vineri, mai 20, 2022

Grecia nu mai face faţă valului de imigranţi ilegali veniţi prin Turcia

Lagar de azilanti in Grecia
Lagar de azilanti in Grecia

Grecia a cerut asistenţă Uniunii Europene din cauza creşterii alarmante a numărului de imigranţi ilegali în spaţiul comunitar. Comisarul european pentru afaceri interne, Cecilia Malmström, a confirmat la Bruxelles cererea guvernului elen de asistenţă din partea Agenţiei Europene de Protecţie a Frontierelor, FRONTEX. Aceasta ar urma să trimită echipe de specialişti la frontiera eleno-turcă, unde din ce în ce mai mulţi refugiaţi din Africa şi Afganistan încearcă să ajungă în Europa. Între timp, 90% din imigranţii ilegali ajung în Europa prin Grecia, a declarat în context comisarul Malmström. Grăniceri ai agenţiei FRONTEX supraveghează deja strâmtorile dintre Grecia şi Turcia în partea estică a Mării Egee. Urmarea a fost însă că refugiaţii s-au reorientat către frontiera terestră.

Este pentru prima dată în istoria UE când un stat membru cere asistenţa FRONTEX pentru a stopa un val de imigraţie din state terţe. Cea mai gravă situaţie se înregistrează în împrejurimea oraşului Orestiada. În fiecare zi, sute de persoane încearcă să treacă ilegal frontiera Greciei. Cei mai mulţi refugiaţi vin din Somalia, Afganistan, Irak şi Iran. Ei vor să ajungă prin Grecia în alte state comunitare. Guvernul de la Atena a apelat în repetate rânduri la solidaritatea ţărilor europene. „Nu ne lăsaţi singuri în lupta împotriva imgraţiei ilegale”, au cerut de mai mute ori decidenţii eleni. Apelurile lor au fost însă ignorate în aceeaşi manieră în care a fost ignorată şi situaţia economică dezastruoasă a ţării.

Nu numai autorităţile greceşti au sesizat UE în privinţa situaţiei catastrofale a imigraţiei ilegale. Organizaţii pentru drepturile omului au înaintat zeci de memorii instituţiilor europene, atrâgănd atenţia asupra faptului că Grecia este depăşită de numărul refugiaţilor. În plus, conform reglementării europene în materie de azil – aşa numitul Acord Dublin II – mii de azilanţi scăpaţi de Grecia şi ajunşi în alte state sunt retrimişi în Grecia pentru a li se procesa cererea de azil. Atena este supusă astfel unei presiuni suplimentare: pe de-o parte nu face faţă numărului de refugiaţi noi, iar pe de altă parte trebuie să proceseze cereri de azil de la refugiaţi expulzaţi din alte state europene, doar pentru că aceştia au intrat în spaţiul comunitar prin Grecia.

Unul din miniştrii cabinetului elen afirmase chiar la începutul acestei luni la o întrevedere a miniştrilor de interne europeni că ţara sa va avea nevoie de „mult ajutor” în gestionarea acestei probleme. Christos Papoutsis propusese de asemenea încheierea unui acord cu Turcia care să permită relocarea refugiaţilor şi procesarea cererilor acestora în ţara prin care urmau să tranziteze frontiera UE. Lagărele de refugiaţi sunt şi aşa arhipline în Grecia. Dar ceilalţi miniştrii europeni nici nu au vrut să audă de posibilitatea amendării acordului Dublin II. Acest document prevede că posibilitatea acordării de azil trebuie analizată în ţara în care imigrantul ilegal a intrat în spaţiul comunitar.

Anterior, şi raportorul special al ONU pe probleme de migraţie şi tortură, Manfred Nowak, afirmase că Grecia nu va mai putea face faţă multă vreme presiunii venite din partea celorlalte state comunitare. Nicio altă ţară nu vrea să se complice cu proceduri de azil, dar responsabilitatea ar trebui împărţită echitabil în context instituţional european, spunea Nowak în această vară.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Salut Laurentiu,
    As vrea sa comentez putin mai intai asupra urmatoarei afirmatii:
    Apelurile lor au fost însă ignorate în aceeaşi manieră în care a fost ignorată şi situaţia economică dezastruoasă a ţării.

    Da-mi voie sa nu fiu de acord si sa aduc argumente. Grecia si-a batut joc de Tratatul European si de moneda euro, a cheltuit intr-o frenezie care a dus datoria statului la valoarea de 382 miliarde euro – vezi articolul urmator:
    http://www.huffingtonpost.com/2010/06/03/greek-financial-crisis-olympics_n_598829.html
    Europa si Fondul Monetar International au intervenit pentru salvarea Greciei de la dezastrul financiar cu suma de 135 miliarde euro (imprumuturi divizate pana in 2012) si au impus un program de ajustari bugetare, vezi articolul lui Peter Boone de la Center for Economic performance:
    http://economix.blogs.nytimes.com/2010/05/06/its-not-about-greece-anymore/

    Ce se intampla cu imigrantii si miorlaielile grecesti este o dovada ca vor sa mai obtina bani din partea Europei.

    • Salut!
      Multumesc pentru comentariu! Este perfect adevarat ca Grecia / grecii au facut greseli cat incape. Chiar pe toate pe care le-ar fi putut face vreodata. Dar nu au fost deosebiti cu nimic de americanii care s-au indatorat pana peste cap si care au declansat – de facto – criza internationala (prin ne-salvarea unei singure banci: Lehman Brothers).
      Nu spun asta pentru a incerca sa-i scap de vina, departe de mine gandul asta.
      Doar ca aceiasi europeni (si FMI-ul) care i-au salvat pe greci au inchis ochii frumusel permitand ca situatia financiara anormala sa ia amploare in Grecia. Daca facem un calcul, din cei 135 miliarde Euro dati ca pachet de salvare de la falimentul national, 50 de miliarde sunt pierderile potentiale ale bancilor germane active pe piata greceasca. Clever, right?
      Aceleasi mecanisme de control care acum au impus – pe buna dreptate – masurile de austeritate trebuiau sa existe si inainte, mai ales in cadrul Pactului de Stabilitate al UE. Ele trebuiau sa previna asemenea situatii, mai degraba decat sa incerce sa le rezolve. Ca la boala…
      Grecia si-a batut joc de Pact mai mult ca oricine, poate. Aici intervine o problema intrinseca a monedei Euro. Ea a fost creata pe nimic, din necesitatea de a adanci integrarea europeana, iar o moneda unica era pasul logic urmator. Euro nu a avut insa in spate o baza evolutionista naturala a unei monede, pe care – dus la extrem – o putem urmari inapoi pana in vremurile in care se facea troc. Euro a aparut in urma unei porunci gen „fiat lux” si iata moneda. Cum poate insa functiona o moneda comuna intr-un spatiu economic atat de eterogen?
      Euro nu are aceeasi putere de cumparare in toate statele membre. Nu este tranzactionat si cotat la fel in emisiuni de obligatiuni. Banca Centrala Europeana fixeaza dobanda cheie pentru economii gen Germania sau Franta cu cresteri de 1,5% in vremurile bune. Dar in acele vremuri bune, economiile emergente cresteau cu 8% sau mai mult, Grecia situandu-se printre acestea din urma.
      Iata cum e foarte simplu sa-ti bati joc de Euro poate chiar fara sa vrei.
      Cat priveste cerutul de bani, din cate am cercetat subiectul, Grecia nu vrea bani in situatia asta. Atena nu vrea sa ia bani ca sa se ocupe de cererile azilantilor. Ci vrea sa le analizeze si altii, daca vrei sa-i spui asa, sa cheltuie si altii.

  2. […] Grecia alunecă din ce în ce mai jos din multe puncte de vedere. Citind articolul “Grecia nu mai face faţă valului de imigranţi ilegali” scris de Laurenţiu Diaconu-Colintineanu, mi-am amintit de câteva repere ale dezastrului economic şi etic al acestei ţări care a dat din vechime reperele culturii europene. Laurentiu scrie următoarele: “Grecia a cerut asistenţă Uniunii Europene din cauza creşterii alarmante a numărului de im… […]

    • La cateva din remarcile tale am raspuns in comentariul anterior. Repet: nimeni nu spune ca in Grecia n-ar fi probleme care trebuie rezolvate. Trebuie. Si urgent. Doar ca laudata coeziune europeana (ce-mi place termenul asta pompos) incepe sa se zdruncine cand vine vorba de a pune umarul la rezolvarea unei probleme care ii afecteaza pe toti membri: imigratia ilegala. Ca doar nu crede cineva ca odata ajuns in Grecia, refugiatul sta prea mult pe acolo. Imediat gaseste o tara mai dezvoltata.
      Sunt curios ce se va intampla cand Romania va adera la Schengen. Atunci sa ne tinem…

Dă-i un răspuns lui Blackwater Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Laurentiu Diaconu-Colintineanu
Laurentiu Diaconu-Colintineanu este redactor RFI si contributor HotNews.ro. Si-a inceput cariera in radio, mai tarziu a inceput sa scrie pentru a ajunge in final jurnalist multimedia. In prezent coordoneaza si proiectul MedAlert.ro

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro