joi, iunie 13, 2024

Grila unică de salarizare: istoria unui eşec politico-sindical şi cum ar trebui procedat corect

Avem în România o administraţie publică stratificată precum castele din India, în care brahminii din Finanţe, Justiţie sau ăia cu epoleţi n-au nimic de-a face cu paria de prin Cultură sau primăriile de comună; viaţa lor decurge după alte reguli. Ultimii – sau noi, cetăţenii – nici măcar nu putem afla care e nivelul real de salarizare în instituţiile binecuvântate ale statului, pentru că el e escamotat deliberat după un paravan de aranjamente complicate, bonusuri şi sporuri greu de cuantificat, tocmai ca să nu avem o dezbatere publică raţională şi un consens asupra unor reguli transparente şi acceptate.

Nici măcar pentru funcţionarii publici – care în România reprezintă doar puţin peste 10% din cei vreo 1.3 milioane de bugetari, deoarece, spre deosebire de Franţa, universitarii sau medicii din spitale de stat nu sunt consideraţi la noi fonction publique – nu avem o grilă unică şi transparentă a lefurilor. Deşi am copiat în principiu sistemul administrativ francez, noi avem de fapt atâtea corpuri de funcţionari publici câte ministere şi agenţii există, mai bine sau mai prost plătite în funcţie de influenţa pe decizia bugetară, descurcăleala şefilor sau greutatea lor în partide şi, probabil, numărul de acoperiţi la vârf puşi în coasta ministrului ca să-l ghidoneze şi/sau spioneze. Iar dacă asta e adevărat pentru cei 10% funcţionari publici, ce să mai discutăm despre restul de 90% bugetari non-funcţionari, între care grosul sunt cadrele didactice şi cele medicale?

Sunt zero şanse să ajungi la un aranjament al lefurilor în sectorul public corect, acceptabil pentru oameni şi suportabil pentru buget pe calea pe care s-a mers de vreo douăzeci de ani încoace, de când economia României s-a stabilizat după oscilaţiile tranziţiei şi s-a intrat pe traiectoria de creştere determinată de atracţia gravitaţională a UE. Adică cu cârpelile periodice pe care le vedem, băgarea gunoiului sub preş, jocuri de forţă între ministere, în care cel cu putere politică mai mare îşi face propriile şmecherii salariale pe sub masă, în vreme ce alea mai amărăştence trag targa pe uscat, totul punctat din când în când cu mari explozii de nemulţumire ca cea de acum.

Care ar fi alternativa? În teorie e simplu, e aritmetică de şcoală generală: în fiecare an există o anvelopă salarială dată de încasările la buget, care evident nu poate fi depăşită. Să o notăm cu 100%. Ştim câţi bugetari avem în plată; să zicem 1.3 milioane. Împărţim suma la numărul de persoane şi avem salariul mediu pe sistemul bugetar, notat cu coeficientul 1. De aici pornim marea negociere naţională ca să stabilim cine va fi sub medie şi cine va fi peste medie, şi anume cu cât, aruncând pe masă toate argumentele pe care le-aţi mai auzit: vechime, studii, importanţa domeniului, riscuri, gradul de concurenţă pe care îl exercită sectorul privat pentru profesia respectivă etc. Tot ce e factor legitim se pune în această oală comună şi se lasă la foc mic de negocieri între instituţii şi cu partenerii sociali şase luni, un an, cât e nevoie. Să fie Justiţia cu coeficient mediu 3, Sănătatea cu 1.5, Educaţia cu 1 fix, iar funcţionarii de primărie comunală cu 0.85? Să fie altele nivelurile? Iar apoi cât să fie pe fiecare diferenţa între debutanţi şi seniori? Nu ştiu, dar e nevoie să decidem împreună toate astea, la vedere, nu pe după perdea.

Nu e simplu, e cu multă ciorovăială şi ipocrizie – dar astea le avem oricum permanent, nu? Ideea e că la capăt obţii o matrice de coeficienţi, unii sub-unitari, alţii supra-unitari, care înmulţiţi cu numărul de poziţii echivalente şi salariul mediu din anul acela va da fix suma de 100%. Logica acestui sistem e una de fier, de la ea oricum nu te poţi abate, pentru că nu poţi plăti nici azi mai mulţi bani decât ai. Diferenţa uriaşă faţă de ce se întâmplă în prezent e că matricea ar fi una transparentă, deschisă discuţiei şi agreată de toţi (mă rog, majoritatea). În loc de asta, azi aceeaşi sumă totală e împărţită haotic şi opac, cu alocări peste rând, dat la gioale între instituţii, grupuri care trag în jos pe altele ca să se căţere ele mai sus în piramida salarială etc. Aşa arată concurenţa distrugătoare a jocului de sumă nulă şi fără reguli, în care forţa întodeauna câştigă. Iar perdanţii aici vor fi sistematic, mă tem, exact cei care sunt acum în stradă, deoarece concesiile pe care le vor obţine eventual vor fi curând erodate ori prin inflaţie, ori prin depăşiri pe turnantă în miez de noapte ale sectoarelor bugetare influente, ca de fiecare dată.

Un alt avantaj al grilei salariale exprimate în coeficienţi, nu în sume RON, ar fi că nu trebuie modificată de la an la an: dacă încasările la buget cresc o dată cu PIB-ul, atunci creşte proporţional valoarea în bani a coeficientului 1, deci şi funcţionarul cu leafă 0.75, şi cel cu leafă 1.25 va şti imediat cât primeşte în plus. Dacă vrem măriri absolute ale salariului mai rapide decât atât, calea e una singură: reducerea numărului celor 1.3 mil angajaţi, pentru ca valoarea coeficientului 1 să fie mai mare; dimpotrivă, dacă angajăm mai mulţi, valoarea lui 1 scade. E ca pe salteaua cu apă.

În fine, sistemul transparent şi raţional ne-ar permite să proiectăm deliberat un nivel rezonabil de diferenţiere: să zicem un raport 1:6 între leafa cea mai mică şi cea mai mare din sistemul bugetar. Sau altul; cât vreţi voi, sau mai bine zis cât ne înţelegem cu toţii în marea negociere naţională. Astăzi, în sistemul bazat pe haos inter-instituţional, trafic de putere şi opacitate programată, nici măcar nu putem calcula acest raport cu precizie. E nevoie mereu de câte un proiect de cercetare, smulgerea datelor cu forţa din diverse surse, ameninţări cu tribunalul şi Legea 544 – şi nici atunci nu poţi fi sigur la final că ai descoperit toate învârtelile cu salarii şi beneficii colaterale din prin ungherele birocraţiei româneşti.

Paradoxul e că logica de fier a constrângerilor bugetare funcţionează oricum tot timpul, fiindcă n-are cum fi altfel: totalul lefurilor trebuie să se încadreze în anvelopa naţională, că bani din cer nu pică; iar distribuţia banilor între cei 1.3 milioane de bugetari are evident o medie, un raport min/max sau ce alte măsuri ale dispersiei preferă cineva. Doar că ele sunt invizibile, acoperite de o ceaţă groasă întreţinută şi din delăsare guvernamentală, dar şi intenţionat: de ce să ne batem capul să clarificăm nişte lucruri, doar ca să ne punem oamenii în cap? Dacă vor cere apoi un loc la masa deciziei? Nu mai bine îi ţinem ca acum în întuneric, ceea ce ne permite să promitem fiecăruia chestii care, însumate, trec bine de totalul de 100%, deci e clar că nu se vor aplica decât aleator şi temporar, dar ei vor observa asta abia mai târziu, şi preferabil nu pe mandatul meu?

Cu alte cuvinte, regulile aritmeticii bugetare funcţionează indiferent ce strigă unul sau altul, doar că politicienii şi comentatorii le ascund într-un ocean de gargară populistă, isterii şi afişarea demonstrativă a virtuţii, până nu se mai înţelege nimic. Cetăţenii sunt trataţi ca nişte copii care trebuie feriţi de decizii grele, deşi inevitabile, pentru că sunt prea imaturi ca să le ia, deci sunt legănaţi cu cântecele şi dulciuri ca să nu se obosească gândind. Cum să mă apuc eu, ministru, să explic unei categorii de angajaţi că ei au coeficient salarial 0.7 sau 0.8 deoarece argumentele x, y, z, ce, am înnebunit? Dar, evident, ştie toată lumea că unii vor fi totdeauna sub medie; e imposibilitate matematică să fie toată lumea peste medie.

Acest eşec jenant de a trata cu maturitate chestiunea salariilor publice în România are, cum spuneam, o istorie lungă, punctată cu promisiuni guvernamentale ferme, memorandumuri şi proiecte cu bani şi asistenţă tehnică, experţi străini care au venit cu modele comparative din Vest şi au ajutat cu simulările: programul PAL al Băncii Mondiale acum două decenii; PHARE al UE în pre-aderare; OECD şi prima rundă de fonduri structurale după aceea; şamd. De fiecare dată guvernele au dat îndărăt şi au lăsat şantierul de izbelişte, neterminat, şi uneori chiar banii neluaţi, doar ca să nu-şi asume genul ăsta de răspundere colosală. Şi mă tem că nici sindicatele n-au presat cine ştie în direcţia corectă, ori din neştiinţă, ori din propriile lor calcule sectoriale similare cu ale ministerelor: au cerut măriri de lefuri (absolut normal, în democraţie) dar nu şi limpezirea mecanicii după care să se facă aceste măriri într-un fel echitabil pentru toată lumea, nu doar pentru o categorie sau alta.

Rezultatul? Cel de azi, în care cei cu pâinea şi cuţitul (justiţia, instituţiile de forţă) sunt unde sunt cu schemele salariale, decuplate de realitatea economică şi bugetară dar acoperite de proceduri beton şi limbă de lemn, în afara oricărui sistem imaginabil de coeficienţi acceptabili; iar cei de la baza piramidei nu mai găsesc scara pe care să se urce şi ei vreo două trepte, pentru că au tras-o ceilalţi la ei în barcă şi au fugit cu ea. PNRR e probabil ultima ocazie de a face un pic de ordine în acest viespar de interese şi e de apreciat curajul (sau inconştienţa) întregului guvern din 2021 care a trimis asemenea angajamente de reformă la Bruxelles. Numai că de atunci se fac deja doi ani iar succesorii de la Finanţe şi Muncă trag de timp şi se uită la calculele de genul ăsta precum curca-n-lemne. Dacă nici acum, sub ameninţarea nucleară a tăierilor severe de fonduri UE, nu ne vom putea pune ordine în buget şi salarii, astfel încât unu plus unu să facă doi, şi nu trei, atunci chiar că nu vom mai reuşi niciodată.

Distribuie acest articol

120 COMENTARII

  1. Din pacate UE a ajuns o imensa pusculita condusa de niste ratati fara viziune, la fel cum Rusia este o imensa benzinarie condusa de un nebun. Ca sa afirmi ca PNRR este „amenintare nucleara” mi se pare o sminteala. Poate pentru unii jurnalisti este o amenintare, pentru ca sunt platiti de la Bruxelles, la fel cum sunt platiti cei de la televiziunile din Romania sa faca propaganda.

          • sunteti un consultant bun si ceea ce propuneti este de bun simt.
            problema este ca nu se poate aplica asa ceva, niciodata.
            de ce?
            pai cum mai flutura clasa politica avantaje si una-alta in fata administratiei ca „sa mai maninca” si gura dumneai ceva?
            ce discutam noi aici?
            niciodata nu va prima un sistem clar, coerent si deschis, ci unul incalcit, incoerent si inchis, ca sa poata trage avantaj cel care politic sta la butoane si apasa dupa bunul plac.

    • Nu PNRR este „amenintare” ci pierderea banilor din PNRR!
      Iar daca „ai nostri” sunt competenti, n-au decat sa faca Romania sa grebleze atatia bani din economia care duduie, incat sa nici nu le mai trebuiasca banii din PNRR >:

  2. Taierile de fonduri ? floare la ureche pt politicienii nostrii, mizele sunt altele.
    Ordine in buget si salarii n-o poate face clasa politica romanesca de la putere, ordinea poate veni numai din exterior ( comisie de experti independenti politic) iar clasa politica n-are decat s-o accepte sau s-o refuze cu toate consecintele politice, care pot fi acestea ?
    Daca nu se va ajunge la solutii demne de luat in seama, gruparea AUR va deveni foarte puternica.
    Este fenomen valabil pt intreaga Europa, in Spania la alegerile locale dreapta a castigat, in Germania AFD ( AUR-ul lor) este in plina ascensiune iar in Franta dupa Macron va veni cu siguranta cineva de la Front National.

      • Politicul decide tot, dupa cum ii duce capul fara sa tina cont de experti, nu consultanti externi, consultant poate fi oricine.
        Decizia o poate lua parlamentul fara nici un amendament, daca doreste, e simplu.

  3. Este un model imposibil de pus in practica, pentru ca necesita negocieri anuale. Porniti de la o problema relativ simplu de rezolvat – lipsa de transparenta. Daca admitem ca nici macar atat nu este posibil, cum va asteptati sa reformati sistemul cu o solutie atat de complicata?
    Ce mare scofala o fi sa publici statele de salarii din institutiile publice? Nici maca nu trebuie sa-i intrebi, ca nu le platesc ei direct. Si daca e sa vorbim de performanta, mai ales la nivel local, cat de greu o fi sa publici niste indicatori trimestriali, eventual niste proiecte si stadiul de realizare fata de plan?
    Adevarata problema in institutiile publice este lipsa de trasabilitate. De fapt, nu stim cine ce face, nu stim cine este cu adevarat responsabil, ca urmare e imposibil de evaluat performanta.

      • „azi aceeaşi sumă totală e împărţită haotic şi opac, cu alocări peste rând, dat la gioale între instituţii, grupuri care trag în jos pe altele ca să se căţere ele mai sus în piramida salarială”.
        1. Propuneti o negociere din care rezulta o matrice de coeficienti. La ce interval se va revizui matricea? De catre cine? Aceleasi grupuri de mai sus?
        2. Nu mi-e foarte clar algoritmul de impartire a veniturilor – cat merge la investitii, cat merge la bunuri si servicii? Alta negociere? Cu aceleasi grupuri?
        3. S-a stabilit suma. Acum o impartim la numarul total de bugetari din noul an. Daca o categorie sau institutie lucreaza eficient, face o restructurare, scade numarul de angajati fata de anul anterior => creste venitul celor ramasi in acea categorie/institutie? Sau cresterea se imparte la toti bugetarii? Alta negociere?

        De fapt, eroarea cea mare vine de la modul in care puneti problema – „avem o suma, cum o impartim?”. De parca banii aia pica din cer. Daca statul ofera populatiei un serviciu la un pret, pret comparabil in multe cazuri cu servicii echivalente in economia privata, de ce nu ne uitam la economia privata ca sa vedem cat este pretul corect?

    • stii ca toata cultura performantei e doar la noi, nu? performanta = record in limba romana
      s-a tradus prost intreaga teorie de performance management – care insemna managementul executiei, si tine mai mult de comportament decat de rezultate
      In vreme ce altii se gandesc cum sa imbunatateasca modul de executie noi romanii vrem recorduri peste recorduri, de-aia nici nu pot fi aplicate criterii de performanta :)))

      • Du-te ma dorele si pune in comentariul meu „managementul executiei” in loc de performanta. Vezi ce iese. Stii si tu o poezie ca papagalul, dar nu te duce capul sa intelegi un text…

        • imi pare rau la domnu’ pehash, nu pot inlocui, te-am facut doar atent ca sunt 2 sensuri diferite, tu vorbesti de performanta cu intelesul din limba romana..de aici si ambiguitatea, performanta se poate cere doar de la sportivi si masini, atat, in vreme ce restul globului foloseste „performance” pentru comportament/mod de executie

    • performanta – record in limba romana
      performance – mod de executie in limba engleza

      noi romanii evaluam rezultatele, ceilalti de pe tot globul evalueaza comportamentul si modalitatea de executie; si de aici haosul criteriilor de performanta :))

    • Salarizarea profesorilor depinde in primul de rand de performanta colectarii statului a taxelor si a impozitelor pe care bine stim cu cata reticienta le platesc romanii, evaziuna de toate felurile fiind extrem de impovaratoare pt buget.
      Astazi Romania nu dispune de resursele financiare astfel incat toti bugetarii sa fie platiti dupa cum doresc.
      Vezi demisia sefului ANAF din lipsa atingeri acestor obiective, stire azi.

      • Bugetarii sa fie platiti dupa cum doresc? Dar restul populatiei??? Eu doresc sa scada nivelul taxelor pe munca sa scada pe masura ce creste eficienta colectarii. Cine si cum a stabilit ca eu trebuie sa dau statului 43% din salariul brut + 19% TVA + accize + impozite locale si diverse alte taxe?

        Daca nu esti platit cat iti doresti, da-ti demisia amice… du-te si angajeaza-te la unul care iti da mai multi bani, daca meriti mai mult. Sau deschide-ti propria afacere. Te crezi un mare indispensabil, urla vocatia pedagogica in tine? Mai strange cateva sute de indispensabili ca tine la un protest ca ala de ieri si faceti o institutie de invatamant privat. Puneti ce taxe de scolarizare vreti voi si ce salarii vreti voi.

    • Tocmai, ca nu trebuie negociat nimic anual. In afara de ocazionalele modificari de coeficienti, odata ce am stabilit ca – de exemplu – profesorii (coeficient 0.9 fata de medie) sunt mai putin importanti decat medicii (coeficient 1.1 fata de medie), nu mai trebuie negociat nimic.

    • Dimpotriva, daca aplicam un sistem cu coeficienti fata de medie, nu mai trebuie negociat nimic, in afara cazului in care vrem sa schimbam sistemul din temelii.
      Odata ce am stabilit ca – de exemplu – profesorii sunt la coeficient 1.1 fata de medie, medicii la 1.5 fata de medie, iar jandarmii la 0.75 fata de medie, se cheama ca avem un sistem in care sumele evolueaza natural, de la an la an, fara negocieri.

      • Si daca sistemul de educatie livreaza rezultate din ce in ce mai proaste de la an la an. Sau mai bune.. Lasam aceiasi coeficienti? Care este logica in cazul asta? Daca o institutie isi digitalizeaza serviciile si alta nu, e normal sa platesti intr-o parte de 5 ori mai mult pentru 5 plimbatori de hartoage, cand in cealalta parte platesti un singur angajat?

  4. Toți impostorii care au ajuns în vârful sistemului politic nu fac altceva decât să traficheze influența, să mintă și să manipuleze, după ce au liniștit, cu sume consistente, inventate, militari, milițieni, securiști, procurori etc, adică, pe cei care, organizați, pot să creeze furtună-n ograda politrucilor limitați.

  5. Aceasta idee o am si eu de ani de zile. In logica aceasta, salariile se ajusteaza de la sine, in sus sau in jos, dupa cum economia este in boom sau in criza.
    Anvelopa salariala/numar de salariati si se obtine un indice anual de salariu.
    Apoi, coeficienti de salarizare.
    Cresterea salariilor poate veni din cresterea veniturilor la buget (rezultat al creșterii ecomice) si din reducerea aparatului bugetar.
    Problema este ca anvelopa salariala nu este ceva fix, nici macar ca procent din PIB, desi mai logic era sa fie procent din veniturile bugetare. Astfel, anvelopa salariala a oscilat intre 6% si 10% PIB.
    Avem venituri de paradis fiscal de cca 30% PIB, media UE fiind de cca 45% PIB, numai ca avem pretentii de stat social.
    Consecinta: statul se imprumuta la dobânzi mari, iar banii se impart discretionar, netransparent.

    • Da, dar chiar dacă salariile fluctuează ca % din PIB, matricea de coeficienţi tot funcţionează şi păstrează rapoartele stabilite între bugetari, o dată ce s-a stabilit suma pentru anul respectiv

      • Cred ca exista si o problema legislativa legata si de contractele de munca. In momentul de fata – afaik – intr-un contract de munca se specifica salariul realizat ca fiind o anumita suma. Nu exista un soi de formula de tipul X% din media Y. Iar suma respectiva, nu poate fi scazuta fara acordul angajatului.

        All in all, sunt multe lucruri de schimbat in legea muncii si a salarizarii. Pana si faptul ca – practic – este imposibil sa concediezi un angajat care nu vrea sa plece dintr-o companie, reprezinta un blocaj major.

    • Variatia este absolut naturala, deci normala. Istoric, PIB-ul Ro a crescut suficient incat sa permita cel putin o evolutie optimista a calitatii vietii in continuare.

  6. Angajamentele luate de Romania ca parte a obligatiilor induse de obtinerea sumelor de bani din PNRR sunt cunoscute .Aparatul bugetar stufos , indemnizatiile si alte sinecuri oferite unor caste , pensiile speciale si cele obisnuite ,vinzarea activelor neperformante ce apartin statului , noua lege a salarizarii si cea a pensiilor , toate la un loc sunt deja supuse procedurilor de reasezare conform interactiunii Guvern – Bruxelles si a interventiilor punctuale de la Banca Mondiala ele avind termene fixe de rezolvare .Modelele ce tin de punerea in practica a acestor deja obligatii majore au in subsidiar si ceea ce putem numi negociere si renegociere .Din nefericire sindicatele din Invatamint au declansat o greva inutila incercind sa isi creasca modelul salarial chiar inainte de aparitia legilor salarizarii .Pe de alta parte constatam esecul acestei greve la care cetatenii bucuresteni au au participat macar spre a arata un minimal sprijin grevistilor . Romania se afla pe un drum bun chiar daca impotrivirea este foarte mare asa cum vedem ca o fac si unele dintre asociatile de magistrati sau asa cum vor incerca probabil si altii .Nu vor reusi .Dar aveti perfecta dreptate . Acum este un moment unic .Daca societatea se va impotrivi (nu vorbim de cei care sunt cuplati la banii statului ) in totalitate Romania este pierduta .Ne putem usor imagina cine incearca sa faca cartile .Inca o data Presedintele natiunii nu va permite sa se intimple asta .

    • Acesta pare un text tradus din turcă cu Google translate, text scris imediat după victoria lui Erdogan text ajustat pe ici, pe colo

      „Inca o data Presedintele natiunii nu va permite sa se intimple asta”

      Am ras la asta, dar nu era râsul meu.

  7. Eu cred ca socoteala ar trebui facuta pe ore-munca-an. Adica, sa se stabileasca niste valori ale orei de munca, pentru fiecare tip de activitate. In functie de numarul de ore lucrat, fiecare functionar la stat sa-si primeasca salariul. Se pot stabili sporuri procentuale (pentru ora de munca in zi libera, pentru lucru cu publicul etc. – sporuri justificate, nu ca cel de lucru la calculator). Suma salariului de baza pe un an, calculata pe orele normate de munca in acel an (8 ore pe zi, 5 zile pe saptamana – pentru program normal), se imparte la 12 luni, iar valoarea rezultata este salariul lunar, de baza. La sfarsit de luna, daca sunt ore suplimentare, sporuri etc., se adauga la salariul de baza. Se pot stabili valorile orare transparent, prin consultare cu sindicatele si se pot actualiza cu inflatia etc., cand e cazul.
    Cu asa un mod de socotire a salariului, ar putea rezulta ca profesorii castiga (pe ora) mai mult decat alti multi bugetari… :)

  8. Productivitatea redusa a muncii din Ro este corelata cu o putere de cumparare mai scazuta in comparatie cu media UE. Salariile bugetarilor nu pot depasi aceasta limita si asta este un lucru pe care cred ca sindicatele il pot intelege: se pot tipari bani pentru cresterea instantanee cu 25% a salariilor tuturor bugetarilie, dar asta va duce simultan la o inflatie de 50%. #Keisclozd.
    Ceea ce justifica insa, de exemplu, protestul invatatorilir este sentimentul de injustitie sociala, in raport cu salarii si pensii dispoportionate din sistemul bugetar, toate permise de artificii legale (pensie calculata proportional cu venitul -umflat smechereste – din ultima luna de activitate, cumul salariu/pensie bugetare, separare contributie/pensie, sporuri dedicate mascate pentru functionari selectati cu legi speciale,…).
    Da, legea salarizarii bugetare este o etapa normala si necesara, dar nu cred ca exista azi un politician in Ro suficient de curajos si cu spirit de sacrificiu sa taie nodul gordian (…poate Drula sau Catu?). Martiriul lui Basescu&Boc in fata spectrului incapacitatii de plata din (…parca) 2008 este viu si de nesters din memoria politicianului roman.

    • Sindicatele sunt, de zeci de ani de zile, sub influenta PSD. „Ciuma rosie”, in caz ca ati uitat. Nu le pasa decat de interesele lor si ale stapanilor lor.
      Ca veni vorba, daca tot declara ca le pasa de elevi si de parinti, sindicatele din invatamant ar fi trebuit sa incheie, fain-frumos, anul (medii, inscrieri etc.), iar pe urma aveau o vara intreaga sa protesteze si sa picheteze guvern si presedintie. Atunci i-as fi crezut ca le pasa de elevi si de parinti.

        • Ce treaba are cererea de marire de salariu cu greva facuta in momentul in care afecteaza cel mai mult interesele elevilor si parintilor?! Santaj, adica.
          Nu ca i-as suspecta de bun simt, fiindca sunt oameni politici, de fapt, dar liderii sindicali ar trebui sa o lase mai moale cu „interesul elevilor”. De la profesori ar trebui sa avem pretentii mai mari, zic… Faptele vorbeste, tovarase! :)

  9. pai cum sa propuna lucruri transparente,sa simplifice lucrurile ca se supara,, specialii,” s-au facut la agentii si s-au angajat la buget un nr impresionant a devenit o realitate zicala,, taiat frunza la caini” 80% n au ce face
    ,joaca rebusuri s -au se gindesc ce sa mai ,,praduiasca” ca sa citez pe o bugetara de la cazane,nu mai tirziu de o luna n urma au mai facut o agentie cu vreo 250 de posturi cu dedicatie, va fi interesant….

  10. Ideea nu e rea deloc. Dar exista ceva similar prin Europa? Cum au nordicii (Suedia, Finlanda, Danemarca ) ? dar aia mai mana sparta din sud , Italia Spania?

  11. Hai să agreăm un aspect politologic simplu: salarizarea bugetarilor n-are de-a face cu utilitatea serviciului public pe care-l prestează, cu raritatea aptitudinilor, căutarea lor în poziții similare din mediul privat sau orice fel de asemenea argumente. Aceasta e doar butaforia, e pretextul și umplutura cârnatului retoric.

    Nu, salariile în sistemul public au un rol foarte simplu: de a răsplăti clienții pe care liderii politici se sprijină pentru a ajunge în funcții. Evident că nimeni nu vrea să fie răsplătit cu o catedră de profesor de geografie la o școală de cartier. Pentru a-ți satisface clientela, ai nevoie de poziții de consilieri superiori, șefi de agenții cu nume din multe litere, consilii de administrație și comitete de tot soiul etc. La rândul lor, aceste instituții au nevoie de bugete și scheme mari de personal, pentru că și clienții au clienții lor, rubedenii, coledzi de filială de partid, nurori ca o fragă și care pot învăța, la nevoie, chiar și diferența între malul stâng și cel drept etc. etc. Evident ca aceste poziții tranzacționabile vor avea prioritate bugetară, pentru că e în interesul politic al decidenților ca ele să existe și să fie bine remunerate. Apoi, sunt zone de putere publică cu care nu vrei să te pui rău, chiar și atunci nu le poți controla direct: justiția și serviciile.

    Pe scurt, ați început magistral articolul, ați pus degetul pe rană cu înțelepciunea unui guru indian, dar ați pierdut pe drum ideea de bază: oare cum a ajuns sistemul public așa stratificat și feudal, dacă nu prin tranzacționare politică a pozițiilor și salariilor asociate? Și dacă așa stau lucrurile, cum ne imaginăm că cineva va scăpa din mână principala pârghie de putere pe care o are odată ajuns în funcție – distribuția resurselor publice – pentru a se supune habar n-am cărei grile impersonale și implacabile, o adevărată tiranie bruxelezo-masonică care lezează grav spiritul acestui popor liber.

    • Bă eu cred că o înțeleg prea bine, că de aia nu o aplică. Mă gândesc că, dacă nu ar înțelege-o, ar exista o șansă minimă să fie adoptată o lege in această logică.

  12. Transparenta e cosmarul oricarui politician si cu precadere a celor din Romania, pentru care aceasta „ceata” le este familiara, aici se simt bine printre smecheri, demagogi si parveniti care umplu Guvernul si Parlamentul Romaniei.
    O astfel de dezbatere despre salarizare unica ar insemna o reforma, ar insemna munca, ar insemna implicare. Politicienii romani nu sunt alesi pentru asta ci pentru a-si rezolva interesele lor si ale prietenilor lor. Vedeti cum apar toti la munca cand e vorba de salariul lor si cum dispar cand e vorba de munca efectiva, de legile care trebuie date, de ministere care trebuie conduse, de greve care trebuie rezolvate.
    Ce e si mai rau este ca insusi seful statului si-a batut joc de educatie. Nu stiu cum a fost ca profesor dar ca presedinte este „rusinica” ca sa nu spun mai mult si asta din aceleasi motive indicate mai sus.
    Pe scurt, vom plati oalele sparte de altii multa vreme de acum incolo. Ne mai trebuie un Cuza, cu bune si rele si mai ales, un Tepes..cu vorba buna nu se face treaba in tara asta.

  13. Dle Ionita, ce lipseste din argumentatia dvs( altfel absolut corecta) este si eliminarea oricarui spor ” din joben” ( gen spor de calc, de birou, de antena, de doi lei , etc).

    O alta metoda ar fi o ” armonizare” cu alte tari raportata la PPI – ex: cat are un functionar de primarie in DE, FR, IT, etc ? raporat la salariu mediu din tara respectiva ce coeficient are? et voila, vedem unde ne incadram cu importanta profesiei respective……….

  14. Uitati de salariile muncitorilor – vor fi etern minime pentru ca altfel exista pericolul sa facem performanta, tara e condusa de managerii capabili sa cheltuiasca integral bugetele alocate fara sa ii intereseze in mod deosebit rezultatul obtinut.

  15. Bună ziua. O astfel de grilă este utilă si necesară, fără doar și poate. Dar nu suficientă. Un adevarat „potop” de bani se scurge anual catre o multime de posturi necesare pentru a mentine „funcțională” o administrație teritorială extrem de fărâmițată, a carei obârșie se trage din temerile tovarășilor de altă dată, și care servește de minune profitorilor contemporani, dar mai deloc spre deloc cetățenilor. Digitalizarea serviciilor si comasarea unităților administrative, începând cu cele mai mici și ajungând la cele mai mari (câteva județe în regiuni) ar avea un impact pozitiv extraordinar asupra acestor cheltuieli. Odată finalizată și implementată, această reformă va genera un efect obligatoriu de reducere a numărului de parlamentari, majoritatea inutili societății. În cazul lor, un alt puhoi de bani se scurge anual pe tot soiul de avantaje, cheltuieli obscure cu birouri teritoriale care nu au o activitate concretă decât pe hârtie, cu personal angajat majoritar dintre rudele acestor parlamentari etc. Și dezmățul pe bani publici nu se termină aici. O „pleiadă” de speciali, categorisiți astfel din pix, nu pe baza recunoașterii unor merite deosebite, rânjesc cu satisfacție văzându-și conturile umflate lunar cu sume pe care majoritatea nici măcar nu speră să le caștige vreodată muncind. Dar asta nu se va realiza niciodată fără o presiune constantă a societății civile asupra decidenților. Păcat de momentul prielnic unor schimbări majore ratat în februarie 2017.

  16. Stati, ca a vorbit Klaus cu liderii de sindicate si au ajuns la un „acord politic”, insa nimeni nu prea stie ce presupune acesta. Le cere profesorilor sa sprijine proiectul „Romania educata” si sa accepte oferta guvernului. La ce s-au mai dus la Cotroceni, ca sa auda din gura robotului acelasi cuvinte rostite si la Palatul Victoria? Iohannis e un zombie politic care nu mai stie de capul lui, iar Romania risca sa alunexe in haos total.

  17. Dacă această împărțire pe grilă unitară este imposibilă pentru sistemul politic, ia să mai adaugi și parametrii calitativi (de performanță, de retenție, de atragere talent)…
    Precum bugetele locale compuse din redistribuiri județene din pix, și grila bugetarilor este creată pentru a ține sub control, pentru a le aminti „cine e șefu’ și unde stă decizia pentru salariul lor”. Doar eliberarea de feudalism ne mai salvează…

  18. „Avem în România o administraţie publică stratificată precum castele din India, în care brahminii din Finanţe, Justiţie sau ăia cu epoleţi n-au nimic de-a face cu paria de prin Cultură sau primăriile de comună; viaţa lor decurge după alte reguli. Ultimii – sau noi, cetăţenii – nici măcar nu putem afla care e nivelul real de salarizare în instituţiile binecuvântate ale statului, pentru că el e escamotat deliberat după un paravan de aranjamente complicate, bonusuri şi sporuri greu de cuantificat, tocmai ca să nu avem o dezbatere publică raţională şi un consens asupra unor reguli transparente şi acceptate.”
    Comparatia cu castele este probabil buna, dar pana la un punct.
    A se vedea:
    https://en.wikipedia.org/wiki/Dalit
    The untouchables NU sunt cei din serialul foarte iubit, difuzat si in Romania, tradus cu titlul de „Incoruptibilii”.
    Mai ales ca au fost angajati si amanti/amante. Care prin definitie sunt exact OPUSUL notiunii de „untouchables”.
    Si nici nu stim cat li se plateste amantilor/amantelor.
    :))

  19. Adica sa fie ca la un startup? Tu ca bugetar investesti cu munca in Startup Romania, si apoi daca iese bine la finalul anului si incasarile la buget sunt mari iti iei salariul intreg, iar daca incasarile sunt doar 90% iti iei doar 90% si asta e. Adica e ca si cum ai fi actionar la Startup Romania, dar actionar fata drepturi, pentru ca conducerea companiei o aleg toti cetatenii, nu doar bugetarii.

    E absurd sa transferi riscul incasarilor la buget asupra salariatilor insisi. Bugetarii sunt angajati, nu investitori care isi asuma riscuri. Ai contract de munca cu salariu, nu esti platit in procente dintr-o anvelopa salariala pe care o controleaza altii. Riscul il gestioneaza conducerea, ca pana la urma asta e treaba managementului, nu?

    Da, trebuie transparenta maxima si matrici de coeficienti exacti, dar astea trebuie sa fie la administratia centrala care trebuie sa isi faca calculele, previziunile, politicile, investitiile. Tin de bucateria interna a bugetului. La nivel contractual, obligatiile de plata pe care Statul le angajeaza fata de bugetari nu sunt diferite de cele pe care la angajeaza fata de o firma privata. Ce-ar fi ca toate obligatiile de plata asumate de Romania sa fie tratate la fel, in functie de buget? Construiesti o autostrada, ok, dar anul asta am strans mai putine taxe asa ca va platim doar 90% din factura, multumim pentru intelegere… lasati ca la autostrada viitoare poate vom avea o anvelopa mai mare.

    • In sfarsit un comentariu la obiect! Era normal sa apara insa o asemenea propunere, cred ca e visul umed al multor oameni de dreapta sa introduca salariul variabil pentru bugetarii mai amarati (ca pentru magistrati sau militari sau servicii nu cred ca s-ar pune vreodata problema sa aiba salariu variabil), daca nu se poate direct plata cu ora sau cu ziua.

    • la autostrada se taie din lungimea autostrazii
      se poate taia si din lungimea scolii de 13clase, chiar si fara sa fie austeritate, dar ghici cui n-o sa-i convina ?

    • @kinn si @jj

      1. In toate tarile normale din lumea asta, taierile salariilor din sectorul public este solutia de avarie. Guvernul se imprumuta de obicei in aceste circumstate ca sa plateasca pensiile si salariile bugetarilor. Daca guvernul isi face calculele cum trebuie, si daca economia este pe crestere, stati linistit, nu o sa va fluctueze nimeni salariul. Problema este la colectarea veniturilor bugetare (care este mult sub media UE) si la procentul din buget care merge in proportie conversate catre plata salariilor bugetarilor si a pensiilor. Matricea propusa de Dl Ionita se aplica in toate tarile normale la cap din lumea asta, tocmai pentru ca asigura o transparenata si o echitate mai buna in societate si mentine presiunea pe sustenabilizarea si eficientizarea sistemelor de colectare a veniturilor la buget.

      2. Faceti o comparatie buna cu startup-ul numit Romania, numai ca ati gresit „actionariatul fara drepturi”. Startup-ul ala este de fapt sectorul privat din Romania, care de 30 de ani tine tara pe linia de plutire. Iar actionarii cu obligatii si fara nici un drept sunt de fapt lucratorii din sectorul privat, care in cele mai multe cazuri au salarii mai mici decat bugetarii, si care la prima criza economica sunt dati afara ca mustele. 80% 90% din bugetul Romaniei se duce pe pensii si pe salarii, iar daca nu ar fi fondurule europene, Romaniau nu ar mai ramane fara nici un leu pentru investii si dezvoltare. Deci nu va mai plangeti, pentru ca Romania este o tara a bugetarilot si a sistemului politic promovat de acestia, si nicidecum al Startupului Romania care ne tine pe toti.

      • Guvernul nu e al bugetarilor. In anul 2023 in Romania sunt 4.5 milioane angajati in mediul privat si 1.2 milioane angajati bugetari. Pensionarii sunt fosti angajati, deci proportia se pastreaza intre pensionari-din-privat si pensionari-din-bugetari. La parlamentare 2020 au fost 6 milioane de voturi. Deci sa nu ne mai plangem, sistemul politic este ales 80% de oameni care lucreaza sau au lucrat in mediul privat. A, ca nu ne place ce alegem? Maturizati-va si nu mai dati vina pe altii.

        Revenind la obiect, intelegeti odata problema nu e la coeficientii relativi (desi si aici banuiesc ca subestimati varietatea pozitiilor si a salarizarilor in domenii atat de variate cum sunt administratia, invatamantul, sanatatea) ci mai ales la „anvelopa salariala” totala din care se aplica acestia. Nu exista absolut nici o garantie care sa specifice cat trebuie sa fie acest total. Nu e legata de nimic decat de pixul unui ministru. O sa spuneti ca asa e si acum, dar nu e adevarat, acum exista contracte, exista salarii, exista BNR care tine in frau leul si nu lasa Guvernul sa tipareasca bani deamboulea. Asta obliga Guvernul la eficienta, pentru ca nu poate scoate bani din nimic.

        Trebuie sa intelegeti ca Guvernul are toate parghiile pentru a isi tine cheltuielile in frau. Pe langa cresterea colectarii si alte politici indirecte, mai poate face tot ce poate face un angajator ca sa reduca cheltuielile cu personalul: sa dea afara, sa restructureze, sa comaseze, sa orice. E o chestie de vointa. Nu mai inventati solutii fantasmagorice pe care nu le-a auzit nimeni din mediul privat. Ati lucrat vreodata in mediul privat cu contract de munca pe coeficienti din profit? In afara, desigur, de startupuri. Ati angajat vreodata vreun zugrav platindu-l cu un coeficient din cat se intampla sa va ramana luna viitoare dupa celelalte cheltuieli? Nu a trebuit tu, ca angajator, sa-ti asumi responsabilitatea de a ii da banii pe care v-ati inteles?

        Disputa nu este intre bugetari si mediul privat, disputa este intre bugetari si administratie. Administratia ii buleste pe toti la fel, si imparte bani frumosi la la baietii destepti, fie bugetari fie din privati. N-o transformati intr-o lupta bugetari vs privati ca nu e asa.

        • @Kinn

          „Nu mai inventati solutii fantasmagorice pe care nu le-a auzit nimeni din mediul privat.”

          1. Domnule recitiți cu atenție ce am scris mai sus. Nu am inventat nici „o solutie fantasmagorica”, am spus doar ca aplicarea unei structuri salariale matriciale (idea principala vehiculata de autor) se aplica demult in toate tarile dezvolate din lumea asta. Si ar fi de dorit sa se implementeze odata si odata si in Romania. Prin structura salariala matriciala ma refeream mai exact la asa ceva:

          https://www.fonction-publique.gouv.fr/files/files/ArchivePortailFP/www.fonction-publique.gouv.fr/files/files/statistiques/chiffres_cles/pdf/ChiffresCles2016_GB.pdf

          Apropo, nu stiu daca stiti dar scheme si structuri salariale asemanatoare sunt folosite si in cele mai multe companii din sectorul privat.

          2. Nu stiu de ce tot veniti cu exemple „fantasmagorice”, cu zugravi platiti cu 90% din contract. Nu a spus nimeni nicaieri ca un contract încheiat sa nu fie respectat asa cum a fost semnat, si sa fie platit doar in proportie cu procentul veniturilor bugetare realizate.

          Va repet, nu aveti de ce sa va temeti: in toate tarile normale din lumea asta (inclusiv Romania) statul se împrumuta ca sa respecte obligatiile salariale si contractuale din sectorul public – atunci cand anvelopa salariala scade sub nivelul anului precedent!

          3. Nu am avut nici o intentie in a divaga de la subiect si a starni o „lupta intre bugetari vs privati”. Dar adevarul adevarat trebuie spus. Cand v-am atentionat ca ati gresit „actionariatul fara drepturi” ma refeream la asta:

          https://romania.europalibera.org/a/bugetarii-salarii-cu-45-mai-mari-dec%C3%A2t-priva%C8%9Bii-%C8%99eful-aoar-costul-sectorului-public-este-at%C3%A2t-de-mare-c%C4%83-ne-pr%C4%83bu%C8%99im-/30932250.html

          4. E foarte adevarat ca „Guvernul nu e al bugetarilor” si ca rezultatele alegerilor din decembrie 2020 se datoreaza fara indoiala si votului consistent venit din sectorul privat. Dar tot la fel de adevarat este si faptul ca sectorul bugetar voteaza in proporție covarsitoare partidele care i-au maresc constant salariile.

          • Domnule, o structura salariala „matriciala” exista deja, direct prin raportarea salariilor existente. Un bugetar cu 2500 lei fata de un bugetar cu 5000 lei are un coeficient 1 in raport cu altul 2, sau 0.3 : 0.6, sau 10 : 20, cum vreti sa alegeti normalizarea. Coeficientii exista deja, sunt impliciti in valoarea salariului, n-aveti decat sa impartiti salariile la o unitate de masura. Poate ca coeficientii nu-s transparenti, dar de existat exista deja.

            In afara de transparenta (care clar trebuie imbunatatita), singura diferenta este in ce masura poate Guvernul sa modifice din pix totalul, adica valoarea efectiva a acestui coeficient. Acum nu poate, pentru ca BNR e independenta, si de aceea Guvernului ii e la fel de greu sa faca rost de 1 leu pe cat de greu ii e si unui cetatean. De aceea statul e fortat sa se imprumute ca sa acopere obligatiile salariale. Si tot de aceea statul e obligat sa se eficientizeze, in loc sa fie festival de cheltuieli bugetare fara numar.

            Ce propune dl Ionita este sa-i fie mai usor Guvernului sa stabileasca din pix cat valoreaza de fapt un coeficient de 1. Asta e echivalent cu visul oricarui politician de a pune mana pe tiparnita BNR, e drept, de data asta doar pentru bugetari, nu pentru toti.

            Asta e exact opusul eficientei. Draga Guvern, imparte cum vrei banii nostri intre bugetari, nu ne intereseaza ca-i dai la sanatate, profesori, sau la amantele care plimba hartii prin birouri, atata timp cat nu depasesti o „anvelopa salariala” nicaieri reglementata clar. Biiiine boss, halal progres.

  20. Nea Ionita,
    daca in anumite domenii se poate face o relatie intre performanta si salarii, in domeniul administrativ, sa nu mai vorbesc de educatie, medicina, armata, e f greu de creat un asemenea criteriu. Si asta se intimpla peste tot in lume. Singura logica e sa se pastreze atractivitatea acestor functii, ca daca sunt prea post platita nici dracu nu mai vrea sa fie functionar, soldat, medic, sau isi iau valiza si pleaca pe alte meleaguri. Solutie? Habar nu am, nici chiar eu!
    Nea Ionita, faci o mare confuzie, PNRR e un mare fis, cine-si imagineaza ca aceast pirt va rezolva ceva probleme nu intelege nimic din subiect. PNRR, la fel ca multe alte programe, quasi comuniste, incepind cu cincinalul in patru luni si jumatate si continuind cu multimile de programe de aruncat bani pe fereastra, servesc doar celor schmekeri cu jeanta diplomat, ochelari de soare, mobil si lap top, insotiti de botoxate, care vor sifona cu eleganta tot ce misca.
    Iti recomand sa-ti faci rost de o botoxata, poate te ajuta!

    • Nea Mtutiganu,
      e clar ca ai tot ce-ti trebuie: oiste, gard, indemanare de gura si lipsa de busola. Pune-le la treaba in continuare!

    • Asta-i una din cele mai înfricoșătoare posibilități: Țara noastră face eforturi epice de formare a unor specialiști fără pereche și după aia vin șmecherii din vest s-o pună de brain drain. Și uite așa-ș pierde patria neprețuitul ei capitalul uman: Experți ce putea întocmi decenii de acum înainte dosare de ajutor social la direcția de specialitate din Segarcea riscă să fie luați cu arcanul ca să descopere fuziunea la rece prin laboratoare străine. 😂

      Tocmai pentru a se evita astfel de scenarii apocaliptice, România cheltuie ~ 85% din tot ce încasează pe salarii pensii și ajutoare sociale de stat. 🙄

      Aia cu PNRR e într-adevăr o țeapă epică. Tot ce știm sigur e că România va cotiza cu aproape 12€ miliarde la PNRR până-n 2026. I s-au promis 29€ de miliarde nerambursabile și alți vreo 40€ de miliarde în credite cu dobânzi scăzute. Nu e clar cât se va putea încasa din banii ăștia și mai ales ce anume se va cumpăra cu ei. Chiar aș fi interesat dacă cineva ar putea detalia cu ce anume se va alege România după ce va plăti cele 12€ miliarde?

      Treaba pare așa ca poveștile din vremea Cizmarului: Te anunțau la TV cu voci tremurând de emoție că tocmai s-a dat în funcțiune nu știu ce laminor minune, de plâng amercanii & japonejii de invidie, iar după aia de pe la ora 4 dimineața se puneau victorioșii contructori ai socialismului la cozi, da’ de, da’ de se mai dă ceva pe lângă copite de porc și gheare de găină.

      • @Josef Svejk
        „Aia cu PNRR e într-adevăr o țeapă epică”
        Apropo calcule aritmetice elementare.
        Redeventele anuale ale romanilor in bejenie pentru cei ramasi in tara sunt socotite si comparate cu PNRR-ul?

      • Svejk, vestul nu are nevoie numai de specialstii in fizica romani, care oricum populeaza laboratoarele, ci se de persoane pe ogoare.
        In urma cu vreobzece ani sparghelul era f ieftin in Ge. Motivul veneau profi univ polonezi la cules. Acum s-a scumpit.

  21. exista o solutie simpla: privatizarea sanatatii si educatiei integral si eliminarea taxelor care sunt platite in aceasta directie. Exista o solutie si pentru pensii: privatizarea integrala pe sistem 401k.

    • Aoleu, ce aberatii debitezi, privatizarea integrala a sistemului sanitar si de educatie e cea mai mare prostie posibila, nu exista nicaieri asa ceva. In general educatia de stat si sistemul sanitar de stat sunt majoritare. Privatizarea unui sistem presupune profitabilitate maxima pt actionari, ceea ce in educatie si sanatate nu merge absolut deloc. Chiar in SUA, patria profitului si a privatizarii, majoritatea universitatilor sunt de stat. Studentii platesc o parte, dar si statul acopera o parte din costuri. Iar in preuniversitar educatia e gratis in general. Iar in Europa, healthcare si educatia sunt acoperite de stat in general. Nu mai vorbi sa te afli in treaba.

      • In SUA, unde intamplator ma aflu de vreo 30 de ani, majoritatea universitatilor sunt private iar cele de stat sunt tot private in fond atat doar ca primesc o suma aditionala de la bugetul local pt a atenua costul. Intamplarea face, daca arunci o privire inainte sa debitezi prostii sa te afli in treaba, daca tot imi raspunzi pe tonul asta, ca atat universitatile private cat si sistemul preuniversitar sa fie cele mai bune. Vezi clasamentele mondiale. In ce priveste sanatatea cu exceptia anumitor categorii de angajati, avem toti asigurare medicala si acces la medici din domeniul privat la fel pensia.

        • @dracu. Fabulezi fara gratie doar ca sa umpli netul de prostii; daca zici ca esti de mult timp in SUA, inseamna ca ai stat degeaba si nu cunosti situatia. Si eu am fost multi ani in SUA, am facut un doctorat la MIT si am lucrat apoi acolo. Cica „majoritatea universitatilor sunt private iar cele de stat sunt tot private in fond atat doar ca primesc o suma aditionala de la bugetul local pt a atenua costul.” Raspuns: 1) aberezi pur si simplu, majoritatea universitatilor NU sunt private; am fost f.clar, deci nu a colegiilor sau mai stiu eu ce bombe community college, etc. Private sunt unele univ, Harvard, Princeton, etc. Dar NU majoritatea. Exista f.multe univ de nivel f.inalt de stat (in unele domenii mai tari decat Harvard), de exp Univ California, Berkeley, Penn State UNiv, Univ of Washington, Ohio State Univ, Univ Texas Austin, etc etc. Dar probabil esti alumnus al vreunui „celebru” colegiu de 2 lei, privat, cum sunt f.multe din SUA, in esenta niste fabrici de facut bani, un fel de Spiru Haret din Romania. Deci habar n-ai.
          2) Univ de stat NU sunt private, ci de stat. Evident ca studentii acopera o parte din costuri fiindca in SUA tuition e f.scump, dar statul acopera o parte importanta din cost, plus ofera destule burse.

          Apoi, cica „In ce priveste sanatatea cu exceptia anumitor categorii de angajati, avem toti asigurare medicala si acces la medici din domeniul privat la fel pensia.” Vorbesti din nou tampenii, fabulezi. Asigurarea medicala SE PLATESTE de catre angajat in SUA in general. Nu e universal healthcare aproape gratis ca in Europa. Si nu e deloc ieftina asigurarea med in SUA, ci destul de scumpa. In plus pt stomatologie nu acopera mai nimic; costurile stomatologice in SUA sunt astronomice. In Europa costurile stomatologie sunt incomparabil mai mici. Asa ca, lasa-ne…!

      • PS. Nu ma pot impedica sa remarc o gandire tipic socialista ceea ce ma surprinde si nu in acelasi timp. Insa, privatizarea si in general domeniu privat este singura solutie/domeniu care functioneaza cu adevarat. Compara serviciile pe care ti le ofera statul roman inclusiv in sanatate unde va ard spitalele ca focurile de artificii si curge mita, sa nu mai spun de obtinerea posturilor prin mita, inclusiv in sistemul educational, de fapt la voi mita si nepotismul sunt singurele cai de a obitne un post in sistemul public, cu ce se intampla in privat unde a produce valoare e singura cale de supravietuire. Daca urmareai presa atent ai fi descoperit multe articole despre coruptia din sistemul public din Romania, despre zeci de generatii care au absolvit „marile univ. publice” din Romania si au ajuns sa faca taximetria.
        In fine e inutil, matale esti foarte probabil unul dintre angajatii la stat obsinuiti sa stea la stat. Dar ca sa stii, in cazul in care nu am reusit sa postez replica pe care am trimis-o initial, universatile din SUA, inclusiv Harvard la care beliti ochii toti, sunt majoritar private. Ca vorbim de Harvard, MITA, U of Chicago, Princeton, etc., cele mai bune universitati ale lumii, acolo unde nu va ajunge niciodata o universitate publica din Romania sau din alta tara, sunt toate private. La fel si spitalele. La fel si in cazul universitatilor „publice” din SUA care cu foarte putine exceptii sunt la fel de „performante” la producerea de absolventi ca astea din Romania si multe altele din Ieuropa – adica absolventi fara perspectiva reala de angajare in domeniul lor . O ultima remarca: statul, draga tovaras, nu acopera nimic. Prin definitie statul e o forma de mangement care traieste exclusiv de pe urma taxelor platite de cei din economia reala, privata. Bye..

  22. Ideea aplicarii unor coeficienti de salarizare este buna si simpla. Marele avantaj ar fi ca se reduce haosul si bulibaseala prezente acum in institutiile statului. Am fost surprins sa aud zilele trecute ca ministerul de finante (sau alta institutie) nu stia exact cati salariati sunt si ce fonduri ar trebui sa aiba. E serparie mare prin ministere, dezordine, fiecare face ce vrea, negociaza/smulge salarii, legislatie stufoasa, etc. Nu mai vorbesc de aberantele pensii speciale, unde unii cotizeaza din salariul din timpul activitatii doar 50-60% din pensia lor „speciala”, restul se ia din buget. Si aici sunt multi. Plus sporuri peste sporuri, spor de calculator sau de conditii vatamatoare pt munca de birou, care e vatamarea, te intepi in agrafa sau iti amorteste putin gatul la calculator?! Pentru a face o schimbare/resetare din asta mare trebuie insa sa existe un consens national, altfel partidele de la putere (indiferent care) nu vor vrea sa piarda capital electoral pt asa ceva. Plus ca multe categorii de speciali sau oameni peste medie vor tine cu dintii de privilegiile actuale. Asta ar fi convenabil pt cei cu salarii mici sau medii, dar aici nu intra cei care ar lua decizia unei astfel de resetari. In plus transparentizarea veniturilor nu prea e dorita de cei din ministere/institutii de „stat”. Discutiile privind coeficientii iar ar fi interminabile. Oricum situatia trebuie sa se schimbe, cum e acum e inacceptabil. Un profesor cu grad 1 si la sfarsit de cariera sa ia doar 5000 lei net, cand soferi sau secretare de prin ministere iau salarii la fel sau chiar mai mari…!

    • Cine anume chiar dorește o mare resetare?! De unde atâta „consens național”?! Dacă există, consensul e exact în direcția aialaltă:

      România are 3.5 milioane de contribuitori neți la bugetul țării. Restul inclusiv bugetari și pensionari trăiesc din prăduirea bugetului. Conform autorității electorale permanente sunt 18987675 de alegători înscriși pe listele electorale:

      https://www.roaep.ro/prezentare/en/stire/numarul-total-de-alegatori-inscrisi-in-registrul-electoral/

      Din ăștia doar 18.4% contribuie la buget cu mai mult decât primesc, iar restul de 81,6% storc mai mult sau mai puțin de la același buget. Aceste cifre explică cât se poate de bine imposibilitatea fizică a raționalizării risipei publice.

      Soluția nu va veni din interior. Soluția belelei românești e cea greacă: Se va tot risipi în prostie până la fundul sacului și până ce țara se va îndatora mult peste puterile ei. Odată cu încetarea plăților vor începe și tăierile risipei. Întâi vor fi jumuliți bine de tot cățeii și după aia poate vor mai fi tunși un pic și dulăii. 😀

      Oricum în ritmul risipei actuale, fără nicio criză externă majoră, probabil că se mai poate risipi așa pentru unul sau două cincinale.

      • @Josef Svejk
        „probabil că se mai poate risipi așa pentru unul sau două cincinale.”
        Trebuie reutilizata lozinca „Cincinalul in patru ani si jumatate”!
        :))

  23. (Off-topic) Vi se pare corect (politico-sindical sau pur și simplu) să apară ordin de ministru (bașca nesemnat de ministru, nici măcar de secretar de stat pentru preuniversitar) pentru modificarea calendarului de înscriere a elevilor la diverse examene? Iar dacă răspunsul ar fi nu, ați depune eforturi pentru inaplicabilitatea (eventual „maximal” anularea) ordinului?

  24. Scuze= Intreb pentru ca nu shtiu:
    Multiplele sporuri se platesc si in imensele concedii ale profesorilor? adica .. mergi la mare/sau in strainatate ( fiind in concediu legal de odihna) si ti se platesc sporuri de calculator, de radiatii, de praf, de conditii grele, etc ?
    Intrebarea e valabila si pentru toti angajatii ce primesc sporuri.
    Ar fi hilar.. dar .. Gradina Domnului poate fi mare…
    Multumesc pentru raspuns

    • Toată lumea știe că praful de creta și de pușcă sunt cancerigene și alaturi de radiațiile emise de calculatoare, video proiectoare și alte dispozitive electronice conexe, indispensabile desfășurării muncii cadrului didactic azi în condiții optime, pot conduce la morți premature.
      Să nu mai vorbim de carioci și creioane chimice și electronice!

    • In concedii se plateste salariul lunar fara sporuri. Pe mai toate site- urile, stimata Victoria va ofuscati pe vacanta de vara. Se vede ca nu ati predat o ora la o clasa. La noi, o clasa are 25-30 de elevi, mai putini in rural, dar si acolo sunt clase simultate in aceiasi sala de clasa. Un invatator, profesor cu fiecare nivel de clasa lucreaza altfel. Una este pentru clasa a V-a, alta clasa a-VIII-a, sau liceu. In multe tari, un o clasa de gimnaziu ori liceu sunt maxim 14- 16 elevi. Manualele sunt diferite si dezv. copiilor. Vacanta de vara este de doar doua luni. Nivelul de concentrare si consum nervos este maxim, nu mai zic ca te enervezi cu tupeul unor elevi ori parinti dar trebuie sa iti pastrezi calmul.

  25. Ceea ce numim stat roman a ramas un fel de model socialist, care apara interesele nomenclaturii bugetare, mai ales partea de forta, politie, armata, jandarmerie, justitie, serviciile de informatii, a activului de partid, a celor ce „aduc voturile”.. ..
    Statul roman functioneaza tot dupa modelul economiei socialiste, in care nu se cauta eficientizarea, nu este nici o legatura intre venitul angajatului la stat si rezultatele muncii lui.. Se platesc pile, cunostinte, diplome, functii.. Sunt doua sisteme economice in Romania zilelor noastre.. Economia de piata, privata, cu competitie, in care exista legatura intre venituri si competenta, rezultate, si sistemul de stat care functioneaza ca in socialism.. Daca tot ne-a propus dl Iliescu modelul suedez, de ce nu preluam de la ei aceste raporturi intre salariile la stat, pentru a stabili grila de salarizare, modul de calcul al pensiilor, varste de pensionare.. De ce vrem sa reinventam roata? Imensa majoritate a romanilor, si mai ales a bugetarilor de lux vad tara, statul ca o vaca de muls, careia sa-i plateasca cat mai putin, sa aiba subventii, scutiri..si de la care sa obtina cat mai mult.. Pe cati din cei cu venituri obtinute pe criterii clientelare, cu pensii speciale, multiple, cu pensionari la 45-50 de ani ..ati auzit sa spuna ca nu este corect fata de ceilalti romani, ca ei profita de taxele si impozitele platite de ceilalti? Toate aberatiile acestea se intampla pentru ca „angajatorul”, adica cetatenilor romani platitori de taxe si impozite nu le pasa pe ce se cheltuiesc taxele si impozitele platite de ei, nu le pasa ca alesii lor se imprumuta in numele lor, pentru privilegiile lor.. si revoteaza la nesfarsit partidele care au creeat si consolidat sistemul acesta corupt, clientelar..Ori daca indiferent cate privilegii isi dau, vor fi votati, de ce ar face altfel?

  26. Cum sa explic eu pe intelesul tuturor (nu tutulor cum spunea Ceasca) UNA dintre cauzele problemelor?
    … Sa incepem cu https://en.wikipedia.org/wiki/Transistor%E2%80%93transistor_logic#History
    „The Texas Instruments 7400 family became an industry standard. Compatible parts were made by Motorola, AMD, Fairchild, Intel, Intersil, Signetics, Mullard, Siemens, SGS-Thomson, Rifa, National Semiconductor,[5][6] and many other companies, even in the Eastern Bloc (Soviet Union, GDR, Poland, Czechoslovakia, Hungary, Romania — for details see 7400 series).”

    in tarile democratice NU toate institutiile de forta au prefixul 54, ca.pentru ICs.
    Sper ca analogia/comparatia sa fie inteleasa.
    Cui ii revine sarcina sa faca/initieze schimbarile astea? Raspuns: Parlamentului.
    Sper sa se poata face asta. Dupa incheierea razboiului din Ucraina.

  27. Sunt uimit cum poate cineva sa faca comentarii la un articol fara sa il citeasca sau fara sa-l inteleaga! E cazul celor mai multi dintre cei care comenteaza aici (si nu doar aici)! O spun cu parere de rau, nu vreau sa jignesc pe nimeni. Dar asta e realitatea!
    Mie mi se pare ca autorul prezinta o excelenta solutie a unei probleme spinoase! Necesita doar negocieri initiale pentru a stabili coeficientii pentru fiecare categorie profesionala. Si vointa politica evident, care, din pacate, nu exista la actualul guvern, asta e clar!
    Oricum, felicitari domnule Ionita pentru propunere!

  28. Probabil că o soluție ar fi ca (măcar la învățământul primar) să fie lăsat totul la nivelul primăriei localității. Nu inspectorat, nu minister (să zicem că ar putea să facă niște certificări) și atât. (Evident, banii din taxele locale corespunzători să rămână la primărie și ei). În felul ăsta școlile care nu au rost s-ar închide, învățământul ar deveni important în campania electorală, nu doar ajutoarele sociale, o localitate care nu e capabilă să țină o școală nici n-are rost să existe și, cel mai important lucru, ar apărea în sfârșit o piață a muncii pentru această profesie, lucru care nu a mai existat de dinainte de război…

      • ok, să reformulez, taxele aferente susținerii învățământului, oricare ar fi ele :)
        Conform principiului „banii urmează elevul”. Nu asta e important ci „capacitarea” autorităților locale. Calitatea învățământului chiar ar fi o miză tare pentru alegători (majoritatea mizelor pe care se contrează acum candidații la locale sunt slabe sau discutabile) și existența unei „piețe” pentru meseria asta ar aduce și necesara eliminare sau marginalizare a incompetenților. De notat că primăria are și alte posibilități de stimulare în afară de salariu ( locuințe de serviciu, decontări de servicii, terenuri în folosință) care ar putea fi aduse în discuție. Deocamdată primarii din sate zugrăvesc școli și construiesc săli de sport dar așezămintele respective sunt goale iar în București orele se fac în containere în trei schimburi :)

  29. De ce un profesor, doctor, cercetator etc este platit mai prost la noi, decat in Franta Germania?
    Mi se raspunde cu textul ala comunist: „productivitate” etc.
    Nu uitati ca in sec. XIX, ba si in sec. XX, intelectualii nostri erau platiti la nivel european. Altfel nu venea Davila sa faca medicina la Bucuresti.
    Nu uitati ca in sec. XIX si prima jumatate a sec. XX, un profesor de liceu (deci universitar) putea sa-si faca concediul in Franta. Si isi putea intretine nevasta casnica si o servitoare. Plus copiii. Doar din salariu.
    Daca nu putem da suficienti bani intelectualior, ca nu avem incasari bugetare, de ce nu adoptam grila de salarizare din Franta? Doar suntem francofoni. -?!!!-
    Sau nu avem bani doar pentru unii?
    De ce nu mariti veniturile la buget? Sunt multe solutii .

    • Confirm ceea ce spuneti! In 1991, un coleg al carui bunic fusese director de scoala in Ploiesti, in perioada interbelica, a cautat in arhive documente ale scolii respective, din perioada in care bunicul sau fusese director. Printre altele, a gasit si state de salarizare:

      directorul scolii avea un salariu lunar de 27 000 lei, profesorul de matematica avea un salariu de 23 000 de lei, invatatorii aveau salariul lunar de 18 000 lei, ingrijitoarea(femeia de serviciu) avea un salariu de 400 lei. In acea perioada, o pereche de pantofi barbatesti din piele, de cea mai buna calitate, fabricat la fabricile Mociornita costa 10 lei.

      Imbecilii care voteaza de 30 de ani clica comunistoida sunt aceia( sau odraslele lor) care in anii 90 zbierau „Moarte intelectualilor”, „nu ne vindem tara”, care injurau si amenintau cu moartea pe Marie-Rose Mociornita, urmasa familiei Mociornita, revenita in tara pentru a incerca sa faca ceva impotriva dominatiei de sorginte securisto – comunista de dupa dec 89….si nu numai pe ea! Nu are rost sa mai amintesc decat pe nepretuitul Petru Cretia, decedat in 1990 la cateva saptamani dupa crunta bataie care i-a fost administrata pe strada de catre „clasa muncitoare”!

      Acesti imbecili conationali mentin la putere cleptocratia de origini comunisto-securiste care administreaza Romania de 33 de ani nu are nici cel mai mic respect fata de valorile autentice!

      In Romania nu exista democratie reala, nici capilalism autentic, nici economie de piata autentica…doar niste caricaturi ale acestora. Nivelul salariilor din invatamant este rezultatul gandirii comuniste a guvernarilor post decembriste, al incapabilitatii si incompetentei acestora, al dezinteresului total fata de tara pe care-l practica aceste gasti ce provin din mocirla comunista.

      Solutii mai decente au existat de-a lungul timpului, dar boborul, prin votul sau, a ales intotdeauna prost, impotriva interesului national. Cand partidele curate au ajuns sa guverneze, majoritatile parlamentare erau realizate la limita, tot din cauza votului dat de multimea de imbecili gastilor provenite din comunism!

      Da, majoritatatii romanilor le-a placut comunismul si da, conform celor scrise in ultimul articol al lui Gabriel Liiceanu pe contributors, toata aceasta masa de votanti ai urmasilor comunisto-securistilor e formata din complici la crima comunista.

      • Sunt cifre publicate oficial; in lucrari de istorie a Romaniei sau istoria economiei noastre; la facultate ne distram citind aceste salarii si „mercurialul” epocii; dar si amintiri ale profilor din perioada interbelica, ce au fost publicate.
        Cauza pleaca de la principiile comuniste de salarizare, care s-au pastrat dupa ’89. Ciorbea a facut prima lege in domeniu. Nimeni nu a coretat-o. Intrarea in UE si NATO nu a insemnat si o aliniere a poltiicii salariale la grila UE. Nu neaparat la sumele lor, dar la proportiile -interne- dintre veniturile lor. In plus, PSD si primarita din Cumpana, parca, au venit cu timpenia pensiilor speciale.
        Se poate corecta foarte usor greseala, dar nu se vrea.
        Fortele intunecate ce fac legea in Romania si actioneaza „pe sub masa”, ca sa-l citez pe Liiceanu, nu vor acest lucru. Si partidele „democrate” din UE, ii respecta. Pe ei, nu amaritul popor roman.
        Poporul nu a ales intotdeauna prost. Dar e scarbit ca nimeni din cei alesi (FSN/PSDR/PSD, CDR, PDL, PNL) nu au facut ce au promis. Nici pe departe. Ba mai mult, nici macar referendumul din 2009, parca, nu s-a aplicat, desi CCR l-a validat. (Si poporul s-a exprimat clar, raspicat si foarte apasat. Impotriva lichelelor.) Drept urmare, 60% din romani au abandonat votul si nu-i mai intereseaza. Si-a dat seama ca suntem tot in dictatura. Dar nu cu o singura figura centrala. Cine vrea salarii mari, sa lupte pentru ele!
        Interventia mea voia sa arate ca actualii gresesc, ca au -inca- mentalitati comuniste si ca e usor de corectat, dar nu se vrea.
        Hai sa lasam in pacae „poporul roman”. E victima! Si se pregateste o nenorocire si mai mare, prin ascensiunea AUR. PNL/PSD/UDMR fac tot ce pot sa irite poporul, sa voteze impotriva lor. Oare pe cine?

    • Raspunsul cu productiviattea este corect.
      Nu poti avea functionarime platita la nivel Occidental fara ca restul economiei/societatii sa produca/castige la nivel Occidental.
      Referirile la sec XIX si XX pe care le faceti sunt incomplete. Ar trebui sa va referiti si la ce-a urmat dupa ce intelectualii romani au fost platiti la nivel european (sic! banuiesc ca la nivel occidental va referiti, nu la nivelul din URSS) si profesorii de liceu s-au intors din concediul facut in Franta. Cand marea majoritate a populatiei analfabete ( 60% in 1945 ?) a auzit ca ii pot fura, schilodi si omori pe aia privilegiati au facut-o cu entuziasm si fara remuscari.
      Pe mare parte din functionarimea statului nu i-a durut spolierea sistematica a taranimii in Ro inainte de ’45 si pe taranimea saraca din Ro n-a deranjat-o in nici un fel spolierea, masacrarea si exilarea paturii privilegiate anterior.
      Poate ca istoria nu se repeta dar unii spun ca rimeaza.

    • In secolul XIX majoritatea scolilor erau private – de fapt pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial invatamantul era privat, precum era si sanatatea. Nu prea existau taxele imense de azi, birocratia de azi iar invatamantul mult mai selectiv. Dupa al doilea razboi s-a trecut la invatamantul de masa de tip socialist cam peste tot in Europa cu mai mult sau mai putina violenta….In Romania de dupa 1945 toata lumea trebuia sa aiba liceul deci in numele egalitatii (false) s-a introdus educatia de masa iar educatia de masa inseamna salarii mici pt ca sunt multi mai multi profesori la stat si pana si statul infect comunist a inteles ca nu poate plati bine atata „profesorat”. Cam asta e… Sunteti intr-un sistem educational de masa si pentru mase. Vrei un sistem in care profesorii isi permit viziteze la Paris, treci la un sistem privat super-selectiv si atunci ai si salarii mari si oameni cu adevarat pregatiti si cu un viitor in domeniul de pregatire.

  30. Desi articolul e foarte explicit si clar, pe intelesul ,,tutulor”, se afla in treaba tot felul de specimene oligofrene, care nu stiu cum sa mai mascheze porcariile ,,castei dominante”..Asta este si menirea lor, sa acopere cu tarabageli orice discutie serioasa, care lamureste mizeriile politicienilor…

    • Domnul Sorin Ionita incearca o solutie de rezolvare pentru sistemul bugetar. Laudabila intiativa. Dar este perceputa la nivel macro. Dar avem alte probleme insintea salarizarii la nivel mezzo si micro. 1. Legea administratiei publice centrale si locale. Nu exista un raport corect intre numarul de ministere, functiile lor si nevoile reale ale economiei si populatiei. Cand se reduc cand cresc dupa voia partidelor si guvernarilor. 2. Nu avem nici acum o descentralizare coerenta si eficienta, multe se hotarasc la centru, de multe ori rupte de realitatea din teren. 3. Legea functionarului public care este mai tare decat Codul Muncii. 4. Ministerele ar trebui sa faca coordonatele majore de dezv. ale domeniilor ce le pastoresc sa asigure control si sa contribuie la actualizarea unor legi. Acum fac tot felul de proiecte pe fonduri europene, strategii cu sutele, cand acestea ar trebui facute de cercetare, mediul privat, ONG uri in parteneriate diverse.5. Intreg sistemul bugetar este mentinut artficial, puternic politizat, pentru ca aduc cele mai multe voturi, alaturi de famiile lor. 6. Nu exista un mecanism de normare si de responsabilitati clare pentrru bugetari, caci pana la criterii mai sunt multe de facut.

      • Sunt multe masuri pentru marirea incasarilor: aducerea taxelor si redeventelor din exploatarea bogatiilor naturale la nivel UE; Legea prostitutiei cu taxe forfetare pe practicantii de ambe sexe;executari silite impotriva marilor evazionisti(acum se executa silit doar micii evazionisti si rau platnicii catre diferite servicii si firme); reducerea numarului de parlamentari la maximum 300; etc.
        Dar dincolo de adunarea banilor, ramine o problema : cum ii cheltueiste „adunarea reprezentativa a poporului”…

  31. Perfectiune in aceasta lume fie ea si capitalista nu exista .Romania nu este chiar cea mai corupta tara din Europa ne spunea cu ceva vreme in urma doamna Kovesi .Romania a trebuit sa treaca si prin asta .In cei 33 de ani trecuti de la revolutie Romania a ars multe dintre etapele prin care alte natiuni au trecut poate chiar in sute de ani . Totul se intimpla foarte repede .Ne aflam intr-un moment extrem de important pentru Romania .Domnul Ionita ne-a spus foarte clar . Acum ori niciodata .Vom vedea curind daca Romania si cetatenii ei accepta toate deciziile sociale , politice ,economice si militare venite de la Bruxelles si NATO .Un moment al adevarului este pe cale a ne fi aratat .Sunt extrem de multe lucruri de corectat .Pina acum politicul a oferit un model cetatenilor in care fiecare se descurca acolo unde isi desfasura activitatea fara ca statul sa intervina (politica este pe voturi ) in multe dintre situatiile cunoscute ce contin un bagaj de mica coruptie .Mai peste tot suntem inconjurati de asa ceva .Multiple forme ce permit marirea veniturilor eludind impozitarea sunt prezente la tot pasul .Veniturile cetatenilor obtinute din chirii , indemnizatii care se ragasesc masiv si in sistemul de invatamint , neipozitarea unor activitati de felul celor asimilate cu reparatiile auto facute la negru si cele asimilate cu reparatiile casnice de tot felul de la instalatii pina la cele facute unor utilitare din gospodarii , nefiscalizarea meditatiilor si toate celalalte forme din invatamint ce ofera venituri nefiscalizate suplimentare , formele de vinzare in tirguri si multe alte activitati sezoniere ce nu sunt supuse ficalizarii , patiserii, restaurante,hoteluri,cafenele s.a.m.d. ce nu emit bon fiscal ci doar bon nonfiscal,formele de coruptie ce insotesc vamile din Romania ba chiar si membrii din ANAF asa cum ne arata daunazi demisionarul, parte din sistemul medical ce inca mai primeste asa numita suma oferita drept cadou sau alte forme ce maresc veniturile medicilor si pe cele ale personalului medical foarte bine cunoscute de noi toti,cum dealtfel se intimpla si in multe dintre micile magazine ce ocolesc declararea in totalitate a veniturilor si multe altele ne arata o alta realitate ce trebuie eliminata cit de curind nu prin pedepsirea intregii natiuni ci prin responsabilizarea cetateanului totul pornind inca din virful statului .Daca se reuseste problemele salariale dispar ca prin farmec .UE ne pune in brate toate aceste probleme si modalitatile lor de rezolvare .

  32. Cand cineva incepe o propunere de „reforma” a salarizarii bugetare spunand ca „e simplu”, poti sa te astepti ca vei citi o prostie de dimensiuni incomensurabile. Si ca orice prostie, va gasi suficienti sustinatori, care mai de care mai agresivi in comentarii, pentru ca, nimeni nu are mai multe convingeri decat prostul.

    In primul rand, ceea ce nu par sa remarce decat unul sau doi comentatori, ceea ce se propune aici este inlocuirea dreptului la salariu cu dreptul la coeficient. Ce sugereaza autorul? Ca impartim bugetul la bugetari si remuneratia acestoa creste sau scade in functie de incasarile la buget, indiferent daca cei din sectorul bugetar isi fac treaba sau nu, daca influenteaza incasarile la buget sau nu. Spre exemplu, daca mai vine o criza economica precum cea din 2008, pornita tavalug din SUA, bugetarii vor suporta costul acesteia, desi vor continua sa-si faca treaba. O aberatie.

    Si mai mare aberatie este ca o astfel de inlocuire a salariului cu coeficientul anuleaza cam doua secole de dezvoltare juridica si sociala – a se vedea implicatiile pentru dreptul muncii, dreptul contractelor, dreptul de proprietate si drepturile omului in general – intorcand bugetarii la o stare cvasi-sclavagista: munca e sigura, remuneratia nu. Visul umed al neo-liberalilor, dar dus la extrem.

    Consecintele ar fi catastrofale pentru bugetari nu doar datorita fluctuatiei, ci si pentru ca si-ar vedea interzise servicii de baza, precum cele financiare. Ce banca ti-ar oferi un credit in conditiile in care venitul tau este fluctuant? Cum ai putea sa iti faci planuri si un buget de cheltuieli – de orice natura – in conditiile in care nu stii cat salariu vei avea la anul?

    Sunt si chestiuni sistemice, cu care autorul nu-si bate capul, ca dupa aia, nu mai e simplu. Spre exemplu, statul ar fi in imposibilitatea de a mai planifica bugetul. Asta pentru ca si bugetarii sunt platitori de taxe, chiar mai taxabili decat cei din sectorul privat, pentru ca nu-si pot masca sau deduce cheltuielile. Bugetele sunt axate pe estimari de incasari, care sunt mai mult sau mai putin exacte si controlabile. Or, in conditiile in care statul nu stie cat va incasa si care va fi venitul bugetarilor, cum poate face estimarile corecte? Daca plateste mai mult? Daca plateste mai putin? Nu mai vorbim de situatiile in care legea bugetului nu este adoptata la timp. In functie de ce se va face plata bugetarilor? Sau o suspendam? Pe logica absurdului din articol, am putea adapta coeficientul in fiecare luna in functie de incasari, dar asta nu face altceva decat sa creasca incertitudinea cu privire la venit. Oare cine si-ar mai asuma un rol de chirurg, profesor, pompier inaceste conditii? Sau ideea e sa privatizam toate serviciile publice si sa le facem disponibile numai celor care si le permit?

    As putea continua dar nu e cazul ca oricum autorul si zelotii nu-si bat capul cu detalii cand debiteaza enormitati in spatiul public.

    • – nu va ia nimeni dreptul la salariu pentru orele prestate, ci doar va notifica faptul ca salariul pentru perioada ce urmeaza se modifica, in minus sau in plus si nu va obliga nimeni sa il acceptati; la cum puneti dvs. problema, ar rezulta ca dreptul dvs.la salariu e fix cat il aveti acum: cu ce drept cereti mai mult ?
      – cu bancile n-o sa fie nici o problema daca le arati niste fluturasi pe ultimele luni in urma

      • Ce spuneti dvs vrea sa contrazica raspunsul meu, dar nu prea iese.
        In mod clar confirmati ca dreptul la salariu se inlocuieste cu un drept la coeficient, care e variabil. Or, conform dreptului muncii, odata ce ne-am inteles pe un salariu, acela ramane un drept castigat (echivalent dreptului de proprietate chiar) si numai o negociere intre parti poate schimba cunatumul. De aceea eu ca angajat pot sa cer mai mult, spre exemplu cand se modifica situatia economica, sau cand am rezultate fff bund, etc. Unilateral nu se poate, nici in sus, nici in jos. La bugetarii nostri a mers doar odata, in timoul guvernarii Boc, cu concursul CCR care a spus insa ca masura nu poate fi decat temporara. A face salariul fluctuant ar distruge practic orice garantii ale angajatilor castigate si constitutionalizate de la formarea statului modern incoa.

        Bancile va cer fluturasi ca sa va faca evaluarea bonitatii si posibilitatii de plata pe termen mediu si lung a creditului. Unele din lucrurile la care se uita sunt 1) nivelul de salarizare, 2) constanta venitului.
        Odata trecut la sistemul de coeficienti, evaluarea nu mai poate fi facuta. Bugetarul nu ar mai avea sume in contract, ci doar coeficient. Deci nu se poate evalua nivelul. Mai mult, daca vii cu fluturasii din acelasi an, ei vor reflecta o situatie temporara, iar daca vii cu fluturasii din doi ani, ei vor reflecta o variatie a venitului, care nu depinde de bugetar. Deci nu se poate evalua constanta.
        Alegerea bugetarului va fi intre precaritate (incertitudine) sau somaj. Probabil tinta finala a unei astfel de propuneri. „Simplu”, dupa cum ar spune autorul, dar si plauzibil.

        • deci dupa cunostintele dvs. de drept, inteleg ca aveti drept pe viata si pentru ceea ce n-ati muncit inca…
          va sfatuiesc ca macar sa nu ganditi cu voce tare :)
          in ce priveste bancile, au ele (sau ar trebui) grija sa ia in calcul si un coeficient de risc, ca asa-i in lumea reala; mai ales daca le amenintati cu dreturile dva. care nu admit coeficienti, nici la dobanzi

    • Chiar daca sunteti suparat si partial aveti dreptate atitudinea de fronda si duritatea cuvintelor nu isi regasesc sensul intr-o civilizatie fie ea aflata intr-un stadiu incipient . Reformele sunt greu de pus in practica . Mai usor este sa iei totul de la zero decit sa corectezi erorile facute cu voie sau fara de voie timp de 33 de ani . Punctul a-ti aratat imposibilitatea de a genera o reforma de genul celei propuse de textier sau a celor formulate de alti cititori dar nu am aflat modul dumneavostra de gindire pe acest subiect .Asteptam .

    • De acord. Nerozii au descoperit procentele, si sunt entuziasmati ca oricum si oricat le impart suma face tot 100%. Zenon ar fi mandru.

      Sa le spuna cineva ca avem deja un sistem de coeficienti, e vorba de moneda nationala. Valoarea unui leu este variabila si depinde exact de proportia pe care o reprezinta din totalul masei monetare, 1 leu = un coeficient de 1/M. Deci nu doar bugetarii, ci toti cetatenii muncim pe si platim cu coeficienti din masa monetara.

    • Da! folosim în neștire „liberalism” și foarte puțin spre deloc „republică” (res publica).
      În sfârșit, citesc un comentariu mai viril la articolele „perfecte” de pe Contributors.

    • 1) Remarc aiureli de genul „inlocuirea salariului cu un coeficient”, pe care textul d-lui Ionita nu le propune. In principiu, cand nu se intelege despre ce este vorba nu exista nicio obligatie de a comenta. Iar daca credeti ca sunteti indreptatit la un coeficient de 100, nu e nicio rusine sa o spuneti deschis.
      Propunerea d-lui Ionita, pe care cred ca a formulat-o pentru ca nu avea altceva mai bun de facut in ziua aceea, este la fel de de evidenta ca „Ana are mere” din abecedar. In plus, nici nu vine in raspar cu ce exista la ora actuala, cu coeficienti raportati la salariul presedintelui, uns astfel si ca functionar public suprem al tarii!
      2) Nu pare ca ati inteles ce ati citit, devreme ce vi se pare ca formula d-lui Ionita ar duce automat la fluctuatia veniturilor functionarilor publici. Asa ceva ar fi doar consecinta nedorita a unor decizii de a „baga mana in motor pana la cot”. Pentru ca mici ajustari ale numarului de functionari publici ar avea efecte neglijabile. Dar bazaconii de genul „asimilarilor” (e.g., a soferilor din transportul public cu functionarii publici, sau mai aproape de zilele noastre, a functionarilor din instante cu magistratii) ar strica rau echilibrul. Argument suplimentar in favoarea propunerii d-lui Ionita, de altfel.
      In plus, cireasa pe coliva, sustineti ca asa ceva le-ar leza „dreptul” functionarilor la …credite bancare. Un argument imbatabil provenit de la cineva care glosa (deloc clar cu ce scop) despre lucruri serioase precum „dreptul de proprietate si drepturile omului in general”.
      3) „Chifla” cu bugetarii care sunt „cei mai taxabili contribuabili” este o contorsiune a logicii care te lasa, pur si simplu, fara glas. Deci, ca sa obtii 1 leu la buget, tot ce trebuie sa faci este sa platesti 2-3-4 lei ca salariu. Tot de la buget! Pe asta nici Caragiale nu a vazut-o, deci sincere felicitari!

      • Cum nivelul de analfabetism functional e mare in Romania, dati-mi voie sa va raspund cu materialul clientului.

        La punctele 1) si 2) din raspunsul dvs, iata ce propune Ionita cu ghilimele: „Un alt avantaj al grilei salariale exprimate în coeficienţi, nu în sume RON, ar fi că nu trebuie modificată de la an la an: dacă încasările la buget cresc o dată cu PIB-ul, atunci creşte proporţional valoarea în bani a coeficientului 1, deci şi funcţionarul cu leafă 0.75, şi cel cu leafă 1.25 va şti imediat cât primeşte în plus. Dacă vrem măriri absolute ale salariului mai rapide decât atât, calea e una singură: reducerea numărului celor 1.3 mil angajaţi, pentru ca valoarea coeficientului 1 să fie mai mare; dimpotrivă, dacă angajăm mai mulţi, valoarea lui 1 scade. E ca pe salteaua cu apă.”
        Ionita e clar in ce propune, si eu am inteles perfect, chiar daca dvs nu reusiti, ce scrie el negru pe alb: inlocuirea salariului cu coeficientul, si variatia salariului bugetarilor in functie de incasarile de la buget.

        La punctul 3), din nou aveti probleme in a urmari o linie de argument. Bugetarii sunt si ei sursa de venit la buget, pt ca realizeaza venituri (indiferent de sursa). Ca atare, daca ai 1.3 milioane de contribuabili cu salarii exprimate fix, in lei, este usor sa poti face proiectii pe incasarile bugetare de la acestia. Dar daca venitul lor devine unul variabil, estimarea nu mai poate fi facuta, pentru ca e facuta mereu in viitor, pe venituri incerte. Nu e chiar greu de sesizat problema.

        Legat de comentariul referitor la accesarea creditelor, eu am dat un exemplu de problema care ar afecta o larga categorie de cetateni daca aberatia lui Ionita ar fi implementata. Si am si argumentat de ce. Dvs ziceti ca nu intelegeti care e legatura cu dreptul de proprietate sau, mai pe larg, cu drepturile omului, daca inlocuim salariul cu un coeficient, venitul cert cu unul variabil. Va cred. Dar faptul ca nu sesizati problema nu e vina mea si nici n-am timp sa tin un curs gratis.

        • La primele paragrafe (nu chiar intelectual oneste, devreme ce mutati acum pe alte coordonate bazaconia care era initial despre „cei mai taxabili contribuabili”) am raspuns intr-o postare anterioara. Dar, constat, am ramas dator cu raspunsul la ultimul paragraf, care marturiseste odata in plus despre faptul ca Dvs insistati sa utilizati concepte altminteri consacrate intr-o acceptiune care va este proprie. „Drepturile omului” si „dreptul de proprietate” sunt sintagme cu un inteles bine stabilit. Faptul ca Dvs le largiti semnificatia, pentru a include „dreptul la credite” si „dreptul la un venit cert” marturiseste, in cel mai bun caz, despre originalitatea Dvs, iar in cel mai rau caz – despre propria ignoranta. Nici intr-un caz, nici in celalalt, atunci cand va exprimati public, nu este normal sa va asteptati sa se inteleaga ce va trece prin cap. Iar faptul ca va considerati indreptatit sa ironizati pe cei care nu va inteleg „volapuk-ul” arata ca aveti mult mai mare nevoie de a invata decat cadere de a da lectii.

          • Ce credeti dvs despre ce pot eu si ce stiu eu e irelevant. Nu ma cunoasteti si ca atare opinia dvs despre mine ma lasa rece.
            Mai trist este ca insistati sa-mi rastalmaciti vorbele – ceea ce denota ori incapacitatea de a intelege un text in ansamblu, ori rea vointa.
            Eu am criticat ideea salarizarii raportate la un coeficient, al carui cuantum in bani ar fluctua in functie de incasarile bugetare (in sus sau in jos).
            Am spus ca o astfel de masura, odata implementata, ar genera probleme care tin de dreptul muncii si dreptul contractelor. Odata pentru ca legea e clara: „Pentru munca prestată în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani” (Codul Muncii). A doua pentru ca modificarile de cuantum pot fi doar prin negociere (Codul Muncii), in niciun caz automate si unilaterale. Acolo unde statul ar incerca sa modifice cuantumul, ar trebui data o lege (anual) care trebuie justificata. Aici CEDO ne spune ca masura trebuie sa fie temporara, temeinic justificata si proportionala. (Mockienė v. Lithuania (dec.), § 48; Da Silva Carvalho Rico v. Portugal (dec.), § 46; Savickas and Others v. Lithuania (dec.), §§ 92-94; Da Conceição Mateus and Santos Januário v. Portugal (dec.), § 29; Koufaki and Adedy v. Greece (dec.), §§ 37-49), (Mihăieş and Senteş v. Romania (dec.), § 8).
            De asemenea, se pune si problema de drepturi castigate: daca ai obtinut un spor, o marire, acestea nu pot fi retrase doar pentru ca statul n-a incasat suficient la buget. Mai mult, avem practica a CEDO care spune foarte clar ca venituriile viitoare sunt asimilate dreptului de proprietate unde au fost castigate sau exista un titlu de creanta. (DENISOV v. UKRAINE, no. 76639/11)).
            Nu in ultimul rand, modificarile veniturilor – mai ales atunci cand e vorba de unicele surse de venit, precum salariul sau pensia – nu pot fi decat temporare si cu o perioada de gratie (Lakićević and Others v. Montenegro and Serbia, § 72; Moskal v. Poland, § 74, ). Cam asta ar fi implicatiile legate de drepturile omului si cam pe aici imi e „nivelul de ignoranta”, cu adagiul ca eu am o speta castigata la CEDO cu privire la incalcarea dreptului de proprietate si n-am idee de cate anume ati castigat dvs. Posibil sa fiti mai versat decat mine, posibil sa nu.
            N-am sustinut nicaieri ca e incalcare a dreptului omului sa nu poti lua un credit! Am dat un exemplu de efect pervers al aplicarii propunerii domnului Ionita si am argumentat de ce. Imi mentin pararea, avand in vedere ca ma ocup de aspectele creditarii consumatorilor de mai bine de un deceniu.
            Legat de „bazaconia” taxarii bugetarilor vi s-a raspuns deja de catre alti ‘contributori’, n-are sens sa ma repet. Ca sa-l citez pe dl Ionita, „e simplu”, trebuie doar sa vreti sa intelegeti. Sau sa puteti.

            • Puteti exclude « dreptul contractelor » din argumentarea Dvs. Contractele pot fi adaptate si, oricum, niciun contract de munca existent in sectorul public nu contine clauze de conservare sau majorare automata a puterii de cumparare a salariului.
              Apoi, ideea inacceptabilitatii unui salariu al carui cuantum «in bani» (v-am citat pentru ca nu imi dau seama in ce altceva ar putea fi exprimat: in sare, de unde si-a luat denumirea ?) ar fluctua in functie de incasarile bugetare este caragialesca. Apud Conu’ Leonida : statul trebuie sa dea fiestecaruia un salariu bun pe luna. Este de domeniul evidentei ca nu pot exista salarii platite in sectorul public fara legatura cu situatia bugetului din care ele se platesc.
              Iar «drepturile castigate», pe langa faptul ca sunt la fel de paralele cu realitatea ca si teza Dvs despre dreptul la un anumit «cuantum in bani» indiferent daca exista sau nu sursa pentru acesti bani, este o tiribomba a magistratilor din Romania care, deloc jenati de faptul ca sunt si judecatori si parte in cauze care ii afecteaza direct si material, au impus-o ca dogma.
              Jurisprudenta CEDO, ca orice jurisprudenta de altfel, e constituita din cazuri concrete, cu circumstante diferite. Doctrina poate distila din ele concluzii cu caracter mai larg (si poate chiar va numarati printre cei care se indeletnicesc cu asa ceva si modestia va obliga sa nu va dati numele), dar doctrina nu este sursa primara de drept.
              In fine, este remarcabil ca, dupa ce v-ati inceput comentariul anterior «en fanfare», dezgustat fiind de analfabetii functionali care va comenteaza elucubratiile, acum le acordati circumstanta atenuanta a unei posibile rele vointe. Si tot acest efort pentru o opinie care « va lasa rece » :-)

      • Ce uiti, domnule Dragos Negrescu, e ca salariile bugetarilor nu sunt donatii din partea statului, ci o plata a unor servicii (munca prestata). Adica statul, guvernul nu da bani angajatilor statului pe degeaba, ci in schimbul muncii lor. Banii dati pe salarii nu sunt pierduti de la buget, ci schimbati pe munca depusa. Accesul la datele privitoare la veniturile angajatilor la stat e, cel putin teoretic, mai bun decat in cazul cel platiti de alti angajatori (sper ca statul roman nu angajeaza „la negru”, desi nu m-ar surprinde…). Deci da: „bugetarii” sunt printre cei mai usor de taxat contribuabili.
        Inteleg care e problema dumitale: ti s-a spus ani la rand ca „bugetarii” sunt inamicii, ca „privatii” sunt singurii producatori de valori etc (ideologia de doua parale a ex-turnatorului bugetar Basescu) si ti-a placut ce auzeai, fara sa te intrebi cat de legat de realitate este. Hai ancoreaza-te in sinergia faptelor (vorba altui presedinte incompetent) si vezi realitatea asa cu e ea, nu asa cum o prezinta ignoratii.

    • Nici măcar o propoziție cu o soluție alternativă la cea a domnului Sorin Ioniță! Sunteți mare! De ce? Criticați bine! Adicătelea faceți ăl mai dificil lucru din lume! Că trebuie schimbate din rădăcini sistemul salarizare și sistemul de pensionare, nu încape îndoială, pentru că pe măsură ce a trecut timpul salariile și pensiile (și nu numai astea) s-au îndepărtat tot mai mult de logică, de dreptate, de realitate. Unii au 10 burți, alții au patru, alții numai o burtă, iar alții jumătate de burtă! Bine, nu-i vorba numai de burți. Pentru a fi la curent cu ultimele cuceriri ale științei trebuie să te abonezi la reviste străine, sa plătești articole publicate pe diferite site-uri și astea costă mult! Ha ha ha! Câți bani or fi cheltuit cu astea domn doctor Ciucă?

      • Amestecati mere cu pere.
        Pe de o parte, eu am raspuns la un articol, am discutat o propunere, nu mi-am propus sa dau eu solutia pentru ca in ceea ce ma priveste, nu cred ca e simplu.
        Pe de alta parte, dvs veniti si spuneti ca banii aia de la buget nu-s distribuiti ok. Total de acord. Dar aia e alta discutie. Eu n-am spus ca salariile si pensiile actuale sunt corecte. Si nu ma deranjeaza in principiu asezarea salarizarii bugetare pe baza de coeficient, ca sa existe o diferentiere intre pompier si maturator, intre profesor si judecator. Dar asezarea asta nu se poate face prin legarea coeficientului de meandrele incasarilor bugetare. Eu doar am spus ca salariile si pensiile, fie ele si ale bugetarilor, nu pot fi fluctuante.

  33. În esență, ceea ce propune marele autorele există deja (sau ar trebui să existe deja, dar încă nu a ajuns legea în stadiul ăla de aplicare), numai că respectivii coeficienți nu se înmulțesc cu “salariul mediu pe sistem bugetar”, ci cu “salariul minim pe economie”.

    La cele 65 de funcții din învățământ, coeficienții sunt de la 1,4 (supraveghetor noapte) la 6,89 (rector). Ei încă nu se aplică, așa cum nu se aplică nimănui. Scara e de la 1 la 12.

    Ca urmare a ordonanței de ieri, învățământul a devenit prima subfamilie bugetară căreia legea cadru din 2017 i se aplică în totalitate din punctul de vedere practic al efectelor gândite la adoptare.

  34. „Nu pare ca ati inteles ce ati citit, devreme ce vi se pare ca formula d-lui Ionita ar duce automat la fluctuatia veniturilor functionarilor publici”

    O spune dl. Ionita negru pe alb, ia remarca si citatul de mai jos. E drept ca s-a sfiit sa spuna ce se intampla atunci cand incasarile la buget scad, ca de, n-ar mai fi fost asa de roz.

    „..dacă încasările la buget cresc o dată cu PIB-ul, atunci creşte proporţional valoarea în bani a coeficientului 1, deci şi funcţionarul cu leafă 0.75, şi cel cu leafă 1.25 va şti imediat cât primeşte în plus…”

    Voi aveti impresia ca toti coeficientii astia se aplica dintr-un total care e constant sau legat PIB, deci ce mare chestie. Asta e complet fals. „Anvelopa salariala” totala o stabileste pixul unui ministru cand se face bugetul, deci degeaba ai un coeficient de 0.75, 1 sau 1.25, daca pixul ministrului aloca un buget total mai mic pentru ca nu-i mai raman bani dupa pensii speciale si etc. Pricepi care e problema?

    Culmea e ca toata lumea intelegea ce inseamna stabilitatea si devalorizarea atunci cand alde Dragnea vroia sa-si subordoneze BNR ca sa dea drumul la tiparnita, deci cand nebunu’ vroia sa stabileasca totalul cum avea chef. Dar ca un Dragnea2 sa stabileasca cum are chef totalul la bugetari, din pix, asta e ok.

    Nu frate. Bugetarii sa aiba salarii normale in lei, cu aceleasi contracte si cu aceiasi lei pe care ii au toti angajatii din tara asta, lei a caror valoare este controlata de BNR prin politicile sale. Guvernul are toate parghiile oricarui angajator din tara ca sa isi tina cheltuielile in frau, poate sa restructureze, sa dea afara, sa taie din norma profesorilor, sa inghete angajarile, sa se imprumute, are comisii de prognoza economica, are tot ce-i trebuie ca sa isi faca calcule rezonabile. Dar sa dea salarii variabile pe puncte in functie de ce mai ramane de la masa boierilor, asta este aberant.

  35. Îmi pare rău sa va contrazic, dar cred ca ar trebui sa va documentați putin și sa cititi legea salarizării unice, înainte de a scrie lucruri care sunt total eronate și care pot influența opinia publica.
    La începutul articolului ați scris:

    Avem în România o administraţie publică stratificată precum castele din India, în care brahminii din Finanţe, Justiţie sau ăia cu epoleţi n-au nimic de-a face cu paria de prin Cultură…
    Total eronat.
    Coeficientul de salarizare a celei mai mari funcții din Armata României, este egal cu coeficientul păpușarului sef.
    Cam trist dar total adevarat….

  36. Din toate postarile citite cred ca este util ca dnul Ionita sa faca un studiu pentru toate tarile europene, UE si non UE care sa arare clar care este raportul intre cel msi mare salariu net si cel ma mic. In Ro acesta este f.mare si de aici polarizarea sociala evidenta.

  37. O să intru și eu în horă târziu.

    Cred că discuția despre grilele salariale bugetare este artificială și nici măcar nu ar trebui să aibă loc.

    Iată cum sunt plătiți bugetarii în SUA, și mă refer la cei obișnuiți, nu la cei care obțin joburile pe calea alegerilor, care necesită o discuție separată.

    Un bugetar angajat ca expert tehnic are un job relativ fără prea mare stress și relativ protejat la concedieri colective. Din cauza asta salariile sunt cu vreo 25% mai mici decât echivalentul lor în economie.

    Ceea ce li se oferă sunt asigurări de sănătate foarte bune și drep la pensie specială privată depinzând de numărul de ani lucrați.

    Baza de salarizare e dată de economie. Descrierea jobului dă o funcție echivalentă în economie cu un salariu mediu la care se aplică un discount pentru job public și se calculează limitele. Astfel de exemplu poate fi angajat personalul IT la un salariu competitiv.

    Pentru salariile de conducere se folosește aceeași metodă.

    Pentru salariile aleșilor, și mă refer la parlamentari, astea nu sunt deloc mari. Nimeni nu devine parlamentar în SUA de dragul salariilor. Prețurile în Washington D.C. sunt prohibitive pentru salariile congressmanillor și oamenii aduc bani de acasă să reziste. În state congressmanii locali au salarii de mizerie.

    Cam așa ar trebui stabilite salariile bugetare în România. Vrei să angajezi oameni însă nu vrei să îi plătești mai bine decât în economie.

  38. Am retinut critica lui „Catalin” la adresa analfabetilor functionali, De-a dreptul induiosatoare, pentru ca autorul pare convins ca e bine plasat sa aprecieze cine intelege chestia cu economia si cine nu :) Pana una-alta, comentariul meu se referea la afirmatii ale dansului pe care le-am citat (cu ghilimele, desi CNATDCU a decis recent ca ele sunt facultative) si le-am comentat plecand de la premisa ca dansul are proprietatea termenilor. Se pare ca m-am inselat. Or, este evident ca nu poti inlocui salariul cu un coeficient, asa ca singurul contraargument pertinent ar fi fost o explicatie despre ce ce se poate cumpara dintr-un coeficient. Iar a spune „cei mai taxabili contribuabili” nu e deloc totuna cu a spune „contribuabili ala caror venituri sunt cel mai usor de previzionat”, cum a alunecat ulterior teza dansului. Dar si ideea ca o previzibilitate absoluta a acestor venituri este cruciala pentru acuratetea proiectiei bugetare este o gugumanie: impozitul pe veniturile bugetarilor este de circa 1.6% din incasarile bugetului de stat, asa ca previzionarea lor „spot on” este mult mai putin importanta decat prognoza de PIB, de inflatie sau cea a produsului unor taxe si impozite mult mai importante. Dar, deh!, cand esti ieftin la faina, e musai sa fii scump la tarate…
    Aceeasi zicala este aplicabila si enumerarii impresionante a lui „kinn”, din care rezulta ca guvernul poate face orice altceva in afara de a ajusta salariile bugetarilor, inclusiv sa ii dea afara. De ce e preferabil sa tii salarii la un nivel pe care nu ti-l permiti, chiar si cu pretul de a mari somajul, nu este chiar axiomatic. In alta ordine de idei, ce anume il impiedica pe „oricare angajator din tara” sa isi „tina in frau cheltuielile” reducand salariile?
    Si nu chiar „toata lumea intelegea ce inseamna […] devalorizarea”. Autorul asertiunii citate este, in mod cert, printre cei care nu inteleg nici acum, devreme ce termenul „devalorizare” era utilizat in perioada de cursuri fixe, bazate pe etalonul-aur, iar dupa 1971 termenul folosit este cel de „depreciere”. Iar ce mi se pare mie aberant este sa vorbesti despre cheltuielile bugetare in termeni de „ce ramane de la masa boierilor”, in conditiile in care prestatiile sociale reprezinta unul dintre cele mai mari procente din bugetul consolidat din toata UE, ajutoarele de stat – unul dintre cele mai mci, iar esenta insasi a oricarui buget este redistribuirea.

    • Axiomatic, sunt o infinitate de solutii posibile. Axiomatic, se poate da drumul la tiparnita de bani, cum vroia Dragnea. Axiomatic, e posibil sa cresti impozitele in mod automat pentru a acoperi deficitul de anul trecut, in loc sa reduci salariile. Axiomatic, poti sa reduci toate cheltuielile bugetare, nu doar salarizarea. Axiomatic, lucrurile pot ramane si cum sunt acum, ca doar Guvernul poate si acum sa modifice salariile cum vrea, cum tocmai a dat un OUG modificand salariile profesorilor.

      Discutia e peste nivelul axiomatic, este despre alegerea preferentiala a unei solutii in virtutea unor criterii asumate implicit (responsabilitate, eficienta, etc.). Domnia sa argumenteaza in favoarea unei modificare fata de ce e acum, considerand ca acele criterii sunt indeplinite mai bine. Eu am reactionat, argumentand ca ele ar fi indeplinite mai prost. Matale divaghezi in generalitati.

      Nimic nu impiedica Guvernul sa tina cheltuielile in frau reducand salariile nici in clipa asta. Asadar, ce propune dl Ionita sa se schimbe? Ca daca era multumit cu posibilitatile Guvernului de a tine cheltuielile in frau reducand salariile, nu mai scria articolul? Dumneata incearca sa intelegi mai intai ce propune dl Ionita sa se schimbe, si abia apoi poti sa intelegi ce am contra-argumentat eu.

  39. Bugetul de stat ca si PIBul unei tari nu sunt niste adevaruri economice de nezdruncinat .Ele reprezinta un indreptar , o formula de calcul ce nu are mare legatura cu realitatea .Din acest motiv apare nevoia de rectificare bugetara ce corecteaza periodic niste proiectii ireale .Adevarul economic poate fi stiut cu mare exactitate doar daca se iau in calcul toate veniturile bugetare sau extrabugetare precum si valoarea veniturilor furnizate de catre economia asa numita gri .

    • Doar bugetarul care nu produce plusvaloare reprezinta o masa de manevra .Sunt si bugetarii care isi fac datoria si merita cu prisosinta respectul in societate dar sunt si bugetari ce sunt platiti de stat de doua ori o data cind intreprinderea care functioneaza are pierderi si a doua oara cind pierderile sunt acoperite de stat din bani publici .

    • Care mediu privat? Ala care-si plateste angajatii cu salariul minim pe economie sau la negru? Microintreprinderile de subzistenta? Firmele straine care-si exporta veniturile prin off-shoreuri ca sa evite plata de taxe? Pentru cei care cred ca bugetarii sunt o capusa ordinara, as propune un experiment. Timp de un an de zile, sa nu se mai presteze niciun serviciu public altfel decat contra cost. Iti ia foc casa, platesti. Duci copilul la scoala, platesti. Si tot asa. Totul contra cost, la valoarea reala, negociata cu prestatorul de servicii. Sau, alta varianta mai putin constisitoare, nu se presteaza nimic. Un an fara salvare, pompieri, profesori, judecatori, maturatori si alte capuse.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Sorin Ionita
Sorin Ionitahttp://www.expertforum.ro
Paleo-liberal (adica din soiul cel vechi) Partener fondator la EFOR (www.expertforum.ro) think tank independent Citeste si preda teorii ale dezvoltarii si sectorului public Consultant pe reforma institutionala si descentralizare in Europa de Est si Balcani

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro