vineri, martie 29, 2024

Greșelile lui David Cameron

David Cameron pleacă umilit de la Summitul Uniunii Europene. Juncker a fost votat președintele Comisiei Europene, în ciuda crizei de nervi britanice. După ce a supralicitat negocierile șantajând cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, e interesant de văzut ce mesaj va transmite acasă Prim ministrul britanic. Cum va justifica faptul că nu-i reușește nimic în Uniunea Europeană, deși Marea Britanie e a treia mare țară? Premierul britanic va continua probabil discursul belicos împotriva UE care va provoca și mai multă izolare pentru britanici.

Declarațiile lui cele mai recente miros a Nigel Farage. Nu doar acasă, ci și la nivel european, conservatorii se aliază cu partide care flirtează cu extrema dreaptă în Danemarca, Germania, Finlanda și Olanda, spre enervarea partenerilor din partidele centriste. Tentativa lui Cameron de a-și consolida poziția printre eurosceptici seamăna cu apropierea lui Sarkozy de Frontul Național. Grație înregistrărilor sifonate cu ministrul de externe Sikorski știm că aceasta este și părerea partenerilor europeni ai lui Cameron.

Încrâncenarea împotriva lui Juncker a fost o greșeală tactică din partea lui Cameron: prim ministrul britanic echivalează poziția unui birocrat european cu ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeana. În plus, prin retorica împotriva lui Juncker, Cameron i-a construiest lui Juncker un piedestal de federalist și de om capabil să dea mai multe puteri Comisiei Europene. Respingând orice negocieri în jurul nominalizării lui Juncker, Cameron s-a auto-exclus și din împărțirea funcțiilor cele mai importante din instituțiile europene, pentru că nici un nume britanic nu mai e vehiculat acum pentru cele trei funcții de top rămase în dicuție. Poate că acum consecințele afrontului anti-UE vor fi ușor de explicat britanicilor, însă pe termen lung Marea Britanie nu are decât de pierdut dacă nu are una dintre aceste poziții.

De ce această încrăncernare? Declarațiile susținătorilor lui Cameron – adică miniștri din guvern care sar cu declarații acomodante – ilustrează tentativa premierului britanic de a părea omul forte al situației, capabil să se împotriveasca unei Uniuni Europene potrivnice care lucrează împotriva intereselor britanice. Conservatorii britanici încearcă de mai mult de cinci ani să își impună viziunea moderat eurosceptică, iar anul acesta au reușit să formeze al treilea cel mai mare grup parlamentar din Parlamentul European – ECR. Însă această extindere a ECR s-a făcut cu multe compromisuri către partide de dreapta prea toxice pentru EPP sau pentru ALDE, ECR a recrutat chiar și din curtea lui Nigel Farage.

Dar e posibil ca numele lui Cameron să nu fie legat de ieșirea Marii Britanii din UE, cât de desprinderea Scoției din Regat. Un vot favorabil la referendumul din 18 septembrie 2014 ar fi o catastrofă geopolitică pentru britanici. În prezent sondajele de opinie nu dau nici o opțiune câștigătoare, ceea ce înseamnă că alegătorii scoțieni pot fi încă pierduți. Cu 5 milioane mai puțini locuitori, Marea Britanie ar deveni din a treia, a patra țară europeană după Italia. În plus Marea Britanie ar pierde probabil locul din Consiliul de Securitate al ONU.

Care este răspunsul lui Cameron la această amenințare? Ca orice șef de guvern în dificultate pe plan intern, acesta încearcă să-și arate colții pe plan extern. Însă, din cauza izolaționismului britanic din politica externă, singurul cal de bătaie pe care îl mai are Cameron e UE. O mică incursiune în politica externă a ultimilor ani ne arată un Cameron care incearcă să nu intre în aceleași dificultăți ca și Tony Blai. Marea Britanie a ales să se implice tot mai puțin, chiar și în zone de interes pentru Marea Britanie (cu excepția Libiei în 2011, țară care însă a fost uitată în criza recentă).

De exemplu Irak, sub mandat și influență britanciă în cea mai mare parte a secolului trecut. Marea Britanie a cheltuit peste 20 de miliarde pentru război și au lăsat aproape 500 de morți. Ministrul de externe abia zilele acestea merge în vizită la Bagdad și a aflat de dezastrul ISIL de la televizor. Influenta britanică în Orientul Mijlociu e de mult apusă. Iran, Arabia Saudită și Turcia sunt noii hegemoni ai zonei.

Ce urmează pentru Cameron? O campanie dificilă pentru menținerea unității Marii Britanii, care nu trebuie să se întoarcă într-o campanie împotriva guvernului lui David Cameron. Într-o dezbatere despre viitorul Marii Britanii, primul său ministru ar trebui să vină cu o viziune despre viitorul pe care Regatul Unit îl poate avea dacă rămâne o țară. Dacă David Cameron continuă cu discursul anti-UE și atitudinea struțului în politică externă, s-ar putea să nu aibă ce oferi Scoției ca proiect optimist pentru următorii ani.

Articol aparut pe siteul Europuls

Europuls este o organizaţie ce are scopul de a promova procesul de integrare europeană în România dar şi de a contribui la dezvoltarea unui spaţiu public european. Europuls urmăreşte să încurajeze dezbaterile publice pe teme europene prin articole și studii, precum și prin organizarea de dezbateri și conferinţe, fiind inițiatorul şi principalul organizator al Eurosfat (www.eurosfat.eu), cel mai important forum anual din România dedicat dezbaterilor pe teme europene. Mai multe detalii pe www.europuls.ro.

Distribuie acest articol

31 COMENTARII

  1. Dincolo de o catastrofă politică, Marea Britanie trebuie să prevadă pe următoarea.Poziționarea geografică o fac vulnerabilă în fața viitorului dezastru climatic, datorat încălzirii climatice- cauza creșterea conținutului de CO2 datorită activității umane. Marea Britanie se va confrunta pe termen scurt-mediu cu această problemă reală. Inundațiile din ce în ce mai dese, vremea extremă, în speță pagubele materiale și pierderile de vieți umane vor deveni din ce în ce mai frecvente.
    O viziune politică pragmatică ar trebui să lase porți deschise spre continent și nu izolare.

    • Inundațiile din ce în ce mai dese se datorează incompetenței și delăsării englezilor, nu încălzirii globale. În orice țară civilizată, ar fi de neimaginat să nu existe șanțuri pe marginea drumurilor. În Anglia, nici măcar pe marginea autostrăzilor nu există șanțuri, când plouă mai tare apa se revarsă pur și simplu de pe o parte pe alta a drumului, în funcție de relief.

  2. Nota: Juncker NU a fost votat presedintele Comisiei – abia a fost nominalizat. Votul cu pricina din Consiliu pentru aceasta a fost: stabilirea cadidaturii. Numirea in sine, tot prin vot, se face de catre Parlamentul European.
    Daca in Consiiu, unde intra doar liderii tarilor membre, pozitiile „anti-europene” sunt relativ subrede, reprezentate aproape exclusiv de catre Cameron, in noul Parlament situatia este mult diferita. Pe de o parte, procentul euro-scepticilor si anti-europenilor este mult mult mai mare, pe de alta parte acolo functioneaza inca puternic politica de partid.
    Asa ca nu m-as grabi sa il vad pe Juncker prsedinte al Comisiei, desi sansele sunt acum substantiale.

    • Salut

      1) Juncker va fi ales Presedinte al Comisiei este sigura treaba. Se pare ca nu stii, dar cele doua mari partide din parlamentul european au decis de mai bine de o luna sa il sustina pe Juncker, adica popularii si socialistii s-au decis sa il sprijine pe Juncker (Martin Schulz liderul socialistilor este de partea lui Juncker). Asa ca Juncker are majoritate in parlementul european de multa vreme. Iar despre partidele extremiste din parlamentul european, parerea mea este ca pierd timpul pe acolo si ca nu au ce impune ele, probabil vor continuua aceeasi retorica rasista si de imbuibare in sens negativ a oamenilor in tarile lor.

      2) Juncker este perfect ca presedinte al comisiei pentru Romania, si-a exprimat dorinta de intrare a Rep. Moldova in UE chiar si in dezbaterile candidatilor la presedentia comisiei dinaintea alegerilor europarlamentare, iar federalizarea Europei este perfecta pentru noi (din pacate pentru noi, am dovedit ca popor ca nu suntem in stare sa creeam o tara normala si puternica cum merita acest pamant, asa ca UE pana acum s-a dovedit un factor pozitiv pentru noi in mare marte).

      3) Cat despre D. Cameron din pacate pentru el nu se ridica la nivelul politicienilor pe care i-a avut UK cu multi ani in urma.
      Iar despre Britanici mi se pare o mare prostie cum gandesc si ce doresc ei sa faca. UK nu mai este chiar ce a fost , ganditi-va ca UK era o insula care subjuga alte tari si tot ce era bun si de valoare aduceau in UK, acum pana si Scotia vrea sa se debaraseze de Englezi.
      Multe tari care acum multi ani erau declarate tari din lumea a treia s-au dezvoltat si fac concurenta europenilor.
      Fac pariu ca putini stiu ca de exemplu in Chile este un nivel de viata asemanator cu tarile vestice europene (si la nivel de salariu).

      Cameron daca ar fi un politician care isi iubeste tara ar spune adevarul (dar nu il spune deoarece si-ar pune in dificultate pozitia in UK pentru ca englezi in acest moment nu vad adevarul), iar acela este ca in 20 de ani nici o tara europeana, singura nu mai are capabilitatea de a-si apara interesele cum o faceau acum 50 de ani (puterea tarilor europene scade constant la nivel mondial). Asa ca proiectul European este necesar.

      Nick Clegg mi se pare un politician foarte bun in UK (l-am vazut de multe ori spunand adevarul chiar daca foarte multi britanici doresc iesirea din UE crezand in mintea lor idioata ca UE este problema) dar din pacate in Marea Britanie s-a pornit asa un tavalug prostesc rasist al britanicilor si din cauza asta nu mai pot vedea realitatea (sincer au si un scazut mare de cultura si inteligenta foarte multi, la fel ca si in Romania)

    • De pe vremea lui Napoleon, lui i-a venit prima dată ideea să construiască un tunel pe sub Canalul Mânecii, dar a ajuns la concluzia că nu se poate avea încredere îm englezi :P

      Problema e că își taie mereu singuri craca de sub picioare. La dimensiunile economiei sale, Marea Britanie ar avea, în mod normal, un cuvânt mult mai important de spus în cadrul Uniunii Europene. Însă fiind mereu ”anti” (cu excepția lui John Major și Tony Blair) ajung mereu marginalizați și cu spatele la zid. Lor încă li se pare că sunt buricul pământului, ca în urmă cu 150-200 de ani, dar restul Europei de vest le-a luat-o destul de mult înainte.

      Din punctul ăsta de vedere, lucrurile sunt exact ca în România: englezii care au mai umblat prin Germania, Franța și Olanda își dau seama de înapoierea lor și de necesitatea a face lucrurile să se miște. Cei care se rezumă la concedii în Spania și Grecia votează în continuare cu anti-europenii, fără să realizeze că se îngroapă cu totul, dacă merg în direcția asta.

      • David Cameron nu este un prost, ci un politician foarte abil. Dupa ce UKIP al lui Nigel Farage a gastigat prima pozitie in ceeace priveste locurile in Parlamentul European, Partidul Conservator iesind pe locul 3 (pentru prima oara in 150 de ani cand conservatorii nu sunt pe locul 1 sau 2 in alegerile din Marea Britanie, oricare ar fi ele!), Cameron canta serenada „independentei” fata de UE, asa cum vor alegatorii lui Farage. Putin ii pasa de Uniunea Europeana si de influenta scazuta a Marii Britanii la Bruxelles, sau, intr-o oarecare masura, de pierderea Scotiei: principala lui tinta este castigarea alegerilor generale din 2015. Si daca le castiga, va drege busuiocul asa cum face orice politician oriunde in lumea asta. Daca nu le va castiga, dupa el Potopul. Dar cred ca le va castiga: acum se afla in faza aburirii electoratului britanic, adica a revenirii la ganduri mai bune a celor care au votat UKIP, dar dupa cum au decurs alegerile locale partiale de anul acesta, se afla pe drumul cel bun. Sigur ca englezii se cred buricul pamantului, au si de ce: fiecare al cincilea cetatean al planetei este vorbitor de limba engleza. Dar ca popor, englezii sunt mai ospitalieri si mai putin rasisti decat romanii, o spun in cunostinta de cauza: traiesc de mai bine de un an aici, in Regatul Unit. Daca nu era criza economica din ultimii ani, Nigel Farage nici n-ar fi existat, iar conservatorii si laburistii s-ar fi succedat la putere fara probleme. Laburistii au pierdut alegerile datorita crizei, daca si conservatorii le vor pierde, nu se stie daca laburistii vor reveni la putere „en fanfare”. Establishmentul politic din Regat este destul de ingrijorat ca sa-i mai pese de Uniunea Europeana sau Scotia.

        • Well, dacă am ajuns să manifestăm admirație pentru abilitatea unui politician de a minți și înșela, înseamnă că avem o problemă cu standardele la care ne raportăm.

          Și USL-ul a sabotat orice înainte de 2012 (regionalizarea, recensământul, explorarea pentru gaze de șist etc.) și nu cred că României îi merge mai bine din cauza asta. Chiar ai impresia că Dan Voiculescu este ”un politician abil”, demisionând și candidând din nou în funcție de instanța unde se află dosarul?! Chiar ai impresia că orchestrarea suspendărilor din 2007 și 2012 a adus beneficii României, fiind astfel proiiectele unui ”politician abil”?

          La fel stau lucrurile și cu Cameron, Marea Britanie nu va părăsi UE pentru că Statele Unite și Japonia vor folosi oricâtă presiune e nevoie pentru asta, dar ”abilitatea” lui a îndepărtat deja unele proiecte de investiții sau le-a amânat până la clarificarea poziției Marii Britanii. Provenind dintr-o famile de bastarzi (o strămoașă de-a lui a fost amanta unui rege, altă strămoașă a fost amanta altui rege, cu câteva generații mai înainte) Cameron nu e capabil decât de ”abilitatea” pe care tocmai i-ai apreciat-o, pentru că în familia lui lucrurile se fac într-un anume fel. Dar sincer, nu cred că are vreun motiv să fie mândru de asta.

        • @ Gabi – am mai explicat asta pe-aici în urmă cu vreo lună, așa că acum mă limitez la short version: dacă le spui alegătorilor tăi potențiali că UKIP are dreptate, atunci ei vor vota într-o și mai mare măsură cu UKIP, nu cu tine. Asta nu înțelege Cameron (și se pare că nici tu) chiar și după ce rezultatele alegerilor sunt cunoscute deja.

  3. Impresia mea era că locul permanent din Consiliul de Securitate se datorează statutului de putere nucleară, nu numărului de locuitori :P

    În rest, sincere aprecieri pentru faptul că s-a găsit cineva în presa de limbă română care să-l evalueze corect pe Cameron. Omul nu e capabil de nicio idee proprie, scopul lui e să meargă în direcția în care i se pare că bate vântul.

    • Doar ca in ceea in privinta lui Junker, Cameron a mers total impotriva vantului. Chiar as putea sa dezvolt un pic metafora, dar trebuie sa pastram decenta de exprimare.

      • Cameron s-a trezit mergând împotriva vântului la nivelul UE, însă a adoptat atitudinea asta anti-UE pentru că a avut impresia că așa câștigă susținători la el acasă, nu pentru că ar avea vreun motiv clar, obiectiv, de a fi anti-UE. La fel a făcut în 2008, când Virgin încerca să preia Northern Rock pentru a o salva. A sabotat totul doar pentru capital politic, atitudine care te poate avantaja dacă te afli în opoziție, dar îți dăunează când ești la putere. După cum a descoperit și Victor Ponta cu mare surprindere :)

        • Ceea ce Maggie Thatcher a facut cu abilitate, Cameron a incercat cu ciomagul.
          Mare diferenta de personalitate…..
          Si conjunctura e alta, UE e mult mai integrata azi decat acum 20 de ani. UK ar fi mare perdant, iar patronatele engleze stiu asta si au si spus-o. Si UE stie de asemenea, asa ca devine caraghios Mr.Cameron.
          PS. nu mai caraghios decat Ponta cand se zbarleste la UE/CE

    • Nu, sunt marile puteri considerate învingătoare în al Doilea Război Mondial. Nicio legătură cu arsenalul nuclear (pe care în 1946, anul formării Consiliului de securitate, nu îl avea decât SUA). (Prezența Franței poate provoca zâmbete, dar pe atunci încă putea fi considerată un actor important, în ciuda eșecurilor).

    • Chiar voiam sa pun intebarea autoarei dar consider ca mi-ati raspuns Dvs :). In fond, sunt tari care au populatie mai mare decat GB si parca mai exista si alte tari care official tin inca de GB, de coroana britanica.

  4. David Cameron si Viktor Orban au agasat pe toata lumea la Bruxelles si am auzit deja opinii de la lideri politici francezi ce sustineau in interviuri ca nu e nici un dezastru daca UK paraseste UE, oricum britanicii au intrat tarziu, au cerut tot timpul exceptii pentru ei, nu participa la zona euro si au reprezentat practic USA in interiorul UE.

    Evident, nu e nici o bucurie pentru UE sa piarda un stat puternic dar e probabil ca fara UK ar exista o mai mare omogeneitate politica la nivel decizional.

    Dezastrul poate fi insa pentru UK, mai ales daca iesirea din structurile UE se combina cu iesirea Scotiei din sistemul federal britanic.
    Pierderile economice reale s-ar amplifica datorita degradarii imaginii de „mare” putere si nu e improbabil ca intr-o situatie de criza alegatorii sa intoarca spatele partidelor traditionale pe care le vor judeca responsabile pt „esec”.

    Mai trist e ca in acest moment nu exista nici un plan B viabil al guvernului conservator britanic. A pierdut batalia anti-Juncker, risca sa piarda si batalia pentru posturi mai importante in Comisia UE sau in PE. Daca Scotia iese din Uniune, se pierde inca o batalie. Si UKIP poate creste si mai mult in sondaje, cu riscul pierderii bataliei finale de catre conservatori, in alegerile parlamentare. Opozitia laburista nu pare deloc mai breaza, ci doar mai pro-europeana la nivel declarativ.

    Trebuie inteles de catre cititorii romani ca mare parte dintre clasele politice ale tarilor europene au caracteristici apropiate de aceea din Romania: parvenitism, mediocritate, lipsa de viziune strategica, interes pentru binele public doar la nivel demagogic, grija pentru aparenta si comunicare (superioara preocuparii pentru treaba bine facuta in parlament, guvern sau administratia centrala), trafic de influenta si coruptie (dar in mai mica masura decat in tarile mai sarace foste comuniste).

    Degradarea situatiei economice in Europa nu e o intamplare, politicile publice au fost eronate si au condus treptat catre masuri populiste care au deresponsabilizat individual si au creat mari dificultati in finantarea acelor politici. Statele UE sunt acum grav indatorate si au deficite structurale. E vorba de incompetenta si risipa.

    Lipsa de viziune strategica a favorizat pierderea treptata a influentei UE pe scena internationala, agravata si de lasitatea numita „politica portofelului”, prin contrast simplificator cu „politica canonierelor” din sec.19. S-a preferat directionarea a zeci de miliarde de euro catre state subdezvoltate, ‘calmarea’ unor dictaturi, evitarea unor conflicte si razboaie civile, iar rezultatele sunt departe de a fi multumitoare.

    Din orbire ideologica, o majoritate a liderilor UE au evitat cat au putut transformarea Europei intr-o forta militara cu o politica externa coerenta, ceea ce a mentinut o dependenta de USA si o slabiciune clara in fata unor state mai mari agresive (Rusia profita chiar in aceste momente).

    Utopia unui „paradis” european, oaza de pace si prosperitate unde oricine, chiar si cand incalca legea trecand ilegal frontiere, primeste gratuit ingrijiri medicale, educatie, eventual locuinte ‘sociale’, a atras cateva zeci de milioane de imigranti, majoritar ilegali si non-europeni, ceea ce a creat noi tensiuni si fracturi in interiorul societatilor europene si a incurajat un vot anti-imigrationist, anti-islamic, in final anti-UE !

    David Cameron, Nigel Farage sau presedintele Comisiei UE, Juncker, nu au nici un fel de propuneri societale capabile sa stopeze declinul UE si sa dea Europei o mai clara identitate, frontiere mai sigure, o protectie mai eficienta impotriva dumpingului chinez, o aparare capabila sa descurajeze o Rusie imperialista, o economie inovativa si creatoare despovarata de taxele foarte mari, etc. Pentru ca nu au habar si nu vor sa intre in chestii „complicate”, preferand sa gestioneze realitatile de moment, sa controleze cate ceva de pe un an pe altul, de la o votare la alta.

    Cred ca nu e exagerat sa constatam ca liderii politici sunt depasiti de criza europeana, se observa precipitare, nepregatire, mici isterii, uneori abandon. Si multe batalii de orgolii marunte, imbecile (Orban a declarat ca „niciodata” nu va vota un luxemburghez, pentru ca dna Reding e luxemburgheza si critica tot timpul regimul ungar, asta e demn de logica de la Antena3, desi pe Viktor Orban il banuiesc ca face cam tot ce poate contra UE pentru a place stapanului sau de la Kremlin).

    Nu e de mirare ca orice fascism (drepte ultranationaliste sau panslavisme imperialiste) sau comunism (stangi extremiste, eco-anarhisti) pare atragatoar, pentru ca propune solutii transante, propune ceva „solid” (chiar daca e irealizabil), in fata incoerentei si cacofoniei UE.

    Electoratul european nu mai intelege ce este totusi „Europa”, pana unde ii sunt frontierele ca sa stie cine va mai adera sau nu, in ce conditii „devii” european si ce drepturi si obligatii ai dupa ce „devii” european, cu ce se poate opune cetateanul european cand UE pare sa ii impuna absurditati (guvernele nationale par neputincioase in fata deciziilor UE si asta ii face pe multi electori destul de furiosi), cum poate fi controlata sau macar moderata globalizarea ce aduce competitie neloiala, delocalizari ale industriei si dumping social si ecologic.

    Juncker e un federalist convins (apreciaza federalismul declarat al lui Basescu si nu se va opune aderarii R.Moldova daca Chisinaul isi face foarte bine treaba in urmatorii ani), se intelege mai bine cu Merkel decat cu vreun sef de stat de stanga, e un aparator al monedei unice, cu el UE va continua pe acelasi drum al lentului transfer de suveranitate de la state catre centrul UE din Bruxelles (de aia nu-l vroia Cameron pe langa motive de politica interna), nu se vor lua decizii strategice care sa transforme UE.

    Ar fi prudent sa avem mare grija de statul nostru national, sa-l intarim pe toate caile, economic, social, demografic, teritorial, militar, asta in cazul in care totusi, in deceniile urmatoare, proiectul UE devine unul instabil sau disfunctional.

    • Proiectul UE nu va deveni instabil sau disfuncțional în nucleul său (Inner Six – statele fondatoare) pentru că are la bază cauze sociale și economice mult mai profunde decât pot înțelege englezii sau românii. Pentru Inner Six, UE este pur și simplu o super-țară, oferind o mulțime de avantaje și niciun dezavantaj. Așa cum Bavaria n-are niciun motiv să părăsească Bundesrepublik, având numai avantaje, tot așa Germania sau Olanda au numai avantaje de pe urma existenței UE.

      Însă țările care percep UE doar ca pe o alianță economică de conjunctură (o mare parte din englezi și o mare parte dintre români încadrându-se aici) au toate șansele să-și compromită dezvoltarea viitoare, dacă nu vor înțelege de ce UE este practic singura opțiune rezonabilă pentru ele.

      • Nicio formațiune statală n-a durat mai mult de 1.000 – 1.200 de ani, așa că ”pe termen lung”, UE este condamnată la dispariție, într-adevăr :)

        Însă asta nu se va întâmpla în timpul vieții noastre, fii liniștit. Și pe termen lung, oricum vom fi cu toții morți, nu? :P

  5. Superb articol, bravo domnişoară, da’ să ştiţi că nu doar religia influenţează comportamentul politic ci şi prea multă bere neagră şi prea mult fotbal şi prea multe tabloide, însă… :)

  6. Cam toti europenii sed cu posteriorul in doua luntrii. Toti am dori izolare fata de greutatile si birocratia Europei unite. Si toti am dori beneficiile Europei unite, libertate de circulatie a cetatenilor si marfurilor, infrastructura de la Atlantic pina la Marea Neagra, pace de la polul nord pina la Mediterana, si asa mai departe.

    Cine ramine in UE va regreta. Dar cine iese din UE va regreta mai repede si mai mult. Pentru ca i se vor impune conditii de acces in UE. Ce-i de facut? Pe termen lung, e foarte clar. Trebuie sa desavirsim UE. Pe termen scurt e dubios. Probabil comertul continental ajuta pe toata lumea si toti vom progresa. Cu pasi mici. Cu rabdare dar si cu multe crize politice.

  7. sincer as vrea ca Marea Britanie sa iasa din UE, sa se faca un referendum, sa se exprime „poporul” englez si sa terminam cu tot circul asta melodramatic si cu santajele. Oricum e greu sa le mai scoti din cap oamenilor ideea ca toate problemele lor sunt legate de UE

    • @nemo:

      Nu ar fi de mirare ca britanicii sa voteze iesirea din UE intr-un eventual referendum.

      Asta pentru ca li s-a bagat in cap de catre alde Farange ca imigrantii sint problema capitala a Marii Britanii. Or, nu imigrantii din UE sint grosul. Majoritatea lor, care de altfel dau culoare marilor aglomerari urbane britanice nu sint europeni. Mai mult, sint chiar nascuti acolo.

      Un alt aspect este ca numai romanii sint vizati, spunindu-se ca nu mai este loc pentru noii veniti. Daca intr-adevar imigratia reprezinta o problema, ar trebui interzisa tuturor, nu numai romanilor.

  8. Dupa logica ta de 2 bani

    „Cameron este un nebun si un extrermist care se opune din prostie si din fudulie UE-ului”

    Daca asta e „analiza”, io-s chinez si tu esti pisica
    (scuza-mi limbajul dar crede-ma e mult mai elevat decat modul in care-l injuri tu pe Cameron)

    De obicei „fetele” sunt mai echilibrate, indeosebi in public, dar in cazul tau se pare ca ai sarit calul.

    Ca s aintelegi situatia de fapt:
    Cameron si Viktor Orban sunt singurii din UE care se opun la aceasta ora hegemoniei Germaniei
    in Europa.

    Asta pentru ca Marea Britanie e inca pe picioarele sale economic si politic si nu depinde de Germania cu nimic,
    iar Viktor Orban e singurul nationalist din UE care joaca cartea Ungariei dupa lozinca „prin noi insine”

    Restul tarilor UE
    A) sunt sau supraindatorati Germaniei ca sa mai poata deschide gura
    (Irlanda, Spania, Portugalia, Italia, Grecia)
    B) sau papagalii Germaniei (tarile Nordice, Olanda, Romania (prin Basescu dar si prin Ponta, oameni care se preteaza la orice slugarnicie politica in exterior daca lor le este „bine” etc..)
    C) sau prea dependenti economic de Germania ca sa se opuna fatis (Cehia. Slovacia, Polonia, Croatia, Slovenia)
    D) iar altii au prea multe probleme la ei casa ca sa se mai lege la cap cu ostilitatea Germaniei (Franta, Belgia, tarile Baltice)

    • Iar după logica ta de doi bani, statele ar trebui să se comporte ca galeriile de fotbal. Ca să te ”opui fățiș” Germaniei, ai nevoie de un scop. Ce scop ar putea avea Cehia să se opună fățiș Germaniei? Ce scop ar putea avea România să se opună fățiș Germaniei? Ce le impune Germania celor două țări, încât să fie atât de nesuportat?

      Ca să discuți în termeni de ”papagalii Germaniei” și să incluzi aici Olanda, asta înseamnă că nivelul tău de înțelegere nu trece de ”să moară Dinamo”.

  9. Uniunea Europeana are o structura socialista! Socialismul nu duce la progresul societatii precum capitalismul pur. Englezii care au promovat libertatea individului nu vor accepta nicodata un asemenea jug. Problema nu este Cameron.

    • Prima parte e adevărată, structura UE este (prea) socialistă și trebuie reformată. Dar partea cu promovarea libertății individului este valabilă în Anglia doar dpdv economic. Dpdv juridic, au la mare preț conceptul ”law and order”, care se traduce în practică prin faptul că abuzurile poliției sau ale judecătorilor sunt trecute cu vederea. De asta urăsc englezii ECHR (CEDO).

      Deși un judecător englez este în general mult mai sănătos la cap decât unul de pe continent, se dictează pedepse severe pentru infracțiuni minore, ca să dea lecții, iar în timpul ăsta jafurile armate în micile magazine ”corner shop”, la Post Office sau la magazinele de bijuterii sunt la ordinea zilei. Și nu, nu sunt comise de români.

      Problema cu ”law and order” nu este Cameron, într-adevăr. Dar incapacitatea de a înțelege că Marii Britanii îi va merge mult mai prost dacă părăsește Uniunea ESTE problema lui Cameron.

  10. @alex1234:

    Excelati prin grosolanie si stridenta.

    Grosolanie: autoarea este o tinara la inceput de cariera.

    Stridenta: tarile nordice stau bine pe picioarele lor; Ungaria este ‘prin banii Rusiei’.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Laura Bretea
Laura Bretea
Laura Bretea este consultant în asistență electorală pentru UE, ONU, ONG-uri internaționale și a lucrat în aproape 20 de țări din Africa, Orientul Mijlociu, America Latină și Europa de Est. În 2012 și 2013, Laura a fost Asistent parlamentar la Parlamentul European unde a urmărit dosarul Republica Moldova și comisiile de Politică externă și Dezvoltare. Este membră a Consiliului Director al Europuls.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro