joi, decembrie 12, 2024

Globalizarea, etapa dinspre Orient spre Occident. Atacarea sistemului de libertăţi şi perspectiva degradării politice a Europei

Idei şi puncte cheie:

  • Globalizarea a fost, în esenţă, un produs conceptual şi civilizaţional extrem de eficient al lumii capitaliste de limbă engleză, lansat cu mai bine de trei decenii în urmă şi în care Internetul avea ulterior să devină un vector major, prin care Occidentul şi-a exportat valorile dar mai ales mărfurile pe pieţele „lumii a doua” şi a „treia” (în curs de dezvoltare, să zicem), uniformizând practici, mecanisme, proceduri, reglementări, şi, mai presus de orice, pieţe. Ceea ce a fost foarte bine, pentru toată lumea. Procesul globalizării a însemnat în esenţă un transfer de „forme” dinspre Vest spre alte lumi şi continente, deci o „occidentalizare”, fie ea şi superficială. Asistăm însă, în prezent, la o periculoasă „inversare a sensului globalizării”, la un proces prin care Orientul tânăr, dotat deja cu tehnologiile comunicaţionale, deschiderea societală şi armamentul venit din Vest, cu o amalgamare a populaţiilor şi religiilor dorită iniţial de naţiunile vestice dar cu rate de creştere demografică extrem de diferite, începe să-şi exporte spre Occidentul îmbătrânit tensiunile, convulsiile, crizele, chiar războaiele profunde care îl decimează, unele dintre ele istorice. Globalizarea a reuşit aşadar politic, economic, tehnologic şi comunicaţional, a adus profituri imense, dar a fost superficială, eşuând cultural şi educaţional. Vestul este cel care plăteşte acum preţul acestui eşec major iar terorismul din spaţiul euro-atlantic nu este altceva decât răspunsul delirant al Islamului politic, dotat cu instrumentele tehnologice, comunicaţionale şi de propagandă aduse până mai ieri de globalizarea de tip occidental;
  • Atacarea sistemului occidental de libertăţi individuale şi instaurarea reactivă a unui regim bazat pe teamă, suspiciune şi control sporit afectează însăşi fibra vieţii noastre de zi cu zi, inspirată de valorile apusene tradiţionale, echivalând în esenţă cu victoria de etapă a teroriştilor islamişti asupra democraţiilor liberale;
  • Degradarea climatului politic în Europa, practic o continuare aproape inevitabilă a frustrărilor acumulate în diferite societăţi, reflectată în posibila ascensiune a platformelor naţionalist-eurofobe, radicale şi revanşarde, ar constitui „al doilea triumf” al celor care urăsc libertăţile individuale şi civilizaţia occidentală, la care europenii vor fi stimulaţi să lucreze singuri, din interior, pe baza dreptului lor la vot. De aici şi până la ruinarea construcţiei europene, începută după Al Doilea Război Mondial, mai este doar un pas;
  • Cea mai ameninţată şi prima pe lista celor care ar putea fi sacrificate în acest asalt al terorii este libertatea de mişcare în Uniunea Europeană, Acordul Schengen atârnând în momentul de faţă de un „fir de aţă”, a cărui suspendare ar putea fi „decontată” de liderii politici aflaţi sub presiunea votanţilor ca pe o măsură de întărire a securităţii naţionale;
  • Deşi lucrurile nu sunt direct legate (terorismul islamic de primirea refugiaţilor din zonele de război ale Orientului Mijlociu şi Nordului Africii), primul lider politic important care ar putea să-şi piardă poziţia, pe fondul insecurităţii şi tensiunii în creştere din Uniunea Europeană, este chiar cancelarul Angela Merkel, tot mai contestată în societatea germană şi în propriul partid[1], în pofida succeselor economice importante din mandatele sale. În eventualitatea nefericită a unui atac terorist major în Germania, cetăţenilor va trebui să li se dea urgent „capul” unui mare vinovat, fie şi imaginar;
  • Reacţia emoţională regretabil de slabă şi interesul media relativ scăzut, în Vest, faţă de tragedia doborârii avionului de pasageri rusesc în Egipt, de către Statul Islamic (Daesh), cu 224 de victime, cu doar câteva săptămâni înaintea atacurilor de la Paris, arată că opinia publică occidentală şi presa ar trebui să fie mai atente şi mai empatice cu suferinţa şi cu ororile care se petrec în afara Uniunii Europene, inclusiv cu pierderile de vieţi omeneşti pe care le înregistrează „rivala” Rusia în confruntarea cu teroriştii ISIS;
  • Acceptarea Rusiei şi (posibil) chiar a Iranului în coaliţia anti-ISIS, respectiv în formularea şi implementarea soluţiei internaţionale cu privire la conflictul sirian, împreună cu o negociere mai responsabilă din partea marilor puteri a angajării Turciei în stabilizarea regiunii, au devenit astăzi, în opinia mea, inevitabile. Poate că o intervenţie exclusiv occidentală, energică şi decisivă, derulată acum doi, trei sau patru ani, ar fi putut stopa dezastrul din Siria şi consecinţele nefaste ale acestuia asupra Uniunii Europene, dar în contextul actual coaliţia trebuie lărgită cu parteneri non-occidentali iar luarea în considerare a noilor realităţi de pe teren necesită cel puţin o înţelegere politică cu Rusia, poate chiar şi cooptarea marilor rivali din regiune, Arabia Saudită şi Iranul (conform semnalelor promiţătoare ale recentelor negocieri de la Viena[2]);
  • Strategia de acţiune politică, militară şi economică a Occidentului faţă de Siria în particular şi faţă de Orientul Mijlociu în general trebuie urgent revizitată şi îmbunătăţită, chiar dacă asta va însemna ca preşedintele Obama să recunoască la un moment dat ineficienţa/eşecul strategiei actuale a Statelor Unite în Orientul Mijlociu, în ultimii cinci ani, după debutul aşa-zisei „Primăveri Arabe” în decembrie 2010.

*

De la Preşedintele Hollande la Papa Francisc, de la jurnaliştii influenţi la analiştii de specialitate, şi de la politicienii momentului la oamenii de rând, toată lumea vorbeşte zilele acestea, într-un fel sau altul, despre război. Cu gravitate, cu înfrigurare, cu furie militantă, cu tristeţe, cu derută, cu resemnare, cu dorinţa răzbunării, cu solemnitate militară, cu vocabular ştiinţific, cu snobism, cu patos liric sau pur şi simplu cu ură.

Instaurarea terorii şi a fricii permanente, surde, indefinite, generalizarea sentimentului de pericol continuu, ascuns undeva în umbra locurilor pe care obişnuiam să le frecventăm cu plăcere şi relaxare (săli de spectacole, muzee, pieţe aglomerate, cafenele, restaurante, stadioane, staţiuni însorite pe malul mării etc.) precum şi explozia atitudinii belicoase pe buzele şi mai ales în sufletul oamenilor de rând ar putea fi (sau sunt deja) semnele primei mari victorii a teroriştilor în lumea occidentală.

„Al treilea război mondial”, formula aproape apocaliptică utlizată de suveranul pontif[3] după atentatele de la Paris, aduce însă, ca un corolar, apăsarea grea a verdictului sumbru din discursul liderului Bisericii universale asupra tuturor temerilor şi îngrijorărilor noastre. Nu sunt deloc un simpatizant al politicii asertive a Moscovei, în special în Estul Europei, dar nu pot să nu remarc discrepanţa uriaşă între reacţia emoţională atât de puternică şi de firească, la urma urmei, a presei şi a opiniei publice în cazul atentatelor de la Paris, în comparaţie cu slaba mediatizare a atentatului cu 224 de victime asupra avionului rusesc în Egipt, ambele comise de teroriştii Daesh împotriva unor civili, fie ei francezi sau ruşi, care se bucurau de plăcerile vieţii moderne.

Multă lume întreabă care ar fi acum soluţiile. Depinde la ce ne referim. Sunt două probleme diferite în discuţie, numai aparent legate între ele. Războiul civil din Siria ar putea avea soluţii politice şi militare (iar eu mă număr printre optimiştii care chiar cred că războiul va înceta, până la sfârşitul anului viitor sau chiar mai repede) dar ameninţarea teroristă asupra lumii occidentale nu va dispărea curând. Va mai dura cel puţin o generaţie şi se va consuma, probabil, de la sine, odată cu descoperirea unui alt mijloc de exprimare a identităţii diferite a musulmanilor radicali în interiorul societăţilor din spaţiul euro-atlantic, a unui alt „model cultural” de presiune politică sau de manifestare a furiei faţă de sistemul occidental, a unui alt tip de lideri religioşi, a unui alt tip de comunitate şi de integrare a tinerilor în grupuri care să le ofere „legitimarea” şi sensul vieţii, a unui alt sistem educaţional în şcolile publice din cartierele marilor oraşe. Dar pentru aşa ceva nu pot exista soluţii politice sau administrative imediate.

Cu privire la climatul de securitate din Europa nu pot fi aşadar optimist, practic toate indiciile pe care le avem vorbind în prezent de multiplicarea şi diversificarea ameninţărilor de securitate şi a riscurilor teroriste. Aceste grupuri şi organizaţii vor găsi tot timpul noi pretexte să atace sistemul occidental de libertăţi, indiferent de soarta conflictului din Siria. Dacă acolo va fi pace, vor găsi alt motiv de contestare şi război. La fel s-a întâmplat, în trecut, cu conflictul israeliano-palestinian, cu Algeria, cu Libanul, cu Afganistanul, cu Irakul, cu Libia. Adepţii terorii nu vor ieşi curând din scenă şi nu se vor apuca de grădinărit. Este „raţiunea” lor de a fi, de a se organiza în clandestinitate, de a acumula resurse netransparente şi neimpozitate, de „a lupta” împotriva supremaţiei evidente a civilizaţiei occidentale (care le produce frustrări instinctive), de a menţine ierarhii interne, influenţă şi putere asupra membrilor lor. Paradoxal, chiar „succesul de presă” fabulos pe care îl are terorismul în societăţile apusene speriate, întreţine această tentaţie şi atrage noi adepţi. Mirajul publicităţii facile, obţinute instantaneu, fascinează continuu grupări şi minţi bolnave. E vorba de indivizi care se simt eşuaţi în raport cu cei din mainstream şi care corup ulterior tineri şi chiar adolescenţi sau copii absolut ignoranţi. Sunt oameni dispuşi să se sacrifice pentru o ideologie scelerată, cu sentimentul că săvârşesc cel mai important lucru din viaţa lor, pentru care vor fi desigur răsplătiţi de divinitate cu vieţi ulterioare mai bune decât cea actuală, una pe care oricum nu pun niciun preţ.

Spuneam, în ianuarie, după atentatul asupra Charlie Hebdo, că se duce şi un război intern adânc, Franţa contra Franţa, Occident contra Occident[4], atâta timp cât majoritatea teroriştilor implicaţi în toate aceste atacuri sinistre au de fapt cetăţenii europene. Există deci şi o contra-cultură, care tot „occidentală” este, fiind produsul unor cetăţeni francezi, belgieni etc., de regulă din generaţia a doua de imigranţi. Unitatea naţională pe care o clamează preşedintele Hollande nu are cum să fie prea credibilă, căci, naţiunea franceză fiind definită civic, îi cuprinde deopotrivă şi pe cei care, dintr-un motiv sau altul, o urăsc. Chiar dacă Hollande ar vrea acum, înţelegând vulnerabilitatea propriilor sale lozinci, să le retragă cetăţenia, inclusiv celor născuţi la Paris.

Şi chiar dacă ar reuşi lucrul acesta, printr-o inginerie juridică încorporată într-o lege sau chiar o Constituţie nouă, dilema identitară şi culturală a Franţei va persista, ca şi a Occidentului pe care îl iubim, sau chiar se va augmenta, odată cu prăbuşirea multiculturalismului liberal şi redescoperirea conservatorismului identitar. Probabil, fiecare generaţie are în destinul ei să poarte un Război, fie el fierbinte sau rece, convenţional sau hibrid, localizat sau difuz.

NOTE


[1] http://www.ft.com/intl/cms/s/0/379d4afe-8930-11e5-9f8c-a8d619fa707c.html#axzz3roxvZc7V

http://www.bbc.com/news/world-middle-east-34673535[2]

[3]http://www.huffingtonpost.com/entry/pope-francis-world-war-3_5648ab7de4b06037734973e6

[4] https://www.contributors.ro/global-europa/occident-contra-occident-tragedia-de-la-charlie-hebdo-redescoperirea-conservatorismului-identitar-si-prabusirea-multiculturalismului-liberal/

Distribuie acest articol

44 COMENTARII

  1. Asa cum remarcati, majoritatea fundamentalistilor/teroristilor sunt copii de imigranti.
    Putem deci presupune ca o parte dintre copiii actualului val de „refugiati” vor adera la aceasta ideologie.
    Acceptarea imigrantilor musulmani are ca efect cresterea bazei de recrutare pentru organizatiile teroriste.
    Daca nu se iau masuri anti-imigratie, schimbarile demografice vor fi ireversibile. Si degeaba vom constata peste 30 de ani „vai, ce-am gresit, nu trebuia sa acceptam imigranti musulmani dupa 2015!”.

    • Dar reactia extrem de slaba fata de atentatele zilnice din Liban, Irak, Siria? De la „eliberarea” Irak-ului s-a pierdut deja sirul numarului de zerouri, nu doar al victimelor. Daca noi toleram acest lucru, de ce sa ne mire ca ne trezim cu teroristii pe cap?

  2. Politrucii si oamenii de rind au ajuns sa traiasca in lumi complet separate. Unii sint paziti de garzi personale inarmate pina in dinti, au ei insisi arme si munitie cita poftesc, circula in limuzine blindate si cu avioane private, au locuintele pazite 24 din 24, devin multimilionari peste noapte si nu suporta niciodata consecintele iresponsabilitatii lor. Ceilalti, pe spinarea carora politrucii traiesc foarte bine, sint cu ponoasele: nu au dreptul sa aiba macar un pistol ca sa se apere daca sint atacati in miez de noapte in propria casa, circula pe jos, cu trenul, cu autobuzul, cu metroul si, daca sint in momentul nepotrivit in locul nepotrivit, sint omoriti ca vitele la abator de teroristii vremurilor noi – creati sau invitati in tara chiar de politicienii acestor vremuri. Iar daca nu respecta legile inventate de politruci si nu platesc taxele de protectie impuse de acestia, platesc amenzi sau infunda puscaria.

    „A Message to Europe – Prepare for Nationalism”, e titlul unui articol recent al lui Michael Krieger.

    Constatind cit de usor a fost spulberata singura realizare de pina acum a UE (sistemul Schengen) de niste navalitori in zdrente, Krieger scrie:

    „Without that, what is the EU really? A collection of nation-states forced by bureaucrats to pretend they are part of an artificial fantasy superstate called Europe? An amalgamation of debt serfs and technocratic overlords? See what I’m getting at?”

    Apoi:

    „Hundreds of millions of people throughout the Western world are being forced to admit an obvious, yet uncomfortable reality. Democracy is dead. Your vote and your voice doesn’t matter. Not at all.

    No group of people understand this as intimately as the Greeks. They voted for one thing, got something else, and in the process were unceremoniously reminded of their political irrelevance.”

    Si mai departe:

    „The key point I’m trying to get across here is that an increasing amount of people across Europe feel voiceless and alienated from their governments. Governments have in turn done absolutely nothing to address these concerns. Indeed, similar to in the U.S., the ruling EU power structure cares about only one thing; a further consolidation of money and power within the ranks of the entrenched status quo. People get this, and are becoming increasingly angry about it.”

    Apoi, explicatia motivului pentru care oamenii se vor reorienta politic foarte spre dreapta:

    „Only because in Europe we are not allowed a true Centre-Right space. It will force people further Right.”

    „This is so important it must be said again and again. It is also why hate speech laws lead to more hate. The way you really fight hate and ignorance at the root level is by allowing hateful ignoramuses to say whatever they want. This allows rational, thoughtful people to debate them publicly and expose their views for the nonsense that they are. Banning hate speech breeds more hate because you don’t provide an outlet. You stifle speech, make hateful people even more hateful, and prevent decent people from having the chance to publicly debate them into oblivion.

    You can’t legislate morality and you can’t legislate positive thinking. Similarly, if EU bureaucrats are constantly doing everything they can to stifle democracy and alternative views, then the ultimate explosion against the status quo will be that much more vicious, hateful and ugly. This is precisely what I see coming to Europe unless status quo politicians change course.”

  3. Bun articolul, foarte bun.
    Globalizarea a devenit un bumerang. Ceva de genul „pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti”.
    Dar la solutia asta ma cam cuprind fiori „Acceptarea Rusiei şi (posibil) chiar a Iranului în coaliţia anti-ISIS”. Imi aminteste de ajutorarea URSS-ului contra lui Hitler ( nu ca nu ar fi trebuit facuta), dar pe picior de egalitate, ca sa se adevereasca vorba „ii dai nas lui Ivan, ţi se urca pe Divan”.
    Nu casatoriei, da concubinajului de moment.
    NB,
    da, ecourile in presa a doboririi avionului rusesc in Egipt, au fost mizerabile; si nu doar la acel eveniment. O ironie a sortii e ca mai tot ce condamnau francezii (si multi alti europeni) la israelieni vor trebui sa aplice si ei.

    • Nu e niciun bumerang. „Atacarea sistemului occidental de libertăţi individuale” este în primul rând opera politicienilor occidentali actuali.

      Europa de Vest a mai avut atentate teroriste în anii ’70 și ’80, dar pe vremea aceea încă se aflau la putere niște politicieni care prinseseră vremurile Germaniei naziste sau ale Franței ocupate, înțelegeau valoarea reală a ”sistemului occidental de libertăţi individuale” și se simțeau reprezentați de el.

      Actualmente, în Europa de Vest se află la putere niște clovni care nu dau doi bani pe libertățile individuale, iar atentatele teroriste reprezintă mană cerească pentru ei, le permit să restrângă libertățile civile în aplauzele entuziaste ale prostimii.

      • Bine, nu e un bumerang (am fost prea criptic), dar este un recul.
        „Europa de Vest a mai avut atentate teroriste în anii ’70 și ’80”. Faci o confuzie intre atacurile teroriste ale Brigatte Rosse (Italia) ori Rote Armee Fraktion (Germania) si cele de acum ale islamistilor.
        Cele doua, BR si FRA erau de stinga si „luptau” impotriva capitalismului. URSS inca traia :P
        Cit despre politicienii vestici, au mai fost imbroboditi de Hitler, de Stalin, acum de Putin. Iar o mare parte a intelighentiei ii sustine.

    • în contextul actual coaliţia trebuie lărgită cu parteneri non-occidentali iar luarea în considerare a noilor realităţi de pe teren necesită cel puţin o înţelegere politică cu Rusia, poate chiar şi cooptarea marilor rivali din regiune, Arabia Saudită şi Iranul…
      Pe bune??
      http://deschide.md/ro/news/editorial/21365/Alexandru-Vakulovski–Americanii-n-au-s%C4%83-vin%C4%83.htm#
      Teroriștii ruși din Ucraina, ieri, până la ora 21.00, deja efectuaseră 17 atacuri cu arme grele asupra ucrainenilor. Atacurile nu au avut o țintă fixă, ci se trăgea asupra localităților. Unde „pică”, acolo e bine. Același sistem ca în Siria, când s-a tras de pe mare, apoi s-au uitat pe satelit să vadă ce au nimerit..

  4. Comparatia intre diferenta de reactie la cele doua tragedii recente – atentatul asupra avionului rusesc si atentatele de la Paris – este oarecum inexacta si nedreapta.
    Nu trebuie uitat ca Rusia insasi a refuzat ipoteza terorista si a insistat foarte mult timp asupra ipotezei defectiunii tehnice, ajungand pana la raiduri la birourile de mentenanta ale companiei Metrojet.
    Din acest motiv, atentatul a fost catalogat de publicul occidental – pentru care pozitiile oficiale sunt luate ca atare – drept un accident care are nevoie de explicatii suplimentare, de aici si retinerea pana la o explicatie acceptata unanim.
    Aceasta a venit abia dupa atentatele de la Paris.

    • Transporturile aeriene sunt în mod inerent nesigure, întotdeauna un angajat al aeroportului o să poată introduce destul de ușor un bagaj al nimănui, care ulterior să explodeze în zbor. De aceea, securitatea aeroporturilor e în mod normal treabă de servicii secrete.

      În practică, milioane de pasageri sunt puși să se descalțe în fiecare zi, iar detectoarele de metale sunt în multe aeroporturi reglate pe sensibilitate maximă, reacționează până și la fermoarul de la jeans. Prin astfel de măsuri, ceea ce vând politicienii occidentali electoratului este doar iluzia securității.

  5. Cauzele acestor tragedii sunt mai degraba de natura sociologica, lenea si egoismul stand la baza lor. In anii ’60 Franta si Marea Britanie au inceput sa accepte venirea in masa a locuitorilor fostelor colonii (Algeria, Tunisia, Maroc sau India/Pakistan). Daca englezii au reusit sa ii integreze cat de cat in sistemul lor educational si social, francezii au esuat total.

    Au fost buni zeci de ani sa faca munca de jos, dar asta a fost valabil pentru prima generatie abia coborata din copaci. Acum sunt la a doua si la a treia generatie, la fel de saraci ca la inceput si fara nici o perspectiva. Nu e de mirare ca sunt o tinta usoara pentru niste scelerati care le baga in cap idei extremiste.

    Singura solutie este stoparea migratiei si integrarea treptata a celor care deja sunt in Europa. In afara de asta europenii trebuie sa puna mana sa faca la ei acasa tot ce e nevoie fara sa isi mai aduca „sclavi”, altfel in maxim 30-40 de ani vor fi istorie.

  6. Beneficiarii „primaverii arabe” au fost si sunt Israelul si Arabia Saudita. Israeulul si-a dezintegrat adversarii traditionali (mai putin Iranul, care poate fi rezolvat daca republicanii castiga alegerile in 2016) si Arabia Saudita, care si-a instaurat califatul sunnit. Europa doarme fluturand toleranta si compasiune, precum Chamberlain in 1939.

  7. Poate pana la urma sursa fundamentala a crizei majore in care am intrat si care, estimati dvs, va mai dura vreo 20 de ani, nu este nici salafismul, nici exportul sau prin miliardele de petrodolari, ci chiar capitalismul. Eu vad aceasta criza ca o criza a capitalismului insusi. Capitalism rece si calculat fara nimic uman in el. Atata vreme cat chiar in SUA, statul emblematic pt capitalism, de abia acum si dupa lupte crunte, a fost introdus un sistem de asistenta medicala si pentru categoriile mai defavorizate , strazile sunt pline de homeleshi si in general asistenta sociala este lasata in grija organizatiilor caritabile (mai mult, din ce in ce mai multe orase emit legi prin care cei ce ajuta homeleshii sunt penalizati), atata vreme deci cat ce mai puternica natiune a lumii nu are nimic omenesc in filozofia sa ultima, cum sa ne asteptam ca acest sistem sa manifeste vreo empatie, compasiune sau intelegere omeneasca pt miliardele de dezmosteniti ai planetei care traiesc de azi pe maine? Firul logic ar fi deci ca acest sistem, capitalismul, a produs un clivaj atat extern cat si intern urias intre bogati si saraci si ca nu are nici cea mai mica intentie sa faca ceva legat de asta. Saracii din afara sunt folositi ca niste animale de povara si platiti cat sa nu moara de foame pt a le permite occidentalilor sa traiasca in puf. Numai in razboiul din Afganistan, americanii au cheltuit pana acum peste 1000 de trilioane de dolari (puteti concepe suma asta?!!) si cu rezultate nule. Ce rezultate ar fi obtinut daca aceiasi bani ar fi fost folositi pentru dezvoltarea Afganistanului si Pakistanului? Acelasi lucru si in Irak. Pana cand bogatii din vest nu vor intelege ca traim cu totii in aceiasi lume si ca un american sau francez nu este cu nimic mai prejos decat un afgan, somalez, sirian sau mai stiu eu ce natie, pana cand nu vor intelege ca trebuie sa ajute prin toate mijloacele dezvoltarea acestor state si locuitorii lor nefericiti, pana cand vor intelege ca nu se poate ca unii sa aiba trei masini, 100 de pereche de pantofi si doua case si sa arunce anual zeci de kilograme de mancare, iar altii sa doarma pe caldaram, sa umble desculti si sa manance de la gunoi, pana atunci spun, frustarea va creste, ideologii de justificare se vor gasi si macelul va continua. Daca nu vor intelege asta mai repede, s-ar putea ca entitati precum Daesh sa obtina bombe nucleare sau arme chimice si biologice si atunci s-ar putea sa fie prea tarziu. Pentru toti.

    • Chiar ca e greu sa concepem suma de 1000 de trilioane de dolari, avand in vedere ca SUA are GDP-ul anual de doar 18 trilioane de dolari :)
      Congresul SUA apreciaza costul total al razboaielor din Afganistan si Iraq la 1,6 trilioane dolari. Exista si estimari mai ambitioase, care includ compensatii pentru dizabilitati, costuri economice si sociale care duc cheltuielile totale pentru cele doua razboaie intre 4 si 6 trilioane dolari.
      http://time.com/3651697/afghanistan-war-cost/
      Era mai bine daca te multumeai doar cu infierarea capitalismului :)

      • Problema cu trilioanele astea cheltuite in scop militar e cam la modul urmator: un scaun de toaleta dintr-un avion militar costa de 10-12 ori cat un scaun de toaleta dintr-un avion civil, desi e absolut acelasi scaun :) Doar platitorul sumei difera.

    • Daca, asa cum crezi tu, „pana la urma sursa fundamentala a crizei majore in care am intrat e chiar capitalismul”, ce propui? Socialism? Comunism?

      Nu te mai intreb ce intelegi tu prin capitalism, fiindca e evident ca nu ai nici cea mai vaga idee despre definitia termenului.

      Am cunoscut vreo 2-3 insi care intelegeau lumea ca in comentariul de mai sus, dar era pe vremea lui Ceausescu, erau tineri naivi si creduli, copii de la tara, din familii sarace fara o carte in casa, „educati” de scoala statului comunist si… cam atit. Poate ca daca ar fi citit mai mult decit manualele scolare, daca parintii lor nu ar fi fost niste semi-analfabeti, daca ar fi existat internetul, pe scurt, daca ar fi avut acces la informatie, atunci nu ar fi vorbit prostii cu atita seninatate. O fi jucat vreun rol si faptul ca partidul le-a dat case, sindicatul butelii de aragaz si bilete ieftine la mare, ca i-au luat de la strung si i-au pus intr-un birou, transformindu-i in lucratori cu gura prin sedinte (propagandisti)…

      Am crezut multa vreme ca cei 2-3 erau victime ale sistemului si ca, in alte conditii, ar fi inteles realitatea inconjuratoare la fel ca noi, ceilalti. Dar speranta ca oamenii care au acces la informatie sfirsesc prin a o procesa corect si a intelege ce se intimpla in jurul lor e contrazisa flagrant de comentarii ca cel de mai sus. Se pare ca explicatia proastei judecati e in cu totul alta parte. In aceeasi parte in care e si explicatia pentru saracia catastrofala a unor indivizi din tarile bogate si cea a inapoierii unor intregi popoare care baltesc fara speranta intr-o saracie pentru eternitate. Adevarul e ca toti acestia sint indivizi si popoare care fie nu vor, fie nu pot fi ajutati sa se ridice de jos.

    • Legatura dintre cei foarte saraci (fara adapost si pantofi in Occident sau oriunde in lume) si terorismul islamic (discutat in articolul la care comentati) este aberanta. Nu exista nici un indiciu ca bestiile care planuiesc si comit asftel de acte sunt foarte saraci sau au grija saracilor in vedere. Pe partea cealalta sunt sigur ca saracii (in majoritate covarsitoare) nici nu si-ar dori asemenea sustinatori.

      Puneti intrebarea retorica despre ce s-ar putea face cheltuind 1000 de trilioane de dolari in Afghanistan si Pakistan, dar dat fiind restul comentariului dvs, tare nu cred ca aveti un raspuns convigator la propria intrebare.

    • Bine domnule Cristian Garabet ! Cpitalismul fara ceva uman in el – verdict : Vinovat ! Tocmai prin faptul ca nu intelegeti sensul cuvintului capitalism ,infierati cu minie comunitar – proletara ,…munciti nu ginditi !

    • Pai putin mai incolo de afghani si pakistanezi, asiaticii din Indochina, China, muncesc de rup, deseori pe un dolar pe zi, si nu se mai arunca in aer, omorand oameni nevinovati. Asa ca nu trebuie sa le plangem de mila nespalatilor astora, nu capitalismul este de vina, ci educatia lor; cum erau Iranul si Afghanistanul in anii 1970? Cine i-a pus sa accepte conduceri medievale in secolul 21? Cati musulmani au protestat impotriva atentatelor din Sinai si Franta? Problema nu este a capitalismului, repet, ci a stangismului pe care il aparati si promovati cu o obstinatie demna de o cauza mai buna.

  8. Trebuie aplicata egal, cu duritate si mai ales cu determinare dar cat se poate de impersonal de rece si de corect legea aceiasi pentru toti.

    Trebuie pentru asta parasita imbecilitatea acelei corectitudini politice si aici dau un exemplu de la noi cand a fost sacrificat ministrul Baconschi, adica interdictia care ajunge pana la a spune ca un infractor a fost de o anumita etnie sau religie, interdictie sunt de acotd ca fiind indicata pentru stirea de presa care se adreseaza marii mase manipulabile, dar absolut stupida daca se adreseaza activitatilor, rapoartelor, colectarilor de date, studiilor etc a unor organisme precum internele etc. Caci este normal fiind fiinte sociale si nu este rasism sa analizezi niste fapte mai ales in raport de grupul caruia ii apartine faptuitorul.
    Adica daca intrun grup format dupa un anume criteriu de agregare, sa zicem in cazul asta etnia, se constata un procent mai mare sau mai mic in urmarirea unui tip de fapta/activitate/mentalitate/ ideologie/etc este absolut natural si normal sa cercetezi care este (si daca este vreuna) legatura intre criteriul de agregare al respectivului grup si fapta incriminata.
    Daca criteriul este etnia si vei spune ca pentruca sunt de o anume etnie faptasii fac asa ceva, ca este un dat inascut, ereditar, atunci esti rasist, dar abia atunci. Daca vei constata o corelatie intre etnie si fapta respectiva, sa zicem hotia, criminalitatea sau mai larg, inadaptabilitatea sociala, atunci trebuie sa vezi ce se intampla cu etnia respectiva adica ce caracteristici nonetnice dar sociale conduc la comiterea respectivei fapte.
    In cazul Baconschi acesta a fost acuzat pe nedrept de mentalitatea imbecila a corectitudinii politice, cand el a remarcat ca la Paris(parca la Paris ) dintre emigrantii romani, tiganiii comit cele mai multe ilegalitati, lucru care faptic era adevarat dar explicatia desigur ca nu este etnia ca atare ci ca in cadrul acestei etnii si in Romania si in Franta majoritari sunt cei needucati si saraci si asta a spus Baconschi, dar din pacae nu foarte explicit si i s-a luat capul.

    Apropo de islam sau islamism este foarete sugestiv ce a spus presedintele Basescu la B1 : este adevarat ca nu majoritatea celor de religie islamica comit acte de terorism in Europa ba chiar satistic foarte putini, dar est tot atat de adevarat ca dintre teroristi inafara de vreun dement calificat ca atare, toti sunt apartinatori de islam, arabi sau nu.Deci aici discutam despre islam ca despre un criteriu de agregare si fiind perfect adevarat ce spune dl Basescu trebuiesc gasite explicatiile rationale care coreleaza astfel acesasta incidenta a actelor de terorism desigur ca nonrasiste, rasismul fiind alta tampenie a corectilor politic pe invers.

    Cu titlu de curiozitate dar cam tragica, in continuare va prezint un exemplu cutremurator trait de mine: In muzeul de stiintele naturii din Geneva, un muzeu similar cu Antipa de la noi dupa ce parcurgand toata istoria evolutiei vietii pe terra ajungi la iesire unde desigur ca parcurgi istoria evolutiei speciei umane si unde in final apar si populatii de diverse culori ale pielii si conformatii faciale carora stiinta biologica le spune(cred ca inca) rase avand aceste caractere ca date genetice transmisibile(ereditare) urmasilor sau combinandu-se in procese de metisaj.
    Ei bine acolo pe un panou scrie asa ca tot copilul sa retina ca conceptul de rasa nu este unul bilogic ci unul cultural

    Vazand aceasta enormitate ma gandeam cum sa i-o explic unui copil de 4-6 ani care fara greseala va separa dupa criteriul culorii pielii o multime umana de diferite rase cel putin doua grupuri :unele de culoare alba(galbuie, aramie) si unul de tip negroid aratand ca exista cel putin doua rase clar definite prin doua caracteristici genetice(adica transmisibile la urmasi), copil caruia insa ar fi destul de greu sa-i explic ce inseamna cultura iar eu sa-i spun ca aceste grupuri perfect separate de el de fapt reprezinta niste concepte culturale. :)
    Ce pot insa face chiar si la acea varsta este sa-i explic ca aceste deosebiri rasiale sunt accidentale(in logica se spune per accidens) in sensul ca nu schimba caracterul fundamental de oameni egali intre ei si cu toti ceilalti ca oameni si pot apela ca exemplu la definitia plina de intelepciune a lui Platon care spune undeva ca omul este un animal biped fara pen ceeea ce este adevarat dar nu este o definitie valabila caci il defineste per accidens intrucat si pasarile ar deveni oameni odata jumulite. Deci desi caracteristica pene si bipedism poate fi folosita in a separa multimea oamenilor din multimea animalelor, dar nu asta ii va face sa fie altceva decat animale adica oameni si desigur ca nu voi discuta mai departe cu copilul de 4-6 ani problema nousului dar ii voi spune ca pasarile jumuluite nici nu vor putea vorbi si nici numara sau face orice socoteala.:)

    Evident ca ce spun eu sunt lucruri la mintea cocosului dar in nauceala generala ca sa glumesc si eu pe seama termenului nauca-nauc se pae ca sunt greu de piceput.

    Oricum, acum 7-8 ani cand am vaut sloganul genevez am spus in sinea mea ca Europa o va pati cumva si vad ca am avut gura aurita. :).

  9. articol in linia corectitudinii politice, care ne cere sa stam cuminti in banci si sa asteptam sa ne vina randul la abator….cam asta vrea sa sugereze autorul cand pretidne ca nu se va schimba nimic in situatia securitara din Europa cel putin o generatie…da, nu se va schimba daca pastram aceeasi sleahta d epolitruci si aceasta inventi e numita UE in forma actuala….Libera circulatie nu e incompatibila cu securitate, incompatibila cu securitatea a fost si este primirea fara numar a invadatorilor musulmani….si solutia e simpla: iapoi cu ei de unde au venit, indiferent la a cata generatie sunt in europa…Angola , care tocmai le-a interzis religia, e cel mai bun exemplu de urmat….Daca tot ne asteapta moartea, asa cum ne promit toti musulmanii aciuati prin Europa, , macar sa nu murim ca niste lasi care isi asteapta randul Nu avem nici o datorie morala sa ii tratam omeneste cand ei ne vor morti…si oricum deportarea in califat ar fi mult mai omeneasca decat bombele care ni le ofera ei

  10. Ref. la situatia din Franţa, din 1798 incoace se vorbeste de 2 (doua) Franţe. Les deux Frances. Francezii NU s-au impacat intre ei dupa Revolutie. Cei de stanga au adus emigrantii si vor sa ii aduca in continuare, sau sprijina aceste politici. Cei de dreapta, acum pe ducă, sunt familii catolice, tot pe ducă, cu 4-7-10 copii, aristocraţi, vandeeni sau ţărani (tot pe ducă), care intră în armată (că nu intră comuniştii în armată nicăieri). De aceea armata din Franţa e conservatoare şi ff deosebită de restul societăţii. Armata nu e atât de contaminată de isteria antiamericană şi ar face treabă dacă ar fi lăsată, dar probabil i se vor pune condiţii politice care o vor face ineficientă pe termen mediu şi lung. Ambele Franţe refuză realittea şi nu acceptă că Franţa devine nerelevantă.
    Ref. la contextul general, nu înţeleg de ce nu se poate face o sinteză ca lumea, că suntem în coasta ruşilor, nu în Pacific şi trebuie să ţinem cont de toate.
    Hitler a început aţâţarea islamismului când şi-a dat seama cât e de letal şi de nebun. Apoi URSS-ul a început să inventeze lupte de independenţă ale unor triburi nomade care nu fuseseră niciodată ţări cu istorie, tradiţii, costume, folclor, limbă proprie, simboluri heraldice, lideri naţionali legendari, bucătărie proprie, arhitectură, şi tot ce mai face identitatea unei ţări. Palestina e o invenţie a laboratoarelor KGB. În România, în timpul WW2 antisemiţii le spuneau evreilor care se plângeau de felul în care sunt trataţi că dacă nu le place să se ducă în Palestina. Palestina era în mentalul oamenilor a evreilor, nu a arabilor. Palestina în sens de ţară a lui Arafat e ceva cu totul nou şi inedit în cultură şi istorie, .nu se găsesc referiri la aşa ceva mai vechi de 40 de ani.
    De reţinut că Rusia lui Putin a făcut războaiele din Cecenia. V Litvinenko, Anna Politkovskaia, care au fost omorâţi pentru că au denunţat implicarea lui Putin.
    Putin vrea balamuc în Orientul Mijlociu ca să nu scadă preţul petrolului şi să se destrăbăleze în Ucraina şi să apară ca mare luptător antitero.
    Aşa că ar fi cazul să punem mai multe întrebări legate de avionul ăla.
    http://www.paginaderusia.ro/reactia-publica-a-lui-putin-la-anuntul-fsb-privind-avionul-a321/
    Putin a declarat că autoritățile ruse trebuie să-i găsească și să-i pedepsească pe toti teroriștii care au organizat atacul. Șeful statului s-a adresat publicului cu un discurs in care nu face nicio referire la jihadisti, extremisti islamisti, ISIS sau Al-Qaeda, anunta insa intensificarea atacurilor aeriene in Siria, ceea ce inseamna ca, teoretic, ii considera vinovati inclusiv pe membrii opozitiei moderate siriene, sprijinita de puterile occidentale şi ale caror pozitii sunt bombardate de avioanele ruse.
    În plus, Putin reia cacealmaua în Ucraina:
    …atacul din Marea Mediterana nu este singurul. În paralel, unitatile ruse din Donbas au lansat tiruri de rachete si in estul Ucrainei. Bombardamentul a fost lansat din Krasnogorovka, un oraș minier, situat la 14 km distanță fata de linia frontului.
    http://www.paginaderusia.ro/sub-acoperirea-loviturilor-cu-rachete-asupra-capitalei-isis-rusia-ataca-cu-rachete-si-in-donbas/
    Chiar suntem situaţi pe hartă lângă Burkina Fasso ca să ne permitem să facem analize de ziarist vestic care nu a văzut niciodată realitatea rusă şi nu poate să facă legăturile între toate acţiunile şi declaraţiile lui Putin???

  11. Daca nici acum politicienii europeni nu adopta niste masuri pe care toata lumea cu capul pe umeri le constata ca trebuie luate si o tin ca gaia-matu cu chestii ca toleranta, islamul religia pacii si alte bla, bla, incep sa ma intreb daca nu cumva tocmai indreptarea populatiei spre extrema dreapta si distrugerea UE sunt de fapt scopurile lor. Pentru ca alternativa este a constata ca sunt doar cretini.
    Pe de alta parte cred ca trebuie sa ne hotaram: au sau n-au basca americanii. Cand intervin ca de ce au intervenit. Cand nu intervin ca de ce nu intervin. Ce le cereti acum? Sa participe alaturi de Rusia si Iran la pupat piata endependentei in Siria? Si cu sauditii ce sa faca?
    Daca acum cocosului i s-au zburlit penele si l-a apucat cocoseala si cere intregii lumi sa participe, asa la gramada de nici nu sti care cu cine, alaturi de el la nu se stie exact ce vrea el sa faca in Siria si alaturi de cine (si mai ales cum o sa iasa de acolo), poate nu ar strica sa il intrebe cineva cam ce ar fi trebuit sa faca israelienii de zeci de ani incoace si daca nu ar cam fi cazul sa vedem cum se comporta si ce fac cei cu mai mare experienta in aceasta problema.

    • Era sa uit:
      Oare numai mie imi pare din ce in ce mai penibil Hollande cu vizitele sale viitoare la Obama si Putin ca sa-i repereze astia onoarea? Parca-i baiatul mamitichii din curtea scolii, care fuge cu para la doamna diriginta si la domn director ca i-au furat pachetelul si i-au manjit cu cerneala caietul golanii scolii?

    • @Adi: De acord 100% !!! :)
      Toti sint cu ‘terorismul’, dar nimeni din Vest nu-l leaga de Islam. In Canada se feresc ca de dracu’ la toate stirile TV sa spuna ca aia au strigat Alahu akbar. Toti corespondentii la Paris gramada, raportind ce trist, ce tragedie, dar ce vajnici si impreuna etc etc. De fapt sint ca niste hingheri. L-am vazut dimineata pe Hollande in direct vorbind primarilor, toti cu niste banderole – parca era o secventa din filme cu Luis de Funes. Hollande cu un discurs socialist de tip vestic: gaunos, bombastic, politically correct, ridicol. Iar aia toti din sala, solemni si tapeni, ca doar na, trebuie sa arate ce hotariti si vrednici au sa fie cu lupta asta noua impotriiva terorismului! Pun pariu ca mujahedinii rid de se tavalesc pe jos.
      Colac peste pupaza, John Kerry a spus ca oarecum intelege treaba cu Charlie Hebdo, dar asta de Vineri n-o intelege deloc!
      Asta e, din pacate Vestul si-o merita din plin: sint cu totii iremediabil timpiti. Ce mai conteaza filozofii, opere de arta, edificii etc cind te impusti singur in picior?

      • Repet ce a spus Basescu : nu toti ba chiar o mioritate dintre musulmani sunt terorist dar toti sau aproape toti teroristii din europa indiferent de etnie sunt musulmani. PUNCT.

  12. Am citit si traducerea interviului dlui Orban.
    http://hungarytoday.hu/news/viktor-orban-defender-europe-swiss-weeklys-interview-hungarian-leader-full-50008
    Estul U.E se percepe manipulat si fortat sa ia solutii contra instinctului de a pastra si controla o guvernare locala de catre puterile mari Franta si Germania.
    Problema e ca toata lumea pierde legitimitatea de a actiona, fiecare e un actor care in mica sau mai mare masura au contribuit la deteriorarea starii de securitate internationale.
    Primul aspect, declansarea razboaielor in numele democratiei a spulberat controlul social si statal in Orientul Mijlociu. In loc de a negocia cu actori statali si cu o anumita previzibilitate datorata eforturilor de a pastra puterea, acum sunt foarte mici actori regionali si sociali cin concurenta care incearca sa-si preia controlul asupra celorlalte factiuni.
    Al doilea aspect. Esecul politicilor de integrare U.E. Credibilitatea politicilor de integrare in U.E este pusa la indoiala. Pe de o parte Statele care au practicat-o aveau nevoie de forta de munca ieftina, de imigranti care sa le ruleze economia, pe de alta parte aceasta forta de munca a fost limitata la nivel de integrare sociala deplina si reprezentativitate. Nationalismul francez si german au favorizat ca unii membrii din a doua generatie provenita din imigratie(studiile scolii de la Chicago in sociologie anii 1930 au vorbit de multa vreme despre dificultatile celei de a doua generatii provenite din imigratie) sa se orienteze in cautarea unei identitati(desirata intre valorile familiale si cele de la scoala) spre solutii simpliste extremiste. Accesul limitat pe piata fortei de munca(sunt sute de exemple cand cetateni cu nume arab si nu numai (moderati) au suferit discriminari negative de la angajatorilor ceea ce le-a creat o perceptie de injustitie sociala. Accesul la programele sociale generoase- ajutoarele sociale, au produs de asemeni un efect pervers- orientarea spre solutii de viata subventionate de stat. Familii numeroase care la baza au ca sursa de venituri banii varsati per capita si care le permit sa supravietuiasca relativ f.bine si paralel in societate.

    E un efect pervers, pentru ca Statul in cautarea unei solutii pentru a facilita accesul la un sistem de educatie , a creat fracturi de logica sociala si strategii de viata si integrare.

    1. Mesajul transmis populatiei imigrante- oricat ai invata, oportunitatile de cariera si de realizare sunt limitate daca nu esti de souche. Sentimentul de apartenenta la o natiune e inlocuit de cel de apartenenta la o comunitate religioasa care te face sa te simti special si apreciat. Natiunea nu te vrea pentru ca ai un nume strain, natiunea te eticheteaza din prima.

    2. Poti trai foarte bine , fara sa faci nimic util, Statul iti umple frigiderul cu alocatiile copiilor sau a ajutorului social. Faptul ca ai copiii si nu o cariera este preferabil celei de a avea copiii si o cariera, pentru ca nu te poti ocupa de ei. De aici extremele, femeile occidentale rate de natalitate scazute, femeile arabe ridicate.

    Asta frustreaza platitorii de taxe si alimenteaza nationalismul celor multi ceea ce radicalizeaza extremismul si forteaza izolationismul celor putini si accentueaza mai mult excluderea sociala-mecanismul de producerii pe banda rulanta a dezaxatilor mintali.

    • Oportunităţile de carieră şi de realizare sunt limitate, dacă nu eşti de souche, pentru toată lumea, câtă vreme trăiesc într-un sistem închis, de lagăr. Tipic statelor socialis… dirijismului, că nu suna bine în franceză să spui „comunism”.

      Adică pentru a accede la putere trebuie să fi făcut vreo Grande École împreună cu Gigel, Dorel şi Costel, să fii legat de ei prin legături de rudenie, prin prietenii vechi de decenii, să vorbeşti acelaşi dialect, să mergi la aceleaşi restaurante, să nu ai legături cu oameni din afara sistemului.

      Ca şi în socialismul sau comunismul lui Ceaşcă şi Dej: toţi aveau origine sănătoasă ţărănească şi muncitorească, se cunoşteau unii pe alţii de generaţii întregi, erau căsătoriţi unii cu alţii, cu nunta tradiţională cu văl şi mult vin roşu, vorbeau la fel, mâncau la fel. Se ştia, era o lege nescrisă care spunea că există obiceiuri burgheze degradante pe care nu le practici dacă vrei să îţi asiguri cariera, no matter what. Nu era nevoie să ţi-o impună oamenii Statului cu pistolul, ţi-o băgau în cap părinţii şi bunicii încă din copilărie.

  13. Păstrând proporțiile, explozia islamului radical de azi și tendința lui de etatizare, se aseamănă cu începuturile lui de acum 14 veacuri, în condițiile în care atunci s-a așezat în falia pricinuită de epuizarea militară și economică a celor două mari imperii aflate în război perpetuu, cel roman/bizantin și cel persan. În ultima jumătate de veac a secolului XX „stabilitatea” zonei a fost asigurată pe de o parte de echilibrul mai mult sau mai puțin durabil al antagonismului SUA/URSS cât și de prezența unor dictatori cu care atât Estul cât și Vestul au „făcut afaceri” chiar dacă pentru consumul public pretindeau că se țin cu degetele de nas. Deci mai mult pragmatism și mai puțină ipocrizie, nu ar dăuna. Vestul și aliații lui, mai mult sau mai puțin loiali și eficienți, au o răspundere directă pentru tot ce se întâmplă în zonă, fiind unii dintre inițiatori. Prin urmare, acest refugiu grotesc în „rectitudinea pozițiilor lui morale” în vreme ce oameni mor zilnic ca urmare a unor imixtiuni occidentale directe, ar trebui abandonat. Ca să se repare ce se mai poate repara, e nevoie de realism și nu ideologie (al cărei impact în zonă este oricum pătat). Când a fost atentatul de la Beirut, de care puțini s-au sinchisit în afara Libanului, Patrick Cockburn spunea că prin comparație ar fi reprezentat o zi relativ calmă în Bagdad. Iar în ce privește doborârea avionului rusesc, caricaturile apărute în Charlie Hebdo au fost de un prost gust și indecență care depășesc orice limită. Fără a mai vorbi de „reacția” la atentatul de la Ankara, indiferent cât de suspecți ori nu ar fi Erdogan și gașca lui. Avem nu doar o Europă cu două viteze dar și evident un Occident unde nu toate viețile valorează la fel. Astăzi, Sarkozy dă lecții de politică externă, făcându-se a uita că a fost principalul promotor al intervenției în Libia. Cu tupeul și nesimțirea politicienilor m-am obișnuit- dacă însă nu au învățat absolut nimic din ce s-a petrecut în ultimii patru ani, atunci ăsta e cu adevărat motiv de îngrijorare. Sau, este atât de dificil să recunoști că ai greșit, de teama unui electorat aparent căzut în tribalism și gata să-i ia șefului gâtul pe bardă la cel mai mic semn de slăbiciune.
    Dumneavoastră afirmați că Vestul ar fi trebuit să intervină decisiv acum 3-4 ani- eu cred că prin aceasta înțelegeți o ocupație de facto a Siriei de către un conglomerat militar NATO+aliați.Exceptând poate mica Iordanie, toți acești „aliați” nu prezintă mai mare încredere decât Pakistanul în lupta împotriva talibanilor. Și tot ca regimul de la Islamabad, și-ar fi urmărit interesele, mai curând folosindu-se de NATO decât urmându-i loial strategia și tactica (care, by the way, nici acum nu cred că există). Deci în opinia mea, această intervenție ar fi echivalat cu o ocupație militară pe un termen nedefinit și nu ar fi dat rezultatele scontate, exceptând poate influxul de refugiați. Dacă scenariile Pentagonului în ce privește impactul climatic în viitor asupra stabilității unor țări sau chiar continente se vor adeveri măcar partial, atunci cu siguranță nu vom putea avea un Occident asaltat de „barbari” din toate părțile și care să supraviețuiască prosper și pacific în fortăreața lui. Iar dacă intervențiile militare sînt uneori necesare, nu cred că există o soluție pe termen lung care să rămână pur militară. Mizeria economică este un catalizator perfect pentru radicalizare (chiar și în Europa). Drepturile și libertățile „tradiționale” ale europenilor au fost asimilate în structura acestor societăți în cele din urmă ca urmare a unei prosperități economice. La fel cum periclitarea ei este cea mai bună soluție pentru a le dizolva. Fără a fi un inamic al globalizării, nu sînt un fan al ei cu orice preț. După cum, nu se poate afirma că a fost bine pentru toată lumea- în mod evident, dacă facem abstracție de ideologia care îi mână, pentru unii n-a fost. După cum, în Occident puterea reală de cumpărare scade continuu de vreo 30 de ani și mai bine. Prin urmare, poate acest binom Est-Vest își poate găsi și alt mod de funcționare. Altfel, ne vârîm fiecare în buncărul lui și ‘good night and good luck’.

    • „… explozia islamului radical de azi și tendința lui de etatizare, se aseamănă cu începuturile lui de acum 14 veacuri, în condițiile în care atunci s-a așezat în falia pricinuită de epuizarea militară și economică a celor două mari imperii aflate în război perpetuu, cel roman/bizantin și cel persan.”
      Interesanta analogie. Totusi aparitia islamismului militant intr-un targusor primitiv din desertul Arabiei era improbabila si greu de prezis.
      Ceea ce diferentiaza isamismul timpuriu de cel de azi este divortul clar de civilizatia occidentala (iudeo-crestina). Pentru cine a citit Coranul nu este o surpriza sa vada cat de aproape erau discipolii lui Mahomed de iudaism si crestinism. Este chiar un capitol in Coran in care se deplange invingerea bizantinilor (numiti romani) de catre persani.

    • Drepturile și libertățile “tradiționale” ale europenilor nu sunt câtuşi de puţin tradiţionale. Sunt invenţii moderne, apărute după anii 1970. „Statele liberale” spre care priveau cu jind fraierii din Blocul Estic erau la fel de restrictive şi conservatoare ca şi URSS. Armata obligatorie, programa şcolară limitată, cenzurarea presei (francezii s-au prefăcut că renunţă la cenzurarea filmelor după 1975, dar în practică ea există şi acum), religia de stat. Şi astea erau doar fenomenele care puteau fi reglementate prin lege. Dar viaţa unui om mai e dirijată şi de soft power, manipulată de unii pe care la prima vedere nu îi remarci: presiunea familială, presiunea colegilor de şcoală, cluburile sportive, în care există „sporturi pentru băieţi” şi „sporturi pentru fete”, separarea pe grupuleţe în şcoală sau la locul de muncă, pe sexe, grupe de vârstă şi etnii.

      Nu e de mirare că unii crescuţi în acest mediu se simt mai aproape de musulmani decât de moderni :D

  14. – ”…dilema identitară şi culturală a Franţei va persista, ca şi a Occidentului pe care îl iubim, sau chiar se va augmenta, odată cu prăbuşirea multiculturalismului liberal şi redescoperirea conservatorismului identitar”. Din punctul meu de vedere, foarte bine ca se va intampla asta: pentru mine Franta este Louis de Funes, Charles de Gaulle, Alexandre Dumas, Brigitte Bardot, si altii ca ei, America este tara lui John Wayne si a Calaretului Marlboro. (desigur, puteti zambi superior ca nu am fost in stare sa produc niste modele mai ‘culte’). Toti au fost ‘omorati’ de multiculturalismul liberal, spre disperarea mea.
    – ”Occidentul şi-a exportat valorile dar mai ales mărfurile pe pieţele „lumii a doua” şi a „treia” (în curs de dezvoltare, să zicem), uniformizând practici, mecanisme, proceduri, reglementări, şi, mai presus de orice, pieţe. Ceea ce a fost foarte bine, pentru toată lumea”. Ar trebui mentionat ca acest proces de maximizare a eficientei pietelor nu s-a putut face fara disparitia naturala sau la ordin a unor personalitati politice care se opuneau acestui proces: primul, Olof Palme care era in opozitie directa cu Volvo, a continuat cu Indira Gandhi, Tito, si poate ultimul pe lista, cu voia dv., Ceausescu (ok, nostalgic ceausist :), etc., sa trecem…)
    – ”Războiul civil din Siria ar putea avea soluţii politice şi militare (iar eu mă număr printre optimiştii care chiar cred că războiul va înceta, până la sfârşitul anului viitor sau chiar mai repede)”. Mai degraba, nu: CONTINUAREA RAZBOIULUI DIN SIRIA OFERA RUSIEI NOI OPORTUNITATI PENTRU A PASTRA INITIATIVA STRATEGICA IN EUROPA. Spun ”a pastra” pentru ca mie imi este evident ca Putin detine initiativa strategica de ceva timp, Occidentul nefiind capabil sa reactioneze decat in stil ‘Keystone cops’.
    – Mi se pare deja un lucru trivial, de domeniul evidentei, ca Occidentul nu are lideri, ci doar persoane care poarta insemnele formale ale leadership-ului si care nu sunt capabile decat sa se joace cu cuvintele: chiar in dimineata asta, l-am vazut pe John Kerry la BBC, anuntand solemn ca presedintele Nobama a anuntat ca ‘so far we’ve dealt with terrorism methodically, from now on we’ll do it systematically”. Sesizati nuantele… :)
    – pana la urma, Romania si noi ca romani ar trebui sa gasim in actuala criza oportunitati de intarire a noastra ca stat: coagularea fluxurilor ce curg prin canalele ce ne leaga de mult mai puternicii nostrii aliati occidentali ar putea sa ne ofere respiro-ul necesar pentru un un control identitar mai puternic al propriilor resurse.

  15. Da, asta e solutia „domnilor, dupa dvoastra”.
    „Antoine Leiris este jurnalist la France Blue şi şi-a pierdut soţia în urma atentatelor de la Bataclan. Mesajul lui către jihadişti: „Aţi furat viaţa unei fiinţe de excepţie, dragostea vieţii mele, mama fiului meu, dar nu veţi avea ura mea”, scrie The Telegraph.”
    Da, mi-ati luat dragostea vietii mele, o fiinta de exceptie, dar nu va urasc.
    Pe fiul lui l-a intrebat cum se simte ca nu mai are mama?

  16. Merita de luat aminte ce spunea Dimitrie Cantemir cu mult timp in urma:
    „Judece, aşadar, cititorul nostru şiretenia cu adevărat perfidă, însă foarte grosolană şi proastă a legii muhammedane, adică a cărţii Curanului . Pentru că vrînd să ascundă împletiturile minciunilor sale de alte popoare, dar mai cu seamă de cele creştine, a pus asupra urmaşilor săi, ca din porunca lui Dumnezeu, o grea anatemă şi anume ca această carte a Curanului să nu fie rostită în altă limbă decît în cea arabă, nici scrisă cu alte caractere decît cu cele arabe.
    Iar aceasta, pentru ca nu cumva popoarele învăţate din acea vreme, dar mai cu seamă grecii şi latinii cărora limba arabă le era necunoscută şi neobişnuită, să afle cuvintele lui deşarte şi frumuseţile lui putrede…………..
    Căci cine dintre cei cu înţelegere ar socoti că e un merit, ca pe fiecare om — afară de muhammedan — să-l lipseşti de agonisita lui, să-i jefuieşti pe toţi de toate fără nici o teamă, să propovăduieşti că cea mai bună faptă şi de mai mare merit este să ucizi? Totuşi, legea muhammedană nu numai că îngăduie ci şi porunceşte, şi nu numai că porunceşte ci, dacă cineva nu face aceasta, îl socoate că a păcătuit de moarte. Specificul justiţiei popoarelor şi al dreptăţii sociale este ca fiecăruia să i se dea ce e al lui.
    Legea Curanului , dimpotrivă, proclamă că nimeni în lume n-are stăpînire asupra vreunui lucru, afară de cei ce urmează Curanului. Cu un cuvînt, toate şi le atribuie lor, nimic nu este îngăduit altora, nimic nu aparţine altora, nimic altceva nu socotesc a fi drept. Aceasta, deci, este partea din legea Curanului care, fiind lipsită de orice raţiune şi sens, ca o piatră ruptă din marginea prăpastiei se prăbuşeşte vertiginos în adîncul ignoranţei.
    Cred că a doua pricină pentru care filosoful mai sus amintit s-a arătat atît de scîrbit de învăţătura Curanului este faptul că Muhammed pune binele suprem în simţul extern şi comun tuturor animalelor.
    După ce le-a slăbit discipolilor săi (în lumea aceasta) toate frînele destrăbălării, îmbuibării, plăcerii pîntecelui şi a celor de sub pîntece, el le făgăduieşte şi în viaţa viitoare (unde oricine care s-a nevoit după lege nădăjduieşte să-şi ceară de la preadreptul judecător adevărata fericire şi cunună) plăcerile trupului cele fără de osteneală: lupte amoroase, fapte vitejeşti, victorii, domnia lui Bachus şi orice desfătare şi gîdilare a tuturor simţurilor ca pe un lucru prea dulce, precum porcilor celor buboşi noroiul şi mocirla prea împuţită.
    Şi mai afirmă că le va da posibilitatea să scoată din plin din adîncul larg al relei cinstiri. Acestea pe scurt spuse, dar după cum socotesc destule, le-am adus spre pildă pentru ca cititorul nostru să-l poată cunoaşte lesne pe balaur după trompă. Iar celelalte numeroase capete de şarpe cu atîtea limbi de năpîrcă le va vedea pe urmă în această carte a noastră alcătuită pe scurt”.

    • Nu stiam de acest text al lui Cantemir. Pana la un punct avea dreptate.
      Totusi pana la Luther si Biblia era doar in Latina iar la noi primele traduceri ale Bibliei in romaneste s-ua fcaut doar cu un pic inaintea lui Cantemir. Cred ca in tineretea lui Cantemir majoritatea slujbele religioase din Moldova era inca in slavona.
      Exista un alt punct comun intre Ortodoxie si Islam. Ambele curente religioase nu au suferit o reforma de tipul celei initiate de Luther. Din aceasta cauza Ortodoxia a ramas cu crez, cutume, si organizare arhaice. Dar asta e o alta discutie si ar merita un eseu intreg.

  17. O analiză lucidă trebuie să înceapă cu propriile greşeli. Şi aici ar fi două mari şi late: încercarea de a integra comunităţile de imigranţi din zona musulmană şi încercarea de a democratiza acea zona prin intervenţii din afară. Poate nu ne-am străduit destul să le înţelegem modul de viaţă şi valorile lor, în schimb ne-am avântat să le impunem modelul nostru şi valorile noastre, crezând că acestea trebuie să fie universale. S-a prăbuşit balanţa de putere din acea zonă, s-a întronat haosul şi pe valul lui s-a ridicat ISIS. Acum nici măcar razboiul contra lor nu va rezolva problema, căci va radicaliza şi restul musulmanilor. Chiar dacă mulţi dintre ei nu sunt de acord cu ISIS, ei nu vor fi de acord nici cu distrugerea lor pentru că sunt totuşi de-un sânge, dar şi pentru că nu le place să li se impună o soluţie din afară. Ce este de făcut? Trebuie căutată cu calm o soluţie înţeleaptă, la care să adere toţi. Vom reuşi? Nu cred, dar merită încercat.

    • Deţinătorii puterii şi propagandiştii vestici n-au încercat să le impună musulmanilor modelul nostru şi valorile noastre. Cei care au încercat-o, Gamal Nasser sau Saddam Hussein, între anumite limite chiar şi Gaddafi, au fost oamenii Blocului Estic, înarmaţi cu Kalaşnikoave, zburând cu Tu-16 şi construind baraje cu KrAZ-ul.

      Deţinătorii puterii şi propagandiştii vestici au făcut contrariul, au încercat să impună europenilor moravurile şi valorile musulmanilor. Sub pretextul (aparent stupid, dar foarte perfid în realitate) că îmbăsmăliţii cu burka sunt o rasă superioară de la care trebuie să învăţăm şi care trebuie să ne conducă. Rasa care nu ia credit cu buletinul, nu bea vodcă, nu ascultă rock în cluburi, nu face sex pe la colţuri, are familie şi copii, e submisivă faţă de autoritate. Adică erau un fel de creştini foarte habotnici.

      Sfântu’ Google zice că Ortodocşii Tineri, Cuvintele Ortodoxe şi alţii pe măsură erau foarte entuziaşti în ideea de a impune femeilor ortodoxe să poarte burka şi să nu se machieze şi epileze.

  18. Efectele vor duce probabil la o insingurare si izolare tot mai crescuta a individului si o dependenta de tehnologie si mai mare fortificand si mai mult inchisoarea pe care omul si-a creat-o prin tehnologie …

  19. Fara a fi de acord intrutotul cu d-l Cristian Garabet, fac trimitere la principala cauza a terorismului, mentionata in comentariul la acest articol, publicat si pe ,,Curs de Guvernare.ro”.Capitalismul nu poate decit sa reproduca in ,,mare”, caracteristicile de toate felurile, ale omulul care-l traieste politic, economic si social.O societate umana, nu poate fi altfel, decit preluind caracteristicile noastre negative, imbunatatite pe ici pe colo, de slabe iesiri spre umanism si solidaritate cu semenii nostri.

  20. Intentia globalizarii a fost si este slabirea statelor si crearea de structuri de putere transnationale. Asta in spiritul unor mituri (free trade, open society, trickle down economy, etc).
    Slabirea statelor a avut ca efect si slabirea capitalismului concurential si dezvoltarea unui nou tip de capitalism dominat de oligopoluri ascunse. Robert Reich (fost ministru in cabinetul Clinton) a publicat recent o carte care ilustreaza acest pericol al globalizarii: Saving Capitalism: For The Many, Not The Few.
    Cred ca este de preferat un stat condus de niste politicieni mediocri unor structuri transantionale conduse de oligarhi care nu raspund in fata nimanui.
    Un alt rezultat al globalizarii si slabirii statelor este incapacitatea acestora de a controla migratia capitalului si in final al cetatenior. Migratia necontrolata capitalui face dificila taxare acestuia.
    Migratia cetatenilor si amestecarea unor culturi aflate la distante de secole de dezvoltare nu putea sa nu duca la tensiuni precum cele din Franta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro