„Dacă idealul statului de drept este un element stabil al opiniei publice, legiferarea și jurisprudența vor tinde să se apropie tot mai mult de el” (Fr. A. Hayek)
Statul de drept a devenit, în ultimul timp, o temă obsesivă. În media online se aude întrebarea, uneori retorică, dacă România mai este un stat de drept. Comisia Europeană a considerat, recent, că Ungaria și Polonia sfidează statul de drept și este posibil să condiționeze fondurile europene de respectarea acestui principiu. De asemenea, accederea în Spațiul Schengen a Bulgariei și României este legată, la nivel discursiv cel puțin, de progresele în ceea ce privește statul de drept.
Supoziția din redacția știrilor cotidiene despre statul de drept este că știm deja ce înseamnă acest termen. În opinia comună, statul de drept este un concept cu semnificații intuitive. În plus, putem identifica orice abatere de la acest normativ politic. Pe de altă parte, unii autori, considerați de referință, consideră statul de drept o idee ambiguă, un concept „esențialmente contestat” sau un termen abuzat de furtunile ideologice, ce a ajuns gol de conținut. La limită, există și autori care au scris că „statul de drept e o născocire a imaginației juriștilor”, incomplet în orice tentativă de a-l defini (1).
Două tentații contrare ar putea fi ocolite pentru a pune premisele unei dezbateri privind valorile statului de drept și rule of law. Prima transformă statul de drept într-un concept-valiză, exclusiv tehnic, neinteligibil pentru opinia publică. A doua, reduce statul de drept la campaniile discursive anticorupție. Ambele sunt reducționiste. Deși nu s-a ajuns la un consens final asupra determinațiilor sale esențiale, se poate identifica totuși un nucleu conceptual și câteva note periferice.
Statul de drept este un termen politico-juridic cu origini în teoria germană a Rechtsstaat-ului, apărută la finele secolului XVIII. El a apărut odată cu reformele din Prusia privind primele coduri civile și penale. Deși Immanuel Kant este creditat uneori ca primul teoretician al conceptului de Rechtsstaat, filosoful raționalist nu folosește propriu-zis termenul în germană, ci echivalentul său în latină, status iuridicus, cu înțelesul formal de „stat guvernat de legi” sau „stat legal”. Ulterior, discipoli kantieni au reluat conceptul în germană și l-au introdus în dreptul public. Robert von Mohl (1799-1875) a fost cel care a introdus, pentru prima dată în gândirea juridică, termenul Rechtsstaat. Inițial acest concept era în opoziție cu ideea de „stat polițienesc”. În paralel cu dezbaterile din Germania, în Marea Britanie a început să se fie popularizată concepția privind „rule of law”, tradusă de obicei prin „domnia legii”. Cartea juristului whig și constituționalistul A.V Dicey, Law of the Constitution (1885), trece drept un moment crucial pentru includerea rule of law în vocabularul politic britanic.
După cel de-al Doilea Război Mondial, termenul german Rechtsstaat urmează o spectaculoasă carieră globală, așa cum notează un observator. În franceză s-a încetățenit sintagma État du Droit, în italiană Stato di diritto, în spaniolă Estado de derecho, în suedeză Rättsstat, inclusiv în japoneză există un echivalent, în forma lingvistică Hôchikokka (2). În limba română, cel mai probabil, termenul stat de drept a fost preluat din gândirea juridică franceză. Sensul naturalizat pe vremea lui Frederick al II-lea, acela de „stat guvernat de lege” indică o virtute sui generis a sistemului legal. Frederic cel Mare al Prusiei a rămas în istorie nu numai pentru reformele juridice din Prusia, ci și pentru formula de „prim funcționar al Statului”, în opoziție cu reflexele absolutiste ale monarhiilor epocii. Pe de altă parte, reflecția normativă privind ce precondiții trebuie să îndeplinească o lege coboară mult în antichitatea greacă și romană.
Un paradox e ușor de remarcat. Statul de drept (Rechtsstaat), sau domnia legii (rule of law), nu este contestat de nimeni. Pe de altă parte, pasiunile, nereținute deseori, cu care se problematizează statul de drept nu au fost însoțite de o perspectivă mai analitică și echilibrată. De exemplu, se consideră că statul de drept impune, în primul rând, legalitatea, respectarea legilor existente. Un sistem legal există și în statele totalitare și nu am spune că legile din regimurile represive ar trebui respectate integral. Absența spețelor noi de mare corupție, se spune, înseamnă dormitarea statului de drept. Deseori, statul de drept este redus la o singură semnificație, ce pune în umbră alte sensuri ale conceptului. În rândurile următoare, poate fi utilă o reprezentare mai amplă a arhitecturii statului de drept, un concept stratificat.
Statul de drept a fost consfințit ca principiu constituțional, pentru prima dată în istorie, în legea fundamentală a Bavariei (1946), apoi în Constituția federală a Germaniei (1949). După valurile de democratizare din anii 1970 și, mai ales, după colapsul regimurilor comuniste din 1989, statul de drept a fost recunoscut ca principiu constituțional într-un număr impresionant de noi democrații. La nivel supranațional, statul de drept a fost validat, de asemenea, între pilonii fundamentali ai democrațiilor consolidate euro-atlantice.
Acest proces de convergență semantică a facilitat apariția unor metodologii de evaluare a statului de drept, în forma unor check lists sau în forma unui set de indicatori cantitativi. De pildă, în Raportul anual privind statul de drept în România, Comisia Europeană accentuează trei teme – sistemele de justiție, cadrul legal anti-corupție și pluralismul media și libertatea presei. Un alt exemplu de operaționalizare a statului de drept a fost dezvoltat de Comisia de la Veneția. Metodologia folosită delimitează șase domenii: 1) legalitatea; 2) certitudinea juridică; 3) prevenția abuzului și folosirii abuzive a puterii; 4) egalitatea în fața legii și non-discriminarea; 5) accesul la justiție; 6) provocări specifice la adresa statului de drept (corupția și conflictul de interese, colectarea datelor personale și supravegherea). În fine, un index cantitativ global privind statul de drept a fost dezvoltat de World Justice Project. El acoperă opt dimensiuni: 1) constrângeri asupra puterii executive; 2) absența corupției; 3) guvern deschis; 4) drepturi fundamentale; 5) ordine și securitate; 6) respectarea cadrului legal; 7) justiție civilă; 8) justiție penală. Ultimul raport al World Justice Project, publicat în octombrie 2022, confirmă regresul lent al indicatorilor privind rule of law în cazul României, pentru trei ani consecutiv.
Fără îndoială, există tentația de a vedea în problematica extinsă a statului de drept un subiect tehnic. Parțial, acest risc nu poate fi evitat. O parte din dezbaterile actuale pot părea sterile. Pe de altă parte, nu există nicio îndoială că valorile statului de drept sunt indisolubil legate de modernizare și dezvoltare economică și, desigur, de consolidarea democratică.
Pentru prima teză, economistul Robert J.Barro este citat deseori cu un studiu clasic care arată că ierarhiile globale pentru indicatorii rule of law sunt incluse în evaluarea riscurilor de țară atunci când se decid investițiile străine (3). Cu alte cuvinte, cu cât o comunitate are indicatori mai buni pentru dimensiunile statului de drept, cu atât e mai atractivă pentru marii investitori. A doua teză, că o democrație consolidată presupune un stat de drept funcțional și robust nu necesită alte argumente. O democrație lipsită de stat de drept nu poate fi decât un „stat nelegal” sau un „stat al fărădelegii”.
Începând cu textul Constituției din 1991, România a intrat în clubul democrațiilor post-comuniste ce se autodefinesc ca fiind „stat de drept”. Revizuirea legii fundamentale din 2003 a adăugat două alineate la Articolul (1), prin care se validează principiul separației și echilibrului puterilor și principiul supremației constituției și a legilor. Cele două valori politice intră, desigur, sub umbrela principiului statului de drept.
Reinventarea statului de drept după 1989 a fost, se poate spune acest lucru privind retrospectiv, mai degrabă formală. Moștenirea „legalității socialiste”, opuse dreptului burghez ce reflectă doar interesele clasei dominante, potrivit dogmei marxiste, nu s-ar fi putut eradica peste noapte. Și din acest motiv, integrarea României în familia europeană din 2007 s-a făcut condiționat, parcursul în UE fiind corelat cu Mecanismul de Cooperare și Verificare. Potrivit ultimului Raport MCV, o serie de măsuri sunt încă necesare pentru îndeplinirea obiectivelor de referință ale României. La fel, cel mai recent Raport privind Statul de Drept al Comisiei Europene enumeră obiective specifice restante privind statul de drept. Printre ele – „asigurarea unei proceduri de consultare publică eficiente” pentru procesul de legiferare și „independență editorială a radiodifuzorilor publici”. Nu în ultimul rând, Comisia de la Veneția se va pronunța, în luna decembrie, pe adoptarea celor trei legi ale Justiției, respectiv proiectul de lege privind organizarea judiciară, Statutul procurorilor și judecătorilor, și organizarea Consiliului Superior al Magistraturii.
Acest modest exercițiu de glosare pe marginea unui principiu constituțional are ca supoziție pluralitatea viziunilor privind statul de drept. Fie că este văzut ca o expresie a imaginarului social, într-o viziune fluidă, fie că trece drept un set de constrângeri meta-juridice, statul de drept și parcursul democratic nu pot fi disociate. În Europa de est, ne spune politologul Ivan Krastev, statul de drept (rule of law) a fost perceput drept un „mit alb” al tranziției postcomuniste. Cu alte cuvinte, că toate problemele sociale și economice ar putea fi soluționate rapid, dacă s-ar consolida statul de drept. Sigur că acest argument nu stă în picioare. Teza sa este că statele est-europene au nevoie de politici reale anti-corupție, și nu de o retorică inflamată anticorupție. Argumentul său este că „politica centrată pe corupție reprezintă una din explicațiile pentru transformarea democrațiilor est-europene în democrații ale votului de protest” și conduce, în cele din urmă, la o erodare democratică ireversibilă (4).
(1) Teza lui Preworski și Maravall, 2003, in J.M. Maravall, A. Preworski, Democracy and the Rule of Law, 2003.
(2) Această observație îi aparține lui Luc Heuschling (État du droit: The Gallicization of the Rechtsstaat, in J.Meierhenrich, M.Loughlin, The Cambridge Companion to the Rule of Law, 2021)
(3) Robert J. Barro, Democracy and the Rule of Law, in B.B. de Mesquita & H. Root, Governing for Prosperity, 2000. R.J. Barro e prezent pe piața noastră editorială cu o remarcabilă carte, Avuția religiilor, Humanitas.
(4) Ivan Krastev, Corruption, Anti-Corruption, Sentiments, and the Rule of Law, in A.Czarnota, M.Krygier, W.Sadurski, Rethinking the Rule of Law after Communism, 2006.
Nu sunt un terorist gramatical, dar repetati termenul Rechsstaat.
Atentie, corect e RechTsstaat, vine de la”Recht”, dreptate.
F bun articolul.
valorile statului de drept sunt indisolubil legate de modernizare și dezvoltare economică
Extrem de adevarat. Statul de drept costa multi bani, o dezvoltare economica puternica reduce coruptia.
Am primit o avertizare ca am 1,5 euro datorii. Oare cit a costat elaborarea scrisorii, timbrele, hirtia, dar dreptatea…
Economisti de virf ne avertizeaza ca vom saraci masiv. Oare asta nu va insemna si suferinte ale statului de drept?
@Neamtu tiganu, privind cei 1,5 euro datorii, adevaratul Stat de drept este si cel Destept. Teoria si metoda lui Hammer pentru reengineering (priveste orice fel de organizatie, inclusiv statala) arata ca formele aberante ale controlului trebuie eliminate, pastrindu-se doar formele rationale, pragmatice, adica rentabile.Hammer arata exemple concrete din organizatii (USA, nu Bulgaria) in care strictetea se aplica prin controlul unor achizitii de doi bani (5 dolari) la care cheltuielile pentru control ale compartimentelor interne sint de 500 de dolari (citez cifrele din memorie). In astfel de cazuri organizatiile inteligente fac o reforma, dozeaza si reamplaseaza controalele pe flux acolo unde e folosul cel mai mare, din care toti cistiga. Nu e un exemplu de SF, ci asa se si procedeaza.
Inteleg insa esenta exemplului dumneavoastra.
Exista in Romania „Statul de drept ”? Iata o fireasca intrebare ce ne macina gindurile . Pina mai ieri (pina in 2989)Statul de Drept era practic inexistent .Deciziile punitive se luau in concordanta cu cele politice ce acopereau , ca si influenta , toate deciziile juridice (atit cit exista jurisprudenta ).Ne-am trezit in 1989 in fata unui vid legislativ .Am reusit sa producem un act numit Constitutia Romaniei , act ce s-a dovedit ,in timp ,usor transformabil si usor modificabil prin decizii singulare ale unei Curti Constitutionale mai mult atasata politicului (indiferent cine era la conducerea natiunii)decit exprimarilor juridice democratice.Nimeni nu se astepta sa trecem , in viteza , la un concept democratic in Justitie .Parcursul este cunoscut .Acum de aflam , dupa 32 de ani de framintari juridice , in alta etapa a istoriei . Razboiul dintre rusi si ucrainieni modifica si perceptia nostra asupra modelului juridic democratic exprimat .Suntem in fata unui nou an similar , din punct de vedere juridic , cu anul 1989, fiind constrinsi de ultimile decizii venite pe filiera de la Bruxelles , sa intram in legalitatea democratica totala .Legile Justitiei sunt acum pe masa judecatorilor de la CCR .Conditionalitatile venite dinspre UE sunt si ele cunoscute si sunt legate strict de obtinerea banilor din PNNR. ?Baza ,ce tine de parcursul democratic al natiunilor Europene , este chiar folosirea legilor ce, printre multe alte oferte , de de factura economica, militara si sociala , formeaza intregul numit Statul de Drept si Democratie .Nu exista alta solutie oricit ne-am „bate capul „ sa o gasim .Iliberalismul s-a dovedit doar un comunism mascat ce a trecut, rapid, la o dictatura feroce .Natiunile care se impotrivesc Statului de drept si incearca sa treaca la iliberalism vor fi infrinte .Banii isi vor arata adevarata lor forta .
Problema este simpla. In statul de drept , TOTI OAMENII, de la cel mai mic, pana la cel mai mare, SUNT SUPUSI LEGII, spre deosebire de regalitati, regimurile dictatoriale, ale bunului plac, discretionare sau corupte.
The rule of law as opposed to the rule of king, or whatever. No one is above the law. Toti oamenii sunt egali in fata legii.
Continutul legii, in statele democrate, reflecta consensul democratic.
O prostie. Legea prevede inegalitati …. in fata legii. Imunitatea spre exemplu. Interesul superior al statului, alt exemplu. Siguranta nationala , alt exemplu.
Excepțiile întăresc regulile….
Dar….
În vreme ce Polonia și Ungaria sfidează statul de drept, România, mai jmekeră, îl eludează.
Statul de drept înseamnă domnia legii… uitați-vă cum Curr…tea Abominabilă pretins Constituțională servește la protecția infractorilor, în complicitate cu Parlamentul, care trebuia să dea niște legi, dar nu le-a dat, în consecință infractorii – de sorginte eminamente politică, nota bene! – beneficiază efectiv de imunitate în fața sistemului juridic!
Cine fură o găină ia doi ani de pușcărie, cine fură milioane (dar le împarte cu partidul!) ia tot atât, dar cu suspendare!
Ce stat de drept? Sabin Gherman spunea clar: politica în România se face pe sub masă, în perioada interbelică la Capșa, acum la cantina parlamentului.
Statul de ce? De „Drept„?
Da ce este aia „drept” ?!
Hayek ala ar zice ca Statu nu ar avea dreptul sa impoziteze de nici un fel.
Un trasportator auto ar zice ca trebuie autsoatrazi, sosele si poduri … (din ce bani?!)
Altii ar zice ca toti ar trebui impozitati egal … Nu nu procentaul ca la 10 % si ala cu 2000 plateste 10% dar si ala cu 20.000. Pai e normal ca sa fie discriminat ala cu 20.000 adica sa foe pus sa plateasca 2000 pe cand ala cu 2000 doar 200? Discriminare, nedreptate, inegalitate asta mai e Stat de drept?! Nu ar fi m,ai buna o capitatie de un pol pe an? Sau fara?
E la fel de drept ca daca din motive de genu pod, drum stricat ala cu 20.000 ajunge in spital va urla ca vrea drumuri ca in Germanika unde … impzoteloe sunt mai altfel ..
Asa ca dinati ar trebui sas va lamuriti ce e aia „drept” ul ala atat de invocat …
Bizonule, 10 % din 2000 = 200, iar 10 % din 20.000 = 2000 (adica exact cat castiga I-ul, neimpozitat). Procentual, 10 % e acelasi, dar valoric e de 10 ori mai mult . Mergand pe aceeasi logica, TVA ar trebui sa fie si el diferentiat in functie de volumul de tranzactii (U A U la dezvoltatorii imobiliari ar trebui un 50 %); ba mai mult, pentru alimentele de baza (zahar, ulei, paine, lactate, carne,…) ca oricum se cumpara mai mult si mai des decat paltoanele
Din pacate tarile cu parlamente („democratii reprezentative”) nu sint democratii adevarate(poporul conduce), ci oligarhii (putini conduc). Pentru a fi democratii adevarate ar trebui ca deciziile Parlamentului sa fie supuse aprobarii cetatenilor. „Oboseala” democratiei survine atunci cind exista o mare diferenta intre interesele celor alesi și alegători, astfel oamenii isi pierd increderea in modul de functionare al societatii si prin crapaturile din ce in ce mai largi se vede trupul oligarhiei. Aspectul democratic este un efect colateral in societățile oligarhice în care economia are un aspect puternic concurențial, adică interesele celor ce detin puterea economica în societate sint divergente. Astfel cei cu bani, și implicit cu putere politica în societate, se supraveghează între ei ca nici unul sa nu aibe avantaje nemeritate datorita politicului. Din aceasta cauza tarile în care resursele minerale au o pondere importanta în PIB nu sint democratice (Rusia, Venezuela), pentru ca un grup mic de oameni poate exploata aceste resurse în interes propriu. În tările sarace resursa principala exploatata poate fi chiar bugetul statului, ei avind interese convergente în a beneficia, în interes propriu, de aceasta resursa. E ceea ce se observa în România cind, indiferent ce partid vine la putere, rezultatul e acelasi. Soluția este democratia directa moderna în care fiecare cetățean poate vota, atunci cind dorește, peste capul parlamentarului ce îl reprezinta. Ba chiar îl poate demite dacă majoritatea alegătorilor lui considera ca nu le reprezinta corect interesele. Situația României este situația oricărui structuri puternic centralizate. Statele nordice au rezultate bune pt ca au structuri descentralizate.
Cei care se gândesc ca democratie e atunci cind alegi pe cineva sa ia decizii pentru tine fără ca acesta sa trebuiască sa te consulte, ori e un bou, ori e un ticălos. E ca atunci cind ai de ales dintre mai multi hoti cine sa te fure. E ca atunci cind ai de construit o casa și alegi șeful de șantier, arhitectul si structuristul, dar aceștia nu au datoria de a se consulta cu tine. În mod sigur casa nu va arata asa cum iti dorești tu, ci cum doresc aceștia, ba mai sigur ca vei ramine și cu banii dați și fără casa. E ciudat ca in afara sferei politice, nicăieri nu vei găsi, în nici o activitate economica sau sportiva, pe cineva ales intr-o funcție de conducere și care are eșec după eșec și sa nu fie dat afara decit după 4 ani. Noi, alegătorii, trebuie sa fim consultați în privința deciziilor și dacă acestea au efecte negative sa ii putem demite oricind, nu sa așteptăm să se îndeplinească sorocul, pentru ca noi plătim, nu ei. În orice companie echipa de conducere vine cu un plan aprobat de actionari. Orice schimbare în acest plan trebuie reaprobat de către acționari și este normal asa pentru ca acționarii plătesc.
„4) egalitatea în fața legii și non-discriminarea” (ad.mea – pozitiva si/sau negativa?)
+
„politica centrată pe corupție reprezintă una din explicațiile pentru transformarea democrațiilor est-europene în democrații ale votului de protest” și conduce, în cele din urmă, la o erodare democratică ireversibilă”
Cum impacam aceste doua afirmatii cu:
– existenta plajelor (de la x la y ani/luni) de incarcerare din codul penal/civil
– cu principiul contopirii pedepselor in baza discriminarii pozitive in favoarea urmaritilor penal/inculpatilor
– cu necesitatea reala de asanare a institutiilor statului (functii votate, numite, delegate, alese prin concurs)?
Statul de drept este statul in care guvernantii fac ceea ce doresc cetatenii si nu invers .
Romania este statul in care guvernantii nu au facut nimic din ceea ce am dorit eu sa faca pentru mine si pentru societate . Am ramas in tara asta dintr-un motiv familial . Altfel mi-as fi trait viata intr-o alta societate . Si in mod sigur nu as fi trimis bani ,, acasa ” sa sustin o economie a tilhariei si minciunii . Nu imi imaginez Romania ca fiind iadul si o alta tara ca fiind raiul . Dar in tara asta minciuna si tilharia e la orice pas . Iar guvernantii ( nationali si locali ) sint cei care fura si mint cum respira .
Eu, unul, mi-as dori un stat functional, adica un stat care sa functioneze eficient, cu cheltuieli optime, cu un numar optim de fucntionari, in care institutiile „sa isi faca treaba”, sa se comporte ca un sistem in care toate elementele stiu ce au de facut si fac ceea ce stiu ca au de facut. E ceea ce s-ar numi un stat puternic, in care contribuabilul plateste taxele si impozitele stiind ca aceastea vor fi cheltuite rational, numai pentru ceea ce este util, iar contribuabilul , dupa ce plateste taxele si impozitele, pleaca multumit de la ghiseul de la care functionarul public tocmai i-a explicat calculul (taxelor si impozitelor) si si-a recunoscut eventuala greseala, statul in care justitabilul care a pierdut procesul paraseste sala de judecat – luminat de explicatiile judecatorului de ce a pierdut si de ce trebuia sa piarda, statul in care baut fiind iei taxiul si nu te sui la volan, facand praf 20 masini si luand X vieti, dupa care pleci la ‘cura de nervi’ in Elvetia, e statul in care fuctionarul public, magistratul, medicul, … platesc greselile facute; adica , e ceea ce numim colocvial ordine de drept, ordine publica, ordine … = numarul optim de functionari, care, cu cheltuieli optime functioneaza eficient.
In sec 21 statul de drept si-a cam trăit traiul.In majoritatea tarilor cu regim parlamentar, tari cu alegeri libere, executivul ia decizii critice fără consultarea parlamentelor si uneori chiar împotriva unor hotărâri ale forurilor legislative ori ale rarelor referenda (poate mai puțin in Elveția, unde exista o minimă forma de democrație directa). Astăzi media, atât clasica, cat si cea noua, „sociala”, este „creatoare de consens”, adică de modificare a opiniilor cetățenilor si de menținere a lor in prostie si dependenta fata de un grup de șmenari.
https://fr.dreamstime.com/banque-vid%C3%A9os-cerveau-obtenant-lavage-social-media-video123028218
https://www.anti-k.org/2018/07/20/la-controverse-sur-le-football-a-son-acme/lavage-de-cerveau/
Elon Musk, cetățean american născut in marea democrație numita Africa de Sud, cumpăra Twitter ca sa elimine cenzura reala exercitata de un cetățean american emigrat din India, alta mare democrație; sper sa mai trăiesc si ziua când un mogul creează un for cu adevărat independent.
WJP si comisia de la Venetia au formulat-o bine.
De acord, cu cele sustinute de dl Adrian Popescu. In Ro. statul de drept este mimat de 32 de ani. Si asa zisele consultari publice sunt formale de la nivel de ministere pana la orice loc de munca, inclusiv primariile, asociatiile de proprietari, scoli, spitale,etc. Daca spui adevarul si nu convine esti concediat sau amenintat cu formula vezi ca ti -o iei.
Mi se pare pe nedrept omisa dintre conditii,controlul de constitutionalitate,pe care Constitutia olandeza pana de curand,pur si simplu il interzicea judecatorilor,instanta specializata neexistand.Abrogarea necesara nu a mers pana la capat,ceeace,pe cale de interpretare conduce la permisiunea interventiei puterii judecatoresti in asemenea situatii.Acest tip de non- reglementare este existent in toate monarhiile scandinave,refuzandu-se practic modelul european de justitie constitutionale prin Curti specializate.Ce inseamna asta ? Ca,pana la aparitia unei sesizari personale in cadul unui proces,o lege neconsitutionala se aplica bine mersi.Cum se impaca asa ceva cu statul de drept,in care respectul Constitutiei e sacrosanct ? In majoritatea tarilor din UE se previne acest inconvenient prin interventia opozitiei parlamentare pe langa Curtile ce apara Constitutiile.Idolatria anticoruptiei nu e cheia de bolta a statului de drept nimeni nu-i contesta insemnatatea, dar respectul pentru Actele fundamentale,adoptate democratic de fiecare stat este tot ce trebuie sa constituie nucleul dur al statului de drept.Nu mai spun ca solutiile instantelor judecatoresti nu sunt general valabile,ci doar la procesul respectiv,spre deosebire de deciziile Curtilor specializate,obligatorii pentru toata lumea,cetateni si autoritati publice.
In afara de egalitatea in fata legii, o conditie esentiala a statului de drept este independenta justitiei.
In afara de egalitatea in fata legii, un element esential al statului de drept este independenta justitiei.
Sintagma în sine, statul de drept, este un non sens. Statul reprezintă o formă de organizare socială prin care un grup de oameni cu putere economică, financiară și coercitivă specializată își promovează interesele față de restul oamenilor și față de alte state. Tot sistemul de legi emise și aplicate de către stat au ca principal obiectiv interesul „superior” al statului în fața celui inferior și tolerat, respectiv interesul individual. Singurul compromis aplicabil îl constituie simulacrul de control reciproc al puterilor în stat ( puterea legislativă, puterea judecătorească și puterea executivă ) care sunt în mod necesar și obiectiv supuse corupției din rațiuni economice și financiare. Ne facem iluzii deșarte din ideea că există state în care sintagma „statul de drept” funcționează în sensul egalității de șanse, al universalității respectării legilor și inexistenței corupției. Realitatea ultimilor ani ne-a demonstrat fără echivoc adevărata funcționare a statului de drept și felul cum această sintagmă este folosită pentru menținerea și dezvoltarea statutului privilegiat al celor care dețin puterea economică, financiară și coercitivă ( armată, servicii de spionaj, etc. ).