duminică, aprilie 11, 2021

Hamlet la Pyongyang? Amurgul comunismului dinastic in Coreea de Nord

Am scris de-a lungul anilor despre comunismul dinastic, m-am ocupat de similitudinile dintre experimentul lui Kim Il-sung si cel al lui Ceausescu. In 1986 am publicat in revista „Orbis” din Philadelphia un articol intitulat „Byzantine Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Socialism in Romania”. Am examinat logodna stalinismului dezlantuit cu delirul sovin, a narcisismului autarhic cu paranoia ideologica, relatia dintre partid, armata si politie secreta intr-o dictatura tot mai decrepita. Articolul poate fi citit, tradus in romaneste de Bogdan Cristian Iacob, in cartea mea „Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (editia a II-a, revazuta si adaugita, Humanitas, 2008). Ma gandesc sa scriu acum un studiu intitulat „Confucian Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Communism in North Korea”.

Intre ideologia juche si protocronism, intre kimirsenism si ceuausism, au existat inrudiri flagrante (pe langa diferente incontestabile). Asemeni ultimului Dej si lui Ceausescu, Kim Il-sung a sfidat hegemonismul moscovit, desi fara Kremlin n-ar fi ajuns niciodata la putere. A desovietizat Coreea de Nord doar pentru a o staliniza paroxistic. Nu s-a aliniat nici cu Mao, si-a aparat cu morbida patima „independenta si suveranitatea”, adica un despotism demential. Ceausescu isi visa si el arma nucelara. Kim Jong-il chiar a dobandit-o, lasand-o mostenire straniului sau urmas. Serialul meu despre Nicu Ceausescu s-a intitulat “Ispita comunismului dinastic”, et pour cause. Moartea lui Kim Jong-il, reiese acum, nu a fost ceea ce s-a spus initial. Dictaturile paranoice traiesc sub semnul miracolului si misterului. Miracolul s-a epuizat, nu insa si misterul.

Este foarte probabil ca moartea sa se fi produs acasa, nu in tren. Dupa cum nu este exclus ca ea sa fi fost precipitata, precum in tragediile shakespeariene, de catre cei care beneficiaza acum de puterea absoluta: unchiul si matusa monarhului totalitar proaspat uns. Intr-un recent articol din „New York Times” (27 octombrie 2011), biograful lui Stalin, Simon Sebag Montefiore, observa ca dictatorii „get the death they deserve”. A fost ucis tatal actualului succesor desemnat? I-a fost grabita moartea? A murit de moarte buna? Ce inseamna “conducere colectiva” intr-o teocratie stalinista? Va urma un hrusciovism nord-coreean? Vor urma razbunari? Va urma un Congres al XX-lea la care sa fie denuntat “cultul personalitatii”? Va urma un “Raport Secret”? Cine este Beria si cine este Jukov? Exista reformatori in conducerea comunista? Dincolo de ritualul bocetului unanim, il regreta cineva pe Kim Jong-il, presupusul parinte al natiunii? Cat este teatru si cat este realitate in spectacolul funebru la care asistam stupefiati? Cat este isterie autentica si cat este propaganda, emotie contrafacuta?

http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0967067X07000475

http://worldnews.msnbc.msn.com/_news/2011/12/21/9616045-were-circumstances-of-kim-jong-ils-death-fabricated

http://www.humanitas.ro/humanitas/fantoma-lui-gheorghiu-dej

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Nu cred ca sintagma de comunism dinastic isi atinge tinta conotativa pe care v-o doriti, deoarece dinastii au existat si exista bine-merci si in capitalism, monarhiile si multe republici, inclusiv in SUA, in cazul presedintilor si a unor familii de politicieni, inclusiv in Romania, in cazul monarhiei si, de asemenea, al unor familii (Bratienii) etc., si nu vad nimic rau in exercitiul competentelor si experientelor acumulate pe parcursul mai multor generatii, in beneficiul popoarelor si tarilor respective. In mod cert, toate regimurile comuniste s-au asemanat intre ele, fiind emenatii ale aceleasi ideologii, dar aceasta recurenta a asemanarii fortate a comunismului nord-coreean cu cel romanesc nu se poate sustine din niciun punct de vedere, neluand, evident, in calcul situatiile resentimentare sau tendentioase politic. Aaa, ca tipuri de personalitati, sigur, nu-i exclus, dar va atrag atentia ca liderologic toti apartinatorii clasei politice se „inrudesc” intre ei, ca niste veritabili zoon-i-politikon-i. Din punct de vedere al determinarii politice (cel putin), vedeti vreo deosebire intre George W. Bush si Kim Jong-Il, pentru a lua doua exemple la intamplare, din doua regimuri politice diferite?!… Cat priveste supozitiile si intrebarile din final, este putin probabil sa se repete scenariul stalinist-hrusciovist, cu dezbinari, razbunari etc., nu numai pentru faptul ca asa ceva ar insemna inceputul sfarsitului pentru toti, avand in vedere precedentul sovietic, dar si pentru ca au sustinerea Chinei, noul jandarm mondial (incontestabil regional). Asiaticii nu trebuie subestimati, ne cunosc mai bine religia iudeo-crestina decat noi, stiu foarte bine cuvintele lui Isaia, ca o casa dezbinata se prabuseste peste ea insasi… I-am vazut pe nord-coreeni plangand, iar plansul lor parea sincer cand spuneau: „Ne vor bombarda din nou”…

    • George, esti pe aratura. Tu compari democratiile cu regimurile dictatoriale ? De aceea Vladimir Tismaneanu foloseste sintagma de „comunism dinastic”, pentru ca acest regim se presupune a fi al poporului, dar este condus in maniera unei monarhii. Cum poti spune ca familia Bush s-a comportat ca o monarhie. Au detinut puterea neintrerupt timp de 50 de ani in SUA sau nu stiu eu ? Sau Bratienii ? Au detinut si ei puterea neintrerupt in Romania in sec. XIX si XX ? Nu cred. Dar, ma rog, fiecare e liber sa-si spuna parerea, indiferent cat de imbecila e aceasta.

      Si de unde ai scos cuvantul „liderologic” ? Ai vrut sa fii cumva original ? Nici macar nu exista in dictionar. Ar trebui sa-l brevetezi, poate te mai imita vreunul in exprimare.

      • Salut, Sergiu!
        Nu-mi atribui ceea ce n-am spus, eu am comparat, nu am identificat cele doua forme de regimuri politice, intre cele doua verbe fiind diferente majore, si nici n-am conotat monarhia ca ceva rau, ci dimpotriva (vezi monarhiile europene). Liderologia, care este o stiinta, a identificat, pe baza unor analize psiho-biografice, care merg mult in istorie (cand capitalismul si comunismul nu existau), niste caracteristici specifice liderilor politici, printre care se numara si determinarea, la care m-am referit sau, daca vrei, proprii luptatorilor din arena politica, dincolo de ideologii si programe politice. Aratura de care vorbesti este de mult o autostrada in politologie, iar a merge sau nu pe ea este deja problema fiecaruia. Q.E.D.!

  2. ” il regreta cineva pe Kim Jong-il, presupusul parinte al natiunii?”
    D-le Tismaneanu, nu stiu daca este sincer regretat in tara lui, probabil ca nu, dar Kim Jonh il este regretat inafara tarii. Presedintele Consiliului General al ONU:
    “E de datoria mea să aduc un tribut memoriei răposatului Kim Jong-il, Secretarul-General al Partidului Muncitoresc al Coreei, Președintele Comisiei Apărării Naționale a Republicii Populare Democrate Coreene și Conducătorul Suprem al Armatei Poporului Coreean, care ne-a părăsit sîmbtătă, 17 decembrie”, a spus acesta.
    infectia totalitara s-a raspindit, iar acum ONU este, practic, condus de nebuni.

Lasă un răspuns la Sergiu Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Invitarea Ucrainei în NATO – marea lovitură strategică a SUA în Estul Europei şi scenariul care dă fiori regimului Putin

Agitaţie mare în estul Ucrainei, de ambele părţi ale frontierei cu Rusia. Informaţii contradictorii, acuzaţii reciproce de escaladare a conflictului, masarea trupelor...

Cum am decis să mă implic în politică: povestea unei generaţii

Într-o zi, în cursul anului 2017, în mica bucătărie comună a Reprezentanţei Comisiei Europene în România discutam cu...

Țară-Țară, vrem… români!

România stă inertă pe propriu-i catafalc, acoperită din cap până-n picioare cu un cearșaf numit naționalism. România trăiește de...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Azi sunt alegeri în Bulgaria. Tot ce trebuie să ştiţi despre ele. Cu poze

Ca şi în România, dincolo de pandemie tema politică majoră rămâne Statul de Drept / Rule of Law. Într-o conferinţă recentă un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.