motiv pentru scaderea consumului de combustibil.

  6. A renunțat, după patru decenii, la controlul prețului petrolului prin creșterea/scăderea cantităților produse. Practic, OPEC a lăsat piețele libere să decidă prețul petrolului, chiar cu riscul de a le inunda cu supraproducție. I don t get it.

    • @ zizou – la reuniunea respectivă, teoria Arabiei Saudite a fost cam la modul următor: dacă reducem producția (cu 1 mil.de barili pe zi, de exemplu) golul va fi imediat umplut de producția americană și peste câteva luni ne vom trezi exact în aceeași situație. Dacă nu reducem producția, scăderea prețului îi afectează mai mult pe producătorii americani, întrucât costurile de extracție în Arabia Saudită sunt extrem de reduse.

      Punctul respectiv de vedere a părut foarte logic și la fel pare și acum. De aceea restul țărilor membre OPEC au acceptat să nu reducă producția. Orice țară ar putea reduce unilateral producția, dar e clar că tocmai acea țară pierde încasările respective. De altfel, odată cu scăderea sumelor încasate din exporturile de petrol, tentația este exact inversă, exact aceea de a mări producția, pentru a crește volumul total al încasărilor. Pentru că vorbim de țări nu tocmai industrializate, care nu prea au alte surse de încasări, spre deosebire de Statele Unite.

    • Oricum ARTICOLUL Domnului Constantin Cranganu nu este Praf in ochi
      De astfel de articole avem nevoie si sa fie cat mai multe in romana.
      Fara informatii pretioase santem dezorientati -complet dezorientati.

  7. O stire publicata ieri, 11 martie:

    Statele Unite au prea mult petrol si nici un loc unde sa-l depoziteze

    O cantitate record de 449 milioane barili este stocata in prezent in SUA. [Cind am scris articolul, pe 3 martie, cifra era de 444,4 milioane barili. Asta inseamna ca stocul a crescut cu aproape 1 milion barili/zi]. Scaderea capacitatii de stocare ar putea conduce la o alta prabusire a pretului.

    http://www.bloomberg.com/news/articles/2015-03-12/oil-storage-squeeze-may-lead-to-another-price-crash

  8. Domnul Constantin Cranganu a publicat anul trecut vreo zece articole in care sustinea in esenta, ca a venit revolutia gazelor de sist in America si ca Romania are onoarea sa participe la ea. Doar niste moldoveni cam inculti de prin Pungesti se mai opun vantului schimbarii. Dar el, care a lucrat în zona cu decenii in urma îi va convinge cu argumente precum eficienta, prosperitate, siguranta si alte bla-bla-uri de adormit bastinasi. Cand colo firma care il plateste – Chevron – comunica renuntarea la prospectiuni atat in Romania cat si in Polonia. Zvonurile vorbesc despre credite uriase facute de firmele implicate in exploatarea gazelor de sist si de nerentabilitatea acestora pe fondul scaderii pretului la petrol, mai ales pe termen mediu datorita lipsei cererii. Adica o bula de gaz si nu imobiliara care incepe sa se sparga acum. Da nu e praf in ochi e un part de corporatie. Un articol facut sa ascunda un enorm esec si nepasarea fata de oamenii pe care i-ai mintit.

    • Cand colo firma care il plateste – Chevron – comunica renuntarea la prospectiuni atat in Romania cat si in Polonia

      In oricare tara civilizata, calomnia se pedepseste conform legii. Prostia de mai sus au mai afirmat-o si altii, bineinteles, „curajosi” cu pseudonim si fara sa produca nici o dovada.

      Daca aveti curajul unui barbat adevarat, trimiteti-mi datele personale si angajati-va imediat un avocat, pentru ca m-am saturat sa aud aceeasi prostie repetata fara pedepsire legala.

      • Asa. Dar ati sustinut/sustineti in continuare exploatarii gazelor de sist? (Pentru ca am observat ca ati evitat sa raspundeti acestui aspect).

        • DA, am susținut și susțin în continuare explorarea/exploatarea gazelor de șist (și a țițeiului de șist, dacă ar exista în România)

  9. Un alt articol, publicat azi:

    Surplusul de petrol: Mai multe surprize in pregatire dupa ce se termina lipsa capacitatilor de stocare ale Statelor Unite

    Cine s-ar fi gindit, doar cu zece ani in urma, ca Statele Unite vor vedea un „virf al stocarii” in loc de un „virf al productiei de petrol” prezis cu atita zel de lobbistii anti-petrol?

    http://www.forbes.com/sites/markpmills/2015/03/12/oil-glut-more-surprises-in-store-after-the-u-s-storage-shortage-plays-out/

    Oil Glut: More Surprises In Store After The U.S. Storage Shortage Plays Out
    Who, just a decade ago, would have thought the United States would be seeing “peak storage” instead of “peak oil” so eagerly predicted by the anti-oil lobby?

    • Nu am studii economice, dar ce rațiuni economice ar determina o societate să facă stocuri pentru un anumit produs, dacă nu are piață de desfacere pentru acel produs?
      E ilogic,un excedent de produs pe piață atrage automat ieftinirea acelui produs,orice antreprenor urmărește profitul,să aduni marfă pentru ai scădea prețul e ca și cum ți-ai bate singur cuie in tălpi.
      Sau poate or fi alte rațiuni care mă depășesc,poate mă lămurește și pe mine cineva.

      • Este ilogic pe termen scurt. Pe termen mediu si lung este cat se poate de logic si anume: economia creste datorita pretului mic al energiei. Ai scadere pe un segment, dar crestere pe toate celelalte, ceea ce pare un sacrificiu asumat. Dai un pion si castigi o regina. Riscul ar parea spargerea bulei sisturilor, dar istoria ne-a invatat ca si daca s-ar intampla, pierderile ar fi suportate tot de contribuabilul american ( vezi spargerea bulei imobiliare de acum cativa ani). Pe de alta parte preturile mici ale cotatiei petrolului ingenuncheaza economiile tarile ale caror venituri se bazeaza pe exportul petrolului si gazelor, in special Rusia. Odata slabite, aceste tari vor putea cu mare greutate sa sustina un eventual razboi mare, care se tot pregateste, cel putin in declaratii.

  10. Domnule Cranganu, poate ca ar trebui sa cititi un pic din istoria recenta a tarii adoptive. Macar intrebati-va colegii care predau economie. Stocurile uriase se potrivesc de minune cu varfurile atinse de indicii bursieri.. SUA a mai trait astfel de momente in ultimii 100 de ani si toate s-au terminat invariabil cu o criza economica.
    Mai pe intelesul tuturor, daca produci pe stoc, produci in pierdere… daca produci in pierdere, dar valoarea companiei tale este calculata pornind de la premisa ca faci profit, va veni un moment cand actionarii se vor trezi la realitate. Vorbim de momentul in care va trebui sa le platesti dividende direct proportional cu pretul actiunilor.

    Noua paradigma de care vorbiti – „Statele Unite au prea mult petrol si gaze” – va avea o durata de viata scurta. Este intr-adevar un succes al tehnologiilor de extractie, dar unde este surplusul? Gaze de sist din zacaminte care se epuizeaza in cativa ani? Petrol din nisipurile din Alaska?
    Cererea de petrol/locuitor a ramas constanta in ultimii 50 de ani la nivel global: 4-5 barili/persoana. Motivul? Tehnologia evolueaza si in alte domenii. Cand SUA va incerca sa exporte petrolul extras din Alaska la un cost dublu fata de cel al OPEC, tarile din Asia si Africa unde inca mai creste cererea vor stramba din nas. E nevoie de un nou conflict armat (cu Rusia?) pentru a justifica un consum suplimentar.

    • Este intr-adevar un succes al tehnologiilor de extractie

      Mă bucur că aveți suficient fair-play să acceptați că tehnologiile americane de extracție (fracturare hidraulică de mare volum + foraj orizontal dirijat) reprezintă un succes. M-aș bucura și mai mult dacă ați transmite această concluzie și celor din echipa „Fracktiviștii Români”, care, poate, vor reflecta dacă acest succes nu ar fi fost posibil și pe plaiurile mioritice, dacă dânșii ar fi gândit mai mult și demonstrat mai puțin.

      Mai departe, însă, m-ați „băgat ceață”: „Petrol din nisipurile din Alaska… Cand SUA va incerca sa exporte petrolul extras din Alaska la un cost dublu fata de cel al OPEC”

      Sunteți sigur că nu confundați nisipurile petrolifere (oil sands) din Alberta, Canada cu petrolul din zăcămintele triasice din North Slope Alaska, Prudhoe Bay? Acolo este vorba de gresia Ivishak.

      Și de unde știți că SUA vor încerca să exporte petrolul din Alaska (?!?) la un const dublu (?!?) față de cel al OPEC? De ce să nu-l exporte (dacă Congresul SUA va aproba) de mult mai aproape, de exemplu, din Texas? Rezervoarele Eagle Ford sunt foarte aproape de Houston, unde există un port oceanic important și cele mai mari rafinării de pe continentul America de Nord.

      Nu cumva sunteți un fan care moare de ciudă că echipa lui a fost bătută/surclasată rău de tot, și, acum, la nervi, debitați tot soiul de „propoziții”, chiar cu riscul de a părea perfect ignorant?

      • „Nu cumva sunteți un fan care moare de ciudă că echipa lui a fost bătută/surclasată rău de tot, și, acum, la nervi, debitați tot soiul de “propoziții”, chiar cu riscul de a părea perfect ignorant?”

        Observ cu tristete lipsa de „eleganta” de care dati dovada atunci cand castigati un argument. Sper ca nu este o trastatura exportata din Romania in SUA. Sper ca este parte din educatia tarii adoptive.
        Eu sunt fan civilizatie si ma voi bucura atunci cand gasim solutii pentru a creste standardele de viata. Cand comentez, nu o fac „la nervi”, nici nu „mor de ciuda”. „Echipa mea” sunt eu si momentan castig detasat la capitolul „clasa”. Cred ca nu veti gasi printre comentariile mele unul care sa nege ca extractia de gaze de sist este un mare succes al tehnologiilor de foraj. Si fisiunea nucleara a fost o evolutie tehnologica incontestabila. Depinde de noi cum o folosim. Putem sa foram dupa hidrocarburi care aduc castiguri rapide intr-o societate fara prea multe principii. Am putea la fel de bine sa o folosim pentru a construi pompe de caldura pasive.. Un exercitiu matematic simplu: pretul mediu al petrolului (Brent/WTI..) din perioada 1985-2005 a fost de 3 ori mai mic decat in ultimii 10 ani. Tendinta este clara. Pretul gazului a scazut, dar durata scurta de viata a exploatarilor (pe cand un articol pe tema asta?) presupune investii continue in noi foraje doar pentru a mentine nivelul productiei.
        Articolul dvs se termina cu „indicatia” de a folosi 3 scenarii antagonice. Un lung exercitiu de traduceri care se termina cu un inevitabil, „nu stiu ce va fi”. Stim cu totii ce se va intampla pe termen scurt.. stocurile mari duc la reducerea productiei. Preturile mici inseamna profituri in scadere si bursele vor taxa optimismul exagerat al lobby-ului din industrie. Pe termen lung, asteptam momentul in care pietele nu vor mai inghiti costurile din ce in ce mai mari ale extractiei de hidrocarburi. Sunt curios ce ne veti scrie peste un an in concluzie la articolul acesta…

        • Sunt curios ce ne veti scrie peste un an in concluzie la articolul acesta…

          Ce voi scrie nu avea, în mod sigur, nicio referință la „Petrol din nisipurile din Alaska… Cand SUA va incerca sa exporte petrolul extras din Alaska la un cost dublu fata de cel al OPEC”.

          A bon entendeur, salut!

          • Cred ca v-ati pierdut un pic cu firea. Va imbatati cu un succes atat de ieftin?.. Ma refeream la nisipurile din Alberta, evident. Este un exemplu clar de tehnologie dusa la extrem, costisitoare, dauntoare mediului. M-am grabit sa scriu si am gresit.

            A doua parte insa nu este insa o greseala. Petrolul din Alaska, cel mai ieftin din SUA (~40$/baril costuri), este de 4 ori mai scump decat cel din Arabia Saudita. Cand trebuie sa exporti (UE? China?) mai adaugi si niste costuri de transport.

            • A doua parte insa nu este insa o greseala. Petrolul din Alaska, cel mai ieftin din SUA (~40$/baril costuri), este de 4 ori mai scump decat cel din Arabia Saudita.

              Absolut falsă și a doua parte. Petrolul din Alaska, conform datelor oficiale din statul Alaska, a fost și este mai scump decât petrolul din Texas (WTI). Diferența dintre ANS West Coast (petrolul din Alaska) și cell WTI este cel puțin $2/baril, uneori fiind chiar cu $5 mai scump!!!

              În aceste condiții (cecitate, rea voință, ignoranță – alegeți ce vreți) este o pierdere de timp pentru mine să mai continui dialogul. Vă recomand să încercați să vă plasați comentariile la alte articole (sau pe alte platforme).

              Date ANS West Coast West Texas Intermediate
              2/2/2015 $51.95 $49.57
              2/3/2015 $54.48 $53.05
              2/4/2015 $50.78 $48.45
              2/5/2015 $53.05 $50.48
              2/6/2015 $53.78 $51.69
              2/9/2015 $54.68 $52.86
              2/10/2015 $52.58 $50.02
              2/11/2015 $51.25 $48.84
              2/12/2015 $53.47 $51.21
              2/13/2015 $55.06 $52.78
              2/17/2015 $55.54 $53.53
              2/18/2015 $54.66 $52.14
              2/19/2015 $54.82 $51.16
              2/20/2015 $50.12 $50.34
              2/23/2015 $53.05 $48.55
              2/24/2015 $53.09 $48.58
              2/25/2015 $55.70 $50.39
              2/26/2015 $54.70 $48.17
              2/27/2015 $55.62 $49.76
              3/2/2015 $56.02 $49.59
              3/3/2015 $56.78 $50.52
              3/4/2015 $56.38 $51.53
              3/5/2015 $55.58 $50.76
              3/6/2015 $54.41 $49.61
              3/9/2015 $54.48 $50.00
              3/10/2015 $52.95 $48.29
              3/11/2015 $52.77 $48.17
              3/12/2015 $51.64 $47.05

              http://tax.alaska.gov/programs/oil/dailyoil/dailyoil.aspx

            • Observ ca nu faceti diferenta intre pret si cost…

              Dar aveti dreptate, nu mai are rost sa continuam. Articolele si comentariile dvs sunt doar pentru „fani”. Cand raspundeti, nu aveti nici o intentie sa o faceti constructiv. Ma mir ca v-ati ales platforma „contributors”..

  11. Fără să-mi arog prerogativele unui economist (pentru că nu sunt așa ceva), aș vrea să prezint câteva idei sugerate de comentarille de mai sus:

    -Saturația pieței cu țiței (ușor) american, produs în marea lui majoritate, prin fracturarea hidraulică a argilelor petrolifere, este acum o realitate.

    – Producția de hidrocarburi neconvenționale ale Statelor Unite este swing producer-ul mondial.

    – Actuala paradigmă (prea mult petrol) se va schimba rapid, în sensul că producția se va ajusta cererii pieței și prețului. Deja, EIA estimează că trei argile petrolifere majore (Bakken, Eagle Ford și Niobrara) vor produce mai puțin luna viitoare în comparație cu luna aceasta (declines of 10,000 b/d in the Eagle Ford to 1.7 million b/d, 8,000 b/d in the Bakken to 1.3 million b/d, and 5,000 b/d in the Niobrara to 413,000 b/d.)

    – Prețurile WTI vor contiua să rămână scăzute și în aprilie, până când stocul actual de petrol se va diminua.

    – Prețurile scăzute vor precipita probabil reduceri și mai drastice ale cheltuielilor capitale, cu până la ~40%.

    – Aceste considerente indică un scenariu tip W pentru prețurile petrolului în următorii doi ani.

    Întrebarea fundamentală pe care noua matematică a petrolului o ridică aici, în SUA, este următoarea: Cum se ajustează producția SUA la prețurile scăzute?

    Răspunsurile la această întrebare ar reprezenta materialul unui întreg articol și se referă, în principal, la următoarele aspecte ale ecuației preț-cerere-ofertă:

    – Volatilitatea prețurilor, perioadele de timp implicate și scenariul ajustării;
    – Magnitudinea stocului acumulat;
    – Perturbațiile producției și creșterea riscurilor politice;
    – Reacția cererii sau lipsa acesteia;
    – Cât va dura comportarea pasivă a OPEC.

    Referitor la o întrebare a lui @Bogdan (ce rațiuni determină o societate să producă pe stoc), aș vrea să completez răspunsul dat de @Claudiu cu un o noțiune nediscutată în articolul principal: DUC (Drilled Un-Completed).

    Este vorba despre acele foraje care au fost săpate atunci când platforma era instalată pe locație (reamintesc că, prin foraj orizontal dirijat, se pot săpa, de pe o singură platformă, peste 22 foraje multidirecționale) și care nu au fost completate (adică fracturate și puse în producție) pentru motive economice.

    Anul trecut, când prețul barilului de țiței depășea $100, companiile care aveau aceste foraje DUC, le-au pus în producție, ]n speranța capitalizării pe baza prețului ridicat. Ceea ce a urmat a creat (parțial) actuala supraproducție și creșterea stocului. Ca un exemplu, companiile care operează în zona argilei Eagle Ford (Texas) au mărit inventarul de DUCs de la 0 (în 2008) la peste 1,750 sonde la finele anului 2013. După care, în 2014, acest număr a început să scadă, însemnând producție suplimentară.

  12. Daca pretul petrolului pe urmatorii ani se mentine in limitele specificate in acest articol inseamna ca si in industria de utilaj petrolier preturile vor scadea.

    • Este foarte posibil ca acest lucru să se întâmple. Printre alte ajustări pe care industria de petrol americană le va face, reducerea prețului utilajelor de foraj/extracție este parte componentă.

      Dar, dacă sunteți interesat în cumpărarea de utilaj american, va trebui să țineți cont de o realitate creată de surplusul de petrol american: dolarul american s-a apreciat la cele mai înalte valori din ultimii 11 ani și sunt experți care prevăd chiar o paritate 1 dolar SUA = 1 euro foarte curând. În aceste condiții, este mult mai bine să fii, de exemplu, turist american în Uniunea Europeană, decât să imporți bunuri din SUA.

  13. A propos de satul Săcălaz din jud. Timiș și recentul referendum de acolo:

    Cele două camere ale Congresului statului Oklahoma au aprobat recent o lege care INTERZICE consillilor locale (orășenești sau sătești) să emita propriilor lor reglementări cu privire la fracturarea hidraulică.

    Singura autoritate care are dreptul reglementării fracturării hidraulice în statul Oklahoma este și rămâne Oklahoma Corporation Commission.

    http://www.washingtontimes.com/news/2015/mar/11/measure-banning-local-drilling-rules-passes-oklaho/

  14. Mai târziu decât alte publicații, dar astăzi și The New York Times, cel mai important ziar american, a recunoscut că fracturarea hidraulică a argilelor petrolifere din SUA a modificat matematica petrolului în favoarea Statelor Unite, care au înlocuit Arabia Saudită ca swing producer:

    In the view of market participants, OPEC’s role as the swing producer has moved to the United States and, in particular, to the producers of oil from shale rock[s.m]. These companies have helped increase American production by more than four million barrels a day since 2009, far more than the combined increases in the rest of the world.

    Articolul complet este aici Prices Fall To 6-Year Low For U.S. Oil

    • Nu ştiu pe ce se bazează OPEC când face astfel de declaraţii. Dar faptul că OPEC a pierdut – pentru prima dată în istorie! – rolul de swing producer ar trebui să ne facă pe noi, cititorii, să luăm astfel de vorbe cum grano salis.

      Este posibil ca boom-ul ţiţeiului de şist din SUA să se diminueze – vă rog, recitiţi paragrafele din articol care indică specific rolul fiecărui element din noua matematică a petrolului şi ecuaţia preţ-cerere-ofertă.

      Tema subiacentă a articolului meu a fost să pun în evidenţă, încă o dată, că o idee, al cărei timp a venit, este mai puternică decât o armată.

      Şi timpul fracturării hidraulice – această idee aşa de urâtă, dezagreată, de fapt, neînţeleasă, de largi categorii de oameni din România – a venit în Statele Unite. Cât va dura triumful acestei idei, nu ştie nimeni precis. Să trăim sănătoşi şi vom vedea.

  15. Încă un comentariu despre noua matematică a petrolului:

    Pe lângă faptul că Statele Unite ale Americii au demonstrat (din nou) că o idee, al cărei timp a venit, este mai puternică decât o armată, mai există o demonstrație suplimentară: cea legată de acceptarea sau respingerea principiului precauțiunii (precautionary principle).

    Acest principiu, simplu exprimat prin mai bine nu facem nimic acum decât să ne pară rău mai târziu, nu se regăsește, după părerea mea, în fibra poporului american sau finlandez, de exemplu (vezi detalii aici Fracktiviștii: O schiță de portret). Pentru americani, „cine nu riscă, nu câștigă”, iar „norocul îi ajută pe cei curajoși”.

    Dacă vrem să fim un popor mare și respectat de alții, ar trebui să regândim utilitatea „principiului precauțiunii”, care, sublimat de înțelepciunea populară, a dat la iveală mostre memorabile de tipul „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”, „Capul plecat, sabia nu-l taie”, ori „Apa trece, pietrele rămân”.

    • Cine vorbeste despre „Fă-te frate cu dracul până treci puntea” ???

      Acum vorbiti despre poporul roman (propriul popor de fapt) la persoana a-I-a plural (“Dacă vrem să fim un popor mare și respectat de alții”), iar mai ieri: “Despre interesele laureaților Nobel, văzute (ghicite) dintr-o țară în care nu trăiește nici un astfel de laureat, a se tăcea.”???

      (vezi comentariu 20/01/2015 la 20:58 la http://www.contributors.ro/dezbatere/alo-new-york-california-nu-a-interzis-fracturarea-hidraulica-se-aude/)

      • Cine vorbeste despre „Fă-te frate cu dracul până treci puntea” ???

        Istoria ocupaţiilor străine şi războaiele purtate de România.

        Acum vorbiti despre poporul roman (propriul popor de fapt) la persoana a-I-a plural (“Dacă vrem să fim un popor mare și respectat de alții”), iar mai ieri: “Despre interesele laureaților Nobel, văzute (ghicite) dintr-o țară în care nu trăiește nici un astfel de laureat, a se tăcea.”???

        Vi se pare că există o contradicţie aici? că mie nu mi se pare

        • Parafrazandu-i pe Dan Mihaescu et al. din „Fabula” intrepretata de Toma Caragiu, Mircea Diaconu s.a., va intreb si eu pentru a intelege ce legatura au cele trei „mostre” de înțelepciune populară, a caror utilitate o puneti la indoiala, cu problema pe care o dezbateti in articolele si comentariile de pe acest blog: cine din Romania ultimilor 3-4 ani a fost de principiul „Fă-te frate cu dracul până treci puntea”, sau „Capul plecat, sabia nu-l taie”? Caci, eu unul inteleg ca le cereti compatriotilor sa aiba mai mult curaj, sau sa riste mai mult. Sau, daca „regândim utilitatea „principiului precauțiunii””, ar trebui sa nu ne mai facem frate cu dracul? Sau, sa nu mai stam cu capul plecat?

          “Despre interesele laureaților Nobel, văzute (ghicite) dintr-o țară în care nu trăiește nici un astfel de laureat, a se tăcea.”

          Pai, care este acea „o țară în care nu trăiește nici un astfel de laureat”? Romania? Tara in care v-ati nascut si v-ati format? Daca da, atunci cei care văd ACUM „interesele laureaților Nobel” dintr-o altă ţară sunt mai indreptatiti să vorbească?

  16. UPDATE 18 martie 2015 (un articol publicat de CBSNews)

    Ar trebui ca Statele Unite să ridice interdicţia de a exporta ţiţei?

    Statele Unite sunt aproape înecate în ţiţei. Există aşa de mult ţiţei, încât tancurile de stocare se umplu rapid şi nimeni nu ştie unde să pună tot ţiţeiul produs.

    Rezervele de ţiţei cresc ca urmare a revoluţiei fracturării hidraulice din SUA. Managerii din industrie ar dori foarte mult să poată trimite o parte din surplus peste graniţă, dar au mâinile legate de o lege veche de 40 de ani, care interzice exportul de petrol brut.

    Acum există o presiune crescândă din partea industrie petroliere pentru ridicarea interdicţiei. Şefii de la ConocoPhillips şi alte 10 companii au făcut lobby pe lângă Congres la începutul acestei luni pentru anularea restricţiilor de export. Pentru ei, banii reali sunt miza: Există aşa de mult ţiţei în SUA încât se vinde cu 10 USD mai puţin decât în restul lumii.

    Producţia de ţiţei a Statelor Unite a ajuns la o cifră record de 9,4 milioane barili/zi săptămâna trecută, chiar dacă preţul petrolului s-a prăbuşit în ultimul an. Aceste preţuri scăzute au fost însă norocul rafinăriilor americane, care nu sunt limitate în ceea ce priveşte exporturile [Am discutat aceste aspecte în cursul articolului meu]. În consecinţă, rafinăriile au exportat transoceanic cantităţi record de benzină. Managerilor din industria extractivă nu le convine să nu facă bani atunci când rafinăriile fac averi din exportul benzinei…

    Administraţia Obama nu a răspuns public la cererea industriei de a ridica interdicţia exportului de ţiţei brut. Totuşi, anul trecut a permis unor producători să exporte forme ultra-uşoare de ţiţei, cunoscute sub numele de condensat, care au fost puţin procesate.

    Pe de altă parte, Casa Alba nu doreşte să-şi strice relaţiile cu Arabia Saudită prin aprobarea exportului de ţiţei american, ceea ce ar diminua influenţa arabilor pe piaţa internaţională.

    Articolul complet poate fi citit aici: http://www.cbsnews.com/news/should-the-u-s-oil-export-ban-be-lifted/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Constantin Crânganu
Constantin Crânganuhttp://academic.brooklyn.cuny.edu/geology/cranganu/
Constantin Crânganu este profesor de geofizică și hidrogeologie la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York. Domenii conexe de expertiză: inteligență artificială, schimbări climatice, geologia petrolului. Între 1980 și 1993 a fost asistent și lector de geofizică la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de geografie-geologie. În 1993 a fost declarat câștigătorul primului concurs național din România post-comunistă pentru prestigioasa bursă Fulbright oferită prin concurs de Congresul SUA. În calitate de Fulbright Visiting Scientist la University of Oklahoma el a efectuat cercetări fundamentale și aplicative despre suprapresiunile din bazinele sedimentare, fluxul termic și căldura radioactivă din crusta terestră, identificarea stratelor cu conținut de gaze în gaura de sondă, exploatarea printr-o metodă personală a zăcămintelor neconvenționale de hidrați de metan etc. După mutarea în 2001 la City University of New York, profesorul Crânganu a început o nouă direcție de cercetare: implementarea metodelor de inteligență artificială în studiile de petrofizică și hidrogeologie. Pentru activitatea sa în acest domeniu de pionierat a fost nominalizat la ENI Awards 2012 și a primit o ofertă din partea editurii Springer de a publica o carte reprezentativă pentru acest domeniu cutting-edge. Cartea, intitulată Artificial Intelligent Approaches in Petroleum Geosciences, a apărut în 2015. În 2018, a primit pentru a doua oară titlul de Fulbright Scientist (o performanță foarte rară) și a desfășurat activități de cercetare la fosta sa Universitate din Iași. Ultima carte publicată este Reflecting on our Changing Climate, from Fear to Facts: A Voice in the Wilderness, Cambridge Scholars Publishing, hard cover, 2024. ___________________________________________________________________________________ DISCLAIMER: Profesorul Constantin Crânganu nu lucrează pentru, nu oferă consultanță, nu deține acțiuni și nu primește finanțare de la nicio companie sau organizație care ar putea beneficia de pe urma acestui articol și nu a dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara poziției sale academice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro