joi, martie 28, 2024

„Greșeală de citare” sau plagiat?

Întrebările

Îmi pun, la modul public, întrebarea din titlu. Ea decurge din ultima decizie a Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezoltării Tehnologice și Inovării (CNE) referitoare la pretinsa situație a neplagiatului, în cazul volumului publicat de ministrul Lucian Bode (LB), pe baza tezei sale de doctorat. Tinerii elevi, studenți sau doctoranzi care citesc raportul CNE în cauză ar putea număra, simplu, și ar constata, spre exemplu, că respectivul Consiliu, deși s-a autosesizat, nu prezintă în raportul difuzat pe site-ul propriu, decât analizele pentru textul din 31 de pagini. De ce numai atâtea, în condițiile în care cartea are 256 de pagini (informație dată după aplicarea TURNITIN la varianta electronică a volumului)? Au fost analizate de către grupul de lucru din Consiliul care s-a ocupat în special de analiză numai 30 de pagini sau numai pentru atâtea pagini au existat suspiciuni de plagiat? Cum au fost selectate paginile analizate de Consiliu?

Întrebările legitime care apar sunt mai multe. Universitatea Babeș-Boliay (UBB) și profesoara Emilia Șercan de la Universitatea București spun că teza de doctorat, reprodusă masiv în cartea analizată, este un plagiat. CNE susține, din contră, că nu este un plagiat ci sunt numai niște greșeli de citare/redactare. Rămâne de văzut cum vor rezolva Ministerul Educației și cel al Digitalizării această contrazicere între instituțiile lor. Este liber, legal, la plagiatul prin traducere sau folosind traducerile? Faptul că, frecvent, autorul cărții în discuție nu mai pune între ghilimele texte preluate prin traducere/din traduceri înseamnă că legea 206/2004 și ghidul propriu al CNE nu mai contează?

Asupra unor astfel de întrebări îmi propun să insist, pe scurt, în speranța că spațiul public va detalia discuția și instituțiile implicate vor reacționa.

Plagiatul prin traducere

Încep cu o constatare. La paginile 169-170 din cartea plagiată, după cum susține analiza UBB, și nu numai, TURNITIN indică paragrafe masive preluate din trei surse diferite din România.Nici ghilimele , nici trimiteri în text, la surse, nici pagini din lucrările sursă de unde au fost făcute preluările nelegitime. În plus, raportul final al CNE, cu numărul 40/18 mai/2023, nu menționează paginile respective ca fiind cel puțin suspecte de plagiat. De ce? Poate aflăm de la cei care au făcut analiza în baza căreia s-a luat decizia de „neplagiere”. Și, dacă vei compara raportul generat de softul de similitudine cu tabelul din raportul CNE, vei constata, ușor, că sunt multe alte pagini suspecte de plagiat, indicate ca atare de TURNITIN, dar care nu se regăsesc în analiza CNE.

În raportul de analiză se precizează că  „o parte din textul din pagina 20 este preluat prin traducere din altă sursă necitată, și anume Tergin, 2006.”  Este vorba de un întreg paragraf, de peste 100 de cuvinte, preluat fară citarea sursei si fără a fi marcat prin ghilimele. Este clar plagiat de bloc de text despre care referenții din grupul de lucru nu spun explicit că este vorba de un plagiat.

La pagina 21 din raportul 40, din 18 iunie 2023 se precizează că „O potențială problemă este că nu s-au folosit ghilimele.” Compararea textelor arată clar că este vorba de un plagiat de bloc de text. De ce acest fapt este „o potențială problemă” si nu o problemă de plagiere prin faptul că furtul intelectual a fost făcut prin nemarcarea textului auto-asumat , prin ghilimele. Formula „o potentială problemă” este folosită de mai multe ori ca eufemism pentru a evita recunoașterea plagiatului. În ce lucrare de specialitate au mai găsit autorii din grupul de lucru CNE această practică de evitare a adevărului, respectiv a recunoașterii plagiatului prin eufemismul „potențială problemă”?

Autorii raportului CNE în discuție justifică nemarcarea prin ghilimele a textelor preluate ilegitim de către LB prin raportare la un text de pe blogul American Psychological Association (APA). Acolo se indică, într-adevăr, că traducerile efectuate de către autorul textului în discuție pot fi considerate ca parafrazare și nu este necesar să fie marcate prin ghilimele. Aceeași prestigioasă instituție americană indică, însă, că a) este bine ca autorul în cauză să indice pagina de unde a preluat prin traducere și b) că dacă este vorba de preluarea dintr-o traducere publicată deja, atunci trebuie folosite ghilimelele ca marcaj de citare, alături de autorul și titlul lucrării-sursă. Multe dintre lucrările în engleză din care a preluat LB erau deja traduse în română. În consecință LB era dator să marcheze textele preluate din astfel de lucrări și prin ghilimele. Nemenționarea acestor paragrafe în raportul CNE, preluate din texte traduse și publicate deja în română, dar necomentate în raport, pare să fi fost una dintre schemele de bază prin care s-a încercat obturarea plagiatului LB.

Desigur, aș putea da exemple multiple. Dacă cei care trebuie să reacționeze instituțional au nevoie, o pot face.

În Ghid de integritate în cercetarea științifică, asumat de CNE, varianta din 28 ianuarie 2021, se precizează că „Preluarea prin traducerea unor texte, de orice fel, dintr-o limbă străină, și prezentarea lor – în bloc compact sau în stil mozaicat – ca text propriu este o formă de plagiat intenționat ” (p.12). Formularea din Ghid este pe deplin compatibilă cu legea 206 /2004. Și ghidul menționat și legea sunt complet ignorate din acest punct de vedere de către autorii raportului în discuție. De ce? Cert este că acest tip de evaluare, discordant cu legislația și normele de deontologie profesională, poate încuraja plagiatul prin traduceri.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Domnule Dumitru Sandu sunteti excesiv de politicos! Nu este necesar. Nu aveti de ce! Cu totii stim ca Bode este un plagiator ordinar, un analfabet ignar. Cu siguranta nici nu si-a citit maculatura folosita pentru doctorat. Stim ca cine i-a facut textul i-a luat banii si a copiat de unde a putut sa iasa numarul de pagini. Aceste lucruri sunt foarte clare pentru noi, pentru Dvs, cat si pentru membrii comisiei, niste politruci ordinari, fara sira spinarii.

    Sunteti excesiv de politicos si nu este cazul. Chiar trebuie sa ne ascundem dupa cuvinte in fata muntelui de mizerie. Bode este doar un analfabet cu functie, la fel de obraznic ca si multi altii de teapa lui. Nu avem nici o asteptare de la asemenea specimene.

    Insa mizeria morala a comisiei este adevaratul furt. Aceia sunt adevaratii infractori morali!

    • Partial sunt de acord, sansele ca teza/titlul politicianului Bode sa fie meritat sunt mici dar:
      Observ o tendinta de a transforma analiza textelor stiintifice (incl. teze) in o analiza strict matematica: „Este vorba de un întreg paragraf, de peste 100 de cuvinte, preluat fară citarea sursei si fără a fi marcat prin ghilimele”. Personal ma intereseaza mai putin daca un paragraf de 100 de cuvinte de la pagina 20 este preluat cuvant cu cuvant din alta parte cat o analiza de valoare a INTREGULUI text pentru a justifica publicarea, titlul obtinut etc. Altfel spus: lucrarea cu pricina aduce plus valoare stiintifica sau nu? Daca da, un paragraf de 100 de cuvinte nu conteaza, daca nu, chiar nu are importanta de loc daca in lucrare totul este citat ca la carte. In stiinta prefer ca persoanele respective sa dedice timp si efort pentru a produce noul decat pentru a se asigura ca toate cuvintele si citarile sunt in ordine conform legii X/Y.
      Din pacate e o tendinta incurajata de specialistii in „orice” deoarece le permite sa aiba o parere despre orice material indiferent de domeniu, de la energetica, matematica, istorie, filozofie, totul poate fi analizat pe principiul „un paragraf de 100 de cuvinte de la pagina 20”. E nevoie de specialisti in domeniu pentru a analiza valoarea reala intregului.
      Imi cer scuze, poate e exagerat in cazul de fata, dar parca imi vin in minte vestitii vlogeri care se pricep la orice si au pareri despre orice, si care isi apara dreptul lor de a comenta in orice domeniu, acoperindu-i prin nivelul de dB pe care ii pot genera pe cei care chiar se pricep la domeniul respectiv.

  2. ghilimele ca ghilimelele, mai pot fi uitate; sau nu stie, talimba! dar face trimitere in text la sursa? cum dai doctoratul unui asemenea specimen? si profii din comisii de doctorat si profii indrumatori trebuie trasi la raspundere, in cazul plagiatelor si a doctoratelor formale;
    ei au transformat lumea doctoratelor intr-o piata imunda, in care se cumpara la bucata ce vrei! si nu dau doctoratele celor care merita, dar nu platesc….. inca din anii ’90.

    • ”cum dai doctoratul unui asemenea specimen?”

      Pe baza unui scop mult mai înalt: dacă vrei să creezi un regim neo-securistic în România, dai o lege prin care bugetarii primesc 15% în plus la salariu dacă au doctorat. În momentul ăsta, doctoratul plagiat devine norma, iar oamenii pe care se poate baza regimul se selecteză singuri: în faza întâi au demonstrat lipsă de etică și de norme morale, în faza a doua au devenit șantajabili, iar în faza a treia își vor apăra cu ghearele și cu dinții pretinsa onorabilitate, spălând și pe alții de acuzație de plagiat. Deci regimul are acum oameni de bază în toate sectoarele de activitate și știe clar care sunt aceștia.

      În anii ’80, același lucru se întâmpla cu carnetul de Partid. Oamenii decenți, fără carnet de Partid, nu mai ocupau nicio funcție cât de cât notabilă. Doctoratul de astăzi e mult mai onorabil decât carnetul de Partid de pe vremuri, deci România chiar a ajuns ”pe noi culmi de progres și civilizație”, așa cum promitea regimul de-atunci.

  3. Superb spus, „greșeală de citare”!!

    O astfel de abordare face inocenta absolut orice infractiune, de la cele mai usorare, la talharie sau omor:

    – Radarul v-a suprins cu 65 km/h peste viteza legala!
    – Vai de mine, am citit gresit vitezometerul, habar nu aevam ca circulam asa de repede!

    – esti acuzat de furt din buzuinare!
    – autiobuzul era foarte aglomerat, a fost doar o eroare de paralaxa: eram convins ca bag mana in buzunarul MEU!

    – esti acuzat de viol!
    – a fost doar o greșeală de interpretare! Eram convinsa cafata a spus ca este de acord!

    – esti acuzat de omor cu premeditare!
    – a fost doar o greșeală de selectie!
    Credeam ca ii pun zahar in ceasca de cafea, din greșeală am pus cianura!

  4. Politicul manjeste tot ce atinge. Unii dintre cei manjiti se curata si renunta la functiile ce presupun obedienta fata de politic, altii se complac in mocirla si aleg sa-si pastreze sinecurile caldute, sub aripa imunda a politicului.
    Nu sunt specialist in descoperirea plagiatului, dar demisia domnului Dacian Dragos din C.N.E.C.S.D.T.I. (nu-l cunosc, dar decizia sa imi impune respect), alaturi de profilul public al domnului Bode, imi obliga ratiunea sa traga concluzia ca domnul Bode a plagiat. Asta ramane, in mintea mea, domnul Bode – un impostor plagiator.

  5. Din literatura straina se poate prelua mesajul, ideea, dar cu analiza si interpretare personala
    cu aplicare pentru o anumita situatie/caz si cu note de subsol obligatorii. Din pacate, la noi se copiaza pagini si paragrafe intregi fara nicio mentiune a sursei. In plus, in cartile cu mai multi autori, toate editurile universitare nu indica contributia fiecarui autor pe capitole si subcapitole din cuprins. Plagiatul si incalcarea proprietatii intelectuale la noi imbraca forme multiple, de la cele grosolane, la cele subtile. Iar spalarea lor este strict politica si arata politizarea excesiva a multor domenii de la noi.

  6. „Rămâne de văzut cum vor rezolva Ministerul Educației și cel al Digitalizării această contrazicere între instituțiile lor”. Nu vor rezolva nimic, asa cum nu rezolva nimic nici privind normalitatea conducatorilor de doctorat, situatia ambigua a acestora fiind in fapt ‘cauza’ aparitiei ‘efectelor’ nocive precum teze de doctorat ca aceea pusa in discutie. In fapt, conducatorul de doctorat este in intregime responsabil de continutul tezei respective, doctorandul in cauza primind atestarea pentru realizarea independenta de cercetari stiintifice similare numai dupa sustinerea tezei. Ministerul Educatiei (ME) este insa adeptul jumatatilor de masura, iar Ministerul Cercetarii, Inovarii si Digitalizarii (MICD) respinge orice masura in acest sens.
    Astfel, ME a introdus din 2018 si conditia de „a continua sa fie activi in plan stiintific” pentru conducatorii de doctorat, impusa insa numai pentru 50% dintre membrii unei scoli doctorale, in vederea mentinerii acreditarii acesteia (v. Ordin ME cu nr. 3651/2021 din 12.04.2021). Evident ca ceilalti, fara a mai avea posibilitatea reala de a coordona o teza de doctorat autentica, sunt in mod inevitabil cei mai deschisi fata de o gama larga de renuntari la respectarea standardelor de calitate sau de etica profesionala atat de catre studentul-doctorand cat si de sine insusi. Pe de alta parte MCID nici nu accepta (v. https://acesse.one/a88XB ) discutia despre norme de performanta care ar incurca probabil jocurile de interese. Normalitatea 100% a conducatorilor de doctorat, la nivelul cerintelor EU, ar fi mai mult decat usor de realizat (v. https://l1nk.dev/c5meO ) si chiar fara problemele bugetare invocate perpetuu in absenta intereselor politice. Este evident insa ca nu asa ceva se afla pe agenda guvernarii, de orice culoare politica.

  7. Din nefericire si numai pentru ca politicul accepta acest impostor la ministerul de interne crediteaza Austria sa ne dea cu flit.
    Sa se citeasca de 2 ori sa sa se priceapa asta.

  8. Acesta problema de plagiat si spalarea ei de o comisie, injustitie este doar o fateta mica a problemei, care este aceea ca majoritatea sunt in diverse organizatii, unde depaun juraminte, platesc contributii (gen masonerie), detin o ierarhie, astfel incat cei care ar trebui sa fie judecati , condamnati sunt „superiorii” ierarhici in acele organizatii. Cine ar trebui sa ii cerceteze, ghice ce, sunt si ei acolo, sunt „fratii” lor, mai mult ii acopera. Cel mai flagrant caz exte relatia Parchet – medicina legala (directorul mason Curca) pe malpraxis, unde avem mii de cazuri de omor „malpraxis” care ori nu ajung la judecata datorita rapoartelor INML, ori cand ajung sunt prescrise deja…

  9. Un alfabetizat capabil doar să citească de pe foaie nu poate fi „doctor” decît pentru colegii lui politruci și pentru subordonați. De fapt, toți care au pus laba pe cîte un „doctorat” politic n-au copiat nimic. A venit un „negru”:
    – Dom’ general/dom’ ministru, v-am adus „doctoratu”, unde să-l pun?
    Și totul cu complicitatea universitarilor/universităților. Așa se corupe o țară. Cum a zis Nenea Iancu: „Bravos, națiune, halal să-ți fie!”

  10. Hoții care-și bagă mâinile în buzunarele altora comit greșeli de buzunar, violatorii comit confuzii (neintenționate, ar putea ei spune) de persoană, alții greșesc bugetul din care iau bani etc. Greșeala e omenească. Chiar și partidele pot greși. Spre exemplu, PNL s-a aliat inițial cu USR, dar s-a dovedit că voiau de fapt să se alieze cu PSD. Guvernul a înșeles greșit că profesorii vor salarii dublate și le-a promis două salarii la pensionare (deși asta ar putea fi încadrată lejer la ticăloșie-borfășie-josnicie).
    Observați:
    – universitarii tac mâlc, atât în problema plagiatului valetului Bode, cât și în cea a grevei profesorilor;
    – Academia Română tace mâlc, la fel în ambele cazuri. Un aviz al Acedemiei Române ar cântări greu. Pronunțați-vă, băi senili-patrioți-masoneilor!!!
    – președintele Consiliului Național de Etică și-a dat demisia DUPĂ pronunțare, nu înainte, el fiind, din ce-am citit, și angajat al universității care era parte în procesele cu Bode. Astfel, dl președinte al înaltului for de etică n-a sesizat că avea o dilemă etică. Tocmai domnia sa.
    – Universitatea Babeș-Bolyai, unde predau oamenii Serviciilor, ar putea mâine să facă curat în problema Bode, prin hotărâri ale senatului universitar și în virtutea autonomiei universitare. Și-ar putea chiar să dea și CNATDCU în judecată și chiar pe Bode. Și să meargă până la instanțele europene.
    Cel mai mare câștig din toate cele se se întâmplă în ale doilea mandat al Marelui Dulap Educat este realizat de lumea interlopă care s-a unit cu lumea noastră politică, economică, universitară etc. Fără ca sfintele idealuri interlope să fie trădate. Am ajuns o gelatină puturoasă compusă din moluște alunecoase și fără Dumnezeu, la marginea Europei.

  11. Pe de o parte, respect hotararea dlui prof Sandu de a continua dezvaluirea viciilor profunde atat din asa zisa lucrare de doctorat a numitului L Bode, cat si mai ales josnicia evaluatorilor respectivei lucrari. Nu trebuie uitat, nu trebuie incetat sa fie aratata frauda, pe asta se bazeaza si nenumaratii ipochimeni cu titlu de doctor ce abia pot citi un text usor, fara termeni de specialitate, in aparitiile lor publice.
    Ca dl prof o face pastrand rigoarea si politetea stilului? Cunoscand-l, cred ca nici nu stie altfel. Dar mai important: doar asa devine clar pentru cine vrea sa vada ca veleitarii agramati sunt din alta lume, titlurile obtinute fraudulos nu ii aduc in lumea intelectuala.
    E trist totusi ca dl prof, si altii ca d-sa, trebuie sa isi piarda timpul in analiza unor insailari fara nicio valoare stiintifica, condiderate lucrari de doctorat doar prin josnicia fara margini a atator si atator universitari din comisiile romanesti.

  12. Domnule Sandu, cred ca scriind astfel de articole, duceti subiectul plagiatelor notorii, vizibile din avion si detectabile si de catre un elev de clasa a IV-a, in derizoriu.
    Este ca si cum as pune problema eficientei unui punct de sudura, in conditiile unui bransament ilegal la o conducat de gaz.

  13. Documentul e facut ca sa fie spalat plagiatul.
    Concret in pagina 15 (pt o figura de la pagina 81) avem urmatoarea afirmatie: „Nu a fost găsită în alte publicații, probabil că este originală”
    De fapt figura se gaseste in urmatoarea lucrare: Research to Integrate Productivity Enhancement, Environmental Protection, and Human Development https://ecologyandsociety.org/vol5/iss2/art32/

    • Citez din textul dvs. „Prin plagiere de idei spațiul cultural românesc se îmbogățește cu noi idei, devine mai complex, iar viitoare generații se vor putea bucura de asta. Este ceva similar proceselor de preluare fără citare din vechime, când nu conta cine este autor, ci transmiterea transgenerațională a cunoașterii, a ideilor.”

      Să înțeleg că promovați plagiatul de idei. De ce trebuie să plagiem idei, când putem traduce și promova textul original sau putem populariza, difuza, comenta ideile autorului? Poți să faci lucrări de comentariu critic, originale, în care să discuți ideile cuiva. Mă întreb ce căutați într-o comisie de etică și în învățământul universitar cu asemenea idei. Și pentru informarea dvs., furtul de idei în Antichitate îți atrăgea oprobriul public. Platon a încercat să cumpere unele lucrări ale lui Pitagora și pentru asta a fost suspectat de plagiat. Puteți să aflați mai multe din Diogene Laertiu despre perspectiva etică a anticilor în privința furtului de idei. Lumea academică este la pământ dacă un membru într-o comisie națională de etică nu înțelege conceptul moral și juridic de proprietate intelectuală. Candoarea dumneavoastră mă lasă perplex.

      • Bună dimineața domnule Diogenes,

        Mă bucură că ați parcurs micul meu text și vă sunt recunoscător. Desigur, textul poate fi citit în mai multe registre, chiar dacă e scris sub cel al candorii binevoitoare. Până la urmă e o descriere realistă a situației din spațiul academic, în care mulți profesori au plagiat idei când compilează manuale, chiar eu am documentat prin 2004 un astfel de plagiat de idei aici http://www.plagiate.ro/Probatoriu/postolache.c.2000aa.pdf Eram la fel de revoltat atunci ca dvs acum, dar am aflat de la consiliul profesoral al facultății de biologie de atunci că totul e ok, că se pot prelua până la 30% dintr-un manual dintr-o singură altă carte. Tot nu mi s-a părut ok răspunsul și am căutat mai departe, ca la nivel de rectorat, de data aceast nu scris și ștampilat, să aflu din nou că e ok și mulți profesori făcând asta nu se poate pune problema să condamnăm așa ceva. Tot ce am mai putut să fac a fost să încep să contribui cu texte publicistice în domeniu, cum este cel de aici scris după această experiență https://www.contributors.ro/ce-inseamna-a-plagia/

        În aceste condiții, cu timpul, am început să mă întreb dacă nu cumva e ceva bun cu plagiatul de idei. Și mi-am adus aminte de regretatul Profesor Mihail-Radu Solcan de la filosofie care la examene când cineva era prins cu servite nu-i dădea afară, cum dorea seminaristul, mai tânăr și mai revoltat ci zicea cam așa: lasă-l măi că măcar a citit ca să scrie foaia aceea, i-o fi rămas ceva în minte. Studentului i se lua numai servita și din ce mai ținea minte poate că reușea să scrie ceva, poate chiar să ia examenul.

        Iată, domnule Diogene, am ajuns poate și eu la vârsta înțelepciunii domnului Solcan, care mi-a fost și coordonator de licență. Dacă domni politicieni doresc să învețe câte ceva plagiind idei, așa cum fac numeroși profesori din universitățile noastre când scriu note de curs și manuale, nu cumva e un pas înainte în cultura noastră? Nu știm să scriem creativ, e adevărat, nu avem încă acele competențe cognitive avansate de felul celor 4 și 5 din slide-ul 5 de aici https://drive.google.com/file/d/1oD7Bv0dM9XLPC6YJn9si4JNXM1erSGyU/view?pli=1 (o prezentare a CNECSDTI susținută de mine luna asta la Brașov la o conferință de etică), dar măcar facem un efort național să internalizăm competența 1 (compilare), poate chiar și 2 (început de parafrazare). Oare e puțin lucru?

        Desigur, în raport cu a avea idei constructive și a produce cunoaștere e puțin, dar suntem pe drum, cândva se va produce și în țara noastră cunoaștere. E ca la șah, acum mutăm calul, mâine învățăm o deschidere, apoi vom urmări partide model, etc.

        M-am abținut să dau note ironice explicite textului pentru studenți despre plagiatul de idei și acestui răspuns, ar fi foarte simplu, dar la ce ar folosi? Putem schimba realitatea ironizând neputința noastră culturală generalizată? Nu e mai de folos să descriem obiectiv realitatea și să acționăm asupra cauzelor, nu asupra simptomelor, pentru a o schimba în bine?

        Soluții pentru depășirea situației mi se par a fi:
        – deja de la nivel de liceu oamenii să aibă competențele de compilare și parafrazarea, la licență pe cea de analiză critică, astfel încât la doctorat să nu fie nevoiți să numa aplice compilarea necritică.
        focalizarea investițiilor și concentrarea resursei umane în câteva universități care să ofere niște modele organizaționale de formare completă a resursei umane fără nici un rabat intern.

        Vă mulțumesc încă odată pentru atenția de a fi citit my two cents.

        cu prețuire,
        Virgil Iordache

  14. Romania este condusa de aceeasi clasa politica securistoida obisnuita sa fure si sa profite de acest popor. Au aceeasi mentalitate comunista incepand de la Cotroceni si pana la ultima secretara din Guvern. Asadar, nu trebuie sa ne mire ca astazi plagiaza si isi dau titluri de doctori fara numar. Dar cine i-a tradus lui Bode articolele in alte limbi? Stie Bode Engleza sau Franceza sau Germana?

  15. Plagiatul este o încălcare a proprietății intelectuale și trebuie sancționat ca atare. Nu CNE trebuie sa se pronunțe, ci Justiția. In ceea ce privește citările, chiar si cu ghilimele, se admite în mod curent doar reproducerea unor fragmente scurte (max 10 cuvinte, daca nu ma înșel) cu indicarea sursei. Nu se admit scuze ca „am uitat sa pun ghilimele” (mai bine zis „cel care mi-a scris teza a uitat…”).

    • Nu stiu de ce insista lumea sa analizeze activitatea „stiintifica” a politicienilor dupa criterii tehnice (10 cuvinte, ghilimele,citare, legea 2004).

      Va dati seama ca sugerati sa evaluam teza scrisa in 2018 de un deputat dupa o lege scrisa in 2014 de alti deputati. Sper ca va dati seama ce solutie „ideala” vor reusi sa gaseasca deputatii din 2023 daca isi dau seama ca interesele deputatilor din 2004 nu mai coincid cu ale deputatilor de astazi. O lege noua care sa albeasca totul nu e greu de scris.

      Personal voi acorda prioritate hotararii UBB, care are ceva sanse (daca au procedat corect principial) sa fi apelat la opinii ale unor experti in domeniul tezei care sa fi judecat valoarea stiintifica a tezei. CNE ar trebui sa verifice doar daca UBB a parcurs pasii necesari si sa isi decline competenta in ceea ce priveste judecarea efectiva a tezei (putin probabil ca cei 23 de membri sa fie toti experti in „Securitatea energetica …”)

  16. Și dacă acest fenomen e prezent în cele trei universități venerabile/onorabile din România, adică la Iași,Bucuresti si Cluj,ordinea e pur cronologică, mă întreb care e situația acestor școli de felceri in știința din toate târgurile țării,care se numesc abuziv școli doctorale, conduse de doctori în știința care excelează prin…ignoranta doctă, de care vorbea cândva, într-un alt context, un mare gânditor.

  17. Pertinenta si mult prea eleganta pentru speta in discutie, analiza profesorului Dumitru Sandu, revoltatoare interventia lui Virgil Iordache, caruia trebuie sa-i recunosc talentul de a face din alb negru si din negru alb, dupa cum are interesul. Daca un membru CNE (sau poate chiar mai multi?!?) ne spune ca plagiatul de idei este acceptabil, ba poate fi chiar benefic, poate ar fi mai bine sa renuntam la orice concept de etica sau institutie care pretinde ca vegheaza asupra eticii, si sa dam liber la haiducia intelectuala, fara a ne mai mira ca traim intr-o lume stramba si fara a ne mai intreba cum va arata lumea copiilor si a nepotilor nostri.

    • Chestiunea cu plagiatul de idei este opinia mea personală fără nici o legătură cu un caz sau altul anume, puteți observa că data textului este din luna aprilie. Cât despre modul în alb și negru în care ne propuneți să gândim cu toții, sunt de părere că este preferabil unul nuanțat și rezonabil. Unde am ajuns ca societate cu abordări în alb și negru putem vedea cu toții. Se pot păstra diferențe între opiniile noastre și dacă le avem nuanțate, fără purisme și radicalisme.

      • Daca am ajuns acolo am ajuns, este in primul rand datorita faptului ca insi cu o moralitate indoielnica ajung sa predea celorlalti lectii de moralitate, ba chiar sa redefineasca conceptele morale dupa propriile si derizoriile lor standarde.

        • Ca sa fie mai clar, dl Virgil Iordache este coleg de facultate cu dna prorector Chifiriuc din UB, care nu o fi votat decizia blamabila a CNECSDTI, cum s-a spus, dar o legitimeaza atata timp cat o accepta si nu-si da demisia.
          Etica, dar doar pentru cateii mai mici!

  18. Mulțumesc celor care contribuie la aceasta dezbatere necesară. Sunt convins că și instituțiile care ar dori să corecteze erori de decizie în domeniu vor găsi și în această dezbatere sugestii importante. Pe scurt, mă refer aici numai la plagiatul de idei. Probleme nu sunt ghilimele pe care LB „a uitat” să le pună unde trebuie. Problemele grave sunt legate de plagiatul de idei și de tentativa de a omite în interpretare faptul că plagiatul prin traducere este și plagiat de idei și plagiat de structurare a frazelor. În loc de ghilimele puse unde trebuie se putea face indentare a textului preluat, cu notarea in text a autorului-sursă și a paginii de unde au fost preluate. American Psychological Association, invocată prin citare trunchiată în dezbatere, nu interzice o astfel de procedura. Dimpotrivă, o recomandă. Prin traducere nemarcată, însă, ca citat – prin ghilimele, indentare sau similar – este mascat plagiatul de idei, clar incrimnat de legea 206/2004 (vezi articolul 4, alineatul d, din lege). Decizia 40/18 iune/2023 semnată de către CNE intră clar în contradicție cu legea 206/2004. Decizia CNE tinde să justifice plagiatul de idei, realizat ca preluare ilegitimă prin modul de citare. În plus, nu trebuie omis faptul că o eroare sistematică de citare corectă – unde trebuie și de câte ori trebuie – este sau intenție mascată de plagiat sau necunoaștere gravă și de către doctorand, coordonatorul lucrării sale de doctorat, comisia care a validat teza și editura care a publicat cartea. Ce cred cei care au semnat sau contrasemnat hotărârea CNE în cauză? Cum poate fi corectată eroarea?

  19. Mulțumesc, Edi. Problema este departe de a fi secundară. Nu vizează o persoană ci pur si simplu toleranța la frauda intelectuală în Romania, reglementările din domeniu și (ne)aplicarea lor. Ignorarea sau mascare plagiatului de idei și a celui prin traducere, indiferent de domeniul științific, intră în contradicție cu legea 206/2004. M-aș bucura ca argumentele date aici, dar și în dezbaterea de pe Linkedin, pe tema, să ajungă la cei care iau decizii în domeniu, respectiv la CNE, CNATDCU, conducerea MCDI (Cabinetul Ministrului, Oficiul Juridic) și a Ministerului Educației.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dumitru Sandu
Dumitru Sandu
Dumitru Sandu. Profesor la Facultatea de Sociologie și Asistență Sociala, la Universitatea din București, cu studii și cursuri, în perioada actuală, pe teme referitoare la migrație transnațională, construcție identitară europeană și dezvoltare comunitar-regională.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro