joi, martie 28, 2024

Hodoronc-tronc, cu birja in pivnita!

Episodul doi din razbelul premierului cu evaziunea s-a savarsit ieri la Palatul Victoria, dupa semi-decapitarea lui Blejnar de la ANAF. Cu o privire fixa si cu muschii fetei incordati, in fata unui ciorchine de jurnalisti si cameramani, premierul a mai rostit o data o fraza care este identica cu cea de acum 60 si ceva de zile: ca rata de colectare a Fiscului, ca procent in PIB trebuie sa fie musai 40%, si nu aproape de 30%, cum a fost vreme de 21 de ani, invariabil. Backgroundul era o intalnire a Comitetului Interministerial pentru Combaterea Evaziunii Fiscale. Am mai scris aici despre acest subiect, reanunt convingerea mea ca problema este bine dibuita si ca scuturarea Fiscului este necesara – din pacate trebuie sa reanunt si concluzia ca premierul are sfatuitori cel mult mediocri la capitolul economic. Altfel nu ar compara lucruri care nu se pot compara foarte simplu, cum ar fi rata de colectare din Romania cu media europeana (spuneam in articolul trecut ca este echivalent cu a incerca sa compari o pruna cu un cactus).

In primul rand, e o problema matematica si manageriala cu acest procent de 40%, rostit de fiecare premier care a descalecat la Palatul Victoria, invariabil, in prima perioada a mandatului. Sa presupunem ca bugetul Romaniei este 100 de lei. O majorare a taxelor colectate de la 31% la 40% din PIB ar insemna, teoretic, o diferenta de la 31 de lei la 40 de lei, teoretic 9 lei. Nu suna mult, dar altfel spus pentru a ajunge de la 31 de lei la 40 de lei, trebuie crescuta performanta cu 29.03% – asta intr-o institutie cu probleme grave, unde 200 de vamesi au fost umflati cu duba, unde spaga a ajuns pana la un adjunct al lui Blejnar, conform procurorilor. In lipsa unei reorganizari din temelii, care are nevoie la randul ei de o capacitate de analiza si regandire structurala pe care institutiile romanesti nu o au, planuri cincinale in cele cateva luni inainte de alegeri nu duc nicaieri.

In al doilea rand, avem o problema cu baza la care ne referim. Cifrele definitive cu PIB-ul, poate il anunta cineva si pe dom’ premier, vin uneori cu pana la 6 luni de intarziere fata de terminarea anului, pentru ca Institutul National de Statistica are o procedura riguroasa, dar greoaie, o metodologie care trebuie respectata pana in momentul in care se poate anunta PIB-ul, adica exact valoarea viitoare din al carui procent domnul premier vrea sa incurajeze Fiscul sa colecteze azi. Managerial, ca atare, premierul tocmai a anuntat invartosat, apasand fiecare litera, umflandu-si muschii in direct la TV, o cifra pe care nu o va putea verifica decat in…vara 2013. Nu e util, performanta de parcurs a diriguitorilor ANAF trebuie verificata luna de luna. Iar daca, Doamne Ajuta, economia creste, matematica buclucasa face ca niste venituri, chiar crescute in termeni nominali, sa poata reprezenta acelasi procent din PIB sau chiar un procent mai mic. Procentul depinde, in mod evident, de baza la care se aplica – un PIB mai mare inseamna un procent mai mic. Cum ar spune Sherlock Holmes, “Elementar, dragul meu Watson, elementar”.

In al treilea rand, cineva ar trebui sa ii explice premierului putina macroeconomie. Daca intr-o economie de 100 de lei statul reuseste sa colecteze 40 de lei in loc de 31 de lei, apar distorsiuni importante. O anumta parte a sectorului privat este “scos din joc” pentru ca banii, in loc sa circule in continuare privat catre privat vor fi redistribuiti catre stat (crowd-out, in limbajul economistilor). Fenomenul se intampla pentru ca un leu incasat de stat va fi, foarte proabil, un leu cheltuit de stat – sectorul privat se va alege cu o fractiune din acei bani. Iar statul, dragutul de el, ii va sifona prompt catre mafia locala de partid, cum se intampla in prezent, mai ales la Ministerul Dezvoltarii. Orice optiune economica are un cost bine precizat, atunci cand incercam sa il definim , incercand sa vedem efectele dinamice, in sistem. Cele mai predictibile efecte economice atunci cand cresc taxele sunt cresterea dimensiunii spagii, cresterea taxelor contabililor care dosesc/exporta/preschimba/modifica profitul in contabilitatea firmelor si mai ales in operatiunile intre firme, astfel incat statul sa piarda urma. In lume, atunci cand orice fisc (sau, hai sa folosim jargonul birocratic, orice “organ fiscal”) a crescut gradul de colectare al taxelor, primul lucru pe care l-a facut este sa tinteasca rata voluntara de plata (care in SUA, de pilda, e 98%), facand publice toate cheltuielile si informand tot public unde se duc taxele si impozitele oamenilor, pentru a-i determina, indirect, sa plateasca in mod corect. In paralel, se folosesc delatiuni, telverde pentru fraude, denuntul anonim pe internet, toate in taramul democratiei – Statele Unite.

In al patrulea rand, avem o confuzie institutionala simpatica, cum numai in Romania se poate intampla. Evaziunea fiscala a fost discutata in CSAT, a fost discutata pe axa servicii-procuratura, s-au facut sedinte, iar acum premierul convoaca o sedinta interministeriala la care, intre altii, a participat, spasita, dna procuror Kovesi. Premierul a tunat , a fulgerat, a spus ce trebuie sa se intample, apoi a intrebat daca cineva are ceva de obiectat, iar nimeni nu a avut. Doamna procuror, cu toate bune si rele – si eu cred ca sunt de trei ori mai multe bune decat rele- reprezinta o parte din forta justitiei, care este putere independenta in stat, egala cu cea executiva, reprezentata de dl premier.E membru in Consiliul Superior al Magistraturii, ea nu este obligata sa stea cuminte, impaturindu-si batista cata vreme premierul se razboieste cu vechiul sef al ANAF si il mustruluieste pe cel nou – aceste lucruri se putea face foarte bine fara dansa de fata, in Sedinta de Guvern.  Nu cred ca ne dorim sa ne intoarcem in epoca stahanovista in care un sef al executivului spune ceva, iar apoi “ca prin farmec” procurorii se apuca de treaba. Ca atare, precizarea statului doamnei procuror ca invitat, o minima politete de recunoastere a prezentei domniei sale, orice gest marunt ar fi reusit sa acopere macar cu o frunza de smochin modestia intalnirii si aranjamentul simbolic de la masa – doamna procuror a stat in stanga Ministrului de Finante, care la randul sau a stat la stanga premierului. Departamentul de Protocol de la Palatul Victoria cred ca s-ar putea stradui o jumatate de zi sa explice institutional aranjamentul de la masa si tot nu i-ar da de capat. Sunt curios insa ce fire intortocheate au avut in cap juristii cand au creat documentul de infiintare al acestui organism – oare or mai fi citit si ei prin vreo lege ca un comitet interministerial nu inseamna ca il poti include si pe procurorul general al tarii, care nu are nicio calitate fata de Guvern? Procurorii pot eventual sa il fugareasca pe fostul ministru Botis, pe alti fosti ministrii; ar fi putin bizar ca sa fi participat la foarte multe sedinte cu ei inainte de fugarire.

Ultimul lucru pe care il precizez este ca pentru rezultate cat de cat multumitoare premierul va trebui sa aiba in vedere pentru Fisc o resursa umana proaspata, cu background in banking sau in marile firme de contabilitate. La masa era, de pilda, Dl Mihai Gogancea-Vatasoiu, vice ANAF din 2009, fost consilier eparhial la Arhiepiscopia Tulcea si masterand in 2005 la Universitatea Danubius din Galati, in paralel cu un Master la ASE Bucuresti – citesc in CV-ul domniei sale de pe site-ul institutiei. Va inchipuiti cum se pot face doua cursuri de masterat full-time alergand fuga-fuguta intre Bucuresti si Galati, asa ceva cred ca este posibil doar in Romania. Geniul organizatoric nu a fost descoperit insa in 2005, cand s-au desavarsit cursurile de master, era prea devreme. Au fost necesare studii in Securitate si Aparare Nationala, iar in prezent omul este doctorand la Academia Nationala de Informatii in stiinte militare si informatii. Cu atatea studii profunde in derulare, ne putem intreba cum de mai are timp sa mai si colecteze taxe, intre o intalnire cu premierul si un curs la Academie – ba chiar, iata, taxe mai multe, echivalente cu fix 40% din PIB. Domnului Gogancea i se va alatura dl Blejnar, proaspat uns director al Directiei de Mari Contribuabili, desi este in razbel mediatic cu premierul. Domnul Stelica Barna zis “Faliment”, fost sef la Garda Financiara Bucuresti (fost director la Aversa S.A. in buza falimentului) nu mai e la post dupa ce a fost gasit de jurnalistii de la Adevarul cu o firma evazionista. Nici domnul Silviu Vaduva, fost sef la Vama Bucuresti. Pacat, amandoi erau, asa, ca doua pete de culoare intr-un univers cenusiu.

In final, trebuie sa explic titlul acestui articol. Simpatica expresie nu-mi apartine, ci este a unui sever profesor de matematica ce mi-a predat in liceu. Era folosita de fiecare data cand, intr-o insiruire matematica relativ scurta, fie se pierdeau termeni pe drum, fie se treceau gresit dintr-o parte in alta a semnului egal. Era de asemenea folosita, cu efect comic maxim, cand unei intrebari foarte simple (in genul: “Cum am putea reduce evaziunea in mod rezonabil?”) i se dadea un raspuns “uluitor”.

Distribuie acest articol

33 COMENTARII

  1. Excelent articol. As mai avea ceva de adaugat: daca se reduce evaziunea fiscala, inseamna ca va creste PIB-ul statistic, va fi un „moving target” obiectivul asta de marire a procentului de colectare.

    • gradul de colectare este INTIM legat de filosofia de impozitare. Exemplu simplu: marim toate pensiile cu 16% si le impozitam exact cu aceeasi cifra. Se mareste gradul de colectare cu 1-1,5 %. Ce-am rezolvat cu asta???? Filosofia de a acorda gratuitati influenteaza asupra gardului de colectare. De semnalat ca sub NICIUN GUVERN nu s-a depasit bariera de 33%. Nici azi nici sub Nastase nu exista nicio modalitate de a impozita urmatorul caz: o proprietate in jud. Salaj, 2 in Tulcea, o pensie in Timis si un salariu in Mures, plus ceva castiguri la bursa in Bucuresti. Si, sorry pt. toti economistii, evaziunea fiscala e totdeauna la timpul trecut si nu se poate conta pe ea in viitor. Cand se strange surubul la tigarile din Ucraina, scade contrabanda fara sa se mareasca in aceeasi proportie consuml de tigari legale. Canada: cresterea pretukui la tigari + scaderea contrabandei din rezervele indiene + restrictii pt. fumatori + ceva publicitate au facut ca in 20 de ani numarul de fumatori sa scada cu 30%. Asa ca cei care au contat pe venituri din contrabanda cu tigari s-au ars (ba chiar s-au ars rau!). Pe mai mulyte bloguri am vazut ca 9 mld. gaura la TVA se datoreaza micii evaziuni (romanii care nu cer bon fiscal).

  2. Domnule Orasanu,
    Pot afirma ca ANAF-ul si-a facut bine treaba.

    Inca imi sosesc scrisori, somatii, notificari etc. pentru plata impozitului minim sau forfetar (cel stabilit pentru firme cu cifra de afaceri de la „zero” la 50 000 lei), desi acest impozit nu mai exista. Am avut neinspiratia sa infiintez o firma (prima si singura) in octombrie 2008, nu am avut ragazul si resursele de a desfasura vreo activitate, dar m-am pomenit ca sunt dator statului. In concluzie, sunt un nenorocit de evazionist, rau platnic, care trebuie hartuit si plus la plata unui impozit care nu mai exista, dar produce penalitati.

    Imaginati-va ca m-ar putea urmari Politia (cea provenita din Militie!) pentru ca prin anii ’80, dupa o masa stropita cu bere, in drum spre statia de metrou Izvor, am profitat de intuneric si am reusit sa scap de acea presiune, specifica chiar semi-abuzului de bere, pe zidul unei cladiri. A doua zi am inlemnit la gandul ca as fi fost surprins de „organe”: pe cladire statea scris – Comitetul Municipal PCR Bucuresti! Ce credeti, s-o fi prescris? Ca de la Politie nu m-a cautat nimeni…inca!

    Deci ANAF e OK! E tare! Eu sunt vinovat de nerealizarile domnului Blejnar, nu cei cu vagoane si TIR-uri. Aceia sa stea linistiti, pentru ca, desi au de unde plati, nu se va grabi nimeni sa le-o ceara. Sau se schimba ceva? Doamne ajuta!

    • Am ras amar…totusi e simpatica povestea…eu inca mai primesc somatii din 2006, din alte situatii birocratice….am cateodata senzatia ca unele le ducem pana la groapa….

  3. dle RO. Daca 10 mil. romani cumpara in medie de 10 ron/zi FARA bon fiscal, cat e evaziunea (si la TVA si la munca la negru si la impozite si la taxe locale)?????? Iar bon fiscal nu dau: barurile, cafenelele, restaurantele, frizerii, coaforii, service-auto, buticurile din colt, … Tot la negru muncesc: nea Fane electricianul, nea Gica zugravul, nea Nelu instalatorul , mai ales cand repara la noi acasa.

    • Sa ma bag si eu ca musca… nu stiu cat e evaziunea facuta de cei 10 milioane de romani etc. Inclin sa cred ca dl. RO nu v-a raspuns pentru ca nu stie, si nu poate sti. Dvs. stiti?
      E imposibil de calculat. Aproape sigur insa, e mai mica decat pareti sa credeti dvs.
      Sa nu ma intelegeti gresit – aveti dreptate in principiu.
      Dar cand statul vrea sa ia, practic, intre doua treimi si trei sferturi din munca Gigeilor de care ziceti (y compris sussemnatul), ca sa-i cheltuie pe ce se vede pe strada si mai ales pe ce nu se vede… nu stiu cum sa va spun, dar dorinta de conformare e greu sa dea in clocot.
      Mai notam, ca fapt divers, dar relevant pentru lipsa de entuziasm a micului platitor de taxe, ca statul se lacomeste la trei sferturi din banii mei, dar se multumeste cu mult mai putin in cazul firmelor.
      Intr-un mod cumva magic (am citit toamna trecuta un studiu exceptional semnat de Daianu, Ella Kallai si Laurian Lungu, il gasiti si undeva pe HN), s-ar parea ca exista un consens quasi-general in societatea romaneasca – si anume unul care dureaza de vreo 20 de ani – ca statul roman nu merita mai mult de cca 30% din PIB. O interpretare empirica si poate hazardata, dar foarte tentanta, ar fi ca acest nivel masoara nivelul general de incredere a societatii in statul roman, in reprezentantii sai si capacitatea acestora de a se abtine de la bagatul mainilor in banii publici mai sus de incheietura si de-a cheltui cu cap ce ramane.
      Ca element foarte semnificativ si poate nu suficient de bine subliniat de autorul nostru, acest procentaj n-a variat decat rar si cu foarte putin. O interpretare tendentioasa ar putea fi, desigur, ca in ochii societatii romanesti cam toti cei care s-au perindat la putere – adica toti pur si simplu – sunt cam o apa si-un pamant.
      Concluzia care se impune si mesajul catre dl. premier este ca problema se afla de fapt in curtea dumisale, a statului si guvernului (pe) care-l conduce. Iar solutia NU este sa creasca taxele pana la nivelul la care mai bine ma autoconcediez si traiesc din ajutorul social (ca, daca tot e sa mor de foame, macar sa mor odihnit) si sa-si asmuta apoi haitele de vatafi si perceptori in speranta cresterii gradului de colectare.
      Solutia este in primul rand sa reduca la niveluri rezonabile coruptia si furtul banului public, respectiv sa cheltuiasca zisul ban cu cap, parcimonie si respect pentru cel care produce acel ban – adica platitorul de taxe. Cand lucrurile astea simple se vor intampla, incet-incet va creste si gradul de conformare.
      Altfel, ramanem tot la acea zicala pe care dl. premier, si el moldovean, s-ar cuveni s-o cunoasca – dam cu biciul tot in boul care trage… Iar apoi ne dam cusma pe ceafa, ne scarpinam in crestet si ne minunam ca boii cei mai mari si mai puternici au ajuns sa-si ia lumea-n cap si sa se aciuieze prin cirezi straine.

      • N-am raspuns pentru ca , din cand in cand, site-ul nu uploadeaza comentariile mele…e un glitch tehnic, in general se intampla cand mesajul devine foarte lung si trece mai mult timp de cand deschid campul unde intra textul.

        • Sa inteleg ca stiti raspunsul la intrebarea preopinentului, „Daca 10 mil. romani cumpara in medie de 10 ron/zi FARA bon fiscal, cat e evaziunea (si la TVA si la munca la negru si la impozite si la taxe locale)??????”
          Asa ceva n-aveti cum sti, nici macar cu aproximatie.
          Dar oricum nu v-am acuzat de nimic, era doar un pretext sa-i raspund lui aritmos.

      • @p.s. e simplu: la 35 mld ron anual, cei 24% sunt cam 9 mld TVA. Daca profitul impozabil e de numai 20%, atunci inca un mld. s-a evaporat. Estimez vreo 2 mld. pt. munca la negru. Cat de mare trebuie sa fie evaziunea cu produse petroliere sau tigari sau… ca sa se ajunga la cei 9 mld????
        @ps. „statul merita 30%”??? interesanta afirmatie. Sanatatea cere 8% (FARA MEDICAMENTE), educatia cere 6%, armata 2%, medicamentele vreo 10% si s-au cam terminat cei 30%. Nu vom avea politie, subventie la caldura, salarii pt. bugetarii din administratia locala, NIMIC pt. investitii in drumuri, spitale, poduri, calea ferata.

        • Nu vreau sa fiu badaran, dar dvs. nu pareti sa stiti cum se calculeaza si colecteaza Teveaua (mi-a atras un prieten atentia, pe buna dreptate, ca TVA e feminin :-) ). Ca pierderea aia de TVA sa fie cat spuneti dvs., ar insemna ca nimeni de pe tot lantul valorii sa nu plateasca, nici producatorul, nici distribuitorul, nici…
          Sanatatea si medicamentele nu se finanteaza din taxe.
          Etc.
          De-aia ziceam ca nu e deloc simplu de calculat.
          Imi cer scuze, dar e vineri seara si chiar mai am multa treaba, fara suparare.

  4. Intr-o monarhie de model sovietic trasnperent si restructurat cum este Romania, regina nu poate fi demisa pur si simplu intrucat ar zgudui din temelii statul mafiot (acel stat care te obliga sa incalci legea pentru subzistenta si ai carui conducatori folosesc demnitatea ca pe un paravan de aparare impotriva legii) ci primeste niste parametri de performanta de neatins si un termen ca sa-si puna la punct iesirea din prim-plan. In aparenta regina merge la esafod, plebea e multumita, patricienii se felicita. In esenta nimic nou sub soare,” Got save the Queen !” /Nota de subsol Got=Zeus ?

  5. Felicitări Răzvan.Nimicitor, ca de fiecare dată. :) Radiografiile tale reci şi pline de umor, sper să trezească nişte conştiinţe relaxate. La capitolul orgolii, cred că ai reuşit să atingi mai multe în profunzime. Noua generaţie de manageri din Statul Român, include foşti studenţi la Academia Naţională de Informaţii , masteranzi pe la SNSPA şi Carol Davilla…e un pic mai adaptată la realităţile actuale comparând generaţia 1 Ştefan Gheorghiu, dar e cu ani lumină în urmă faţă de calitatea managerilor din privat generaţi de competiţie. În fond, singura calitate la care excelează managerii actuali, e la capitolul îmbârligături umane…îţi dau, da îmi dai..folosită ca trambulină spre posturile înalte. Fascinaţia pentru Putere şi Utilizarea Puterii sunt acolo în colectivul uman…problema e că mental, posturile de conducere sunt asociate cu imortalitatea nemuritorilor..

    • Atentie, nu am nimic cu Academia de Informatii. Cei mai destepti birocrati pe care i-am intalnit in administratia romaneasca au fost „acoperiti” si am lucrat cu ei foarte bine. Problema mea este ca in loc sa ii impingem pe cei mai destepti in fata si catre pozitii de management impingem doar „pionii”. Asta e problema.

    • Am intrebat in stanga si in dreapta, parerea e unanima – tipul este excelent, iar mandatul lui Tanasescu ca ministru a fost ok in mare parte din cauza acestui „baiat” . Nu stiu daca poate sa mute flora si fauna din institutie, insa omul este , din cate cunosc, foarte bun!!!

      • … si totusi… „specialistul” tanasescu a inventat apa calda derivata din apa fierbinte, respectiv aplicarea tva la o alta taxa.

  6. Daca vrem sa fim un stat de drept, aceasta reorganizare trebuie sa inceapa cu insasi legea de functionare a institutiei. si bineinteles o adecvare a codului fiscal pentru a nu ramine in starea in care l-a descris d-l Isarescu.Restul sunt LOLOURI. O zi buna !

    • Sile, dupa 62 de modificari intr-un an, crezi ca acest Cod Fiscal, ca lege, nu e suficient de modificat…Gabriel Biris,primul specialist fiscal al tarii spune ca a inceput sa aiba nevoie de diagrame pentru a intelege legea :)

  7. Dle Orasanu va reamintesc una dintre conditiile reducerii evaziunii: diminuarea drastica a numerarului aflat in circulatie (Va salut dom’ gubernator). In spiritul subiectului si ca de obicei in aceasta arie aflata la intersectia multiplelor interese, a fost fracturata pana si logica elementara aferenta unei masuri elegante. Bangile in loc sa se preocupe sa convinga comerciantii/prestatorii-de-servicii sa-si instaleze pos-uri au umbalt cu spagi si cu santajuri pe la diversi/e agenti-economici/institutii ca sa „vanda” carduri. Inca peste 2/3 dintre posesorii unor asemenea „minunatii” sunt convinse ca-n spatele „tonomatului” sta un-nene/o-tanti care-i da banii.

  8. Referitor la noul sef ANAF, am citit in presa de azi despre declaratia de avere. Las la o parte faptul ca a fost in consiliile de administratie la multe din „perlele” statului roman (CEC, Loteria Nationala etc.) simultan cu activitatea de angajat, dar omul are credite de milioane de euro de la banci (ce-i drept, nu zeci, doar cateva milioane). Cu siguranta serviciul la stat era doar de forma, este interesant de stiut cu ce a garantat acele credite, la ce le-a folosit etc. Sunt convins ca baiatul este destept, dar pare a fi unul din „baietii destepti” din Romania…credeti ca un asemenea om doarme noaptea cu gandul cum sa simplifice viata amaratilor care platesc impozite si stau la cozi in Romania? Ma indoiesc…din pacate!

  9. Domnu Orasanu, eu nu sunt economist si prin urmare nu pot sa va contest calculele, dar ceva nu imi suna bine….

    1) Spuneti ca „daca din 100 de lei statul reuseste sa colecteze 40 de lei in loc de 31 de lei, apar distorsiuni importante. O anumta parte a sectorului privat este “scos din joc” ….”
    Intrebare: Care parte a sectorului privat este scos din joc? Nu cumva este vorba de samsari, intermediari, manevrari de TVA, firme de partid, exportatori fictivi, etc?

    2) Spuneti ca „200 de vamesi au fost urcati in duba”. Daca imi aduc eu bine aminte, era vorba de politisti de frontiera. La vamesi inca nu s-a ajuns, nu-i asa

    In tot articolul dvs nu aduceti decat critici, nicio solutie. Prin urmare nu imi place deloc.

    P.S. Eu sunt de principiul ca exemplul personal este cel mai bun exemplu. Dvs ce ati facut si cum ati procedat in momentul in care ati avut o functie publica ?

    • Daca dati click la articolul trecut, are mai multe tipuri de solutii, toate stiute de mult si partial aplicate de mine (management nou) cand am fost in AVAS.

  10. Am de facut 2 observatii referitoare la articol:
    1. Ati identificat corect problemele insa as vrea sa vad si solutii in afara de cea cu resursele umane care intr-adevar o consider si eu cea mai grava.
    2. La comentariul 3 as putea si eu sa fiu carcotas si sa interpretez ca gradul de colectare ar trebui sa scada sub 31% si banii sa circule mai mult in privat decat pe la pagubosul minister. Cat considerati dvs ca ar fi un procent de atins care ar corespunde mai bine realitatilor locale?

    • 1. ok, dar daca dati click pe acel „aici” din articol care va duce catre articolul precedent veti citi o puzderie de solutii, cele mai multe aplcate cu succes de bulgari.

      2. 35% ar fi rezonabil

  11. Desi aparut de ieri am stat mult si m-am gindit daca sa intervin. Nefiind economist, nu inteleg unele lucruri.
    Afirmatia ca statul roman colecteaza 31% din taxe iar media europeana e la 40 ma lasa fara grai.
    Adica frauda fiscala in Ro este 69% si in EUropa 60%. (Una din vorbele de duh atribuite regretatului Moisil, zice ca i-a intrebat pe cei de la Meteo care e probabilitatea predictiilor lor. La raspunsul lor ca e 30% ar fi spus: spuneti invers si aveti probabilitate de 70%. Asa si eu) SI atunci cum functioneaza aceste tari? Tot asa e si in SUA si Canada?
    2 lucruri absolut reale as dori sa va spun: in Romania fiind am avut o mica afacere, de tip AF(cind mai erau). Am plecat la drum cu un plan de afaceri super optimist. In baza lui mi s-a calculat un impozit de platit. DUpa 3 luni am vazut realitatea. Mi s-a spus ca nu pot scimba datele si deci sa platesc impozit mai mic decit anul urmator. Ca voi primi ce am platit in plus inapoi. Da, am primit, cu o intirziere de 2 ani.(Intr-o perioada cind inflatia era mare, in opinia mea de atunci, depasind in 2 ani 100%) Desi am fost printre primii care am depus bilantul.
    Asta vara am facut o vizita in Ro. In 10 zile n-am adunat 10 bonuri fiscale, facind cumparaturi in diverse locuri in tara, inclusiv in buricul Bucurestiului. Daca aici mi se sugereaza ca daca platesc cash nu mai platesc TVA, deci stiu ca statul nu-si primeste taxele, in Romania, va asigur, am platit TVA. Deci furtul e dublu, o data din buzunarul meu si a doua oara nedind banii luati ca taxe de la mine cui se cuvine.
    Aici, unde am ales sa stau primesc bon fiscal la tot ce cumpar si restul pina la ultimul banut (si asta cu bombonicile sau guma de mestecat ca rest e draguta). In urma declaratiei de impozit primesc o scrisoare de multumire (stiu PR si tot din banii mei platita), iar daca am bani de primit ii primesc repede, maxim 2-3 luni.
    Dar dupa toate istoriile de mai sus intrebarea tot ramine? Cum functioneaza tarile cu o frauda fiscala de 60%???
    Daca n-am inteles eu bine, iertare. Poate explica cineva intr-un mod mai clar.

    • D-le Stelian, nu e nimic de explicat in treaba aia cu frauda de 60%. Pur si simplu n-ati citit cu atentie.
      Dvs. ati inteles ca „Afirmatia ca statul roman colecteaza 31% din taxe iar media europeana e la 40 ma lasa fara grai. Adica frauda fiscala in Ro este 69% si in EUropa 60%.”
      Dl. Orasanu a scris cu totul altceva. Statul roman colecteaza 31% DIN PIB ca taxe, in vreme ce media UE este de 40% din PIB.
      Prin urmare, daca e sa simplificam putin treaba si sa dam un exemplu „din burta”, am putea spune asa:
      1) Cf legii, in statul X din UE, taxele ar trebui sa reprezinte 45% din PIB. Ei nu colecteaza „decat” 40% din PIB, deci au o rata de colectare de 40/45 = 89%. Sau, „pe invers”, o evaziune de 11%.
      2) Tot cf legii, in Ro taxele sunt o tzara mai mici, adica ar trebui sa reprezinte 40% din PIB. Dar nu se colecteaza decat 30% din PIB, rata de colectare 75%, evaziune 25% etc.

      Sper ca acum e limpede, desi mie si textul autorului mi s-a parut clar.

      Si nu, nu scapati de TVA daca platiti cu cardul.

      • Multumesc. Da, n-am citit eu foarte atent. Acum e altceva.
        Am recitit mai atent articolul.Si n-am fost atent la toate cuvintele. (M-am repezit ca rima in beton).
        Nu sunt multe locuri unde poti plati cu cardul in Ro. (M-am uitat, sau am intrebat, n-as fi platit datorita diferentei de curs). Ce spuneam este ca desi am platit cash, am platit TVA (ceea ce e normal), dar acel TVA sunt convins ca n-a ajuns unde trebuie fiindca n-am primit bon.
        Aici plata cash si fara TVA este pentru ceva servicii (un instalator ce vine acasa, o reparatie de acoperis, ceva electromenajere second hand…) Insa ca platesci cash, carte de credit sau de debit ( in cvasi totalitatea magazinelor mari si mici exista case de marcat si terminale pentru plastice) primesti bon, rest (cind e cazul) si TVA pleaca imediat din contul magazinului in contul statului.
        Este chestie de vointa politica.

  12. Domnule Orasanu, nu il luati pe MRU de naiv. Credeti ca el nu stie ca nu se poate ce cere el? Avea nevoie si el de un motiv pentru a rezolva problema de imagine Blejnar.

    Si nu o putea rezolva tac-pac in 2 zile: nu imi mai place fata ta, eject.

    Similar a procedat si Basescu cu sefii SIE, SRI, PNA dupa 2004. Nu s-a grabit, a asteptat pretextul potrivit (fuga lui Haysam) si apoi, tac-pac: capul pe tava.

    In cazul de fata, MRU nu a mai avut ani la dispozitie, ci doar luni pentru a rezolva problema.

    Mai la subiect, eu cred ca rata de colectare poate creste in Romania, incet-incet, cu anumite eforturi (cum bine ati scris) si prin SCADEREA majora a taxelor pe forta de munca (chiar daca pare o relatie inversa).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro