vineri, martie 29, 2024

Guvernul care dă cu var pe lampă

Motto:

”În democrațiile consolidate, parlamentarii vin, în majoritatea lor, din cele mai bune universități. La noi se mulțumesc cu doctorate la școala de poliție. Serios vorbind, avem nevoie, cred, de un nou iluminism.”[1]

Cristian Preda

De ce am ajuns să discutăm atât de mult despre politică, guvern, coaliția de guvernare, gafele gramaticale sau comportamentale ale premierului, contrele dintre președinte și liderii coaliției de guvernare, dar și dintre ministrul justiției și Justiția însăși, dintre protestatarii veniți din Moldova și primăria capitalei, autostrăzi, pensii, continua relaxare fiscală, Robor și inflație? Pentru că suntem – oricât am încerca să mimăm indiferența ori, dimpotrivă, partizanatul asumat – îngrijorați.

Teza pe care încerc să o formulez în acest articol privește mimarea, de către coaliția de guvernare, a unui exercițiu de administrare performantă a politicilor publice în interesul cetățeanului, folosind în acest sens un întreg arsenal de tehnici de manipulare, în timp ce, în plan real:

(i) Echipa de guvernare este în mare parte neprofesionistă și vulnerabilă, are un lider, premierul, timorat, controlat din exterior de-o manieră inacceptabilă de președintele de partid, iar întreg edificiul este lipsit de coeziune și neperformant pentru că a devenit mult prea dependent de politic și de semnalele diverșilor potentați din cadrul coaliției de guvernare;

(ii) Politicile publice, cum este cazul programelor de dezvoltare a rețelei strategice de autostrăzi (de exemplu), așa cum observă pe bună dreptate și Comisia Europeană, dar și diversele think tank-uri autohtone, sunt administrate cu dispreț față de prioritățile societății, pe baza unui program de guvernare arbitrar și discordant în raport cu realitățile;

(iii) Lipsa de soluții reale și îndepărtarea profesioniștilor din echipa guvernamentală adâncește criza financiară, în timp ce coaliția de guvernare întărește cercul vicios plusând inadecvat cu alte măsuri prociclice, pe care le secondează mascat cu creșteri de taxe și etatizarea administrării unei părți importante din resursele Pilonului II de pensii;

(iv) În același timp, coaliția de guvernare face progrese în materia controlului pârghiilor de acces la resursele publice, cu scopul de a nu da socoteală public pentru arbitrariul cu care le repartizează în beneficiul clientelei politice. Modificarea procedurilor de achiziție publică, adoptarea Codului administrativ, modificarea legii de funcționare a Curții de Conturi și, desigur, modificarea legilor justiției sunt oportunități ratate pentru interesul larg al societății atât timp cât vizează doar satisfacerea dorințelor unor lideri politici.

* * *

Aveam oricum și înainte ca PSD – ALDE să ajungă la guvernare destule probleme, dar măcar ajusesem în posesia unor repere accesibile de la nivelul omului simplu: apartenența la Europa tradusă în liberă circulație și accesul la piața muncii pe întreg teritoriul Uniunii, taxe relativ mici și un salariu minim ori mediu care creșteau ușor, dar previzibil, ajutoare sociale, câteva zeci de kilometri de autostradă inaugurați în fiecare an, dobânzi bancare în scădere și o inflație de care aproape uitasem, programul ”Prima Casă”, știri care se deschideau cu politicieni corupți în vizită la DNA, sau care erau vizitați în zori de procurori, manevre militare NATO și baze militare americane – pe scurt, o rutină ce ne lăsa să ne vedem liniștiți de ale noastre.

În ianuarie 2017 am înțeles brusc că cineva, invidios pe liniștea ce-o dobândisem, veghea la iarna vrajbei noastre. Și nimic din ce credeam că sunt repere stabile pentru o societate la fel de europeană ca toate celelalte din Uniune nu a mai fost la fel. Guvernele și-au schimbat premierii semestrial și nu pentru liniștea noastră, ci a liderilor coaliției. Salariile au crescut scăzând, iar viitorului pensiilor românilor i s-a pus gând rău.

Companiile care administrează pensiile private nu sunt prietene cu guvernarea, se acreditează că băncile nu vor decât să crească profiturile și că BNR nu vrea să lupte cu inflația și lasă guvernul să o facă singur. Companiile care vor investi în parteneriat public-privat în autostrăzi ar putea fi prietene cu guvernul, se sugerează, dar, în schimb, președintele României ar fi germanofil (probabil că-i vine ușor, pentru că vorbește limba germană, după cum se știe).

Avem, chipurile, un premier liniștit și neconflictual, dar care nu-i vorbește președintelui când o ”scoate la tablă”, o opoziție iresponsabilă care-i face premierului plângere penală pe chestiuni de politică externă sau amenință că-i va face plângere penală dacă va desființa Pilonul II de Pensii. Premierul se teme de plângerile penale și se înconjoară cu consilieri ce au probleme cu legea, ca să fie mai liniștită și să administreze cu folos treburile țării.

În tot acest tumult, ridicăm ochii spre grinda casei și înțelelegem dintr-o dată de ce suntem atât de confuzi: guvernul ne-a văruit lampa și totul a devenit cețos. Viitorul ne pare incert pentru că așa și este, România este în cumpănă. Și cum ar putea fi altfel o țară în care profilul premierului și performanța guvernului (agreate probabil doar de Liviu Dragnea și Călin Popescu Tăriceanu) sunt atât de departe până și de modelul light, descris cu îngăduință[2] de cel care era odată taikun[3]-ul PSD, Adrian Năstase?

GUVERNUL V. V. DĂNCILĂ REDUCE DEMOCRAȚIA SAU ÎȘI ASERVEȘTE BIROCRAȚIA?

Vremurile moderne au ca marcă un imens spectacol mediatic și transformarea lumii într-o scenă omniprezentă, în timp ce omului obișnuit îi vine tot mai greu să facă diferența între ficțiune și realitate. Pe această scenă evoluează de-a valma actori și profesioniști ai politicii, oameni de afaceri și experți ai comunicării prin imagini și sloganuri, corporații și aventurieri etc.

Această realitate ne-a ajuns și pe noi și, în câteva luni ne-a furat liniștea. Oameni politici ce au în spate consultanți și profesioniști ai marketingului și comunicării publice au transformat guvernul într-un ansamblu de marionete ce evoluează pe o scenă care are proiectate în fundal o suită amețitoare de imagini care sunt numite pompos ”realizări”, în care nu puțini dintre conaționalii noștri, complet luați prin surpindere, aleg să creadă de bună voie.

Este greu să sfâșii pânza ecranului din fundal, pentru a dovedi că totul este doar o amplă operațiune de imagine, pentru că organizatorii imensei farse sunt bine organizați și știu să se folosească de naivitățile, complicitățile și fricile noastre ale tuturor. Uneori, însă, din motive ce nu sunt niciodată cele mai curate, păpușarii se ceartă unii cu alții, se îmbrâncesc politic și ajung să smulgă un colț din butaforie. Pentru un timp marea mașină de iluzii este expusă, dar puțini aleg să-i privească mecanismele, și mai puțini să le cerceteze și doar câțiva să expună nocivitatea lor.

Scandalul (domestic) mocnit provocat în Parlament de Victor Ponta și partidul său ”Pro România”, care recrutează cu tot mai mult succes parlamentari ai puterii, are potențialul de a sfâșia de sus și până jos pânza pe care coaliția PSD – ALDE își proiecta imaginile seducătoare denumite program de guvernare, devoalând atât păpușarii, cât și rețeaua sofisticată de sfori cu care manevrează parlamentarii și echipa guvernamentală.

De ce am crede în conflictul ce mocnește în PSD? Poate pentru că Liviu Dragnea a început să acționeze haotic și, lăsând de-o parte reținerea ușor ironică a discursului său, a devenit brusc vulgar și i-a etichetat drept ”șobolani” pe ”doi foști premieri ai partidului”[4]; majoritatea observatorilor scenei politice identificându-i fără nicio greutate pe cei doi ca fiind Victor Ponta și Mihai Tudose. Pierderea cumpătului în politică poate să coste extrem de mult.

Așa cum este ușor de presupus, când liderul este în panică și acționează compulsiv, efectele se transmit concentric în jurul său. Este extrem de probabil că presiunea lui Liviu Dragnea asupra premierului V. V. Dăncilă, pentru a preveni orice surpriză din partea verigii celei mai slabe a cercului interior pe care îl patronează, a crescut extrem de mult. Tensiunea în care trăiește premierul este la un nivel apropiat de cel de avarie și clar vizibil în fiece apariție publică; ultima dată sub forma unei perle memorabile: ”reducem democrația”[5].

Titus Dobre, parlamentar, fost ministru al turismului în guvernul Mihai Tudose, a decis recent să adere la formațiunea ”Pro România” și a folosit prilejul pentru a oferi presei propria sa mărturie asupra modului în care funcționează controlul cercului interior al lui Liviu Dragnea parlamentarilor PSD și a guvernului[6].

Aflăm astfel că nicio inițiativă legislativă a vreunui parlamentar PSD nu poate să fie depusă până când nu este cenzurată (!) de un ”filtru” format din trei oameni ai partidului. Ori transformarea Parlamentului, prin controlul draconic asupra conștiințelor și libertății de acțiune a parlamentarilor duce cu gândul exact la expresia ce i-a scăpat premierului, adică la o ”reducere a democrației” exact în forul care, prin Constituție, ar trebui să o garanteze.

Mai aflăm apoi de la Titus Dobre că în guvern nicio acțiune sau decizie a miniștrilor PSD nu poate fi pusă în operă fără avizul a trei oameni (aceiași?): Sevil Shhaideh, Liviu Dragnea și Darius Vâlcov. Desigur, cei trei pot conta, la rândul lor, pe miniștri cheie, cum sunt Paul Stănescu, Olguța Vasilescu ori Carmen Dan, iar eficiența cu care acționează este exemplificată de Titus Dobre de contorsiunile spectaculoase ale ministrului de finanțe, Eugen Teodorovici, cel care își neagă astăzi propria filozofie care a stat la baza Codului Fiscal pe care l-a proiectat în perioada guvernului Ponta.

Dar PSD nu este singura parte în ecuația guvernării, iar ALDE, prin parlamentarii și miniștri săi, a început să se delimiteze de spectacolul grotesc și lipsit de decență, dar și de orizont, la care recurg tot mai apăsat Liviu Dragnea și apropiații săi. Mai întâi că Varujan Vosganian, cel care nu vrea să uite că a contribuit la reforma sistemului de pensii și la creionarea arhitecturii sale actuale, a insistat să contrazică orice inițiativă a PSD care vizează anularea funcției actuale a Pilonului II de pensii și etatizarea fondurilor ce aparțin contribuabililor[7].

Mai apoi, ministrul de externe, Teodor Meleșcanu (sau Meleșcanul, așa cum i se adresează premierul), a dezvăluit public că nu susține, din poziția de ministru de externe, inițiativa lui Liviu Dragnea de a desecretiza memorandumul prezentat de ministerul său în Guvern privind mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim și a insistat că decizia trebuie să fie a premierului personal[8]. Dezangajarea ministrului de externe ALDE în desecretizarea memorandumului privind chestiunea Ierusalimului este un afront personal pentru Liviu Dragnea, întrucât îi poate aduce o problemă penală pe care nu o sconta atunci când a decis să prezinte public problema.

De ce și cum sunt toate acestea posibile, a schițat o explicație și presa[9], devoalând faptul că politica guvernului o fac, prin influența pe care o au asupra permierului, nu consilieri de elită – așa cum, aproape cu naivitate, sugera Adrian Năstase că ar trebui să se întâmple – ci persoane a căror obiectivitate și calitate a acțiunii este afectată implicit de problemele cu legea, incompatibilități personale sau lipsă de viziune; acest lucru este evident în condițiile în care cel puțin patru consilieri din aparatul lui V. V. Dăncilă au sau au avut probleme penale, au fost sau sunt în vizorul ANI etc.

PLANUL DE INVESTIȚII ÎN AUTOSTRĂZI: NOI PROMISIUNI ȘI O REGRETAIBILĂ TENTATIVĂ DE MANIPULARE

Politica de investiții în rețeaua de șosele de viteză (autostrăzile) nu este atât de complicată precum încearcă de decenii să ne facă să credem guvernanții noștri. Până la urmă, politicile publice în materie țin de câteva principii pe care ar trebui să le aplice neabătut fiecare guvernare, astfel încât continuitatea în materie să nu poată fi pusă în discuție:

(i) proiectarea de trasee de autostradă pe culoarele paneuropene, ca prioritate pentru conectarea României cu marile culoare de transport  și comerț (4 și 9, în cazul țării noastre) ale Uniunii Europene, dar și pe traseele ce reprezintă priorități pentru NATO;

(ii) construcția unui traseu de autostradă pentru fiecare regiune istorică (ce poate fi concordant cu unul din cele două coridoare europene) și a unui traseu de autostradă care să interconecteze autostrăzile din regiunile istorice;

(iv) autostrăzile să interconecteze România cu vecinii săi;

(v) finanțarea autostrăzilor să aibă ca prioritate accesarea de fonduri europene, atât pentru traseele de pe culoarele 4 și 9, cât și în cazul autostrăzilor din regiunile istorice;

(vi) interconectările dintre regiunile istorice pot (dacă este oportun) să fie finanțate în parteneriat public-privat, în condițiile în care studiile de fezabilitate recomandă acest tip de soluție.

Cu alte cuvinte, bazat pe reperele menționate anterior, statul român trebuie (trebuia deja!) să finalizeze autostrăzile de pe următoarele trasee, în principal accesând fonduri europene:

(i) culoarul 4: Nădlac – Sibiu – Pitești – București (– Giurgiu și Constanța);

(ii) culoarul 9: Albița – Iași – Ploiești – București (– Giurgiu și Constanța);

(iii) Transilvania: Borș – Cluj – Târgu Mureș – Brașov;

(iv) Oltenia: Drobeta Turnu-Severin – Craiova – București.

Pentru interconectarea regională, eventual în parteneriat public-privat, trebuiau analizate și promovate proiectele:

(i) Banat: Lugoj – Herculane – Drobeta Turnu-Severin;

(ii) Ardeal: Satu-Mare – Baia Mare – Cluj – Alba Iulia – Sebeș;

(iii) Carpații Meridionali: Brașov – Ploiești – București;

(iv) Dobrogea: Mangalia – Constanța – Tulcea – Galați;

(v) Carpații Orientali: Ungheni – Iași – Târgu Neamț – Târgu Mureș.

Din motive pe care acum doar le anticipăm și care țin de ofensiva generată de opoziția parlamentară și de tonul tot mai apăsat și mai critic al președintelui, dar și de consecințele în masa alegătorilor provocate de inabilitatea cu care Gabriela Firea și Carmen Dan i-au tratat pe protestatarii sosiți din Moldova să protesteze în capitală pentru lipsa proiectelor de infrastructură rutieră de viteză, în aceste zile PSD a ieșit public cu noi promisiuni.

În stilul obișnuit, au făcut declarații Viorel Ștefan[10], urmat apoi de premierul V. V. Dăncilă despre viitoare mari proiecte finanțate prin parteneriat public-privat[11], ”fără să pună presiune” pe bugetul țării, în timp ce Liviu Dragnea le-a transmis alegătorilor săi, prin agenția de știri Reuters, că relaxarea fiscală va continua[12].

Să analizăm puțin acest exercițiu de comunicare al PSD și vom remarca, din nou, că a avut toate valențele unui show mediatic în care nimeni dintre cei care astăzi decid în PSD nu crede. Vicepremierul Viorel Ștefan a vorbit acum câteva zile, de exemplu, de proiectul de autostradă Târgu Neamț – Iași – Ungheni, adică 100 km de șosea de viteză, plus un pod cu patru benzi de circulație (câte două pe sens) peste râul Prut.

În mod evident, un astfel de proiect, pe care presa locală din Piatra Neamț îl pune pe seama influenței pe care Ionel Arsene o are asupra cercului apropiaților lui Liviu Dragnea[13], nu este doar o nouă jignire adusă alegătorilor care solicită autostrăzi pentru Moldova, ci și un non-sens din punct de vedere economic, pentru că este imposibil să identifici investitori care să creadă într-un astfel de proiect și să-l și finanțeze.

S-a încercat repararea acestui neajuns în sedința de guvern în care premierul V. V. Dăncilă a enunțat (printre altele că) proiectul ce ar urma să fie finanțat în parteneriat public-privat este același pe care fostul CNAIR l-a blocat ani la rând și care, brusc, ar trebui să devină unul în care noua Companie de Autostrăzi să intre în asociere cu unul sau mai mulți parteneri privați. Traseul acestui proiect va fi, deci, Târgu-Mureș – Târgu-Neamț – Iași – Ungheni.

În privința ”Autostrăzii Sudului” s-a mustăcit subțire pe tema traseului prin Teleormanul din care s-a ridicat politicianul Liviu Dragnea. Este cea mai puțin importantă problemă, de fapt este o non-problemă și o oportunitate de stimulare a sectorului de business într-o regiune, cea a sudului țării, destul de lipsită de oportunități.

Ce nu este clar aici, rămâne totuși în sarcina guvernului să explice în cele din urmă: ce se întâmplă cu proiectul de autostradă Albița – București. Nu transpare din preocupările guvernului că ar acorda prioritate finalizării investițiilor în șoselele de viteză de-a lungul celor două culoare de transport paneuropean, adică 4 și 9.

Este drept, A1, de pe culoarul 4, nu trece prin Teleorman, la fel cum A8, așa cum o recunoștea chiar CNAIR, face cel mult legătura între culoarele 4 și 9[14]. Dar ca să ai o autostradă de legătură, nu-i așa, ar trebui să ai întâi finalizate autostrăzile de pe cele două culoare paneuropene, cu avantajele de rigoare, ori în cazul culoarului 9 guvernul nici măcar nu pune problema, iar în cazul A1 încă nu este clar când va traversa Carpații.

În fine, probabil că ultimele aspecte ce ar mai trebui luate în considerare cu privire la proiectele de autostrăzi țin de culoarele de transport vizate de exigențele NATO și care implică nu doar finalizarea rapidă a A1, ci și a ramurii sale ce traversează Banatul spre Craiova, urmând să facă legătura peste Dunăre (la Calafat) cu Bulgaria și Macedonia.

Înțelegem acum de la premier și de la vicepremierul Viorel Ștefan că segmentul de autostradă Lugoj – Craiova – Calafat va fi posibil doar dacă guvernul va găsi investitori interesați să-l construiască în parteneriat public-privat. Practic nici A8 și nici A3 nu vor fi finanțate cu bani de la buget ori fonduri europene și, cu toate acestea, se mizează că vor fi date în folosință cât de curând, poate în orizontul anilor 2023-2025.

Și întrucât aceste planuri nu au la origine nimic altceva decât o operațiune de imagine, pentru că de studii de fezabilitate nu poate fi vorba, nu putem decât să deplângem ceea ce pare a fi, cel mai probabil, o nouă manipulare a electoratului în lupta lui Liviu Dragnea pentru a-și apăra guvernul.

STIMULAREA CONSUMULUI SAU CÂND COALIȚIA DE GUVERNARE ESTE ÎN CĂUTARE DE SOLUȚII MAGICE

Atacurile președintelui României la calitatea actului de guvernare și menținerea solicitării de demisie a premierului ca fiind depășită de cerințele poziției pe care o ocupă, precum și intensificarea criticilor Comisiei Europene cu privire la sustenabilitatea politicilor promovate de coaliția guvernamentală se cereau neapărat contracarate de liderii puterii.

Comunicatorii din fruntea guvernului au reușit performanța de a fi total neconvingatori pe tema marilor proiecte de investiții, așa că Liviu Dragnea a pus urmărul livrând la rândul său o manipulare în interviul pentru Reuters, cu accent pe o continuare a așa zisei relaxări fiscale, în timp ce Călin Popescu Tăriceanu a bagatelizat observațiile Comisiei Europene[15]. Știind foarte bine cât de complicat va fi pentru bugetul statului anul 2018, Liviu Dragnea a venit cu o listă de promisiuni în orizontul anului 2020, care ar însemna:

(i) scăderea cotei de TVA de la 19% la 18%, posibil chiar din anul 2019, dacă nu din 2020;

(ii) creșterea nivelului salariului minim pe economie la 300 de euro și a pensiei minime la 200 de euro până în 2020;

(iii) scăderea cotei de impozitare a profitului pentru companiile cu cifre de afaceri de peste 1 milion de euro de la 16% la 10%;

(iv) listarea la bursă a majorității covârșitoare a companiilor de stat;

(v) transformarea contribuției angajaților la Pilonul II de pensii din obligatorie în opțională (ceea ce implică întoarcerea la Pilonul I pentru angajații care refuză Pilonul II).

Singura măsură ce ar putea fi cuantificată ca având impact este legată de pensia minimă (care ar crește de la 520 de lei în prezent, 640 lei după 1 iulie 2018 la circa 930 de lei în perspectiva anului 2020 – creștere de peste 30%), de unde deducem că ținta manipulării sunt, evident, pensionarii, pe care liderul PSD contează în alegeri.

Salariul minim net, prognozat și el să crească cu aproximativ 200 de lei conform declarațiilor liderului PSD în anul 2020, țintește tot în zona fiefului electoral PSD, doar că Liviu Dragnea ar trebui să știe că, în privința categoriei de salariați remunerați la nivelul salariului minim prioritățile sunt legate mai ales de păstrarea locului de muncă. Ori, un venit minim de 1400 lei implică faptul că angajatorul trebuie să poată plăti un salariu brut de aproximativ 2150 de lei, în condițiile în care cele mai multe companii și sectorul IMM au dificultăți (datorate nivelului de competitivitate și contextului intern[16]) să susțină astfel de salarii.

Coaliția de guvernare eșuează cu brio în înțelegera contextului economic și fiscal pe care l-a creat și pe care continuă să-l distorsioneze. De exemplu, Olguța Vasilescu a declarat public că este prioritară stimularea investitorilor care își aduc afacerile în zone cu șomaj peste medie[17]. Ori, șomajul peste medie într-o țară care are deficit de forță de muncă are la origine deficiențe structurale[18] care ar greva serios asupra competitivității companiei ce ar alege să investească într-o astfel de zonă.

Cât privește ultimele trei afirmații ale liderului PSD, extrase din interviul acordat Reuters, cred că sunt necesare câteva precizări care să lămurească contextul și să gloseze pe marginea efectelor posibile:

(i) PSD și ALDE au anunțat în cascadă ajutoare doar pentru marii investitori. Acest gen de politică poate aduce rezultate pe termen scurt – genul preferat de rezultate pentru politicienii fără viziune – dar nu servește nevoilor alegătorilor din bazinul căruia i se adresează tradițional partidele socialiste. Probabil că cel mai bine este să dăm cuvântul unui om de afaceri care să aducă critica cuvenită la această temă, evitând subiectivismul – Shigenobu Nagamori, fondatorul concernului Nidec[19]: ”Am impresia că Guvernul României a favorizat mai mult întreprinderile foarte mari. În alte ţări, aceste ajutoare financiare sunt pe straturi, în funcţie de mărimea companiilor. Noi am făcut cererea noastră pentru o sumă de bani, dar au venit nişte firme mult mai mari şi au luat ei şi porţia noastră. Să ştiţi că, din această cauză, România va pierde investiţiile din partea firmelor care nu sunt foarte mari”;

(ii) Listarea la bursă a companiilor de stat a fost practic stopată de guvern în așteptarea înființării Fondului Suveran de Dezvoltare și Investiții, sub diferite pretexte (care nici nu merită comentate). Odată înființat FSDI, conducerea acestuia (atenție, coaliția de guvernare va face tot posibilul ca Fondul să nu fie condus conform regulilor de guvernanță instituite în statele OECD) va lista rapid pachete de acțiuni ale companiilor de stat, pentru a obține banii cu care PSD pretinde că va face marile investiții din România. Efectul: pachetele de acțiuni vor fi subevaluate (normal, atunci când se fac listări în cascadă), în beneficiul investitorilor[20] și în dezavantajul interesului public;

(iii) Că fondurile cu care este alimentat Pilonul II de pensii TREBUIE să ajungă, fie și în parte, în bugetul de asigurări sociale – în viziunea liderilor PSD – acest fapt nu mai poate fi contestat și de aceea Liviu Dragnea l-a repetat în interviul pentru Reuters. Devenind opțional, Pilonul II va ajunge în timp asemeni Pilonului III, cel puțin atât timp cât va guverna PSD. Desigur, fondurile de pensii își vor pierde rolul de efect multiplicator în economie, dar coaliția de guvernare nu este interesată, pentru că înființează FSDI pe care îl poate controla (în timp ce fondurile de pensii sunt guvernate conform standardelor și, deci, scapă controlului politic). Prin etatizarea unei bune părți din fondurile Pilonului II, PSD acoperă creșterea pensiilor cu 10% de la 1 iulie 2018 și apoi, probabil din 2019, creșterea cu 30% a pensiilor minime, ținta fiind pomenile electorale pentru europarlamentare și prezidențiale.

Așa cum au observat unii comentatori[21] familiarizați cu ”subtilitățile” de tip vâlcovian, etatizarea unei părți a fondurilor care alimentează Pilonul II nu va fi suficientă pentru toate pomenile electorale care să-l aducă pe Dragnea, ori pe Tăriceanu (cine știe?) la Cotroceni, așa că foarte probabil Eugen Teodorovici va fundamenta o nouă taxă ce va fi impusă companiilor din iulie ac.

Pentru cei care cred că PSD nu va merge până acolo, ar fi bine să privească atent ce se întâmplă în administrațiile publice locale, care au instituit sau anunță noi taxe. În București primarii de sectoare au introdus deja taxe noi, în timp ce city-managerul Bucureștiului a anunțat[22] (și nu întâmplător, pentru că veștile neplăcute nu trebuiesc comunicate de primarul general Gabriela Firea) instituirea unei taxe de mediu care va afecta cvasi-totalitatea deținătorilor de autovehicule din București.

CODUL ADMINISTRATIV ȘI LEGEA ACHIZIȚIILOR SAU LUPTA PENTRU CONTROLUL BANILOR PUBLICI

În raportul de vară al Comisiei Europene privind convergența se observă (încă o dată) că devierea de la MTO raportat la prevederile Pactului de Stabilitate și Creștere (adică nici mai mult, nici mai puțin decât strategia prin care ar trebui să reducem cât mai rapid posibil decalajele de dezvoltare și nivel de trai față de media europeană) este semnificativă și, mai grav, devine cronică.

Poate că explicația constă tocmai în ceea ce constată Comisia cu privire la calitatea guvernării actualei coaliții PSD – ALDE, susținută de UDMR: problemele legate de corupție și guvernanță în sectorul public persistă la toate nivelurile și se numără printre principalele provocări pentru mediul de afaceri. Recomandările Comisiei Europene pentru Guvern sunt ele însele o radiografie nemiloasă a lipsei de rezultate și deteriorării climatului de stabilitate economică și fiscală și privesc[23]:

(i) Corectarea abaterilor de la MTO: aplicarea integrală a cadrului fiscal, sprijinirea conformării voluntare și consolidarea colectării impozitelor;

(ii) Ameliorarea excluziunii sociale: îmbunătățirea funcțiilor dialogului social, stabilirea salariului minim în baza unor criterii obiective, furnizarea de educație de calitate și accesul la sistemele de sănătate pentru diverse categorii defavorizate;

(iii) Calitatea actului de guvernare: creșterea predictibilității în luarea deciziilor, evaluarea impactului de reglementare, consultări și implicarea părților interesate în conceperea și punerea în aplicare a reformelor, îmbunătătțirea procesului de pregătire și prioeritizare a proiectelor mari de infrastructură, creșterea transparenței și eficiența achizițiilor publice și întărirea guvernanței corporative în întreprinderile de stat.

Deși țin să contrazică concluziile din raportul de vară al Comisiei Europene[24] (iar unde nu poate contrazice argumentat concluziile Comisiei, Eugen Teodorovici încearcă să transfere răspunderea grelei moșteniri rămasă de la guvernul Cioloș!), guvernanții acționează exact de maniera care-i face și mai mult culpabili, adică în răspăr cu recomandările Bruxelles-ului; deci cu dispreț față de interesele României până la urmă, în cauză fiind tocmai măsurile care ar trebui să ridice nivelul de bunăstare al românilor.

Așadar Guvernul a anunțat modificarea legii achizițiilor publice prin două ordonanțe de urgență, în același timp în Parlament, o comisie specială construiește Codul administrativ. În ambele cazuri problema nu este ce anume rezolvă noile reglementări, cât modul în care sunt vulnerabilizate, din nou, interesele publice.

În cazul noului regim al achizițiilor publice, de pildă, transpar câteva schimbări ce se vor subtile, prin care să poată fi servite interesele firmelor de casă ale reprezentanților puterii, deci facilitat accesul la resursele publice pentru clientela politică.

Dincolo de prevederile deja clasice, prin care sunt ridicate pragurile până la care este posibilă acordarea directă sau prin procedură simplificată a unui contract de achziții publice (la 4.502 mii lei în cazul achiției de lucrări și 360.160 lei pentru contractele de bunuri și servicii), mai apar cel puțin alte trei aspecte problematice[25], care se vor dovedi utile clientelei politice în cazul contractelor cu miză ridicată, respectiv:

(i) CNAP nu mai poate verifica, în cazul unei contestații, decât aspectele legate de oferta firmei contestatarului, nu și alte aspecte ce privesc derularea procedurii de achiziție în ansamblu;

(ii) în caz de urgență, autoritatea publică poate da ordin de începere a lucrărilor unei companii, urmând ca procedura de achiziție să se deruleze în paralel (această prevedere este mană cerească pentru primari și Consiliile județene; rămâne de văzut dacă și pentru cetățean);

(iii) doar Curtea de Conturi va mai putea verifica modul de atribuire a unui contract public. Ei bine, pentru cine a urmărit articolul meu recent legat de modificările ce sunt aduse în Parlament legii de funcționare a Curții de Conturi[26], lucrurile încep să se lege. Printre prevederile viitoarei legi de funcționare a Curții de Conturi se regăsește și cea în care Curtea de Conturi nu se va putea pronunța asupra oportunității unei proceduri de achiziție publică, ci doar ANAP, iar punctul de vedere al ANAP devine obligatoriu pentru auditorii Curții.

Cu alte cuvinte, Curtea de Conturi, deși va fi unica instituție care va mai putea controla o procedură de achiziție publică, nu va putea fi independentă și eficientă în actul de control, adică exact ce vrea coaliție de guvernare să obțină ca efect: anularea capacității de răspuns a statului în situații de corupție flagrantă în exercitarea actului de administrare publică.

Dacă evaluăm apoi și anumite prevederi ale viitorului Cod administrativ, care are la bază un proiect de lege conceput de Sevil Shhaideh[27], devine și mai mult evident că actul de guvernare și prioritățile de legiferare, dirijate ambele de liderii actualei coaliții de guvernare, sunt divergente nu doar cu direcția europeană, ci și cu interesele românilor, cele care au determinat integrarea în Uniunea Europeană, cu scopul de a obține bunăstare și un viitor mai bun.

Nu insist foarte mult asupra Codului administrativ, subiectul este încă în dezbatere în Parlament, dar mă raliez opoziției parlamentare care a tras un semnal de alarmă[28] asupra încercărilor puterii de a insera în textul legii câteva prevederi ce nu pot avea nicio legătură cu interesul public, și anume:

(i) președintele României să nu mai aibă niciun rol în numirea conducătorilor unor autorități publice autonome, rol ce va fi transferat către Parlament. Personal eu aș vedea, ca o garanție a independenței Curții de Conturi, ca și la această autoritate o parte din consilierii de conturi să fie numiți de președinte (cel puțin o treime). Ori, dimpotrivă, coaliția PSD – ALDE vrea ca acest model de numire a conducerii unei autorități, care implică o negociere Președinție – Parlament – Guvern și aduce garanții suplimentare de funcționare autonomă, să fie anulat, doar pentru a putea transfera sub autoritatea lui Liviu Dragnea numirea președintelui Consiliului Concurenței, de pildă;

(ii) la nivel local, prefectul, subprefecții și șefii unităților deconcentrate ale administrației publice centrale ar urma să fie demnitari, funcțiile în cauză fiind asimilate celor de secretar, respectiv subsecretar de stat. Miza partidelor este politizarea acestor funcții, iar a clientelei de partid nivelul de remunerare și super-imunitatea pe care legea o va acorda demnitarilor;

(iii) în fine, super-imunitatea este prevederea inserată în proiectul legii de Sevil Shhaideh și menținută de Paul Stănescu, potrivit căreia actele administrative ale demnitarilor nu mai pot face obiectul investigării penale, sub aspectul necesității și oportunității. Răspunderea penală se va opri la funcționarii publici sau personalul contractant din instituțiile publice care va fundamenta (tehnic și sub aspectul legalității) respectivul act administrativ.

NOTE_______________________


[1] Conferința ”De ce avem nevoie de Parlament”, 14 iulie 2017, Casa Paleologu

[2] Adrian Năstase: Dacă încercăm să vedem care ar fi cele câteva calităţi ale premierului din România: o cultură generală care să permită sensibilitatea la cât mai multe domenii care au legătură cu guvernarea. Apoi, o anumită experienţă internaţională (…). În al treilea rând, capacitatea de a dialoga, de a fi capabil să asculţi şi să încerci să înţelegi poziţiile celorlalţi. Un lider are o mare problemă în general, este tentat să vorbească şi să spună ce trebuie să se facă. Liderii care au succes sunt mai degrabă cei care ştiu să asculte şi cei decişi (…) de a alege consilieri dintre oameni mai pregătiţi decât ei înşişi. Una dintre marile probleme la noi este că liderii nu acceptă în jurul lor oameni care să fi citit mai multe cărţi decât ei. Or, chiar acesta este rostul consilierilor. Şi, dacă ei aduc idei foarte bune, atunci cel care beneficiază este chiar premierul. Felul în care şeful executivului îşi formează the inner circle este esenţial pentru succesul mandatului său. (https://www.life.ro/life-stories/interviuri/adrian-nastase-doamna-viorica-dancila-mi-pare-persoana-extrem-calma-linistita-vreau-judec-procedeaza-sau-potrivita-aceasta-functie-acestea-lucruri-opinia-publica-le-judeca-timp-18126658?utm_source=profit.ro&utm_medium=article_box&utm_campaign=Box_Content_Promo)

[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Taikun

[4] https://www.g4media.ro/dragnea-atac-la-ponta-si-tudose-atitudine-de-sobolan-dar-nu-se-darama-casa-de-la-doi-sobolani.html

[5] http://adevarul.ro/news/politica/ziua-gafa-dancila-putem-spune-scurt-reducem-democratia-birocratia-1_5b0694fcdf52022f755bf69f/index.html

[6] https://www.g4media.ro/fostul-ministru-dobre-trecut-din-psd-la-partidul-lui-ponta-trei-oameni-ai-lui-dragnea-decid-daca-initiativele-celor-153-de-parlamentari-sunt-bune-sau-nu.html

[7] http://www.mediafax.ro/economic/vosganian-oricine-spune-ca-pilonul-ii-sa-se-intoarca-la-pilonul-i-ignora-interesele-romanilor-17225748

[8] http://adevarul.ro/news/politica/melescanu-dezacord-dragnea-eu-personal-nu-sprijin-desecretizarea-memorandumului-privind-mutarea-ambasadei-tel-aviv-ieuralim-1_5b067fb3df52022f755b47c1/index.html

[9] https://www.g4media.ro/un-sfert-dintre-consilierii-premierului-viorica-dancila-au-probleme-penale-urmariti-penal-trimisi-in-judecata-sau-chiar-condamnati.html

[10] https://www.scribd.com/document/379892685/Prezentare-Proiecte-de-Investitii-Strategice-Prin-PPP#from_embed

[11] https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/viorica-dancila-autostrada-iasi-a-targu-mures-prin-parteneriat-public-privat–190558.html

[12] http://www.economica.net/dragnea–pentru-reuters–tva-scade-la-18prc–impozitul-pe-profit-se-reduce-la-10prc–iar-salariul-minim-creste-la-300-de-euro-pe-luna_154181.html

[13] https://vestea.net/gafa-majora-in-comunicarea-cj-neamt-prin-autostrada-tg-neamt-iasi-ungheni-vom-avea-legatura-rapida-cu-ardealul-cu-europa/

[14] http://www.cnadnr.ro/ro/proiecte/targu-mures-iasi-ungheni

[15] ”În România, când apare raportul CE e ca şi când Dumnezeu a coborât pe pământ şi ne pune pe noi, muritorii de rând, în faţa unei situaţii în care nu mai avem altă ieşire decât să ne aliniem la Dumnezeu” (https://www.hotnews.ro/stiri-politic-22467606-riceanu-despre-raportul-privire-justi-din-romnia-cred-societatea-capabil-rezolve-problemele-fie-nevoie-ndrum.htm)

[16] Fiscalitate improprie, infrastructură de slabă calitate, personal care implică costuri de calificare și cu deplasarea, uneori de la mari distanțe, instabilitate politică, corupție etc.

[17] https://www.agerpres.ro/politica/2018/05/24/olguta-vasilescu-firmele-care-investesc-in-zonele-cu-somaj-peste-medie-vor-primi-ajutor-de-stat–115002

[18] Lipsă infrastructură, birocrație, corupție, control politic, forță de muncă necalificată și needucată etc.

[19] http://www.economica.net/nagamori-nidec-guvernul-romaniei-a-favorizat-investitorii-foarte-mari-cei-mai-mici-nu-au-acces-la-subventii_154220.html

[20] Aici poate fi cheia semnalului – nu foarte fericit exprimat, dar bazat, cu siguranță, pe date concrete – președintelui Klaus Iohannis, privind înțelegerile pe care le-a făcut Liviu Dragnea la Ierusalim, fără să se fi consultat instituțional. Indirect, Teodor Meleșcanu a confirmat perspectiva, atunci când a vorbit despre evaluările economice ale măsurii de mutare a ambasadei României în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim

[21] http://adevarul.ro/economie/bani/sandalul-pensiilor-private-explicat-moise-guran-contributiile-suplimentare-introduse-documentul-postat-din-greseala-site-ul-guvernului-1_5b03a35edf52022f75454eb2/index.html

[22] https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/accesul-masinilor-in-centrul-capitalei-va-fi-interzis-solutia-alternativa-a-primariei.html

[23] http://cursdeguvernare.ro/pachetul-de-primavara-al-semestrului-european-o-lunga-lista-de-recomandari-pentru-romania.html

[24] https://www.news.ro/economic/teodorovici-despre-raportul-comisiei-europene-arata-ca-romania-nu-se-confrunta-cu-riscuri-de-sustenabilitate-si-contrazice-stirile-false-privind-capacitatea-statului-de-a-plati-salarii-si-pensii-1922404523002018052118126982

[25] https://www.stiripesurse.ro/teodorovici-curtea-de-conturi-va-fi-cea-care-va-verifica-modul-in-care-contractul-de-achizitii-a-fost-atribuit_1266873.html; http://cursdeguvernare.ro/document-achizitii-publice-modificarile-operate-prin-oug-cum-se-calculeaza-cautiunile-valorile-peste-care-contractul-trebuie-anuntat-public-cum-poate-fi-modificat-contractul-fara-reluarea-proce.html

[26] https://www.contributors.ro/economie/coali%c8%9bia-de-guvernare-in-mar%c8%99-impetuos-pentru-aservirea-institu%c8%9biilor-statului-%c8%9binta-vizata-curtea-de-conturi/

[27] http://jurnalul.ro/stiri/politica/ce-surprize-ascunde-proiectul-noului-cod-administrativ-756806.html

[28] http://www.ziare.com/politica/lege/psd-si-a-impus-amendamentele-la-codul-administrativ-usr-acuza-capturarea-totala-a-romaniei-1515060

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Eu ma bucur. Cand tara va falimenta si esua poate o va cumpara cineva si o va construi mai bine.

    Pana atunci vom trai din ajutoare umanitare, pentru milioane de romani nu va fi nicio diferenta.

  2. Desi analiza este desavirsita, propun totusi o mica completare (oarecum) ,,tehnica”.
    1.Cristian Preda – intelectualul citat de autor este un teoretician politic liberal de marca – insa toti teoreticienii politici liberali romani, sint absolut ,,de-cuplati” de ,,liberalismul economic” teoretic si mai ales ,,aplicat”, producator de solutii si proiecte economice nationale!
    Aceasta face ca nimeni dintre ei sa nu inteleaga ca un ,,iluminism” cultural este imposibil in lipsa unui reviriment economic masiv, care sa-l sustina si care sa impuna lideri politici si parlamentari de valoare.(Insasi decaderea calitativa, culturala a clasei poltice este urmarea directa si dovada incontestabila a declinului economic national!)
    2.In aceasta situatie, intelighentia liberala (din universitati, institutele de cercetare, guverne, etc.) NU PRODUCE solutii, proiecte si specialisti in ,,economia dezvoltarii”, nu propune viziuni si proiecte de reconstructie economica si industriala, ducind la situatia aratata de senatorul Varujan Vosganian (la Conferinta organizata de CursDeGuvernare pe tema lipsei fortei de munca) – ca ,,pentru clasa politica Romania este o tara NECUNOSCUTA!”
    Aceasta afirmatie trebuie inteleasa concret, ca guvernele nu au la dispozitie de 28 de ani un proiect de tara care sa orienteze lucrurile in mod unitar si intr-o anume directie pozitiva.
    3.Drept urmare, stinga politica conduce Romania fara busola si aparatele de bord ECONOMICE absolut necesare reconstructiei unei tari lipsite de economie si industria nationala, care sa permita politici de dezvoltare economica pentru cresterea nivelului de trai.
    In lipsa unui proiect de tara cu obiectivul reconstructiei economice si industriale, NU sint stabilite si nu se cunosc prioritatile nationale, ele oscilind functie de incultura economica a responsabililor pe domenii (ministri, etc.).
    In lipsa proiectului de tara care sa conexeze politicile prociclice cu cele creatoare de noi locuri de munca, de intreprinderi si majorare a veniturilor bugetare, pe ce altceva ar putea ,,plusa” stinga politica, decit pe masuri (prociclice) aducatoare de voturi si de noi taxe, pentru ,,cresterea nivelului de trai” al omului de rind?
    Fara proiectul de tara, in mod OBIECTIV intreg edificul national devine dependent doar de politic, lipsind viziunea si componentele tehnice, economice, financiare si sociale care impun specialisti in orice domeniu, o politica financiara strinsa, cu fiecare banut alocat dezvoltarii.
    Tot ceeace autorul enumara ca necesar unei bune guvernari nu poate exista înafara unui proiect de tara, a carui realizare schimba insasi mentalitatea politica si impune raspunderea fiecarui om politic pentru modul in care conduce si realizeaza ,,partea” sa din ,,proiectul de.tara”.
    4.In lipsa proiectului de tara, analizele ramin eliptice de scopul si finalitate lor fundamentala: solutiile si viziunea de schimbare, care la rindul lor sint imposibile cita vreme intelighentia politica liberala refuza studiul si implicarea in domeniul liberalismului economic.Fara ,,conexarea” organica si stiintifica dintre studiul politic si cel economic liberal, generatoare de solutii de guvernare (prin ,,adminstrarea dezvoltarii – reconstructiei ieconomice si industriale a tarii) si peste un deceniu totul ramine in zona constatarilor dezastrului economic aflat in amplificare.
    Un mare creator de proverbe moderne scria ca ,lasate in voia lor, lucrurile merg din rau in mai rau”, asa cum de altfel se intimpla in Romania!

  3. Observ inca ub autor care nu vrea sa existe si Timisoara pe harta tarii. Se pleaca doar de la Lugoj spre centrul tarii.
    Poate ca Timisoara nici nu e in Romania :P

    • Nici vorba! Din ce am constatat, Timișoara este legata de A1. Deci, logic, de la Timișoara spre Drobeta Turnu-Severin ai nevoie sa cobori de pe autostrada undeva la Lugoj si sa apuci calea spre Caransebeș, Herculane etc. Cred ca si Masterplanul de transport vede oarecum la fel situația.
      Îmi pare rău insa ca am uitat sa menționez de autostrada Arad Oradea, Satu-Mare. Tot prin PPP.

      • Călătorind adesea pe malul Dunării, am întâlnit numeroase societăți comerciale care au sediul în Timișoara și puncte de lucru în Dolj și Mehedinți, cu care se face legătura (coordonare, marketing, aprovizionare etc.) pe „ruta sudică”. Drumul acesta de-a lungul malurilor Dunării, dincolo de proiectele politicienilor români de astăzi, este unul rațional, pe care au circulat romanii, comercianții, ori năvălitorii barbari de-a lungul mileniilor. Exploatarea potențialului turistic excepțional al zonei, ori dezvoltarea legăturilor (economice, culturale șamd.) cu Vestul prosper, reprezentat în România de județul Timiș, dar și cu statele vecine, este un demers logic, rațional, mai mult decât o necesitate economică, ori o investiție strategică.

  4. Care parlamentari din democrațiile consolidate vin din cele mai bune universități? Să începem cu Martin Schulz, președintele Parlamentului European între 2012 și 2017 ? :)

    Cât despre autostrăzile românești, există un Masterplan, e public și poate fi consultat. L-am consultat pentru căile ferate când m-a interesat subiectul, iar tot ce apare acolo n-ar putea construi nici Germania în următorii 50 de ani, deci e clar că nu va construi nici România. Valabil și pentru autostrăzile menționate în articol.

    Realitatea de pe teren rămâne mult mai simplă: România nu a construit 1.000 de km de autostrăzi în ultimii 50 de ani, așa că sunt toate șansele să nu construiască alți 1.000 de km nici în următorii 50 de ani. Pentru multe dintre ele nici măcar nu e trafic suficient pentru a le construi. Când vor fi 20.000 de mașini pe zi între Brașov și Tg.Mureș? Că pe A8, între Tg.Mureș și Tg.Neamț sigur nu vor 20.000 pe zi mai devreme de 2060.

    Nici pentru Lugoj – Craiova – Calafat nu există suficient trafic, asta pe lângă faptul că nu s-a uitat nimeni pe o hartă: Cine merge de la Lugoj la Calafat prin Craiova? Între Severin, Craiova și Calafat e de fapt un triunghi aproape echilateral. Ar avea sens Lugoj – Severin – Calafat (dacă ar exista și trafic); ar avea sens Pitești – Craiova – Calafat (dacă ar exista și trafic); ar avea sens Pitești – Craiova – Severin (dacă ar exista și trafic); dar Lugoj – Craiova – Calafat nu are nicio legătură cu realitatea.

    • Nu prea sunt de acord cu aceasta logica. Pierde din vedere ca un proiect de autostrada transpus in realitate creează un cerc virtuos. Când va fi autostrada, vor fi si autovehiculele care sa o parcurgă. Din cauza asta spuneam ca întâi statul trebuie sa investească pe culoare si pe regionalele (istorice). Apoi va avea sens sa căutăm investitori in PPP pentru inter-regionale.
      Daca nu ar fi așa, atunci înseamnă ca bulgarii fac degeaba autostrăzi. Doar ca ei au înțeles in sfârșit ca merita sa facă efortul, chiar daca nu au inca destule mașini pe autostrăzi, nici macar cat avem noi.

      • @Cristian Felea – nu e vorba de logică, e vorba de bani. Costul autostrăzii se împarte la traficul existent, așa se ajunge la cifre minime de 20.000 de mașini pe zi. În UK, M1 a fost construită în 1959 pentru 20.000 de mașini pe zi, iar astăzi atinge și 140.000 pe zi, în câte o zi mai aglomerată. În Germania, A3 și A5 sar de 100.000 pe zi în zona Frankfurt, iar uneori se duc spre 150.000.

        Chiar și în Germania, un kilometru de autostradă realizat pe bani publici costă 8 mil.euro, iar cel privat doar 7 mil.euro. Însă și acolo autostrada privată dă faliment, când statul își oprește integral taxele pe carburanți și impune operatorului privat să pună o taxă cu care să concureze autostrăzile gratis ale statului. De asta în România nu se pot construi autostrăzi, cel puțin nu cu actualul model de business.

        O posibilă soluție, care ar permite construirea în regim privat a vreo 3.000 km de autostradă în 10 ani, ar fi o amortizare din taxele pe carburant. În UK, statul obține 36 mld.lire anual din taxele pe carburant și cheltuie doar 9 mld.cu drumurile, restul merg ”pentru școli și spitale” după cum jură politicienii. Dacă operatorul privat al autostrăzii ar primi acel sfert din taxele pe carburant aferente traficului de pe autostrada lui, ar finanța singur construirea ei, la fel cum Eiffage a finanțat singură în Franța construirea viaductului de la Millau, pe care îl poate taxa până la 75 de ani, în funcție de cum merg lucrurile.

        Evident că într-un asemenea caz traseele ar ajunge să difere destul de mult de cele propuse de IPTANA, politicienii și ”băieții deștepți” n-ar mai face afaceri cu exproprierile, dar România ar putea ajunge să aibă acei 3.000 km de autostrăzi de care are nevoie. Însă e greu de imaginat că așa ceva se va întâmpla în cursul vieții noastre.

        • Sa speram!
          Poate nici n-ar trebui sa cerem politicienilor noștri in schimbul votului decât minim 700-800 km de autostrada per mandat.
          Daca sunt capabili de acest lucru, pot face ce trebuie si in educație, sănătate, justiție etc.
          Daca nu, indiferent cine sunt si ce scuze aduc, sa nu mai fie votați. Sa stea acasă si să-și reducă cum vor democrația la ei in curte.

      • Exemplu concret legat de A8: la Poiana Largului sunt 7.000 de mașini pe zi, numai că acolo se intersectează în X două drumuri naționale: Tg.Neamț – Toplița (DN-15 / DN-15B) și Vatra-Dornei – Piatra-Neamț (DN-17B / DN-15). Ca estimare personală, traficul real dintre Borsec și Tg.Neamț, cel care ar fi acoperit de A8, nu depășește 4.000 de mașini pe zi. Ori, pentru asta e de-ajuns o singură bandă pe sens, nu trebuie autostradă.

        Ceea ce trebuie într-adevăr acolo ar fi o șosea de centură la Toplița, aproximativ între Ciobotani și Borsec. Cu o singură bandă pe sens, cam ca Apahida – Vâlcele. Asta ar scurta cu vero 30-40 de minute traseul, dar la costuri mult mai reduse decât o autostradă care va rămâne pustie, dar va costa cel puțin triplu.

        Pentru comparație, Ditrău, pe acolo pe unde ar trebui să treacă autostrada A8, e in the middle of nowhere, iar traficul Toplița – Reghin va continua să folosească DN-15, la fel ca astăzi.. Însă fără tronsonul Tg.Mureș – Ditrău autostrada însăși nu are sens, adică se vor arunca cel puțin 25 – 30 mil.euro pe kilometru (2,5 – 3 mld.euro pe 100 km) pentru mai puține mașini decât circulă azi. A crede că la Comisia Europeană va fi vreodată cineva de-acord să finanțeze așa ceva necesită un optimism dincolo de orice limită :)

        • Va mulțumesc ca ma ajutați sa gândim împreună.
          Ce ați introdus in discuție sunt cifrele care demonstrează de ce anunțul lui Viorel Ștefan da cu var pe lampa.
          Sa ne imaginam insa ca avem autostrada de la Borș la Brașov prin Tg Mureș si de la Albita, prin Iași, la București. Ei bine, dintr-un astfel de context, un SF privind autostrada Ungheni, Tg Neamț, Tg Mureș s-ar putea construi firesc pe cu totul alte date. Pentru ca atunci viitoarea autostrada poate prelua trafic destinat comerțului intre Austria, sudul Germanicei spre Romania/Moldova, Rep Moldova, sudul si estul (industrializat) al Ucrainei etc.
          Apoi, o autostrada traversând Orientalii înseamnă turism atât pentru splendidele zone ale Neamțului, cat si pentru Harghita si Mureș.
          Nu cred ca odată finalizata A8 in condițiile de care v-am spus nu va avea momente in care cifrele actuale de trafic sa le putem multiplica de trei sau chiar de patru ori.
          Ar fi cercul virtuos de care economia, locuitorii acelor zone ar profita pentru a se dezvolta de-o maniera care sigur va surprinde orice optimism actual.
          Doar ca nu mai avem nevoie in guvern de habarniști si mincinosi, ci de profesioniști cu viziune, care sa puna la treaba specialiștii (cam ce sugera Adrian Năstase ca maniera de abordare a actului de a guverna).

          • @Cristian Felea – autostrada (…) de la Albita, prin Iași, la București se contrazice și ea cu harta :) Dacă e de la Albița, attunci merge spre București prin Crasna, Tecuci și Focșani, fără să aibă ce căuta la Iași. Dacă e prin Iași, atunci e prin Ungheni, nu prin Albița și merge spre București prin Bacău, pe traseul viitoarei A7.

            Pentru A8 s-a încercat pe diverse forumuri și o abordare la nivel european, Budapesta – Odessa. Pentru că orice trafic din sudul Germaniei spre Odessa va trece inevitabil pe A21, pe lângă Viena, iar Viena – Budapesta există deja. Însă pentru a discuta despre Tg.Mureș – Tg.Neamț ca parte din Budapesta – Odessa, ar trebui ca Tg.Mureș – Budapesta să existe deja.

            Dar la momentul de față Cluj – Borș nu există, iar ungurii au construit doar o porțiune foarte scurtă din M4, în zona aeroportului din Budapesta. Mulți români care merg de la Borș la Budapesta merg astăzi pe M3, prin Debrecen și Polgár. Numai că M3 e de fapt pe traseul concurent Budapesta – Kiev, tocmai cel care ”subminează” Budapesta – Odessa.

            În concluzie, după ce va exista Tg.Mureș – Borș și vom avea niște cifre concrete de trafic și după ce va exista Ungheni (MD) – Tg.Neamț și vom avea niște cifre concrete de trafic, merită să reluăm discuția despre Tg.Mureș – Tg.Neamț. Însă asta ar însemna ca discuția să fie reluată cel mai devreme prin 2035.

            • @Harald, ma bucura sa vad ca ați intrat cu atât de multe argumente in discuție.
              Eu revin doar ca sa subliniez, dincolo de partea tehnica, principiul pe care l-am lansat in teza din articol, si anume ca statul roman ar trebui ca in maxim 7 ani de acum înainte sa finalizeze cu fonduri europene investițiile in autostrăzi pe culoarele 9 (teoretic Albita, Iași, București, nu intru in detalii tehnice concrete, știți ce vreau sa spun), culoarul 4 si autostrăzile din regiunile istorice (adică tot traseul 9 in Moldova, Bors-Brasov si Turnu-Severin – București).
              Când acestea sunt gata, ori in paralel, se pot face SF-uri pentru PPP la autostrăzi ca Lugoj – Turnu-Severin si Târgu Mureș – Iași etc.
              De ce așa? Tocmai pentru ca investițiile statului si UE pot genera efectul multiplicator care sa sprijine inițiativa privata, sa creeze emulație si apoi sa convingă investitorii interesați de PPP pentru autostrăzi vaare sa lege axele pe care le-a construit statul.
              Ei bine, eu asta nu vad. Iese marele economist cu care se lauda PSD-ul lui Dragnea, adică Viorel Ștefan, cu proiectul lui Arsene de autostrada si-l propune pentru PPP. Acesta este un gest politicianist, superficial si care nu poate fi luat in serios de investitorii privați. De aceea Viorel Ștefan si junta lui Dragnea, din care el face parte, am zis eu ca dau cu var pe lampa, adică ne aburesc nepermis!
              Iar alegătorul trebuie sa înțeleagă acest mecanism mincinos si sa sancționeze acest gen de politician iresponsabil la urne.

            • @Cristian Felea – ideea e că trebuie să ne propunem lucruri realizabile. Actualul exercițiu financiar se încheie în 2020 și e practic deja compromis. Asta în timp ce ”Investițiile” realizate de statul român se realizează la niște costuri care exclud orice rentabilitate și într-o formă în care exclud orice rentabilitate.

              Modelul actual de business este atât de bolnav organizat, încât orice kilometru de autostradă dat în exploatare aduce pierderi statului, de asta nici nu se grăbește nimeni să le construiască. Știu că pare demențial, dar asta e realitatea modelului românesc actual: cel mai convenabil pentru stat este să nu construiască autostrăzi, de asta nici n-o face.

              Pe vremea lui Ceaușescu se mai întâmplau astfel de lucruri cu produsele alimentare: știam o situație concretă de la o fermă de vaci, îi costa 7 lei să obțină fiecare litru de lapte, în timp ce erau obligați să-l predea la ICIL cu 4,50. Orice litru în plus pe care-l produceau le aducea creșterea pierderilor contabile, așa că preferau să reducă producția, deși nevoie de lapte pe piață era.

              Exact un asemenea mecanism economic bolnav funcționează azi în materie de autostrăzi, statul pierde dacă le construiește, așa că nu le construiește.

    • „pentru Lugoj – Craiova – Calafat nu există suficient trafic…”

      Există specialiști care (inclusiv în spațiul acestei platforme) susțin cu argumente valabile că transportul pe apă, ori pe calea ferată, este preferabil celui rutier. Doar că infrastructura, acolo unde există se degradează de la o zi la alta (a se vedea porturile de pe Dunăre), iar transportul de pasageri pe șosea a preluat clienții CFR, din motive economice, legate strict de eficiență.

      În ceea ce privește infrastructura rutieră, patria noastră stă îngrozitor de prost; practic nu are decât vreo sută de kilometri de autostradă adevărată, restul sunt centuri ocolitoare, drumuri rapide inabil peticite (vezi A1), șosele care se termină în câmp și construcții catastrofale din dale de beton care se umflă vara și creează gropi între ele iarna (vezi A2). Astfel, România rămâne statul UE cu cea mai proastă clasare la autostrăzi (raportat la dimensiuni și necesități), dar și cu cea mai scăzută rată de motorizare. Și asta nu din motive legate de ecologie și dorința cetățenilor de a reduce impactul transporturilor asupra mediului…

      Oferta generează cerere.

      • @Constantin – ”oferta generează cerere” doar atunci când fabricăm un lot redus de produse, tocmai pentru a testa dacă există cerere. Însă o autostradă cu 7.000 de mașini pe zi nu-și acoperă nici măcar costurile zilnice de operare. Chiar presupunând că va fi construită cu finanțare europeană 100%, ceea ce oricum e absurd.

        În esență, abordarea Dvs. nu e diferită de a lui Dragnea: aveți impresia că din bani publici se poate face orice :) Însă la Bruxelles nu merg lucrurile așa, vă trebuie un studiu de fezabilitate cu niște cifre de trafic pentru orice tronson pe care vreți să-l finanțeze UE. Iar anumite cifre de trafic exclud din start orice finanțare

        În rest, transportul pe apă sau pe calea ferată o fi preferabil celui rutier, însă asta doar acolo unde aveți apă sau cale ferată :) Realitatea de pe teren e oarecum diferită, numai transportul rutier ajunge absolut oriunde, chiar dacă e doar un drum de macadam unde ultima lopată de piatră spartă a fost aruncată în urmă cu 20 de ani. Un tren nu intră deloc pe o cale ferată unde nu s-a mai efectuat nicio întreținere de 20 de ani.

        Transportul pe calea ferată e ieftin doar pentru mărfuri în cantități mari și repetitive (ciment, cărbune, cereale etc.). Însă n-o să întrați niciodată cu trenul în hypermaket, iar mâncarea de-acolo o cumpărați, din hypermaket. Adică vă trebuie mai întâi camioane care să ajungă peste tot prin țară și abia după aceea puteți să le urcați și în tren. Numai după ce aveți destul de multe camioane și numai pe tronsoanele unde aveți destul de multe camioane.

        • „ ”oferta generează cerere” doar atunci când fabricăm un lot redus de produse, tocmai pentru a testa dacă există cerere.”

          Vă rog să nu vă supărați stimate domn, amestecați rău lucrurile, iar eu îmi restrâng comentariul la a vă semnala, pe de o parte, că produsele realizate în (aproape) toate economiile sunt atât bunuri, cât și servicii, inclusiv de transport, care nu se fabrică în loturi de 700 de bucăți etc., dar pentru care există cerere și ofertă pe o piață concurențială. (Dacă în textul dumneavoastră aveți cumva în vedere una dintre fazele ciclului de viață al produsului, aceea este „altă gâscă în altă traistă”.)

          Pe de altă parte, ofertele, cu care suntem „bombardați” continuu și aproape pretutindeni, fiindu-ne făcute cunoscute prin cele mai variate mijloace de comunicare, generează cerere permanent, pentru tot felul de servicii, de la cele financiar-bancare, la cele de telecomunicații, de coafat câini pechinezi, sau de transport șamd.

          În fine, dacă tot zăbovim asupra amănuntelor, trebuie să spun că existența infrastructurii de transport nu este totuna cu oferta de transport despre care scriam că generează cerere, dar reprezintă o parte esențială a acesteia, reprezentând totodată factorul principal de sporire a potențialului său. Optimizarea activității Ford Craiova, sau a firmelor din județul Timiș cu puncte de lucru de-a lungul Dunării despre care am scris anterior, reprezintă bune exemple în acest sens.

          • @Constantin – v-am mai spus că aveți în privința banilor publici aceeași abordare ca a lui Dragnea. Care e scenariul Dvs., ce credeți că se poate face, concret? Credeți că vine Cioloș și face 100 de kilometri de autostradă pe an? A făcut vreodată România 100 de kilometri de autostradă pe an? Dvs. personal, ați înființat măcar o simigerie? (o ”covrigărie”, dacă sunteți bucureștean) astfel încât să înțelegeți de unde vin și unde se duc banii într-o activitate economică?

            Sunt pline forumurile românești de idei, care de care mai avangardiste, dar toate se împotmolesc în mlaștina aplicării în practică. Peste 10 ani, situația autostrăzilor o să fie exact aceeași, nu va arunca nimeni 5-6 miliarde de euiro din bani publici ”pentru optimizarea activității Ford Craiova”, nici la București, nici la Bruxelles.

            O afacere funcțională are modelul ei de business, știe de unde vin și unde se duc banii și nu bombardează pe nimeni cu oferte. Ofertele care bombardează piața vin din partea a tot felul de păcălici care au găsit întâmplător o finanțare, dar care nu reușesc niciodată să adune suficienți clienți pentru break-even. Câte coafeze de pekinezi știți Dvs. să fi ieșit la pensie din meseria asta? :)

            Încercați să înțelegeți de unde vin și unde se duc banii în materie de autostrăzi și o să înțelegeți de ce România nu le construiește.

  5. Frumos titlu! E o expresie romaneasca de care n-am auzit sau ati creat-o dvs? Daca dvs sunteti autorul nu e tarziu sa vă apucați de literatură.

    • Mulțumesc! De fapt nu am găsit o alta metafora potrivita, semn, probabil, ca n-ar trebui să-mi încerc norocul scriind literatura.

  6. Ce noroc pe noi!
    Ucraina si Bulgaria au luat inițiativa de a dezvolta, se speră cu bani europeni, o autostrada de la Reni la Varna.
    Din fericire ea va traversa Dobrogea de la Tulcea la Mangalia.
    Poate in acest fel vom avea si noi o autostrada a litoralului in următorii 5 ani.
    Ca daca ar fi după politicienii noștri…

    • La Constanța există începută A4, care ar trebui să ajungă cândva la podul dintre Galați și Brăila. Acela despre care se presupune că va exista și el cândva. Acel A4 se suprapune destul de bine cu Reni (UA) – Varna (BG) și toată lumea ar avea de câștigat din asta.

      Personal, nu cred că de la Reni spre Varna va merge pe la Tulcea, ci mai degrabă pe la Topolog și Casimcea, dar dacă ziceți Dvs. … :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro