Scriam in toamna anului trecut, la putin timp dupa esecul previzibil al farsei procesului de privatizare Oltchim, despre lungul sir de actiuni incompetente, nepasatoare, hraparete, ilogice sau ilegale ale variilor guverne post-revolutionare, actiuni ce au condus in cele din urma la insolventa si potential falimentul companiei. Am gresit si imi fac mea culpa. Sau, mai bine zis, am ajuns la o concluzie incompleta. Pe 13 Martie 2013, administratorii judiciari ai Oltchim, Rominsolv si BDO, au publicat un raport preliminar despre cauzele care au generat starea de insolventa. Merita mentionat ca acest raport acopera, din motive legale, numai perioada 2009-2012 si ca faptele descoperite de administratorii judiciari, intr-un timp record de mai putin de opt saptamani, reprezinta numai varful icebergului. De asemeni, am beneficiat de explicatii suplimentare din partea dlui avocat Gheorghe Piperea, partenerul coordonator al Rominsolv.
Lectura raportului nu este usoara din cauza detaliilor tehnice si legale dar rasplateste un cititor tenace prin intelegerea principiala a intrigii si actorilor dramei de la Oltchim. Pentru cititorii mai grabiti recomand lectura capitolelor finale care descriu sintetic cauzele si imprejurarile care au condus la insolventa (capitolul 11) precum si raspunderea persoanelor vinovate de cauzarea starii de insolventa (capitolul 12). Imi permit sa sumarizez: Oltchim a fost pradata in perioada 2009-2012 (si foarte probabil si in toti anii precedenti) prin cumpararea scumpa (peste pretul pietei) de bunuri si servicii, investitiile intentionat ineficiente si vanzarea ieftina (sub pretul pietei) de produse finite. Principalul autor al acestui jaf organizat este conducerea companiei, in frunte cu dl Constantin Roibu, ajutata in mod constant si variat de lideri sindicali, politicieni locali si nationali si o parte din actionari.
Buy high (cumpara scump)
In perioada 2009-2012 cheltuielile operationale ale Oltchim au variat, in principal din cauza fluctuatiilor productiei, intre 1 si 1.6 miliarde de lei. Cheltuielile cu materii prime, marfuri, consumabile si combustibil reprezinta in jur de 70% din aceasta cifra. Principala materie prima este propilena, urmata la mare distanta de clorura de vinil, ortoxilen si etilena. In perioada analizata, Oltchim cumpara intregul necesar de materii prime prin intermediari („traderi”), majoritatea domiciliati offshore. Multi din cei mai importanti furnizori (care, de altfel, se regasesc si pe lista celor mai importanti clienti) au in continuare o structura de actionariat necunoscuta. Analiza pagubelor economice aduse societatii este ingreunata de multitudinea si complexitatea contractelor. Tehnicile fundamentale sunt insa simple: stabilirea de preturi peste pretul prevalent in piata, supra-garantarea datoriilor catre furnizori sau dobanzile excesive ale acestor datorii. Toate aceste prevederi contractuale au avut acelasi scop: abuzarea societatii Oltchim si, deci, a banului public in interesul privat al unei serii de furnizori. Merita mentionat ca Oltchim a avut si o serie de relatii contractuale normale cu furnizori de materie prima, energie si servicii.
Waste capital expenditures (investeste ineficient)
Cea mai mare investitie a Oltchim in perioada analizata a fost achizitionarea de la OMV Petrom, prin doua contracte separate (Decembrie 2009 si Mai 2011), a activelor diviziei de petrochimie de la Bradu de pe platforma Arpechim. Pretul de 13 milioane de euro a constituit in fapt valoarea stocurilor de materie prima la data incheierii tranzactiei. Activele in sine, care nu mai fusesera folosite de Petrom din 2008, au fost cumparate contra sumei de 1 euro. Au fost de asemeni preluati aproximativ 600 de salariati care sunt platiti si pana in ziua de azi cu 1.4 milioane de lei pe luna in ciuda lipsei totale de activitate productiva. Trebuie mentionat ca petrochimia Bradu a fost proiectata si construita sa functioneze in sistem integrat cu rafinaria Arpechim de pe aceeasi platforma care a fost inchisa definitiv la inceputul lui 2011, fapt care fusese anuntat de OMV cu multi ani inainte. OMV de altfel nu a dorit sa cumpere platforma Arpechim in cadrul privatizarii Petrom din 2004 insa a negociat abil o clauza contractuala care plaseaza responsabilitatea costurilor unei eventuale inchideri in carca statului roman. Aceste costuri sunt estimate a fi de ordinul zecilor milioane de euro si au fost asumate din lipsa de competenta si/sau integritate de negociatorii si factorii de decizie ai guvernului roman din perioada respectiva.
Raportul administratorilor judiciari conclude sec si politicos: „Prin prisma fluxului integrat de productie gandit la constructia celor doua platforme, apare ca nejustificata preluarea numai a partii de petrochimie, lasand partea de rafinare neintegrata si la decizia unui tert care, in anul 2010, a luat hotararea inchiderii acesteia.” Care a fost atunci motivul acestei tranzactii? Citez din nou: „preluarea Diviziei Petrochimice Bradu a creat premisele pentru obtinerea de fonduri si pentru constituirea de garantii, in scopul intarzierii incetarii de plati”. Posibilitatea de a contracta credite suplimentare pentru a mentine in viata pacientul muribund paleste insa in comparatie cu amplul program de investitii demarat dupa incheierea tranzactiei. Au fost cheltuiti in total mai mult de 100 milioane de euro pentru, pe hartie cel putin, intretinerea, conservarea si retehnologizarea activelor petrochimiei Bradu.
Finis coronat opus. Toreadorul care a omorat in cele din urma taurul ranit Oltchim, incununand astfel o lunga cariera de pradator al banului public, este insusi fostul director general Constantin Roibu. Majoritatea „investitiilor” facute la Bradu au fost rulate prin intermediul unor societati controlate direct sau indirect de Constantin Roibu. In realitate, aceste investitii nu au lasat nicio urma semnificativa. Au fost vopsiti cu migala si repetat pereti, plantate milioane de flori si uns balamale din belsug. Peste 100 de milioane de euro s-au scurs din buzunarele contribuabilului roman, via Oltchim, in buzunarele management-ului, liderilor sindicali si a unor politicieni locali si nationali. Dupa cum spuneam, raportul preliminar al administratorilor judiciari este doar varful iceberg-ului.
Sell low (vinde ieftin)
Veniturile societatii in perioada 2009-2012 au variat intre 800 milioane si 1.6 miliarde de lei in functie de volumul productiei si preturile internationale ale produselor finite. Principalele produse vandute in acesti ani au fost poliolii (aproximativ jumate din total), soda caustica, oxo-plastifiantii si PVC. In general aceste produse sunt considerate a fi comoditati, usor de tranzactionat si cu un pret international transparent. In mod nesurprinzator, majoritatea clientilor sunt din nou intermediari („traderi”) off shore ai caror beneficiari au fost numai partial identificati pana acum precum si subsidiara germana a societatii Oltchim GmbH. Se poate observa insa ca volumele si tipul de produse alocate diferitilor clienti fluctueaza aparent la intamplare de la an la an ceea ce ar putea fi o incercare de a ascunde identificarea beneficiarilor finali.
Natura produselor vandute de societate, cu preturi internationale transparente, face insa imposibila ascunderea preturilor preferentiale la care Oltchim vinde o parte din productie clientilor favoriti. Diferentele fata de pretul de piata sunt de obicei de 20%-30%, dar exista clienti ce primesc marfa si la jumate din pretul pietii. Mai mult, in unele cazuri, Oltchim vinde si sub costul de productie. Raportul preliminar care, repet, este doar varful icebergului cuantifica pierderi de mai mult de 100 milioane de euro suferite de societate pe baza contractelor paguboase identificate pana acum. Management-ul societatii a incercat sa ascunda partial aceste pierderi prin micsorarea constanta si frauduloasa a calcularii costului de productie, folosita pentru a justifica vanzarile la preturi inferioare cotatiilor pietei.
Bribe the workforce (cumpara pacea)
Este evident ca jaful organizat al Oltchim nu putea continua an de an fara ca observatori si participanti indirecti in activitatea companiei sa nu fie motivati sa se faca ca ploua. Exista indicatii ca o serie din traderii care au avut contracte grase cu Oltchim au fost controlati de lideri sindicali, consilieri locali si judeteni si chiar politicieni nationali. Sper ca administratorii judiciari sa poate descoperi in cele din urma numele si prenumele celor ce au tolerat si asistat conducerea societatii la devalizarea si in cele din urma prabusirea ei.
In plus, forta de munca a ramas la nivele ridicate ca numar si salarizare in toti acesti ani in ciuda pierderilor din ce in ce mai mari ale companiei. Astfel numarul de salariati de la Oltchim din Ramnicu Valcea scade cu mai putin de 20% din 2009 pana in 2012 in timp ce salariatii de la divizia de petrochimie Bradu raman constant la cifra de 600 in ciuda lipsei totale de activitate productiva. Salariul mediu lunar creste insa de la 1900 de lei in 2009, adica cam de 3 ori salariul minim pe economie, la 2800 de lei in 2012 ceea ce reprezinta de 4 ori salariul minim pe economie. Sincer, nu ma pricep la cum ar trebui sa arate structura de personal a unei intreprinderi petro-chimice, dar ma indoiesc sincer ca are nevoie de 23 de floricultori platiti cu 2000 de lei pe luna. Mai mentionez doar ca directorii adjuncti castiga peste 12,000 de lei pe luna, salarii care i-ar face sa paleasca de invidie pe multi manageri bucuresteni.
Directorii si administratorii societatii s-au platit pentru munca bine facuta cu 2.4 milioane de lei in 2010 . Din cauza ca 2011 a fost, nu-i asa, un an exceptional de profitabil, salarizarea lor a crescut cu 33% pana la 3.2 milioane de lei. Primus inter pares, dl Constantin Roibu, a castigat cumulat din salarii si beneficii circa 870,000 de euro in perioada 2007-2011.
Hyenas are circling (groparii pandesc cadavrul)
Administratorii judiciari au indentificat singura solutie legala si practica care poate evita falimentul (adica lichidarea societatii). Conform unei cunoscute practici internationale, aplicata de altfel si in celebra insolventa a General Motors din 2009, se intentioneaza separarea activelor functionale intr-o societate noua si complet separata. Se spera ca aceasta va fi ulterior vinduta relativ rapid catre un jucator important din industrie cu experienta si capitalul necesar repornirii si operarii activitatilor de petrochimie. Suma necesara repornirii este estimata de administratorii judiciari la aproximativ 200 milioane de euro. Fostii gropari ai Oltchim insa nu sunt interesati de o astfel de solutie si ar prefera sa impinga compania in faliment pentru a putea cumpara activele la pret de fier vechi.
In incheiere imi permit o marturisire personala. Am facut afaceri la cel mai inalt nivel, inclusiv finantari de zeci si sute de milioane in industria petrochimica, in SUA, Europa si Asia. Am trecut si prin multe falimente spectaculoase cauzate de fraude, incompetenta manageriala, investitii proaste, piete dificile sau competitie superioara. Nu am intalnit niciodata insa o companie care sa fie pradata cinic, agresiv si sistematic de propria conducere cu asistenta si colaborarea sindicatelor, fortei de munca si a autoritatilor locale si nationale. Cuantificarea pagubelor abia a inceput, dar deja se prefigureaza sume de ordinul sutelor de milioane de euro. Bani veniti pana la urma din buzunarele contribuabilului roman.
Post Scriptum:
1. Raportul integral poate fi descarcat aici: http://media.hotnews.ro/media_server1/document-2013-03-13-14407961-0-oltchim-raport-privind-cauzele-care-generat-starea-insolventa.pdf
2. Rapoartele anuale auditate de KPMG se pot citi aici: http://www.oltchim.ro/index.php?name=relatia-cu-investitorii/informatii-financiare. Raportul pe 2012 este propus spre aprobare la AGA din 29 Aprilie 2013.
3. Este foarte important de inteles ca auditarea conturilor unei companii nu este o evaluare sau o analiza a afacerii. Mandatul („scope of work”) unui auditor consta in emiterea unei opinii (calificate sau nu) asupra acuratetii cifrelor si conturilor financiar contabile. In consecinta, KPMG nu a avut nici intentia si nici rolul de a evalua daca contractele semnate de conducerea Oltchim sunt oneroase sau nu. Acestea fiind spuse, conducerea societatii a emis si semnat, ultima oara referindu-se la anul 2011, „Declaratia persoanelor responsabile din cadrul societatii” prin care afirma ca situatiile financiar contabile cuprind o analiza corecta a dezvoltarii si performatelor Oltchim. Semnatarii sunt: dl Karoly Borbely (Presedinte al Consiliului de Administratie), dl Constantin Roibu (Director General) si dl Mandica Vasile (Director Economic).
4. Banuielile si ocazionalele rapoarte din presa si media despre management-ul defectuos si fraudulent al societatii nu au putut fi confirmate formal decat prin accesul pe care l-au capatat administratorii judiciari la contractele societatii, care erau altfel confidentiale.
5. Excelenta intrebarea referitoare la rolul actionarului minoritar PCC SE. Numai dansii pot raspunde cu acuratete la cat de mult sau putin au stiut despre contractele semnate de conducerea Oltchim. Exista indicatii preliminare, si nu inca dovezi formale, ca o parte din „traderii” care au beneficiat de contracte preferentiale, atat ca furnizori cat si ca clienti, sunt legati de PCC SE.
6. Falimentul poate si trebuie sa fie evitat. Calea legala identificata de administratorii judiciari este recunoscuta si practicata international. Atat Oltchim cat si platforma Arpechim au fost proiectate de firme recunoscute international si au o tehnologie competitiva. Mare parte din active sunt functionale si pot fi folosite eficient economic de un operator competent. Acestea find spuse, vanzarea acestor active nu poate fi lasata numai in seama administratorilor judiciari. Procesul de vanzare ar trebui conceput si asistat de experti in domeniu, de exemplu bancheri de investitii de la marile banci internationale care aranjeaza finantari pentru statul roman. Avand in vedere urgenta, acest proces trebuie asistat si sprijinit de guvern prin ministrul de resort si chiar primul ministru. Un jucator mare din industrie va putea decide cum si daca, de exemplu, merita folosita si rafinaria Arpechim sau este mai eficient sa se importe materia prima pentru divizia de petrochimie de la Bradu.
… Şi la fel s-a întâmplat cu Tractorul Braşov, Semănătoarea şi multe alte zone industriale care, dacă ar fi fost menţinute fie şi pe linia de plutire (ce ar fi fost dacă România producea astăzi utilaje agricole la preţ cu 50% mai mic decât cele de import, cum e Logan de exemplu pentru industria auto ? Performanţe modeste, dar şi preţuri pe măsură…).
Şi toate, absolut TOATE s-au petrecut sub sloganul lansat de satrap-ul Iliescu, „NU NE VINDEM ŢARA !”….Aşa-i, că vânzarea înseamnă negoţ cinstit, ei aveau nevoie s-o fure, nu s-o vândă…
Dar, vorbesc cu păcat, ca nici Iliescu nu prea e de vină, căci, dacă nu era el sau se dădea la o parte, actuala mafie politico-economică provenită din ce avea mai mizerabil PCR-ului şi Securitatea, ar fi ales alt Iliescu, după chipul şi asemănarea celui cunoscut deja…..
Alooo, dar DNA-ul ce pazeste???E de notorietate in Valcea ce a facut roibu si clica lui de capuse, dar autoritatile, DNA-ul de ce nu face nimic???
Cred ca e mai degraba competenta DIICOT.
„Trebuie mentionat ca petrochimia Bradu a fost proiectata si construita sa functioneze in sistem integrat cu rafinaria Arpechim de pe aceeasi platforma care a fost inchisa definitiv la inceputul lui 2011, fapt care fusese anuntat de OMV cu multi ani inainte. OMV de altfel nu a dorit sa cumpere platforma Arpechim in cadrul privatizarii Petrom din 2004 insa a negociat abil o clauza contractuala care plaseaza responsabilitatea costurilor unei eventuale inchideri in carca statului roman.”
PSD si DIP care au negociat vanzarea au stiut si au acceptat, ca bvor inchide Arpechimul si Oltchimul, dar va merge Petrobrazi.
Aviz argesenilor, majortar USL-isti, care acum vad amanat coridorul Sibiu-Ramnicu Valcea in favoare altor proiecte Pitesti Craiova sau Targu Mures-Iasi,
Dupa ce Nastase nu a facut nimic pe acelasi coridor, in favoarea priectului cu Bechtel !!!
Cine vorbeste de reindustrializare?
Arges
Dle Mihnea Vasilache,
Cum se face ca persoane abia alfabetizate au acces si succes in nume propriu in timp ce insi finuti, cu pretentii de Ivy League, canta prohodul mult timp dupa ce mortul s-a imputit?
Va imaginati dvs ca, undeva in lumea asta, obligatia de a reactiona in timp real pentru prevenirea si limitarea dezastrelor se amana ‘sine die’ fara a suporta consecintele?
Ne speriati cu varful aisbergului Oltchim, lasand sa se inteleaga ca e suficient sa racai un pic crusta de onorabilitate a economiei pentru a activa pestilentiale putregaiuri purulente.
Presupunand ca este adevarat ce sustineti, cu ce ne ajuta asta dupa aproape un sfert de secol de transparenta si reforma?
Domnule Vasilache, este o placere – din pacate mult prea rara – sa va citesc, mai ales pe altfel de teme.
De adaugat n-ar fi decat doua lucruri. Faptul ca sunteti surprins de amploarea jafului si modul sistematic in care a fost executat se datoreaza exclusiv faptului ca, asa cum scrie Bogdan mai sus, n-ati fost suficient de aproape de economia romaneasca in anii… ma rog, cam in toti anii.
Al doilea lucru care merita putina atentie, pentru ca va reveni cu siguranta in discutie la un moment dat, este numele actionarului minoritar german al Oltchim. Actionar care este acolo de foarte multa vreme, de mai bine de cinci ani.
Orice investigatie de genul „Cine e de vina, cum a fost posibil?” va trebui sa raspunda si acestei intrebari – cum a fost posibil ca actionarul strain sa tolereze (pentru ca e absolut exclus sa nu fi stiut, fiind vorba si de un actionar destul de activ si foarte vocal) vreme de cinci ani de zile toate aceste lucruri? Sau, mai exact, de ce le-a tolerat? Pentru mine acesta e aspectul cel mai semnificativ, pentru ca, repet, jaful in sine nu reprezinta nicio surpriza.
Paste fericit cititorilor catolici!
un articol limpede si bine scris, pe care il poate pricepe si cineva nefamiliarizat cu domeniul. Multumesc si felicitari.
Intr-o industrie f.f.f.competitiva, chiar daca era Oltchim in Norvegia, nu ar fi rezistat la o marire a costurilor de manopera cu 50%, combinata cu pastrarea efectivelor (a se nota ca cele 26 de salarii compensatorii din contractul sindical, taie orice chef de redimensionare a efectivelor). In rest, ce NU VREA raportul sa vada este COSTUL BANILOR: cand il platesti pe furnizor peste un an (daca il platesti) pretul de achizitie incearca sa garanteze riscul. Invers, cand un client plateste (aproape cash) si casieria e goala, nu e firesc sa aiba discount la pret???? Ce nu vrea iar raportul sa zica, este ca in perioada 2009-2011 imprumuturile la banci duceau dobanda la 24% DACA AVEAI CREDIBILITATE si aveai cu ce sa garantezi, adica exact ce Oltchim nu a avut atunci si nu are nici acum: OCHII ca azi sunt furnizorii care taie (electricitate, etc) caci nu Chitoiu/Vosganian/Ponta asigura platile ci doar bla-bla. PS. As dori sa vad un singur urlator contra salariilor managerilor (trecuti, prezenti, viitori) ca se inhama la acest munte de belele cu doar 1000 E/ luna. Amatori?????Daca taiem din leafa unui director 3200 euro, dam numai UN EURO la cei 3200 angajati: nu mi se pare o crestere a nivelului de trai.
Nu va suparati dar nu prea are sens mesajul Dvs.
Legat strict de dobanzile bancare (unde mentionati 24% pe an):
„Spre marea dezamagire a PCC SE, am reusit impreuna cu echipa de management si datorita aprecierii de care ne bucuram in fata partenerilor de afaceri – banci, furnizori si clienti – sa mentinem in functiune societatea Oltchim SA, de fapt singurul combinat petrochimic ramas in viata in Romania.
Noi nu am cerut nimanui solutii – le avem!! Am cerut sa fim lasati sa le implementam!
Constantin ROIBU
Director General OLTCHIM SA” (31 august 2011)
Daca directorul general al firmei spune ca societatea se bucura de „apreciere in fata bancilor, furnizorilor”- inseamna ca nu se plateste 24% dobanda (o firma medie platea in perioada 2009-2011 mult mai putin, sub 7-8% pe an la lei si in jur de 5% pe an la euro, mai ales cand actionarul principal e statul si asta cred ca e cea mai mare garantie posibila).
Iar daca e asa cum spuneti Dvs. (si dobanzile au fost la asemenea nivel in mod consistent de-a lungul timpului) inseamna ca declaratia de mai sus nu ar fi trebuit facuta.
@alex. A. Eu am cautat credite in acea perioada (ati facut-o?).
B. Nici statul roman -in absenta acordului cu FMI- nu ar fi avut acele dobanzi -declaratie M.Isarescu, mai credibila decat….
C. cunoasteti definitia cuvantului credit neperformant? adica cu peste 90 zile intarziere? S-o fi aplicand la Oltchim sau Bancpost si altii sunt atat de fraieri incat sa respinga un bun client ?
D. De unde rezulta ca un credit furnizor (fie dat direct, fie implicit din intarzierea platilor) ar trebui sa fie la 7-8%?
E. ce sens avea sa plateasca Oltchim 20% la furnizor daca gasea bani gramanda la banci cu 7-8%
F. Putea Roibu sa faca declaratii care l-ar fi incriminat?
PS. Afirmatiile mele se legau de faptul ca devenisera necompetitive costurile de productie (costul materiilor prime, al manoperei si costurile financiare), iar pe zi ce trece acestea NU SCAD, fie si pt. ca a crescut salariul minim care a impins in sus grila salariala.
Pacat, sunt valcean, traiesc in Bucuresti, m-as intoarce acasa, dar in conditiile in care orasul intra in faliment, mi se pare imposibil sa fac asta. Si tatal meu va ramane fara job.
Sper ca cei vinovati sa plateasca.
dle Mihnea, chapeau! Dar aratati-mi UNA SINGURA EXTERNALIZARE in RO care nu a fost numita capusa [mai ales de cei ce nu inteleg externalizarea decat ca un afront adus sindicatelor].
Luati cazul Oltchim si multiplicati-l la nivelul intregii tari. Singura diferenta fiind ca la Oltchim jaful a fost mai longeviv. Ruinele actuale ale industriei si economiei nationale sunt rezultatul aceluiasi tip de jaf organizat. Autorii sunt aceiasi si banii tot la ei. Adica mafia formata din esalonul 2 din PCR si Securitate care a preluat Romania dupa 1989 si o conduce pana in momentul de fata, raspandita in toate partidele, in „business”, sindicate, peste tot.
Si care, culmea tupeului si a nesimtirii tipic bolsevice, azi injura occidentul si se bat cu caramida nationalismului in piept.
sa nu mai speram?
decizia este deja luata?
falimentul scrie pe oltchim – arpechim?
noi vrem sa muncim,
nu vrem sa cersim!
salvati oltchim!
vă rugăm să spuneți la cât mai multe persoane despre această petiție. cu cât mai multe semnături, cu atât mai multă atenție alocată petiției din partea mass media și a persoanelor cu putere de decizie.
http://www.petitieonline.com/salvati_oltchim_si_arpechim
referitor raport: sunteti intr-o totala eroare. raportul este tendentios si plin de erori pe care nu aveti sau nu vreti sa le vedeti. ar fi bine sa va informati la fata locului!
2012 trebuie sa fie impartit in doua perioade:
1. primele 8 luni (perioada roibu);
2. ultimele 4 luni (perioada balan).
de ce in ultimele 4 luni s-a continuat colaborarea cu aceleasi capuse?
de ce s-au facut angajari de personal in ultimele 4 luni?
de ce si la cine s-au facut majorari de salarii in ultimele 4 luni?
de ce si la cine s-au acordat stimulente catalogate drept mita (bani, locuinte, functii, etc.)?
de ce s-au furat / deturnat banii salariatiilor (car si garantii materiale)?
de ce …. ? si exemple pot continua.
Va rog spuneti-mi si mie ce e tendentios in faptul ca angajatii de la Bradu, 600 la numar, au luat bani fara sa faca nimic productiv? Chiar e nevoie de 600 de oameni ca sa pastreze niste instalatii care nu lucreaza? Sau ce e tendentios in faptul ca sunt platiti floristi (si nu putini!) din banii nostri, ai tuturor (ca doar Oltchim lucreaza in pierdere). Sa nu mai spun de salariile echipei de handbal, platite si ele tot din bani publici, nu-i asa? Si se aduna, cred, milioane de euro acolo… Eu nu zic sa nu incurajezi sportul, dar pe banii tai, daca ii ai, nu publici…
De fapt, a fost, este si va fi limpede.
Oltchim NU poate functiona fara piroliza de la Arpechim, care NU poate functiona fara restul rafinariei Arpechim.
Orice decizie „economica” care nu a tinut seama de aceasta realitate tehnica a fost doar un jaf.
Despre „salvarea” Oltchim: orice decizie economica care nu tine seama de realitatea tehnica va fi un esec- sau un viitor jaf.
Asa ca despre ce plan de redresare vorbim?
Domnule Vasilache nu sunt de acord cu optica dumneavoastra. Sunteti usor de influentat din cate imi dau seama si povestea din acel raport al BDO si ROMINSOLV v-a adormit in intregime simturile. De ce la privatizarea Petrom nu s-a tinut cont ca Oltchim va ramane fara materiile prime de baza prin vanzarea Arpechim catre OMV ? Acest moment crucial in evolutia Oltchim nu a fost nici macar amintit in respectivul raport, pentru ca ar fi venit in contradictie cu povestea jafului. Acesta este jaful: sa lasi Oltchimul la cheremul altora, sa nu-i dai nicio sansa, sa nu-l ajuti cu nimic (dar la TV sa anunti ca ai bagat 500 mil. euro in ultimul an, ca sa cresti dramatismul povestii si sa castigi voturi la alegeri). Ce ar fi trebuit sa faca cei din Oltchim cand au ramas fara materii prime ? Sa puna mainile pe piept si sa moara ? Au tras ca sa isi recupereze ce li s-a luat: petrochimia si rafinaria Arpechim. Este logic ca avand o afacere sa faci tot ce poti pentru a-ti asigura materia prima.Logic pentru mine. Pentru dv. este un jaf. Nu considerati un jaf insa actiunile ostile si zecile de procese in care actionarul minoritar pe care il tot laudati, a impins Oltchimul ingreunandu-i existenta si grabindu-i blocarea. Nu este un jaf faptul ca cei care au preluat Oltchimul din vara nu au reusit nici sa-l urneasca din loc, ba mai mult il apropie de faliment (inclusiv „dl avocat Gheorghe Piperea, partenerul coordonator al Rominsolv” asa cum il preaslaviti pe cel care nici in prezent nu intelege ce este Oltchim si cum functioneaza). Va cade bine povestea jafului si …atat. Nu este jaf campania de minciuni din presa in care au curs zeci de povesti la TV fara a fi prezentat si o dovada efectiva. Este jaf insa dorinta muncitorilor de a munci si de a castiga un salariu cinstit. In fine … poate ca nici nu mai are rost sa scriu … daca nu arat ca este jaf nici nu veti citi. O sa ramaneti cu povestea jafului si intr-o zi va veti intreba de ce nu mai avem industrie si de ce jumate din tara este munceste ca sluga in strainatate.
„Ce ar fi trebuit sa faca cei din Oltchim cand au ramas fara materii prime ?’
Sa le cumpere de pe piata libera, asa cum fac toate combinatele care nu dispun de surse de materii prime „captive”.
Daca n-au paine, de ce nu mananca cozonac?
Moncher, esti un…
Mda. Cum zice cineva mai sus, bine ar fi ca articolele astea sa fie scrise inainte de producerea dezastrului. Nu dupa.
Asa ca astept o serie de cateva articole legate de alte firme din Romania care ar putea ajunge intr-o situatie similara. Si ce se poate face (din timp) pentru a evita un deznodamant similar.
Asa discutiile de dupa… frectie la picior (deja) de lemn.
Multumesc.
PS: cum zicea (altcineva) mai sus, as fi interesat de ce cei care au avut acces la datele Oltchim (management, actionari minoritari etc) nu au deschis gura pana cand nu a fost prea tarziu. Care au fost interesele lor, cine i-a determinat sa nu vorbeasca…etc.
@alex. Ne intalnim din nou intr-un dialog civilizat. Orice firma din RO (indiferent de forma de proprietate) care ignora existenta unei piete libere risca soarta Oltchim. Alternativa este sa avem o economie cu reguli stabilite de exemplu de catre parlament, dar in acest caz, vom pune sarma ghimpata la granita si ne intoarcem la 1989 DAR fara CAER. Ca o paralela: in absenta unei granite economice cu HU, e posibil ca deoparte a granitei franzela sa fie 0.25 ron, iar de de cealalta parte sa fie 4 ron? Unii nu vor vinde marfa scumpa. iar ceilalti nu o vor avea caci le va fi mai rentabil sa o vanda de cealalata parte a granitei. Acest adevar simplu nu poate fi asimilat de cei cu conceptii marxiste asupra economiei (daca MArx nu a scris despre UE, atunci UE nu exista!).
E o discutie lunga.
Ca si principiu, depinde de multe lucruri- in principal de competitivitatea economiei respective. Dar si de alti factori. China este supra-reglementata de stat si nu are nevoie de nici un gard de sarma ghimpata.
Problema e ca atunci cand piata libera nu duce la o crestere de competitivitate in final se ajunge la reglementare. Sau la colaps. Si invers e valabil. Reglementarea care nu duce la o crestere de competitivitate duce la necesitatea pietei libere sau la colaps economic.
Orice economie dispune de un stoc de bogatie, daca nu reuseste sa il inmulteasca sau macar sa il conserve- acesta se diminueaza pana ajunge la zero si atunci „game over”.
Mihnea:spuneai data tecuta ca Oltchim poate fi privatizat. Iti mentii opinia cum ca exsta un viitor pentru Oltchim si care ar fi recomandarea ta?
Este clar jaf la drumul mare, jaf si hotie care s-a intamplat in toate companiile de stat. Uitati-va la Hidroelectrica si acolo este fix aceeasi situatie, uitati-va la CFR, la ceea ce se intampla in sistemul medical, uitati-va unde vreti dv si gasiti aceeasi hotie.
Ce este mai trist este ca vinovatii nu vor fi niciodata trasi la raspundere. Oltchimul va intra in faliment, se va vinde probabil la fier vechi in mare parte, se va salva poate ceva asa de ochii lumii. Vor suferi direct angajatii si locuitorii din Ramnicu Valcea, si indirect noi toti care vom acoperii furtul de acolo.
Petrochimia Bradu de la Arpechim (Instalatiile de Piroliza si de Polietilena de Inalta Presiune (PIP) nu are neaparata nevoie de rafinaria Arpechim care ii furniza benzina nafta Pirolizei (circa 15% din titeiul supus prelucrarii). Pentru Instalatia de Piroliza se poate importa benzina nafta (500-700 mii tone / an).
Daca ar functiona si rafinaria ar fi nevoie sa se importe cel putin 3 milioane tone de titei / an si ce s-ar face cu restul de 85% din produsele de rafinare care s-ar putea sa nu aiba desfacere in prezent?
Pai sa se importe nafta! Hai sa punem pe hartie cat costa importul pana la poarta Oltchim si sa spunem in gura mare concluzia.
Este o situatie fara iesire- oricum calculezi, tot prost iese.
Pur si simplu Oltchim este prost asezata acolo, daca era la Pitesti – murea sau traia cu Rafinaria, daca era la Constanta- primea nafta cu vaporul….
Asa ca intrebarea ramane- ce plan de redresare? Poate visam sa gasim vreun fraier care nu pricepe?
La obiect. Aşteptăm un articol la fel de incisiv şi de rece despre băieţii deştepţi din energie.
[sper sa nu gresesc]. Se pare ca ce se vinde azi pe bursa are pret mai mic decat erau vechile contracte cu BD. Chiar la diferente de pret de 10% tot era mai bine sa ai cantitati mari contractate decat faramiturile de azi.
„Nu am intalniti niciodata insa o companie care sa fie pradata cinic, agresiv si sistematic de propria conducere cu asistenta si colaborarea sindicatelor, fortei de munca si a autoritatilor locale si nationale.”
Si cu toate astea, daca-i spui romanului ca e hot, se supara.
Era un film – Lord of War – in care eroul principal aterizeaza intr-o zona arida din Africa, avand avionul plin de arme.
Individul respectiv este intampinat de politie, care insa nu-l retine imediat, ci pleaca pentru a se intoarce a doua zi.
In aceasta zi insa, cetatenii din zona au descarcat si carat toate armele, ba chiar si din avion a mai ramas doar scheletul.
Noi ca popor suntem africanii aceia. Complexitatea acelui combinat si a afacerilor depaseste capacitatea de intelegere a celor care au lucrat sau au ciordit la combinat.
Ar fi fost extraordinar daca in 90 am fi reusit sa privatizam sau sa casam rapid acesti colosi. Am fi ajuns si noi probabil in situatia Poloniei, desi la ce neam de ciorditori agresivi suntem ma indoiesc. Acum nu mai avem decat sa platim cu totii si cu copiii nostri ciordelile, incompetenta si pensiile ciorditorilor! Multumesc frumos acestor patrioti de doi lei. „Noi vrem doar sa muncim” Mhm.
Pai daca acel combinat era atat de complex si a fost construit tot de poporul asta, asta nu inseamna ca suntem in stare si de lucruri bune?!
@gogu. Intr-o cu totul alta conjunctura economica si politica. Erau granite, asa ca decidea EL era lege economica. Ar fi azi rational sa faci un Oltchim ? daca da, atunci de ce nu il cumpara nimeni pe 5 mil si face un colos in loc?
Despre complexitate putem discuta foarte mult. Varianta scurta este ca „poporul asta” inseamna de fapt cativa specialisti care daca au disparut au lasat un gol imposibil de umplut. Stimate domn, „poporul” nu stie nimic, sunt indivizi exceptionali in care trebuie investit si care trebuie pastrati, apoi alti indivizi exceptionali catre care trebuie sa se faca transfer de cunostinte. Asta doar pe parte strict tehnica.
Daca vorbim despre afaceri si profitabilitate, ajungem la alte probleme:
– Combinatul a fost realizat cu utilaje complexe importate de pe la francezi, nemti si alti vestici. Aceste utilaje au fost cumparate gata invechite si prin acest design s-a garantat un cost mare al afacerilor care ne-a facut din start necompetitivi.
– Atunci cand s-a luat decizia de a se inlocui utilajele vechi, costul de inlocuire a fost mult mai mare decat ar fi fost costul de construire de la zero. Prin urmare, ROI-ul a continuat sa fie negativ. Asta si pentru ca „s-a furat”. Acest reflexiv capata in Romania un parfum local – s-a furat, dar nimeni nu este de vina. S-a furat, banii s-au tocat, nimeni nu este de vina, dar acum vine partea cea mai tare: se cere statului, adica contribuabililor, adica mie, altora ca mine si copiilor nostri sa acoperim gaura. Adica in loc sa platim bani pe o educatie mai buna, sa dam bani pentru doctori si medicamente, sa ne ingrijim batranii sau orfanii din aziluri, sa dam bani pentru drumuri si poduri sau pur si simplu pentru a ne imbunatati viata, ni se cere sa imprumutam bani si apoi sa-i aruncam pe apa sambetei.
Parerea mea este ca vinovatii sunt urmatorii: conducerea combinatului (incompetenta, frauda, furt etc.), sindicatele si sindicalistii care nu si-au facut datoria (incompetenta, cardasie la frauda etc.), angajatii combinatului care au vazut si au tacut (cardasie la frauda), ciorditorii din afara combinatului care au capusat (asociere in vederea savarsirii de fapte penale), procurorii care au stiut si au dat NUP (incompetenta, neglijenta, cardasie) si politicienii care au intretinut situatia (cardasie la infractiuni, instigare).
Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În anul 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4,7 milioane tone!
… Dar dacă în România, nu prelucreaza decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce face cu restul producţiei? o duce în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declara, să nu plăteasca acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)!
OMV prelucreaza tot titeiul extras din tara la Petrobrazi. E cel mai simplu asa in conditiile in care extrcatia costa cel mult 20 USD/baril. Va las placerea sa faceti un calcul de rentabilitate si sa calculati profitul real reiesit numai din diferenta dintre pretul la bursa (100 USD/baril) si cel de cost (20 USD/baril).
Arpechimul era o piatra de moara in conditiile in care trebuia adus titei scump de afara. Sigur mergea pe pierdere. Ei nu au preturile pe care le are Lukoil-ul si Kaz Munai.
Domnule Vasilescu,
Va aflati in eroare datorita unor, multe, informatii false; una din ele:”Au fost vopsiti cu migala si repetat pereti, plantate milioane de flori si uns balamale din belsug. Peste 100 de milioane de euro s-au scurs din buzunarele contribuabilului roman”. Toata demonstratia s ebazaeaz pe necunoasterea realitatii. Cele 100 milioane euor sunt d efpat numai 70 milioane lei, si au fost folositi pentru a aduce ruina lasata de OMV intr-o uzina care poate porni la cheie. Stiu multe despre Oltchim si stiu ca multe din informatiile pe marginea caraora brodati sunt false. O alta problema: stitai ca in 2007 capitatlul social a fost redus de la vreo 120 muil euro la vreo 10 in asa fel incit sa poata fi luat pe nimic de prietenii premierului si ministrului d efinante de atunci (care acum este consultant PCC). Cum credeti ca a juns PCC care a avea actiuni de vreo 1,8 milioane sa aiba 15%? Cum credeti ca potae scoate icapul in lume o companie care are valoare de 10 milioane? prof. dr. ing Florin Oprea. Si mai sunt multe, multe altele. Ca unul care a pus umarul la retehnologizarea Oltchimului pot vorbi din cunostinta d ecauza.Daca vreti luati adresa de mail si va dau apoi si numarul de telefon. Prin afirmatii ca cele de mai sus ati distrus un demers care ar fi putut fi real si corect. Pacat!
Poate îmi explicaţi sumele şi importanţa lor…în viaţa entităţii Oltchim.
http://ziaruldevalcea.ro/Directorul-Roibu-si-a-platit-in.html
oul furat de la o Avicola nu explica falimentul! asta nu inseamna ca hotul nu trebuie pedepsit. Dar nu spargerea de la un ghiseu din Cluj aduce falimentul Bancii X.
Oltchim poate porni la cheie neconditionat de asigurarea materiilor prime, energiei etc. ? Cu ce bani pentru a reporni petrochimia/piroliza ARPECHIM si partial rafinaria ARPECHIM (sau cumpararea materiei prime pentru piroliza ARPECHIM) ?
Ce valoare are retehnologizarea instalatiilor din OLTCHIM daca nu exista siguranta aprovizionarii cu materii prime si energie pentru functionare la randament optim ?
Si retehnologizarea OLTCHIM si cumpararea pirolizei de la ARPECHIM sint cheltuieli inutile fara asigurarea materiilor prime.
Conducerile companiilor sunt numite si exercita un mandat, mandantul, respectiv statul prin reprezentantii sai, ar trebui sa recupereze pagubele de la oamenii care au avut calitatea de administrator. Cenzorii sau societatea de audit financiar ce pozitie are, nu am vazut in economia romaneasca mandanti cercetati si nici cenzori! Nu ei au rol de a controla actiunile administratorilor si faptele lor si modul de administrare?
Ce rol sa aiba DNA? Nu inteleg, sunt specialisti? In prima faza actionarul este interesat sa ia masuri de recuperea pagubelor, apoi daca sunt aspecte penale, ma rog, va continua…
Sunt de pe versiunea mobila a site-ului si nu vad nici un link spre raportul stufos.
Am o intrebare, cine a fost guvernul de a vandut Arpechimul in 2004 ?
Domnule Vasilache,
Probabil ca implicarile Dv. in afaceri de succes, de multe sute de milioane, au fost bazate pe mai mult (mult mai mult) decat pe lectura unor rapoarte ale companiilor de insolventa. Nu stiu de ce, dar am sentimentul ca mizati prea mult pe reutilizarea unor titluri de slide-uri Powerpoint, folosite candav in sales pitch-uri si aici ca subtitluri, pentru a expedia asa, pe coltul mesei, cauzele maririi si decaderii actuale a Oltchim.
Chiar si astfel, ce-ar fi sa puneti in balanta si alte perspective, sa zicem: http://www.zf.ro/analiza/iti-imaginezi-ca-este-un-morman-de-fiare-vechi-o-uzina-prafuita-fals-instalatii-moderne-echipamente-noi-procese-de-productie-automatizate-10668487.
Sau de ce nu, bilanturile Oltchim auditate de KPMG (!), pe care le gasiti imediat pe http://www.oltchim.ro, si unde sunt numite cauzele (in fapt, cauza) falimentului Oltchim: ruperea lantului integrat sub care forma a fost candva concepuat afacerea Oltchim. Si veti mai gasi ceva, la pagina 10, par. 2.2, a bilantului pe 2011 (inca o data, auditat de KPMG): nu au existat contracte oneroase care sa fi fost incheiate de Oltchim cu terti. Ma rog, o fi descoperit Piperea ce nu a descoperit KPMG…
Stimate domnule Petre ,
va rog sa primiti felicitarile mele pentru comentariul care se incadreaza in acelasi spectru care l-as fi abordat si eu. Desi nu intotdeauna sunt adeptul opiniilor Ziarului Financiar de data aceasta reportajul care l-au facut si l-au publicat in care se evoca procesele automatizate si calitatea lucratorilor nu pot fi trecute in planul secund. Sunt un cunoscator al istoriei concernului Oltchim si m-am implicat activ, inclusiv la Comisia Europeana pentru a demonstra ca avem o industrie competitiva, care nu are nevoie de ajutor de stat, dar care este inca incipienta in ceea ce priveste piata de capital si masurile care se pot lua in anumite circumstante cum ar fi preluari, fuzionari si atrageri de capital. Suntem inca asa zisi „virgini” in abordarea unor precepte mai mult sau mai putin ortodoxe. Ce este negativ pentru Romania este faptul ca tara este downgradata de agentii precum Moody si datorita deficientelor pe care firmele cu management de stat le arata in continuare. Totusi nu trebuie sa facem precum anumite firme private si sa ne bazam pe anumite posibilitati bilantiere pentru a parea mai puternici decat suntem in fata investitorilor. Comisia Europeana a dat o decizie inteleapta atunci cand a fost aprobata tranzactia DES. Ce facem noi pentru a convinge Europa ca suntem competitivi in afara de a ne certa si a da unul altuia vina pentru problemele financiare. Avem investitori strategici in Romania care in continuare ne trateaza cu un aer de superioritate care nu poate fi acoperit de cifrele financiare care sunt redactate in functie de interesele strategice ale concernului strain. Ar fi timpul sa terminam cu injurii , obiectiuni si alte reprosuri care nu fac decat sa ne dezbine ca natie si sa incercam a ajuta pe acei minunati lucratori care pe bancile scolii nu si-au dat seama ca pe langa a invata sa manuie un strung, sau o instalatie automatizata trebuie sa ia lectii si de drept sau in domeniul financiar. Domnul Vasilache cu siguranta nu a vrut decat sa exprime o modalitate prin care poate fi revigorata productia la Oltchim, insa la fel ca multora dintre noi , de sorginte latina punem prea mult patos intr-o problematica care se rezolva cu mai mult succes avand o judecata limpede. Cu stima, Virgil Bestea
De pe la 94 incoace asa e peste tot in Romania.
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-14533874-minerii-din-schimbul-vulcan-refuza-intre-subteran-nemultumiti-schimbarea-unui-sef-acuzand-interventie-politica-pentru-impune-membru-psd.htm
Ia sa vorbim despre o capusa: este adevarat ca Piperea ia vreo 12 milioane ca sa ce in timp ce Borza a luat 2.5 milione pentru Hidrolectrica? Comparati Hidrolectrica cu Oltchim. Oricum raportul lichidatorului este o gluma proasta. Sunt povesti de adormit copii, multe fara nici o sustinere. El incearca sa acopere adevarata fata a problemei. Prof. dr. ing Florin Oprea. PS am mai avut o postare in care aduceam unele doovezi dar nu a aparut. Oare de ce?
Un articol extrem de interesant…la obiect. Problema este ca jaful a fost organizat cu complicitatea „statului’..mai bine zis a reprezentatilor statului (actionar majoritar)….care au pus capac chiar tentativelor minoritarului. Cat o fi fost si minoritarul de corect este greu de spus..dar tentative de a lamuri problema si de a micsora jaful au existat.
Ca exemplu:
http://www.bvb.ro/infocont/infocont11/OLT241111.pdf
PCC face cateva tentatvive absolut normale si logice…dar care, ghici? sunt respinse la orice AGEA sau AGOA. Spre exemplificare toate propunerile facute de PCC din linkul anterior sunt respinse , spre dovada linkul urmator:
http://www.bvb.ro/infocont/infocont11/OLT081211.pdf
Printre altele: se respinge procentul de max 5% din productie alocata traderilor, restul fiind permis doar clientilor finali ( se inchidea robinetul de marfa usor vandabila la pret sub pretul pietei), prevederea ca acele off shoreuri din paradisuri fiscale sa nu mai fie clienti decat cu aprobarea expresa a AGEA ( se inchidea robinetul catre clienti necunoscuti, care puteau dezvolta conflicete de interese)..etc.
Este o rea vointa vadita, un jaf cunoscut si sustinut de stat , prin reprezentantii sai in AGA. Si asta nu de azi de ieri..ci de ani buni.
Ma umfla rasul cand vad cum se incearca pasarea gainii in domeniul tehnic…
Din pdv contabil este un dezastru, datorii mai mari decat total active, pastrate si acumulate cu sarg sub obladuirea lungului sir de ministrii ai economiei.
Videanu, de ex e de tot rasul …cica ar fi facut si ar fi dres, bla, bla..de ce nu a facut si dres cand a fost la butoane, si se respingeau de reprezentabtii sai in AGA orice incercari de a stopa jaful?)
In alta ordine de idei, D-nul Vasilache si-a calcat pe verticalitate atunci cand nu a pus piciorul in prag la alianta NR cu PDL…stiind ce jaf la vedere se face, inclusiv la OLT, sub carmuirea lui Viceanu. Acum e tardiv ..lucrurile erau cunoscute de multa vreme.
Cat priveste solutiile a..ela par a fi 2:
-fie „imitarea” modelului GM…cu paguba masiva pe actualul actionariat si creditori(abureala cu transformara datoriei in actiuni denota un habarnavism cras al lui Videanu, o inginerie la care nu pune botul nicio banca…ea nu se poate sutine logic atunci cand ai capitaluri proprii negative…ce active sustin majorarea CS? banii s-au dus..pa si pusi).
Si apoi clonarea ununi alt OLT, cu active la valorea pietei, si cu loc pentru un actionariat nou, care investeste in reluarea productiei..etc) Evident statul nu va mai fi actionar majoritar…ci aceia care preiau activele , fara sarcini, si aduc bani pentru capitalul de lucru, etc
– insolventa urmata de lichidare. Macar stim o „treaba”…chiar daca nu ne place. Asta capitalismul…mai dai si faliment.
Stimati domni,
Am citit cu atentie comentariile dumneavoastra.Unele sunt pertinente, altele sunt partial adevarate iar altele fabuleaza.Lasand deoparte cine ce a facut si acuzele aduse unora sau altora realitatea este cruda!
1.Statul roman a gresit cand a privatizat PETROM-ul si a stiut ce se va intampla cu Arpechim si implicit cu Oltchim-ul, fiind legate prin conducte care alimenteaza Oltchimul.Nu s-a gandit nimeni la implicatiile pe care le vor avea inchiderea Arpechim cu privire la Oltchim (nu raspunde nimeni!).
2.Arpecim a fost proiectata sa functioneze in tandem cu Rafinaria Arpechim (produse din Rafinarie merg in Petrochimie la un nivel de cca.30% (Piroliza), iar produse din Petrochimie merg in Rafinarie la polul de benzina comerciala,la Bitum ,la Tame si MTBE (componenti ai benzinei comerciale).In cazul in care Rafinaria este despartita de Rafinarie si au proprietari diferiti, nu exista capacitati de descarcare/incarcare la Petrochimie si va fi o problema mare cu produsele accizabile apartinand la societati diferite (nafta,Fr.C4,propan,etc.).
3.Gandirea conducerii Oltchim de a prelua Petrochimia in 2010 a fost buna avand in vedere ca din 2008 OMV-ul a oprit Petrochimia si mergea cu Rafinaria, vaduvind Oltchimul de lipsa materiilor prime principale care se transporta pe conducte intre Pitesti si Valcea (etilena si propilena).Cand OMV-ul a vazut ca revizia din Petrochimie se apropia de sfarsit au inchis si Rafinaria Arpechim, stind ca nu poate functiona Petrochimia fara Rafinarie.Astfel si-a eliminat un concurent de pe piata de benzina,motorina,PIP,PJP,benzen,,xilen(produse pe care OMV le comercializeaza cu succes atat direct cat si prin BOREALIS (firma la care este actionar cu cca 40% in Austria!!!!!!) si poate dicta pretul pe piata.Trebuie tinut cont ca toate acestea se fac din titei romanesc (dat de catre statul roman cu redeventele cunoscute!!!) care se extrage cu cca. 25-30$/baril fata de pretul de cotatie de cca.100$/baril(explicatiile le gasiti singuri!).
4.Solutii gen Blanculescu aruncate pe sticla sunt bizare si neprofesioniste, dar care prind la public (cei care cunosc in domeniu stiu ca etilena nu poate fi transportata pe conductele de titei care leaga Oil Terminal de Pitest, in primul rand ca nu poate fi dislocuit titeiul, etilena gaz trecand pe deasupra lichidului care are si apa si care stric, compozitia,costurile de repompare sunt foarte mari si trebuie instalatii de condensare la Pitesti si de evaporare si repompare spre Rm Valcea). De ce nu sunt consultati profesori de la IPG sau IPB, cu privire la aceste probleme????? Pentru ca spun adevarul si nu sustin aceste idei nastrusnice de la „CONSULTANTII AU TALENTE!” cum sunt cei care spun prosti!
Sper sa intelega toti ca Oltchimul nu functioneaza cu NAFTA sau GAZOLINA ci cu ETILENA SI PROPILENA, PRODUSE CARE SE FABRICA LA PITESTI SI SE TRANSPORTA PRIN CONDUCTE LA OLTCHIM!
5.De ce nu intreaba nimeni ce a facut „ZEROMV” cu diferenta de titei extrasa anul trecut si cea prelucrata la PETROBRAZI?? La ce pret a fost vandut titeiul tarii care se extrage cu cca.25-30$, pe spinarea slugilor de romani din tara, si cui????? De ce nu vede Statul Roman aceste fraude????
Sunt multe de spus dar cei care trebuie sa-si faca treaba ar trebui sa recunoasca, ca stiu aceste lucruri dar suntem sub papucul UE si nu putem recunoaste!!!!!!!!!!
Sa speram ca Oltchimul ca si alte societati se mai pot salva fara ca cei dornici de imbogatire peste noapte si fara scrupule sa le puna cruce (vezi societati de insolventa-care nu au solutii viabile-dar prospera pe spatele statului si persone implicate politic, care nu au decat propriul interes!
4.