joi, martie 28, 2024

Holocaust: un genocid cu motivație metafizică? Notițe de curs.

PLUS HAUT QUE LE CIEL

© Alexandre Alpeyrie (ALPERI), artist iPad

Plus haut que le ciel

http://alexandrealpeyrie.jimdo.com/

S-ar zice, în era informației abundente, că știm totul. Și că înțelegem chiar. Din când în când însă, în inima Europei democratice, integrate, câte un incident (1) ne face să ne întrebăm dacă într-adevăr știm și înțelegem. Și să ne reamintim un fapt, atât de evident că riscă să fie uitat: genocidul a fost o crimă comisă de europeni împotriva europenilor.

Mă număr printre cei care au primit puțină informație, trecută și aceea prin diverse filtre deformatoare, sau ale căror idei despre Holocaust (2) sunt de natură informală, folclorică, ori, în cel mai bun caz, emoțională, transmise mai ales prin magia capodoperelor cinematografice.

Sunt privilegiat că am putut urmări câteva conferințe de superbă ținută academică, oferite de cercetători asociați Memorialului Shoah de la Paris (3). Prilej cu care am luat notițe, ca un bun student ce mi-aș dori să fiu, din care împărtășesc fragmente cu domniile voastre.

La început a fost (tot) cuvântul

Holocaustul a fost precedat de o acumulare de termeni care au condus în cele din urmă, după o alchimie perversă, la infiltrarea treptată în opinia publică, în disciplina militară, în conștiințele individuale, a posibilității ca o astfel de crimă să fie considerată un deznodământ inevitabil. Johann Chappoutot (4) numește cinci astfel de concepte care au pregătit terenul abisalei prăbușiri a umanității: Rasse und Volk (rasă și popor), Blut und Boden (sânge și pamant), Lebensraum (biotop, spațiu vital), Krieg und Kampf , Vernichtung (anihilare).

Până la naziști noțiunea de rasă nu fusese folosită în Germania, ea servind doar intereselor puterilor coloniale și Statelor Unite. În secolul XIX rasismul era un concept științific, nu unul politic: oamenii erau clasificați așa cum erau plantele, insectele, mineralele, etc. Naziștii l-au preluat ulterior. Ei se considerau doctorii unui corp social din care unele părți puteau să fie eliminate pentru a nu infecta întregul. Arienii erau specia sănătoasă, predestinată dominației. Evreii erau partea bolnavă, menită extirpării.

Pământul nu putea fi dobândit decât prin sânge, acesta legitimând proprietatea. Spațiul vital – teritorial – însemna o altă nevoie obiectivă pentru dezvoltarea pe care o merita Germania. Dar, atenție, expansiunea trebuia să se producă la aceeași latitudine! Coborârea spre Sud prezenta riscul degradării rasei, de vreme ce Sudul produsese specii umane inferioare. Prin urmare, direcția principală de extindere a spațiului vital era Estul. Pentru germani Estul era terra nullius, așa cum fusese considerată Africa de către colonialiștii francezi și britanici. Războiul era o evoluție implacabilă. Prima conflagrație mondială demonstrase că viața este o luptă necruțătoare pentru supraviețuire. Krieg și Kampf erau expresia la nivel colectiv și, respectiv, individual, a aceluiași lucru: războiul.

Avatarurile absurdului

Inițial, „soluția finală” nu însemna exterminarea. Termenul a făcut obiectul unor redefiniri succesive. Prima expresie a soluției finale a fost forțarea evreilor să părăsească Germania. Au existat planuri pentru expulzarea lor în masă în Madagascar. Campaniile antisemite din perioada 1935-1938 fuseseră un succes politic: o jumătate dintre evreii germani plecaseră deja. Numai că prin anexarea Austriei 250.000 de evrei sunt reintegrați Germaniei. Nici în 1939 nu exista o politică de ansamblu coordonată, ci doar mai multe politici locale, incluzând concentrarea, ghetto-izarea, expulzarea. Cu fiecare anexare teritorială succesivă problema era recreată. 2.000.000 evrei polonezi au fost plasați peste noapte sub tutelă germană. Primele deportări din Polonia s-au făcut din zone ocupate în alte zone ocupate.

Planul Barbarossa presupunea alungarea evreilor în Siberia după stabilirea imperiului german la Moscova. Doar că victoriile militare se opresc. Conducerea nazistă decide brusc să nu mai respecte nici una dintre regulile clasice ale războiului. Soldații germani sunt autorizați să atace populația civilă. O singură lună de luptă pe teritoriul sovietic face mai multe victime decât toate campanile militare precedente împreună. În patru luni, 600.000 de evrei sovietici sunt executați. Spre sfârșitul anului 1941, se conturează o acțiune sistematică și coordonată de ucidere a tuturor evreilor care cad în mâinile germanilor. În 1939 Hitler spunea: dacă Statele Unite intră în război, evreii vor plăti. Profeția devine realitate în 1941.

Demografia vinii

Philippe Boukara (5) face o observație subtilă și utilă cu privire la raportul majoritate / minoritate. Pe ansamblul Europei, în ciuda vulnerabilității minorităților, exista o ipoteză de menținere a unui echilibru. Unei minorități într-o țară îi corespondea o majoritate în altă țară. Evreii însă erau minoritari pretutindeni. Sionismul asta căuta: un loc în care evreii să fie majoritari.

Tot Boukara constată aplicarea unui principiu tradițional de supraviețuire și dezvoltare ca minoritate: legea oficială, cea a „regatului”, este lege și pentru evrei, în timp ce comunitatea evreiească este condusă intern prin regulile proprii. Adică respectarea principiului biblic: să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.

Existau însă diferențieri ideologice, ilustrate cel mai bine în Polonia de dinaintea invaziei Germaniei. O tabără ortodoxă tradițională care se ținea departe de lupta politică. O altă tabără, optimistă, care urmărea alianța cu acele elemente ale societății care nu erau antisemite: partidele social-democrate, partidele muncitorești, sindicatele. In fine, o tabără pesimistă, care constata degradarea continuă a situației evreilor ca minoritate, pentru care singura ieșire era sionismul.

O informație interesantă, mai puțin cunoscută: Franța este singura țară care are mai mulți evrei în prezent decât înainte de război: 300.000 de evrei din 40 de milioane locuitori în 1939, 600.000 de evrei din 60 de milioane în prezent. Franța era și moștenitoarea unei atitudini generoase, fiind prima țară care a consacrat egalitatea de drept a evreilor față de restul populației. Guvernul francez a evitat recunoașterea responsabilității în materie de Shoah, până în 1995.

PEUT-ETRE LA NUIT

© Alexandre Alpeyrie (ALPERI), artist iPad

Peut-être la nuit

(imagini reproduse cu acordul artistului)

Holocaustul: un genocid cu motivație metafizică?

George Bensoussan (6) crede că este încă greu de înțeles ceea ce a trecut dincole de limitele raționalului și logicii și, mai ales, de ce teoriile complotiste cuceresc nu doar populația cu nivel scăzut de educație, dar și intelectuali. Nu doar în Germania, dar în general în Europa, studenții erau cei mai antisemiti. Așijderea, medicii în raport cu alte profesii cu nivel de studii superioare.

Pentru evrei, spune el, “moartea devenea ceva mai rău decât moartea”. Nu agrează folosirea conceptului “passe-partout” de “totalitarism” pentru explicația Holocaustului pentru că totalitarismele duc la crime, dar nu de aceeași natură. Originele culturale ale totalitarismelor sunt de asemenea diferite. Nu trebuie refuzate însă comparațiile. Cu cât se compară mai mult, cu atât se relevă mai bine singularitatea Holocaustului.

În cazul Holocastului, fără precedent este și faptul în sine, forma lui de existență, dar și motivația asasinilor. Nici teritoriul, nici economia, nici religia, nici națiunea, nici ideologia nu au fost declanșatorii urii naziste. Holocaustul este o crimă de natură existențialistă, metafizică. Obiectul urii este sângele. Chiar și cei care considerau ei înșiși că nu erau evrei, erau desemnați ca atare și condamnați, în virtutea acestei prezumții, la moarte.

Petru Dumitriu

*
* *

P.S. În 2015, omenirea va marca 70 de ani de la “descoperirea” lagărelor de concentrare naziste de către aliați. Ele fuseseră mai demult „descoperite” de milioanele de victime care nu au mai apucat ziua în care să povestească. Nouă, fericitelor generații europene care nu au cunoscut războiul, ne mai rămâne încă să descoperim rădăcinile răului care mențin subiectul în actualitate.

__________________________

(1) Precum atentatul de la Bruxelles, din 24 aprilie 2014.

(2) Știu că știți, dar dacă fie și o singură persoană nu știe și ar vrea să știe, merită să precizez că din punct de vedere istoric Holocaust și Shoah înseamnă același lucru. Semantic, termenii nu sunt identici. Holocaust este folosit în limba engleză și este preluat din lexicul de ritual religios, însemnând ”sacrificiu”. Shoah este utilizat în limba franceză și de către evreii înșiși, provine din ebraică, însemnând „anihilare” sau „catastrofă”.

(3) www.memorialdelashoah.org

(4) Johann Chapoutot, istoric, profesor asociat la Universitatea Pierre Mendès-France din Grenoble și membru al Institutului Universitar al Franței.

(5) Philippe Boukara, istoric, coordonator programe de formare la Memorialul Shoah.

(6) Georges Bensoussan, istoric, redactor șef al publicației « Revue d’histoire de la Shoah”.

Distribuie acest articol

67 COMENTARII

  1. Relativismul postmodern este amnezic, amoral. Este trist că mentalul de tip democratic se tabloidizează, treptat, ireversibil, cu efecte devastatoare. A fi cetățean înseamnă tot mai mult a supraviețui. Și, într-un asemenea context, memoria istorică, respectul față de valori decad, devin minoritare. Ne dezumanizăm. Civilizația umană suferă, inclusiv prin uitare, deresponsabilizare, tehnologizare, eficientizare. Morții și dezastrele din criminalul secol al XX-lea sunt în noi, în genele noastre, dar nu ca avertisment pentru a nu mai repeta orori, ci ca agonie continuă.

    • OntelusDG

      Aveți profundă dreptate în tot ce spuneți. Poate cu o excepție: în mod normal răul nu este în genele noastre individuale, așa ne spune JJ Rousseau și înclin să-l cred. Există poate niște gene sociale care se fac simțite din când în când. Este uimitor să constați formele de violența fizică ale unor contemporani, pe care obișnuiam să le atribuim „barbarilor”. Pe toate meridianele, nu doar în zone subdezvoltate economic. Nu știu dacă tehnologizarea are altă vină decât că ne face autiști, mai insensibili, mai disconectați de semenii noștri. Imi place termenul de deresponsabilizare din enumerarea dvs. Si mi-e greu să înțeleg de ce trecerea de la colectivism la individualism accentuează în loc să potențeze responsabilizarea. Dar poate că ni se pare că acest lucru este nou. L’enfer c’est les autres… spunea Sartre.

  2. Subiectul genocidului evreilor din Europa in timpul celui de-al doilea razboi mondial e mentinut in atentia europenilor atat voluntar (prin „legi memoriale” si „reamintirea” acelor evenimente sistematic promovata in mass-media), cat si involuntar (prin agresiunile si discursurile violent anti-evreiesti si anti-Israel ale unor membri ai comunitatilor islamice instalate recent in Europa vestica).

    Daca la populatiile europene autohtone inca exista atitudini anti-evreiesti (e drept, foarte moderate comparativ cu anii ’30-’40 ai sec.20), ele sunt datorate acum nu unor probleme „de rasa”, de „pamant” sau „sange”, ci curentului „anti-sistem” (uneori alimentat copios de „teorii conspiratoniste” despre elite ce hotarasc destinul planetei in dispret fata de democratie si fata de opiniile majoritare).

    Evreii, fata de ponderea lor in ansamblul populatiei europene (de la 0,1% in Portugalia la 1% in Franta, date oficiale ale Institutului Pew din 2010), sunt procentual mai numerosi in sfera afacerilor financiare, a politicii, a mass-mediei, adica in ceea ce familiar (si destul de abuziv, desigur) e identificat ca „sistemul” de elite ce domina constructia europeana.
    Aceasta vizibilitate a evreilor in ceea ce e perceput ca „sistemul” dominant ii face tinte facile pentru cei nemultumiti de efectele globalizarii asupra Europei.

    La populatiile europene alohtone (de imigratie recenta, dupa al doilea razboi mondial) atitudinile anti-evreisti sunt grefate aproape mecanic pe ostilitatea inscrisa oficial in religia islamica (vezi Coranul, in 5:60-64, „evreii sunt blestemati de Allah, el este furios pe ei si i-a transformat in maimute si in porci” !) si pe perceptia actiunilor statului Israel in teritoriile ocupate. E un ‘antisemitism’ de import, un „razboi” islamo-evreiesc adus in Europa dupa anii ’70 ai sec.20.

    De altfel, e de remarcat ca o mare parte a extremei drepte europene, traditional antisemita, a devenit pro-israeliana in fata „pericolului islamist” reprezentat de imigratia masiva musulmana din ultimele decenii. In Olanda, partidul lui Geert Wilders e considerat probabil cel mai pro-israelian de pe scena politica, iar lidera Frontului National din Franta, Marine Le Pen, tocmai a declarat pentru „Valeurs actuelles” ca „in viitor noi vom fi principalul scut de protectie al evreilor francezi” !

    In Europa s-a dezvoltat un discurs ‘corect politic’ prin care se incearca aseptizarea oricaror dezbateri de idei ce ar implica polemica despre raporturile dintre „musulmani” si „evrei”, preferandu-se orientarea lor catre „laicism” si „comunitarism” (puse adesea in opozitie).

    Din nefericire pentru liderii UE, se observa ca o majoritate de electori par impermeabili la manipulari de ordin semantic si fenomenul ‘antisistem’ ia amploare, exprimandu-se acum si printr-un vot nationalist, anti-UE, anti-imigratie. Ori atat timp cat evreii vor fi perceputi ca suprareprezentati in acest ‘sistem’ respins de electorii europeni, riscul reactiilor antievreiesti nu poate decat sa creasca.

    • Mulțumesc pentru comentariul amplu. Stereotipele sunt într-adevăr esențiale în ascunderea sau distorsionarea adevărului. De pildă, evreii uciși pe teritoriului Uniunii Sovietice, în special în Ucraina, nu erau nici pe departe vârfuri ale finanțelor și industriei. Majoritatea erau săraci sau își câștigau existența din meserii modeste. De la bunica mea din Moldova nu am auzit decât despre cizmari și croitori.

      Dar asta e treaba manipulatorilor de opinie să lumineze fragmente disparate de realitate pentru a compune neadevăruri.

      Unul din oratorii citați de mine mai sus, Bensoussan, à propos de stereotipe, reproșa chiar evreilor că se complac în a clama postura de victime eterne, ceea ce ar putea fi interpretat că există o logică în situația asta. Si se întreba, pe bună dreptate, de ce nu se cultivă stereotipul contribuției imense la cultura și civilizația umană.

  3. Pentru palestinieni, termenul care descrie evenimentele tragice ale anului 1948 este „nakba”, care în arabă înseamnă „catastrofă”- deci avem o vecinătate semantică. Germania este țara care și-a asumat consecințele perioadei hitleriste și a plătit evreilor despăgubiri, deși nu poți găsi un echivalent material „correct”, care să compenseze ce s-a întâmplat. Ce mi se pare deosebit de tragic în afară de Shoah este faptul că deși a fost „made in Europe”, în cele din urmă una dintre cele mai sărace populații ale Orientului Apropiat a ajuns să plătească oalele sparte. Nu intru în argumentații în ce privește ceea ce se întâmplă azi între israelieni și palestinieni- ar ocupa vaste spații. Știu că există un ajutor european pentru palestinieni dar mă întreb dacă, în prezența impasului politic de azi care blochează orice efort de pace (onest sau simulat), nu ar fi trebuit să existe un fel de echivalent al despăgubirilor germane, venit din Europa și menit să „compenseze” pe palestinieni.

    • @ Andrei A.

      Nu se poate nega existența importanța legăturii între deznodământul Holocaustului și crearea Statului Israel, dar sunt de părere că actualul problemă a teritoriilor palestiniene ocupate și pacea în Orientul Mijlociu funcționează în alte coordonate. Tragic este faptul că soluția propusă de ONU inițial pentru distribuirea teritoriilor între palestinieni și israelieni nu a fost acceptată și a urmat ce a urmat. Tot ce s-a întâmplat ulterior este mai rău decât soluția care în acel context (colonial, post-belic, post-Holocaust) etc părea rezonabilă.

      • Ceea ce dumneavoastră numiți o soluție „rezonabilă”, referitor la hotărârea de divizare a Palestinei adoptată de ONU în noiembrie 1947, era evident „nerezonabil” pentru palestinieni- iar în ce-i privește pe viitorii israelieni, reprezenta un pas esențial, dar nu cel final. Istorici „revizioniști” ca Benny Morris și Ilan Pappe au scos la iveală o sumedenie de documente care aruncă mai multă lumină asupra deciziilor luate de liderii evrei fie în 1948, fie în 1967. Nu cred că mai lasă loc vreunei iluzii de ingenuitate.
        Cum ați spus și dumneavoastră, fără Holocaust nu ar fi existat Israel- iar fără el, nu s-ar fi ivit problema palestiniană. Deci consecințele bestialității anilor ’30-’40 se află printer noi și sînt cât se poate de tangibile, în măsura în care afectează întregul Orient Apropiat și chiar dincolo de el.
        În timpul primei Intifada, era un profesor palestinian de la Universitatea Birzeit care adresându-se unui amfiteatru cu public israelian spunea : „Prin ceea ce faceți, vă pierdeți semnificația propriei voastre istorii”. Cum se spune, it works both ways- atâta vreme cât memoria Holocaustului trebuie menținută vie în conștiința întregii umanități, aceasta ar cuprinde logic și anumite politici ale guvernelor israeliene față de palestinieni.

        • @ Andrei A

          Au curs îi vor mai curge râuri de cerneală (mă rog, nu o luați ad litteram, nu am mai mirosit cam demult o călimară!) cu privire cu justețea împărțirii din 1948. Nu vom reuși noi ce nu reușesc marile puteri și marii premianți pentru pace. Dar în astfel de situații, când se împart teritorii, este greu să fericești pe toată lumea. Asa încât rezonabil înseamnă să nemulțumești ambele părți în măsură egală.

          Si, totuși! Față de anii pierduți în războaie care nu au dus la soluții, față de precaritatea economică a palestinienilor sau insecuritatea israelienilor, față de victimele inocente ale atentatelor sau blocajelor, câteva zeci de mii de kilometri pătrați pe care unii i-ar fi dorit în plus, poate că soluția proposă de ONU ar putea fi considerată măcar astăzi rezonabilă.

          Mai adaug o nuanță care nu trebuie supraestimată dar nici ignorată cu totul: nu palestinienii ca atare au respins planul ONU ci statele arabe vecine, ceea ce nu este tot una.

          Si, încă o constatare: nici cele mai optimiste proiecții de delimitări teritoriale in configurația politică și de putere actuală nu ajung mai ajung la nivelul prevăzut inițial de planul ONU ca teritoriu palestinian.

          Prin urmare, nu am putea socoti că după 64 de ani de răni deschise, soluția de partaj era totuși „rezonabilă”?

          Dar cum dvs. – și aici aveți mare dreptate – nu aveți nici un motiv să puneți preț pe impresia unui necunoscut, vă reamintesc că însuși Mahmoud Abbas a declarat public că respingerea planului de partaj a fost o greșeală, „greșeala lumii arabe în ansamblu”.

          In fine, in 1948 marile puteri erau unite în dorința de a crea cele două. Respingerea planului ONU și războaiele succesive au divizat marile puteri.

          • Da, aveți dreptate, din punct de vedere teritorial, palestinienii nu se vor mai întâlni cu „ocazia” din 1947. Ceea ce, etic și moral vorbind, n-o face mai „justă” ci doar mai puțin dureroasă decât prezentul. Israelul așa cum arăta în 1947 era disjunct și strategic neviabil- cred că, date fiind planurile conducerii evreiești, ar fi o naivitate să ne închipuim că acel status quo ar fi durat indefinit. Oricum, pentru că vorbim de Holocaust și de nedreptate în general, istoricii pe care îi menționam spulberă mitul abandonării voluntare a unor zone cu majoritate arabă. Deci avem ethnic cleansing pure and simple, chiar dacă a fost practicat să zicem din considerente militare.
            La pronunțarea deciziei ONU în 1947 palestinienii nu au putut protesta direct, cum spuneți, pentru că din motive evidente nu aveau o reprezentare statală- la fel ca și israelienii la acea vreme, cu considerabila deosebire că din punct de vedere politic erau mult înaintea adversarilor.
            Ați menționat țările arabe- trăgând o linie și făcând totalul, dincolo de ajutoarele financiare provenite în special din Golf, palestinienii au reprezentat pentru ele fie un pion, fie un stindard propagandistic, fie o problemă intractabilă- a se vedea Gaza sub egipteni sau malul de vest al Iordanului sub hashemiți. De altfel, Iordania sub regele Abdullah, a profitat de războiul din 1948 pentru a-și alipi ceea ce azi reprezintă Teritoriile Ocupate. Și există o tradiție de mai bine de jumătate de secol de cooperare între israelieni și iordanieni, pentru a-i „controla” pe palestinieni.
            Ce voiam eu să spun, și repet, este că într-un mod indirect, Europa și-a exportat consecința ororilor datorate unei responsabilități să-i zicem colective- și prin urmare, ar fi putut să aibă decența (dacă această noțiune există la scară istorică), de a „compensa”. Iar alt lucru, fără a diminua gravitatea Holocaustului, este de a trage din el niște învățăminte care nu se aplică mai puțin israelienilor decât altor popoare.
            Vă mulțumesc pentru timpul acordat răspunsurilor.

            • @ Andrei A

              Eu vă mulțumesc pentru pertinența comentariilor și a argumentelor. Iar concluziile dvs. sunt cât de poate de convingătoare.

  4. sincer acuma, astept si eu niste articole despre holodomor sau despre prizonierii germani morti in lagarelele americane, dupa sfarsitul razboiului. sau poate ca astia fiind goimi, nu conteaza?

    • @ richard

      Toată lumea contează, dar situațiile nu sunt identice. Eu personal am scris anterior pe acest blog despre Tutsi și genocidul ruandez. Spuneam acolo că există o definiție juridică stabilită prin tratat internațional a genocidului. Holodomorul este un subiect foarte interesant, încă neelucidat pe de-a-ntregul, tratamentul prizonierilor de război ține de una dintre Convențiile de la Geneva din 1949, ceea ce sugerați este o încălcare a dreptului umanitar și nu contează că germanii l-au încălcat și ei mai înainte de a ajunge ei înșiși in situația de victimă (atacurile asupra populației civile).

      Distincția dintre crime nu trebuie făcută pe alte criterii decât pe criterii de drept. Dreptul internațional nu este făcut ca musai să rezolve toate conflictele, dar măcar că să creeze niște criterii de distincție între crime și natura lor.

      • Revenind la cele scrise de Andrei A, considerati ca divizarea unui stat suveran si alocarea unei parti a acestuia unei alte populatii a respectat criteriile de drept? Sau ca strategia „faptului implinit” justifica ilegitimitatea implinirii acestuia?

        • Răspunsul meu în principiu este nu.

          1. Dacă vă referiți însă la divizarea Palestinei în 1948 ea se făcea într-un context colonial, nu se diviza un stat suveran ci se creau două state suverane.

          2. Dacă vă referiți la crearea de colonii israeliene în teritorii palestiniene, deși acestea nu sunt suverane (pentru că sunt ocupate), răspunsul este tot nu. Nu îl dau eu, ci întreaga comunitate internațională, inclusiv UE în unanimitate și Statele Unite care condamnă aceste colonii și le consideră din start ca prejudiciind procesul de pace și negocierile prin reglementarea finală.

          • Am fost in Ierusalim la Yad Vashem si trebuie sa fii de piatra sau idiot ca sa nu realizezi dimensiunea tragediei (si rusinea asociata) care a impins Europa in preistorie. Cred ca anumite evenimente “jenante” din istoria noastra ar trebui abordate cu mai multa deschidere si asumate pe deplin. Nu-mi amintesc sa fi auzit prea multe de masacrul din iulie 1940 de la Dorohoi, comis de trupe regulate ale armatei romane. Nu trebuie sa mergi la Yad Vashem ca sa auzi de asta, ar trebui sa facem o placa mare in Dorohoi ca s-o vada tot romanul. In fapt SINGURA natiune care si-a asumat mai toate relele din trecut este Germania. Nu vei gasi nicaieri in US, UK, Franta, Rusia sau Israel (ca sa nu mai vorbesc de Japonia) monumente care sa aminteasca de momente rusinoase ale istoriei acestor tari.

            In acelasi timp cred ca publicul romanesc nu este informat de lipsa de justitie pe care au manifestat-o victimele Holocaustul;ui in momentul cand s-au aflat, cu arma in mana, in Tara Promisa.
            Ari Shavit analizeaza in My Promised Land: The Triumph and the tragedy of Israel, originile exercitiului de ethnic cleansing din 1948. El arata ca initiatorii Zionismului s-au facut ca nu vad, inca din anii 20, ca pentru a creea un stat israelian trebuia dislocata o majoritate araba existenta de peste 1200 ani. Practic criza de azi din Israel se putea prezice inca din 1922. Aceasta carte arunca si alte raze de lumina asupra inceputurilor proiectului Zionist: printre coloni israeliani din anii 20-30 majoriatea covarsitoare o constituiau tineri marxisti din Rusia si Polonia. Autorul arata ca acest proiect nu se putea infaptui cu evrei din tarile Europei de W, acesta din urma n-ar fi avut “stomacul” sa-I disloce pe arabi prin violenta.
            Au fost mentionat mai si si alti istorici israelinei care au publicat despre partea rusinoasa a ultimilor 80 ani de istorie a Israelului, unii, precum Pappe, au trebuit sa paraseasca Israelul si sa plece in UK, iar Shlomo Sand marturisea acum cateva saptamani la RFI ca nu poate vizita Ierusalimul decat cu garda de corp.
            Revenin mai aproape de subiect, Germania a depagubit mult timp nu numai victimile Holocaustului, dar si pe cei care si-au pierdut bunurile materiale in timpul prigoanei anilor 30-40. La tratativele de la Oslo delegatia palestineana a propos ca arabii care au fost expropiati fortat in 1948 si mai traziu sa fie despagubiti dupa modelul german. La aceasta delegatia israeliana a parasit tratativele.

    • @ Alte cuvinte

      Incă ar fi fost bine dacă istoria crimelor în masă ar fi început cu gulagul. Din nefericire multă vreme crimele motivate prin rațiuni de stat erau considerate naturale. Forța dreptului nu poate învinge forța armelor, dar măcar dreptul internațional trasează frontierele între bine și rău.

      • Chiar atît de greu sa fi fost de inteles „începutul” ?
        Despre genocidurile, crimele împotriva umanitatii, ale sec.XX ?
        Despre Holocaust se vorbeste non-stop, in lung si in lat, sufocant, permanent,
        dar despre GULAG care a fost Primul, care a fost cu adevarat ÎNCEPUTUL, abia-abia cite-o vorbulita saracacioasa, fara urma de urmare.
        Cind se va respecta adevarata ordine a crimelor in massa a sec.XX, incepind cu inceputul : GULAGUL, abia Atunci se va mai reusi o apropiere de niste adevaruri si concluzii deloc „politic corecte”.
        Abia cind GULAGUL va fi condamnat cu adevarat cu fermitate si PEDEPSIT si scos inafara legilor umanitatii ca forma cea mai aberant criminala bazata pe ideea luminoasa a comunismului aducator de buna-stare, frumusete, armonie, egalitate si libertate, ABIA Atunci vom mai putea sta de vorba.
        Pîna atunci totul suna a semnificativa propaganda intr-un singur sens !

        • @ Alte Cuvinte

          Vă înțeleg foarte bine indignarea și emoția. Doar că încerc să folosesc anumite concepte nu cu încărcătura lor emoțională ci cu o anumită precizie atunci când există definiții acceptate în dreptul internațional, cel care ne face să ne înțelegem unii cu alții, cei care vorbim limbi diferite și avem sisteme de drept diferite.

          La început a fost Gulagul? Nu tocmai, de ce vreme ce primul genocid calificat (ulterior) ca atare, cel al armenilor, s-a produs în 1914-1915.

          Despre Gulag nu se vorbește? Poate că nu se mai vorbește acum, dar în perioada războiului rece, termenul era foarte prezent în discursul occidental privind Uniunea Sovietică, după publicarea și impactul formidabil al cărții lui Alexandr Soljenițîn (Arhipelagul Gulag) după1973.

          Gulagul să fie scos în afara legii? Gulagul nu a fost niciodată legal în afara granițelor Uniunii Sovietice. Iar esența gulagului, respectiv privarea de libertate pe motive de delict de opinie, judecata sumară, detenția arbitrară, tortura și alte tratamente crude, inumane și degradante au fost scoase în afara legii printr-o convenție ONU.

          • Dragă domnule Petru Dumitriu, mă uimiţi !
            Replica dvs. este o formă de fugă înspre un infinit restrîns, şters.
            Vorbiţi de-despre „mine” ?!? mă analizaţi ?!? Ciudat ! Tema cred a fi alta !
            Alături ! Deloc, nici „indignare”, nici „emoţie”, Luciditate ! Cruntă luciditate !
            Adevărul cel complex şi atît de veşnic eludat, manipulare subtilăintelectualădesuetă, „Cunoaştem” !
            CRIMA COMUNISTĂ :
            La scară industrială, mondială, „uniţi-vă”, totalitară, socială, permanentă, neterminată, neîncheiată,
            prezentă, teroare, cancer, LA ZI, descreierare, cu efecte colaterale incomensurabile, prezente, concrete, ciumă, cangrenă, super-supra-multi-milionară generalizată-globalizată-mondializată, nicio crimă a umanităţii nu este întrecută de Crima Comuniştilor a ideologiei Comuniste.
            Unde este „procesul de la Nuremberg” al Comunismului ?
            Comparăm ceea ce este comparabil !
            „Impactul formidabil” ??? poate aţi uitat cum a fost primit Soljeniţîn de către intelectualitate franceză ( a nu se uita deasemeni şi cazul Kravtchenko !)
            Dle. Petru Dumitriu, argumentul cu ONU este cel puţin „ridicol” ! acest „ONU”, să fim serioşi ! O, NU !
            Şi pentru că aveam senzaţia unei ideosincrazii(sic!) îmi permit să vă adaug aşa pur şi simplu, netradus, real, viu, concret, sensibil, aceasta: http://www.youtube.com/watch?v=OBHXh-p5baY

            • @ Alte cuvinte

              Imi pare rău că v-am intrigat dar nu vă analizam pe „dvs.”. Am încercat doar să răspund argumentelor dvs. Nici nu mai îndrăznesc să o fac. Dacă aș fi făcut-o aș fi spus că tema era alta, nu gulagul, că termenul „gulag” ca simbol a călătorit în Occident înapoi prin romanul cu pricina, și că ONU este organizația care a semnat „certificatul de naștere” al Statului Israel.

            • Nu mă „analizaţi”, dar aşa începe, negru pe alb, comentariul dumneavoastră !
              Nu de-acolo vine „intriga” ! De,Loc ! Tare şugubeţi mai putem fi cîteodată !
              Dar ce n-a semnat ONU, şi degeaba !
              Despre celelalte „detalii”, să fim „destinşi”,
              căci cu ONU, nu ne este „ruşine” (dacă-am dori să fim corecţi !)
              Termenul „gulag” era-este un pretext, căci cel mai circulat, nu e loc de-ntors,
              e ăla de „holocaust” !
              Unde dai, unde te-ntorci, unde vrei să vezi cerul sau un tablou,
              o mănăstirea sau să citeşti o poveste, poezie sau film, hop ! dai de „holocaust” ! te izbeşti DE !
              Interminabilul, unicul, formidabilul, singularul,totalitaristul, dramaticul, fenomenalul, singurul,
              exemplarul : „holocaustul” !
              Există pe lumea asta şi ALTE Drame, cel puţin la fel de teribile, dacă nu chiar şi mai înfiorătoare,
              Şi la propriu şi la figurat şi la număr !
              Asta E ideea, nu un „certificat de naştere” !
              Nu „certificatul” semnat de „onu” face omu’ !

  5. ”de ce teoriile complotiste cuceresc nu doar populația cu nivel scăzut de educație, dar și intelectuali”.

    Pentru că în comunism și post-comunism, oamenii interpretează complet greșit noțiunea de educație. Am văzut țărani cu 4 clase mai corect educați decât intelectuali cu doctorate în străinătate. Educația corectă are la bază niște principii, însă ele pot lipsi foarte bine din ”educația” unui intelectual. În jurul vârstei de 15 ani, majoritatea oamenilor au deja formate ideile despre lume și viață, iar pe măsură ce îmbătrânesc nu devin mai inteligenți, ci doar învață să se prefacă mai bine.

    Problema este că rasismul este de fapt natural la majoritatea oamenilor (la fel ca și invidia, de exemplu) și este nevoie de foarte multă educație pentru a recunoaște și controla aceste porniri naturale la propria persoană. Ce mi se pare mie mai greu de acceptat este că intelectualii de azi se comportă la fel ca intelectualii din urmă cu 150 de ani, când nu exista psihologia. Eu cred că orice intelectual din zilele noastre ar trebui să studieze ceva psihologie, după care să se uite atent în oglindă și să spună dacă-i place ce vede :)

    • @ Harald

      Sunt de acord cu interpretarea dvs., inclusiv, deși nu se poate demonstra la nivel individual, cu prezumția că există o propensiune naturală către rasism care se afirmă când condițiile sociale și manipularea politică o stimulează.

      Dar nu înțeleg de ce trageți o linie de demarcație între comunism și post-comunism și restul sistemului (capitalism / post-capitalism?). Bătrânii și intelectualii sunt altfel în cele două „medii”?

      • În esență, da, sunt complet altfel. Dacă o să mergeți să discutați cu țăranii catolici de prin Bavaria (eu chiar am făcut-o) o să fiți uimit de cât de corect pot vedea lucrurile niște oameni cu foarte puțină educație formală, dar cu educația corectă primită din familie. Iar faptul că Bavaria e astăzi cea mai bogată provincie din toată Uniunea, nu doar din Germania, are în mod sigur legătură cu asta.

        În timpul ăsta, dacă discutați cu bătrânii din România – generația părinților mei that is :) – n-o să vă vină să credeți câtă corupție morală e în modul lor de gândire. Corupție morală creată de comunism, care nu doar i-a făcut să se bată la propriu de la mâncare (în anii ’80) ci le-a și alterat complet noțiunile de ”corect” și ”incorect” pe care generația bunicilor mei, educată înainte de comunism, le avea totuși. Psihologic, asta e pe deplin explicabil, evident că supraviețuirea e mai importană decât stima de sine. Dar asta nu înseamnă că rezultatele sunt tocmai agreabile.

        • @ Harald

          Nu am nici un motiv sa nu va cred. Deosebirea dintre batranii nostri de demult, care isi extrageau bunul-simt dintr-o acumulare de intelepciune si experienta acumulata si bine distilata, si batranii de azi, este ca actualii nu mai au parerile formate in retortele intelectuale proprii, ci in cele transmise de televizoare…

          • Ați ales un exemplu excelent, menționând televizorul. Bunicii mei nu au avut niciodată televizor, bunicul susținând că se difuzează numai minciuni (discuția asta fiind pe vremea lui Ceaușescu). Avea aparat de radio, dar îl folosea numai pentru Europa Liberă și Vocea Americii, având și eu astfel primele experiențe de acest gen pe la 4 ani :)

            Astăzi, părinții mei sunt capabili să stea non-stop în fața televizorului, în timp ce eu nu cred că adun mai mult de 10 ore pe an în fața lui.

    • @Harald, cred ca observati bine cum stau lucrurile si as adauga ca problema e ca unii nu sint destul de „intelectuali” sau poate pur si simplu destul de drepti si destul de inteligenti. Sau, chiar daca sint inteligenti, prefera sa fie nedrepti pentru a-si defula umorile.
      Nu pot sa ma hotarasc unde se incadreaza Andrei A de mai sus, care, nu se stie de ce, intr-o discutie despre Holocaust, sare imediat cu problema balestiniana (asa se pronunta in araba si este si correct din punct de vedere istoric, ca sa evitam asocierile cu perioada romana cand nu existau pe -acolo ci haladuiau fericiti in vesnicele nisipuri ale peninsulei Arabice), comparand o democratie cu organizatii teroriste care rapesc copii pentru a-i ucide sau tortura, care taie voluntar gitul bebelusilor si arunca in mare alto un om imobilizat in scaun cu rotile…Desigur ca e nevoie de aceasta luare de pozitie fiindca arabii nu au destule tari unde se simta bine cu sharia si „honor killings” si nici nu li s-a dat nimic in 1948. Israelului i s-a dat in 1948 nisip iar pe arabii balestinieni ii sufoca invidia ca au facut din nisipul primit din partea lumii, in schimbul a sase milioane de asasinate abjecte, o mica oaza de prosperitate.
      Apoi, nu stiu cum sa-mi explic ca crestinii nostri sar ca arsi in aparea neajutoratilor teroristi islamisti (vedea-i-as vecini cu ei! sa le fure copiii, sa vedem atunci!) dar nu-i deranjeaza ocuparea Constantinpolului si inghitirea Bizantului de catre turci, care ar fi un motiv mult mai serios de protest despre ocuparea pe nedrept a unui teritoriu.
      Si mai e ceva; bunicul meu, invatator de tara, nascut la sfarsit de secol XIX, a participat, dupa primul razboi mondial , la o campanie de stringere de fonduri pentru burse pentru COPIII DE TARANI ca acestia sa devina invatatori, sa poata urma Scoala Normala si sa ridice tara! Cei mai generosi donatori, pentru invatatura si lumina, au fost evreii din Bucuresti.
      Asa ca nu le datoram nimic, nici intelectualilor evrei care-au luminat cultura romana, nici celor – copii, batrani, femei, toti cetateni ai Regatului Romaniei – omorati pe strazile Iașiului si dimpotriva, suntem chiar incantati sa le mai tragem cite o lovitura sub pretextul ca si ei se poarta cu balestinienii cum ne-am purtat noi cu ei. Insa,noi stim bine cum stau lucrurile. Numai ca nu sintem destul de intelectuali ca sa fim cinstiti.

      • @Grammaticus
        – Cred că este dificil să navighezi între poziția care susține că orice critică adusă Israelului este de fapt un antisemitism mascat și cei care fiind chiar antisemiți folosesc această cale indirectă pentru „ventilația” obsesiilor și prejudecăților. Ceva similar există în România de azi, ori de câte ori revine în discuție noțiunea „Holocaustului Roșu”.

        „Nu pot sa ma hotarasc unde se incadreaza Andrei A de mai sus, care, nu se stie de ce, intr-o discutie despre Holocaust, sare imediat cu problema balestiniana (asa se pronunta in araba si este si correct din punct de vedere istoric, ca sa evitam asocierile cu perioada romana cand nu existau pe -acolo ci haladuiau fericiti in vesnicele nisipuri ale peninsulei Arabice), ”
        – La data expulzării evreilor din Palestina de către împăratul Hadrian, majoritatea covârșitoare a Europei de azi „hălăduia” pe undeva și a continuat s-o facă până prin secolele IX-X, așa că nomadismul la care vă referiți nu este neapărat un criteriu valoric. Iar dacă este s-o luăm de la Adam-Babadam și evreii au hălăduit la rândul lor, fie că veneau din Mesopotamia, fie apoi din Egipt, dizlocând prin exterminare și convertire populațiile Palestinei ajunse acolo ca urmare a unei hălăduiri anterioare, după cum ne învață Vechiul Testament (sau Tora, dacă vreți).

        „comparand o democratie cu organizatii teroriste care rapesc copii pentru a-i ucide sau tortura, care taie voluntar gitul bebelusilor si arunca in mare alto un om imobilizat in scaun cu rotile…”
        Israelul este o democrație pentru evrei- nu poate fi o democrație pentru cei din Teritorii, după cum nu poate fi o democrație nici pentru Gaza, atâta vreme cât controlează tot ce intră și iese de acolo, inclusiv zilierii a căror singură sursă de venit este munca în Israel.
        Begin a fost terorist (Irgun). Shamir a fost terorist (Lehi). Fie că vorbim de dinamitarea hotelului King David, fie de mascrarea civililor din Deir Yassin, e vorba de acte nu mai puțin reprehensibile decât cele pe care le menționați.Qybia, satul iordanian unde au fost masacrați 69 de civili de către unitatea specială 101 condusă de Sharon este iarăși un exemplu. Sabra și Shatila în Liban, cu responsabilitatea directă a milițiilor creștine și indirectă, prin conivența tot a lui Sharon, este alt exemplu. Dar Begin și Shamir au ajuns politicieni respectabili iar lecția istorică, repetată a nu știu câta oară, că victoria absolvă mijloacele, nu s-a pierdut. Dar nu toți palestinienii sînt teroriști, după cum faptele organizațiilor evreiești extremiste înainte, în timpul războiului de independență și după el, nu reflectă nici atitudinea generală a israelienilor și nici pe cea a armatei lor.

        „Desigur ca e nevoie de aceasta luare de pozitie fiindca arabii nu au destule tari unde se simta bine cu sharia si “honor killings” si nici nu li s-a dat nimic in 1948. Israelului i s-a dat in 1948 nisip iar pe arabii balestinieni ii sufoca invidia ca au facut din nisipul primit din partea lumii, in schimbul a sase milioane de asasinate abjecte, o mica oaza de prosperitate.”
        Nu tot ce a primit Israelul în 1947 era chiar „nisip” (fie că ne referim la fâșia de coastă, fie la zona Mării Galileei). Dar calitatea pământului nu este relevantă. Românii nu ar fi mai dispuși să împartă anumite teritorii cu altă populație, doar pentru că din punct de vedere agricol sînt sterile.

        „Apoi, nu stiu cum sa-mi explic ca crestinii nostri sar ca arsi in aparea neajutoratilor teroristi islamisti (vedea-i-as vecini cu ei! sa le fure copiii, sa vedem atunci!) dar nu-i deranjeaza ocuparea Constantinpolului si inghitirea Bizantului de catre turci, care ar fi un motiv mult mai serios de protest despre ocuparea pe nedrept a unui teritoriu.”
        Trebuie să mai adăugăm colonizarea celor două Americi și exterminarea indigenilor.

        „Si mai e ceva; bunicul meu, invatator de tara, nascut la sfarsit de secol XIX, a participat, dupa primul razboi mondial , la o campanie de stringere de fonduri pentru burse pentru COPIII DE TARANI ca acestia sa devina invatatori, sa poata urma Scoala Normala si sa ridice tara! Cei mai generosi donatori, pentru invatatura si lumina, au fost evreii din Bucuresti.
        Asa ca nu le datoram nimic, nici intelectualilor evrei care-au luminat cultura romana, nici celor – copii, batrani, femei, toti cetateni ai Regatului Romaniei – omorati pe strazile Iașiului si dimpotriva, suntem chiar incantati sa le mai tragem cite o lovitura sub pretextul ca si ei se poarta cu balestinienii cum ne-am purtat noi cu ei. Insa,noi stim bine cum stau lucrurile. Numai ca nu sintem destul de intelectuali ca sa fim cinstiti.”
        Sînt lecții ale istoriei pe care dacă le asumăm selectiv, vom sfârși prin a le distorsiona mesajul.
        Vă mulțumesc pentru comentariu.

  6. Eu sunt un adept partial al asa zisei teorii a conspiratiei. As vrea o confruntate cu cei care sunt contra ei pe sa zicem tema 9/11. Sunt atat de mute DOVEZI ca teoria oficiala este gresita incat versiunea teoria oficiala mi se pare o teorie a conspiratiei. Si mai sunt muuulte alte situatii in care versiunea oficiala este varza (din aia stricata). Sa crezi o minciuna evidenta doar pentru ca vine pe o filiera oficioasa CNN, BBC, guvern e dovada clara ca propriati minte conspira contra ta (ca sa ma exprim asa).
    S inca o chestie pentru care am postat de fapt. Este la mare moda (inclusiv o postare anterioara) ca Europa si USA sa isi ceara scuze si sa isi toarne cenusa in cap vesnic si permanent pentru absolut tot ce a fost, este si va fi gresit pe planeta asta si eventual in Calea Lactee.
    Departe de mine sa cred ca Europa este nevinovata dar eu stiu suficienta istorie ca sa cunosc si atrocitatile comise de asiatici, africani, arabi, bastinasii sud-americani, canibalii din insulele Pacificului etc. si multe multe altele. Atrocitati comise inainte de cel mai mic contact cu omul alb.
    Daca e vorba sa ne cerem scuze sunt de acord dar sa ne cerem scuze toti nu doar unii si culmea si pentru greselile altora. Si daca e vorba sa sa ne cerem scuze ia sa facem si alternativa daca facem ceva bun sa fim laudati. Daca europenii au facut ceva bun omenirii sa fie laudati iar daca zulusii sau mongolii de exemplu au facut ceva bun omenirii sa fie
    laudati.

    • @ interesul romaniei

      Sunteti foarte simpatic sa va declarati „adept partial” al teoriei conspiratiei. Imi place pentru ca deschideti poarta larga si unora ca mine care uneori au banuieli, uneori cred ca au dovezi, alteori constata ca ramanem in sfera unor coincidente.

      Si ca sa va dovedesc simpatia va reamintesc indemnul lui Bismarck: nu crede nimic, pana nu cand nu este dezmintit ofical.

  7. Dupa parerea mea nu exista nimic metafizic in Holocaust. Explicatiile pentru acest eveniment istoric sunt mult mai simple. Acestea tin de o progresie a nivelelor de implemementare care au culminat cu forma sa cea mai infioratoare si industriala, respectiv lagarele de concentrare cu camere de gazare si crematorii.
    Factori care au condus la acest deznodamant sunt (lista poate continua bineinteles):
    – la inceputul secolului XX oamenii au iesit aproape complet de sub influenta doctrinei crestine care sustine sanctitatea vietii, cu ajutorul stiintei, artei, filozofiei.
    – mai mult decat atat, primul razboi mondial, cu imensele pierderi de vieti omenesti, a distrus complet acesta conceptie
    – la nivelul elitelor, intelegerea superficiala a teoriilor lui Darwin si aplicarea lor gresita la nivelul natiunilor a dus la desconsiderea altor „rase”, evreii fiind doar una dintre victimele potentiale sau reale, pe langa tigani, slavi, negri, s.a. Nu numai evreii au suferit furia exterminarii, ci si tiganii, slavii si alti care nu erau „arieni puri”. Odata desconsiderati ca oameni, membrii acestor populatii erau expusi chiar si exterminarii. Slavii nu au fost exterminati pentru ca germanii aveau nevoie de ei pe post de forta de munca.
    – Holocaustul a cunoscut o progresie din punctul de vedere al implementarii. Totul a incepul cu niste legi discriminatorii, au continuat cu violente de strada, apoi pogromuri locale ascunse de privirea populatiei, s-a continuat cu pogromuri prin impuscare cu implicarea armatei si numai in ultima faza s-a ajuns la lagare de concentrare cu camere de gazare.
    Cred sincer ca liderii nazisti s-au mirat si ei de lipsa reactiei la aceste escaladari. Dar aceasta reactie de opozitie nu avea de unde sa vina deoarece populatia aproba tacit sau bucuros aceste fapte (si chiar participa activ in unele cazuri), nu in ultimul rand din motive materiale (preluarea afacerilor, proprietatilor evreilor). Nazistii nu au fost un accident, ci o expresie a contextului social in care au aparut. Putem adauga aici si obedienta traditionala a germanilor fata de autoritate si intrecerea in Hitler dupa primele victorii rasunatoare ale acestuia (Cehia, Polonia, Franta, etc.). In plus, reginul nazist nu permitea oricum nici un fel de opozitie fata de deciziile puterii.

    In concluzie, nu vad nimic metafizic aici, ci doar un cumul de factori si o progresie „naturala” incurajata de lipsa opozitiei, care au condus la acest deznodamant. Sunt convins ca daca in ziua de azi cineva in Europa ar face cumva sa dispara anumite minoritati nedezirabile, nu s-ar auzi prea multe proteste din cauza populatiei. Nu cred ca am evoluat foarte mult din acest punct de vedere de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.

    • @ DanG

      Multumesc pentru descrierea foarte corecta a evolutiei de la doctrine si conceptii la expresia fizica a determinarii.

      Daca am inteles eu bine insertia calificativului de metafizic, aceasta este justificata prin lipsa motivelor care duc de obicei la razboi. Nu era vorba despre teritorii, pentru ca evreii nu aveau un teritoriu. Nu era vorba de economie, pentru ca exterminarea fizica a fost precedata de exproprieri, de interdictii, de preluari. Nu era vorba de religia iudaica, aceasta nefacand obiectul unui interes aparte sau a unui argument in manipularea ideologica, desi evreii sunt profund religiosi, religia fiind cea care a mentinut coerenta si omogenitatea unui popor traind pe diverse teritorii. Nu era vorba de o natiune cu care germanii s-ar fi aflat in conflict, prin traditie istorica. Nu era nici vorba despre ideologie pentru ca nu toti evreii erau comunisti sau socialisti. Bensoussan vedea in registrul metafizic si dorinta nazistilor de a-i face sa dispara cu totul, de a le sterge urmele, de a-i transforma in fum, prin procedee de ucidere industriala fara precedent.

      • @ Petru Dumitriu

        Conform definitiei, metafizic denota ceva „care nu poate fi perceput cu simțurile noastre, depășind cadrul realității; conform cu principiile metafizicii”. Aici sta argumentatia mea si anume ca nu exista nimic in cadrul Holocaustului care sa nu poata fi explicat cadrul logicii si psihologiei (individuale si a maselor). Ne face placere sa ne amagim ca noi nu suntem ca ei, ca nazistii au fost niste exceptii, dar din pacate nu este asa. Aceste crime sunt fac parte din natura umana si nu au fost un accident. Si ne mai place sa credem ca Hitler si oamenii lui au fost niste nebuni irationali, de aici probabil si aluzia la metazifica; oarecum ne facem iluzii ca faptele lor au nu pot fi intelese, ca depasesc cadrul realitatii. Putem visa in continuare, refuzand sa ne uitam in oglinda…

  8. Opinia publica romaneasca percepe Holocaustul exclusiv din doua pespective:
    1.”Holocaustul Rosu” (cu dezvoltarile – „cei veniti pe tancurile sovietice”, componenta etnica a aparatului se stat romanesc in primii ani de comunism, Ana Pauker, etc)
    2.”Holocaustul Israelului asupra palestinienilor” (cu dezvoltarile – politica israeliana in teritoriile ocupate, drepturile palestinienilor, planul de partajare a Palestinei din 1948, etc ).
    Care sint una si aceeasi perspectiva.
    Nu se va putea vorbi niciodata despre Holocaust fara ca discutia sa nu se transforme instantaneu in una din cele doua de mai sus. Verificabil pe orice forum de discutie de pina acum si de acum inainte.
    Diferentele dintre textele invariabile sint de natura individuala: gradul de creativitate, instructie al autorului,

    • @ Radu Fatu

      Poate ca aveti dreptate, dar merita incercat! Eu si alti comentatori nu ne-am referit nici la rosii, nici la arabi.

      • Exceptiile se exclud, desigur, si ramin senzationale.
        Va citesc intotdeauna cu placere subiectele si umorul.
        Nu sint insa partas la optimismul dvs ca ar merita incercat. Este limpede ca nu mai e de incercat nimic, dupa umila mea parere, ba chiar as mentine tacerea absoluta in privinta subiectului Holocaust in mas media. Din respect.
        Informatia este astazi accesibila oricui oriunde chiar si fara a mai ajunge la o biblioteca. Cei interesati vor ajunge la informatie si singuri minati de curiozitate intelectuala fie de nevoie de adevar. Cei minati de cu totul alte motivatii se vor situa oricum pe pozitiile care le au indiferent de cele discutate. Orice discutie despre Holocaust nu foloseste decit ca scena pt aceasta categorie, si nu este nevoie de mers mai departe decit chiar prezentele comentarii de mai sus: exemplificari plenare de eruditie, oferite in extenso, dosarul exhaustiv al terorismului israelian, de la Shamir, Irgun, la Sharon, Sabra si Shatila, Qibya, uniratea 101, Tora, Marea Galileei, nu lipseste nimic, nici macar toponimia. Nu lipseste nici macar viziunea panoramica asupra intregii istorii a umanitatii si concluzionarea invatamintelor de extras din ea, la modul exhortativ – sententios , care incununeaza finalul scrierilor clasice.
        Toate astea numai de la Holocaust !
        Daca deja stim dinainte unde vom ajunge de la Holocaust – ce rost mai are sa-l amintim ?

        • @ Radu Fatu

          Eu nu sunt părtaș la pesimism. Existența informației din abundență nu înseamnă accesibilitate. Poate chiar dimpotrivă. Eu am simțit nevoia să aduc în discuție subiectul Holocaustului așa cum mi-a fost prezentat de către înțelepții de la Memorialul Shoah din Paris, pentru că m-am simțit ignorant. Și sunt convins că mai există ignoranți ca mine, în ciuda existenței unui grup mic, precum comentatorii acestui articol, care știu mai mult decât mine și chiar decât media populației. Prost e nu cine nu știe, e cine nu vrea să învețe.

          Eu, de pildă, nu am știu că filmulețul care timp de numeroase decenii, a fost un simbol, o imagine epocală, acela al eliberării de către armata sovietică a lagărului de la Auschwitz, era un fals, o reconstituire cu figuranți, făcută post-factum. Imaginea a avut rostul ei, cred că a fost o făcătură utilă, a jucat un rol bun pe lângă acela de propagandă, dar rămâne făcătură. Nu am știut. Mea maxima culpa! Dar n-oi fi singurul care nu a știut.

          Are rost să-l amintim chiar dacă pare a nu servi la nimic. Oricum mă amuză să văd că finalul comentariului domniei voastre parcă ar fi traducerea liberă a unui vers din T.S.Eliot pe care îl reproduc ca atare:

          „We shall not cease from exploration. And the end of all our exploring. Will be to arrive where we started. And know the place for the first time.”

          PS:(Rog nu trageți în recitator. Acestea sunt singurele versuri din T.S. Eliot pe care le cunosc, pentru că le-am folosit ca motto la o lucrare de diplomă. Din când în când cineva îmi trezește din somn această strofă profundă. Sunteti cineva)

          Merită adus subiectul în discuție. De aceea există memoriale, memorii… Mass-media, desigur, ar tăia materia cu cuțitul în două va arunca o parte și ar mesteca una singura…

          • Death Fugue, de Paul Celan, în traducerea lui Michael Hamburger :

            Black milk of daybreak we drink it at sundown
            we drink it at noon in the morning we drink it at night
            we drink and we drink it
            we dig a grave in the breezes there one lies unconfined
            A man lives in the house he plays with the serpents he writes
            he writes when dusk falls to Germany your golden hair Margarete
            he writes it and steps out of doors and the stars are flashing he whistles his pack out
            he whistles his Jews out in earth has them dig for a grave
            he commands us strike up for the dance

            Black milk of daybreak we drink you at night
            we drink in the morning at noon we drink you at sundown
            we drink and we drink you
            A man lives in the house he plays with the serpents he writes
            he writes when dusk falls to Germany your golden hair Margarete
            your ashen hair Shulamith we dig a grave in the breezes there one lies unconfined.

            He calls out jab deeper into the earth you lot you others sing now and play
            he grabs at the iron in his belt he waves it his eyes are blue
            jab deeper you lot with your spades you others play on for the dance

            Black milk of daybreak we drink you at night
            we drink you at noon in the morning we drink you at sundown
            we drink you and we drink you
            a man lives in the house your golden hair Margarete
            your ashen hair Shulamith he plays with the serpents

            He calls out more sweetly play death death is a master from Germany
            he calls out more darkly now stroke your strings then as smoke you will rise into air
            then a grave you will have in the clouds there one lies unconfined

            Black milk of daybreak we drink you at night
            we drink you at noon death is a master from Germany
            we drink you at sundown and in the morning we drink and we drink you
            death is a master from Germany his eyes are blue
            he strikes you with leaden bullets his aim is true
            a man lives in the house your golden hair Margarete
            he sets his pack on to us he grants us a grave in the air
            he plays with the serpents and daydreams death is a master from Germany
            your golden hair Margarete
            your ashen hair Shulamith

    • Înțeleg ce spuneți și sînt de acord, atâta vreme cât nivelul pe care îl deplângeți rămâne cel de galerie de fotbal. Dar în afara lui se pot discuta teme, personaje și evenimente, dat fiind că ne îngăduie o discuție „pe concret”, chiar dacă aceasta contravine sensului pe care dl. Dumitriu l-a dat expunerii domniei sale. Dincolo de oroarea masacrului în sine, e vorba de o lecție istorică și mă tem că nu a fost pe deplin înțeleasă. Nu e o referință de calibru filosofic dar în filmul lui Woody Allen, Hannah Și Surorile Ei, un personaj spune că dat fiind nivelul actual al omenirii, se minunează că nu e un Holocaust în fiecare zi.
      Dacă vreți însă să rămânem în „metafizic” :
      – „Metafizic” este antisemitismul rezidual românesc (și nu numai), fără evrei.
      – „Metafizic” este tatăl lui Wiesel, aliniat la Auschwitz alături de băiatul lui și care plânge nu doar din pricina soartei întregii familii, ci pentru că era evreu habotnic și imaginea Dumnezeului din Vechiul Testament s-a prăbușit.
      – „Metafizic” este Sighetul, care altă dată avea 40% din populație evrei.
      – „Metafizică” este și fosta închisoare și actualul memorial și n-o menționez „din răzbunare”.
      – „Metafizic” este pavilionul de la Yad Vashem dedicat copiilor evrei morți în Holocaust, și care sînt simbolizați prin imaginea a un milion și mai bine de lumânări care pâlpâie.
      – „Metafizic” este mormântul lui Kafka din cimitirul Zizkov, în sensul în care cel care a intuit un fel de absurd mecanicist a ceea ce avea să vină, nu a sfârșit ningând cenușă, sau într-o groapă comună.

      • @ Andrei A

        Sunt impresionat de lista concepte „metafizice” și le rețin în memoria mea afectivă.

        Dar fiindcă ați adus in discuție și Sighetul (reamintesc că deportările de la Sighet s-au făcut după ocuparea Ardealului de Nord de către autoritățile hortiste) și pe Elie Wiesel, fără să am pretenția că acest exemplu are temeiuri de generalizare, am și eu un element de „metafizică”: Maria, servitoarea româncă, singurul personaj care a încercat să ofere o soluție de salvare familiei Wiesel, căreia Elie Wiesel în spune retoric în paginile cărții sale de memorii:

        „Draga Maria. Dacă alți creștini ar fi acționat ca tine, trenurile gonind spre necunoscut ar fi fost mai puțin aglomerate. Dacă preoții și pastorii si-ar fi ridicat vocile, dacă Vaticanul ar fi rupt tăcerea, mâinile dușmanului nu ar mai fi fost atât de libere”

        • Wiesel mi se pare o personalitate controversată- și nu pentru că și-a pus semnătura pe raportul despre Holocaustul din România, cu cele aproape 600 de pagini ale lui, încă disponibil pe site-ul Yad Vashem și care nu știu de câte „hit-uri” s-a bucurat. Mă refer la insistența lui în ce privește unicitatea Holocaustului, punând de exemplu Porrajmos într-un plan secundar. Nu văd diferența, cu tot respectul pentru aportul evreiesc la cultură și civilizație. De fapt, cred că această insistență asupra unicității și implicit împărțirea victimelor în ”categorii”, face mai mult rău decât bine cauzei rememorării acestui cataclism. Nu îndrăznesc să continui despre armeni, de teamă să nu mă taxeze domnul Radu Fatu :) Dar revenind la „unicitate”, nu cred că este un subiect care se lasă ușor tranșat, chiar și în limitele unei discuții purjată de orice nuanță antisemită- îmi aduc aminte de consemnarea replicilor fulminante între cardinalul Lustiger și Ioan Paul II pe tema măicuțelor și crucifixului de la Auschwitz.

        • Am sa reiau la modul cel mai brut, prefacaindu-ma la rindu-mi ca nu nu stiu ca ati inteles perfect ceea ce spun:

          Trebuie sa fie sters Holocaustul din discutia publica pt a nu fi luat in desert.
          Si,- cel mai grav si cel mai frecvent – pt a nu da pretext de desfasurari de tipul celor magistral ilustrate mai sus.

          „Memorialulul Shoah” sau oricare altul din lume ar trebui desfiintate prin lege.
          Si daca tot ati amintit termenul: insasi adoptarea cuvintului „shoah” este o aberatie ! O aberatie lingvistica si ideologica jenanta lansata si consacrata in spatiul francez. Despre asta poate intr-o discutie separata, cu argumente. (Ma marginesc numai sa mentionez ca „shoah” este traducerea lui „Holocaust” – si nu viceversa!}.
          Nu pot sa ma las inobilat de versul lui T.S. Eliot nici macar din politete: poetul vorbeste despre „explore” in timp ce in cazul Holocaustului nu este vorba de investigatii intelectuale la nivelul constiintei publice ci de un buton: apesi Holocaust si iese Sabra si Shatila.
          Sinteti un admirabil causeur, moderator si tactician (inclusiv, si mai ales, in sensul de posesor de tact) declinindu-va atit de seducator calitatea de judecator al unor evidente.
          Va asigur inca o data de sincera mea consideratie si simpatie.

          • שואה și Holocaust nu sînt traduceri reciproce. שואה înseamnă în ebraică „catastrofă” și precede în texte medievale evreiești utilizarea termenului de „Holocaust” în textele să le spunem „creștine”. Arderea completă a unei ofrande oferite unui zeu, așa cum se traduce Holocaust din greaca veche, este un termen neagreat de mulți teologi evrei, tocmai datorită faptului că induce un concept interzis în iudaism.

  9. asa sa fie ? au ajuns lucrurile pamintesti la fel de nepatruns ca si cele ceresti ? abunda mass media de articole moralizatoare. mai mereu se descriu efectele, punindu se in prim plan doctrina, religia sau rasa. ar fi bine sa umblam la radacina raului. fiara salasluieste in orice animal de prada, doar constiinta morala ne face oameni, ridicindu ne deasupra ratiunii practice.

  10. @ Paul Celan

    Si fiindcă am vorbit despre variante ale aceluiași concept, pentru cititorii răspândiți prin toate limbile străine, iată și variante în limba franceză și română ale aceluiași tulburător poem. Vă mulțumesc că ați adus un poem într-un spațiu altminteri auster.

    Fugue de mort, par Paul Celan.

    Lait noir du petit jour nous le buvons le soir
    nous le buvons midi et matin nous le buvons la nuit
    nous buvons et buvons
    nous creusons une tombe dans les airs on y couche à son aise
    Un homme habite la maison qui joue avec les serpents qui écrit
    qui écrit quand il fait sombre sur l’Allemagne tes cheveux d’or Margarete
    il écrit cela et va à sa porte et les étoiles fulminent il siffle pour appeler ses chiens
    il siffle pour rappeler ses Juifs et fait creuser une tombe dans la terre
    il nous ordonne jouez maintenant qu’on y danse

    Lait noir du petit jour nous te buvons la nuit
    nous te buvons midi et matin nous te buvons le soir
    nous buvons et buvons
    Un homme habite la maison qui joue avec les serpents qui écrit
    qui écrit quand il fait sombre sur l’Allemagne tes cheveux d’or Margarete
    Tes cheveux de cendre Sulamith nous creusons une tombe dans les airs on y couche à son aise
    Il crie creusez plus profond la terre vous les uns et les autres chantez et jouez
    il saisit le fer à sa ceinture il le brandit ses yeux sont bleus
    creusez plus profond les bêches vous les uns et les autres jouez encore qu’on y danse

    Lait noir du petit jour nous te buvons la nuit
    nous te buvons midi et matin nous te buvons le soir
    nous buvons et buvons
    un homme habite la maison tes cheveux d’or Margarete
    tes cheveux de cendre Sulamith il joue avec les serpents

    Il crie jouez la mort plus doucement la mort est un maître d’Allemagne
    il crie plus sombre les accents des violons et vous montez comme fumée dans les airs
    et vous avez une tombe dans les nuages on y couche à son aise
    Lait noir du petit jour nous te buvons la nuit
    nous te buvons midi la mort est un maître d’Allemagne
    nous te buvons soir et matin nous buvons et buvons
    la mort est un maître d’Allemagne ses yeux sont bleus
    il te touche avec une balle de plomb il te touche avec précision
    un homme habite la maison tes cheveux d’or Margarete
    il lâche ses chiens sur nous et nous offre une tombe dans les airs
    il joue avec les serpents il rêve la mort est un maître d’Allemagne

    tes cheveux d’or Margarete
    tes cheveux de cendre Sulamith

    Bucarest, 1945. Traduction Olivier Favier.

    “Fuga” morţii

    Negru lapte al zorilor seara îl bem
    la amiză îl bem dimineaţa îl bem noaptea
    îl bem şi bem
    săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.
    În casă stă un bărbat cu şerpii se joacă el scrie
    când seara se lasă el scrie-n Germania părul tău auriu Margareta
    el scrie şi iese în faţa casei şi stele scânteie el fluieră şi-şi cheamă dulăii
    îşi fluieră jidovii să sape o groapă-n pământ
    ne ordonă cântaţi acum pentru dans.

    Negru lapte al zorilor noaptea te bem
    te bem dimineaţa-n amiază şi seara te bem
    te bem şi te bem.
    În casă stă un bărbat cu şerpii se joacă el scrie
    scrie când seara se lasă-n Germania părul tău auriu Margareta.

    Părul tău de cenuşi Sulamita săpăm o groapă-n văzduh acolo patul nu-i strâmt.

    El strigă săpaţi mai adânc în pământ voi unii voi alţii cântaţi mişcaţi din arcuş
    îşi scoate pistolul din brâu îl flutură – albaştri-i sunt ochii
    înfingeţi mai bine lopate voi unii voi alţii cântaţi pentru dans mai departe.
    Negru lapte al zorilor noaptea te bem
    la amiază te bem dimineaţa şi seara
    te bem şi te bem
    în casă stă un bărbat cu părul tău auriu Margareta
    părul tău de cenuşi Sulamita cu şerpii se joacă.

    El strigă mai dulce moartea cântaţi moartea-i un maistru din ţara germană
    el strigă mai sumbru atingeţi viorile atunci veţi sui ca fumu-n văzduh
    atunci veţi avea o groapă în nori acolo patul nu-i strâmt.

    Negru lapte al zorilor noaptea te bem
    te bem la amiază moartea-i un maistru din ţara germană
    seara te bem dimineaţa te bem şi te bem
    moartea-i un maistru din ţara germană ochiul lui e albastru
    cu glonţul de plumb te loveşte te loveşte precis
    în casă stă un bărbat părul tău auriu Margareta
    dulăii asupra-ne asmute, ne dăruie-o groapă-n văzduh
    cu şerpii se joacă visează e moartea-un maistru din ţara germană
    părul tău auriu Margareta
    părul tău de cenuşi Sulamita.

    În româneşte de Maria Banuş

    • Enrico Macias – Nuit et brouillard

      Jean Ferrat – Nuit Et Brouillard

      Ils étaient vingt et cent, ils étaient des milliers
      Nus et maigres, tremblants, dans ces wagons plombés
      Qui déchiraient la nuit de leurs ongles battants
      Ils étaient des milliers, ils étaient vingt et cent

      Ils se croyaient des hommes, n’étaient plus que des nombres
      Depuis longtemps leurs dés avaient été jetés
      Dès que la main retombe il ne reste qu’une ombre
      Ils ne devaient jamais plus revoir un été

      La fuite monotone et sans hâte du temps
      Survivre encore un jour, une heure, obstinément
      Combien de tours de roues, d’arrêts et de départs
      Qui n’en finissent pas de distiller l’espoir

      Ils s’appelaient Jean-Pierre, Natacha ou Samuel
      Certains priaient Jésus, Jéhovah ou Vichnou
      D’autres ne priaient pas, mais qu’importe le ciel
      Ils voulaient simplement ne plus vivre à genoux

      Ils n’arrivaient pas tous à la fin du voyage
      Ceux qui sont revenus peuvent-ils être heureux
      Ils essaient d’oublier, étonnés qu’à leur âge
      Les veines de leurs bras soient devenues si bleues

      Les Allemands guettaient du haut des miradors
      La lune se taisait comme vous vous taisiez
      En regardant au loin, en regardant dehors
      Votre chair était tendre à leurs chiens policiers

      On me dit à présent que ces mots n’ont plus cours
      Qu’il vaut mieux ne chanter que des chansons d’amour
      Que le sang sèche vite en entrant dans l’histoire
      Et qu’il ne sert à rien de prendre une guitare

      Mais qui donc est de taille à pouvoir m’arrêter ?
      L’ombre s’est faite humaine, aujourd’hui c’est l’été
      Je twisterais les mots s’il fallait les twister
      Pour qu’un jour les enfants sachent qui vous étiez

      Vous étiez vingt et cent, vous étiez des milliers
      Nus et maigres, tremblants, dans ces wagons plombés
      Qui déchiriez la nuit de vos ongles battants
      Vous étiez des milliers, vous étiez vingt et cent…

    • Îmi permit să alipesc și varianta originală. Celan, născut la Cernăuți, este unul din cei mai mari poeți de limbă germană și în același timp unul din vârfurile literare universale ale secolului XX. Este greu traductibil, cu atât mai mult cu cât introduce o conciziune sintactică atipică limbii germane.

      TODESFUGE

      Schwarze Milch der Frühe wir trinken sie abends
      wir trinken sie mittags und morgens wir trinken sie nachts
      wir trinken und trinken
      wir schaufeln ein Grab in den Lüften da liegt man nicht eng
      Ein Mann wohnt im Haus der spielt mit den Schlangen der schreibt
      der schreibt wenn es dunkelt nach Deutschland dein goldenes Haar Margarete
      er schreibt es und tritt vor das Haus und es blitzen die Sterne er pfeift seine Rüden herbei
      er pfeift seine Juden hervor läßt schaufeln ein Grab in der Erde
      er befiehlt uns spielt auf nun zum Tanz

      Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
      wir trinken dich morgens und mittags wir trinken dich abends
      wir trinken und trinken
      Ein Mann wohnt im Haus der spielt mit den Schlangen der schreibt
      der schreibt wenn es dunkelt nach Deutschland dein goldenes Haar Margarete
      Dein aschenes Haar Sulamith wir schaufeln ein Grab in den Lüften da liegt man nicht eng

      Er ruft stecht tiefer ins Erdreich ihr einen ihr andern singet und spielt
      er greift nach dem Eisen im Gurt er schwingts seine Augen sind blau
      stecht tiefer die Spaten ihr einen ihr andern spielt weiter zum Tanz auf

      Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
      wir trinken dich mittags und morgens wir trinken dich abends
      wir trinken und trinken
      ein Mann wohnt im Haus dein goldenes Haar Margarete
      dein aschenes Haar Sulamith er spielt mit den Schlangen
      Er ruft spielt süßer den Tod der Tod ist ein Meister aus Deutschland
      er ruft streicht dunkler die Geigen dann steigt ihr als Rauch in die Luft
      dann habt ihr ein Grab in den Wolken da liegt man nicht eng

      Schwarze Milch der Frühe wir trinken dich nachts
      wir trinken dich mittags der Tod ist ein Meister aus Deutschland
      wir trinken dich abends und morgens wir trinken und trinken
      der Tod ist ein Meister aus Deutschland sein Auge ist blau
      er trifft dich mit bleierner Kugel er trifft dich genau
      ein Mann wohnt im Haus dein goldenes Haar Margarete
      er hetzt seine Rüden auf uns er schenkt uns ein Grab in der Luft
      er spielt mit den Schlangen und träumet der Tod ist ein Meister aus Deutschland

      dein goldenes Haar Margarete
      dein aschenes Haar Sulamith

  11. Datorita titlului care m-a surprins si m-a revoltat, am asteptat sa-mi treaca ;) ,ca sa va citesc totusi articolul, si asta in cele mai senine predispozitii, adica asa cum se cade, si mi-am dat astfel sansa sa-l apreciez.
    Dupa parerea mea, holocaustul nu a avut, din pacate(!!!), niciun aspect metafizic! Totul mi se pare ca a fost cat se poate de concret, atat cauzele declansarii lui, cat si milioanele de morti!
    Deja egiptenii, babilonienii, grecii sau romanii nu-i prea agreau pe evrei, si asta pentru simplul motiv ca modul lor „incapatanat” de a-si practica religia se traducea prin refuzul absolut de a munci 7 zile pe saptamana…Enorma problema, deoarece risca sa dea idei si altora!
    Dupa rastignirea lui Cristos (ocupantii romani rastigneau la acea epoca ~500 evrei/zi!) s-a creat un nou val anti-semit pentru motivele pe care le stim, si s-a intensificat diabolizarea lor sistematica aparent, pentru complicitatea la uciderea lui Isus, concret, pentru ca nici macar alungati in afara cetatilor ei nu se plangeau si nici nu cereau mila, ba chiar se imbogateau!
    Din inteligenti si pragmatici au fost caricaturizati in venali si profitori, nimic mai mobilizitor pentru multimea ignoranta, ca sa-i urasca cordial, dar si sa le ravneasca averile!
    Inchizitia, instaurata initial pentru a finanta expeditiile lui Columb cu banii evreilor, aducand sume importante in visteriile reginei Isabelle 1 la Catholique a dat idei si altor sefi de state + sau – catolici, care s-au servit de acest nou si bine-venit val anti-evreiesc, ca sa-i expulzeze la randul lor, si sa le confiste, evident, averile!
    Hitler insusi „a trecut peste” ura sa feroce pentru tot ce nu era arian si, la ocuparea Vienei in 14.03.38 s-a instalat direct in Palatul Epstein, pe care l-a curatit sistematic de operele de arta pe care evreul Epstein (vinovat de a fi nu numai bogat, dar si cultivat si estet!) le colectionase!
    s.a.m.d…
    Mi se pare deci indecent sa se caute cauze abstracte si sa se brodeze interpretari metafizice sau prea subtile, genocidului evreilor, a carei cauza principala este veche ca lumea: prea mandri, prea demni si in primul rand prea bogati, ca sa nu fie vinovati de ceva…!!!

    • @ Ela

      Stimată doamnă, sunteți binevenită și când nu vă place ce citiți.

      Vreau să insist pe semnul de întrebare din titlul articolului. Răspunsul dvs. este „NU” și îl consemnez ca atare.

      Si mai vreau să spun că eu sunt doar cel care a consemnat în notițe de curs ceea ce am auzit de la specialiști de înaltă ținută, de la Memorialul Shoah din Paris, ei înșiși evrei, cercetători neosteniți, având în familii victime ale Holocaustului. Georges Bensoussan este poate un cercetător excentric, poate „metafizica” pe care o lansează este provocatoare, dar mi-e greu să accept că este indecent. Si apoi nu văd nimic în argumentația dvs. care să dea peste cap argumentația lui.

      Unii dintre noi, chiar în acest subsol de articol au păreri definitive.

      Alții, printre care și cei de la Memorialul Shoah încă mai vor să afle de ce. Si își pun întrebări. Una dintre ele este cea al cărei ecou se află în titlul care v-a supărat.

      PS Eu continu să sper că titlul v-a supărat, nu eu personal! ;)

      • „Georges Bensoussan este poate un cercetător excentric, poate “metafizica” pe care o lansează este provocatoare, dar mi-e greu să accept că este indecent.” – va inteleg admiratia pentru acest „specialist de inalta tinuta” si va respect punctul de vedere, evident!
        Daca, in general incerc sa nu ma bag unde nu-mi fierbe oala, de aceasta data si fara intentia absurda de a „da peste cap” vreo argumentatie, risc si va intreb doar atat: vi se pare imaginabil ca unii medici crestini sa fi devenit antisemiti din pura invidie fata de concurentii lor, medicii evrei?
        Cineva mi-a povestit ca la Viena, medicii care s-au precipitat sa ia cu japca (!) cabinetele „abandonate” de evrei au dat rapid faliment deoarece n-au mai avut…pacienti!
        Dl Bensoussan, cu toata bunavointa si eruditia de care dispune, expune un punct de vedere subiectiv, al sau, evreu sefarad care, din fericire pentru el si ai lui, nu a cunoscut practic Shoah! Un evreu ashkenazi insa, nu-si poate permite multe discursuri metafizice care sa-i explice (justifice?) de ce familia lui a fost exterminata de la mic la mare…si asta, cat se poate de concret!

        • Chiar și în timpul procesului de „românizare” a economiei românești, introdus în anii grei ai sfârșitului de deceniu ‘30 și continuat de Antonescu, au fost probleme în ce privește „lipsa unui management calificat”. Referitor la medicii pe care îi menționați, se poate face referință la excelenta carte a lui Ștefan Zeletin, Burghezia Română- între altele, rasismul, dincolo de acel „metafizic” pe care îl menționează domnul Dumitriu drept o împingere la absurd a urii de către naziști, are la noi niște rădăcini cât se poate de pământești. Imigrația masivă de evrei din secolul XIX a adus cu ea un „șoc capitalist”. Micul neguțător român sau balcanic s-a trezit în fața unei concurențe căreia nu i-a putut ține piept. Țăranul s-a văzut dator la cârciumă și în imposibilitatea de a se mai „descurca” ca pe vremea administrației „idilice” a unui boier inexpert în exploatarea pământului. Desigur, trebuie să evităm stereotipia evreului acaparator, atât de dragă antisemiților- o bună parte din evreii ajunși în Moldova erau foarte săraci. Și iarăși, nu este atât de simplu de a explica antisemitismul doar prin cauze sociale și economice.
          Tot revenind la medicii vienezi pe care i-ați amintit, ostilitatea fățișă (și uneori violentă sau chiar criminală) de care s-au lovit unii evrei care au încercat să se întoarcă acasă după eliberarea din lagăr (a se vedea Polonia), este legată tocmai de faptul că altcineva se instalase în fosta casă sau fabrică.

        • Permiteti-mi sa va atrag atentia asupra doua nedreptati pe care i le faceti – desigur involuntar – numitului Georges Bensoussan (Ben Shushan deci , despre care nu am nici un fel de date, dar nu importa in acest context):
          1. Nedreptatea de a va raporta la cine spune si de a interpreta in consecinta ce se spune prin identitatea persoanei care o spune. (In orice caz: Bensoussan nu sustine ca Holocaustul a fost un fenomen metafizic., dar inca o data, nu schimba nimic acest context chiar si daca ar fi sustinut-o).
          2. Nedreptatea care o faceti comunitatilor sefarde din nordul Africii: evrei din Maroc si Tunisia au fost deportati si ei la Treblinka si Auschwitz aflindu-se sub autoritatea regimului de la Vichy. Evrei din Libia au ajuns de asemenea in lagarele de exterminare fiind suspusi ai puterii cooniale, Italia fascista.
          (Daca trebuie cu tot dinadinsul, desi personal nu vad nici un motiv special de a analiza motivatiile personale ale unui cercetator al Holocaustului, cea mai apropiata supozitie ar fi tocmai aceea numitul Bensoussan este urmasul de a doua sau a treia generatie al celor mai sus mentionati).
          Desi mai putin cunoscut si de mai mica amploare, Holocaustului evreilor din nordul Africii studiile publicate si doctoratele din ultimele decenii i-au facut dreptate si i-au redat adevarata importanta. Evreii sefarzi nu au fost neglijati de catre masina de exterminare ci pur si simplu resursele ei au fost absorbite de exterminarea evreilor din Europa. Planurile erau insa deja concepute si finalizate nu au putut fi insa si aplicate din cauza terminarii razboiului, arata studiile.

          • http://www.yadvashem.org/yv/en/education/newsletter/25/algeria_marocco.asp

            Aveți aici un amplu articol care descrie soarta comunităților evreiești din Magreb. Concluzia este că deși au trecut prin stagii premergătoare exterminării similare cu cei din Europa, majoritatea au fost salvați prin intervenția aliată în Africa de Nord (inclusiv cei din Tunisia, în ciuda unei ocupații germane directe de mai bine de șase luni, care nu a mai avut răgazul pentru a duce politica de exterminare la bun sfârșit).
            În cazul evreilor sefarzi merită pomenite două situații diametral opuse- întâia ar fi cea a evreilor bulgari, unde atât țarul Boris III cât și patriarhul s-au opus soluției finale. A doua, și cea mai tristă, este exterminarea comunității din Salonic, care a sfârșit prin deportarea la Treblinka.

        • @ Ela

          Nimeni nu cred că pretinde deținerea adevărului absolut. Totuși această formulare provocatoare a dus la o dezbatere care pentru mine a fost la fel de instructivă precum expunerile la care m-am referit. In fond de asta ne întâlnim aici, nu ca să ne impunem unii altora puncte de vedere. Ipoteza dvs. referitoare la medici este cât se poate de credibilă. De acord și cu subiectivitatea istoricilor. Cu respect,

  12. domnule petre dumitriu.
    va rog sa examinati si dumneavoastra, pentru cultura generala, evolutia placii comemorative de la auschwitz.

  13. Petru Dumitriu: de ce permiteti unui marunt „gramatic” rasist sa foloseasca insultatorul apelativ „BAlestinian”? Sunt convins ca cenzurati (si bine faceti) orice comentariu folosind neaosul apelativ utilizat si de Catzavencu „J…”. Considerati ca political correctness nu se aplica si poporului palestinian?

    • @ lucid

      Comentariul l-am văzut necenzurat. Contez pe buna credință a comentatorilor. Nu știu arabă, dar pot să verific…

  14. Domnule Dumitriu

    Cum discutia despre Holocaust pe care ati propus-o este filosofica, va rog sa incercati sa ghiciti numele filosofului care a scris urmatoarele in ”Vremea”, anul XI, nr. 523, 30 ian. 1938:

    „Iar dacă regretăm ceva pentru prietenii noştri evrei, nu e atât faptul că vor avea de suferit de la Mişcarea Legionară. Cine e lovit pe nedrept (şi despre ei ştim bine că vor fi loviţi pe nedrept), e mai puţin chinuit, spunea un filosof, decât cel care loveşte. Dar regretăm că le este interzis să vadă şi să înţeleagă tot ce e bun, tot ce e purtător de adevăr în legionarism. Regretăm suferinţa lor de a nu participa cu nimic, nici măcar cu o nădejde, nici măcar cu o iluzie, la ziua românească de mâine.”

    Cu stima.

    Peter Manu

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Petru Dumitriu
Petru Dumitriu
Petru Dumitriu este lector de diplomație multilaterală pe platforma online a DiploFoundation. Autor al două lucrări de specialitate: “Sistemul ONU în contextul globalizării: reforma ca voinţă si reprezentare”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2008 și “La capacité de négociation de l’Union européenne au sein de la Commission des droits de l’homme des Nations unies”, Institut Européen de l'Université de Genève, Collection Euryopa, Etudes 48, 2007, republicat de Institutul Român pentru Drepturile Omului (IRDO) în 2008. Coautor al unor lucrări de specialitate editate în Elveția, Finlanda și Turcia. Ultimul articol publicat este o contribuție la volumul “Persuasion, The Essence of Diplomacy”, DiploFoundation and Mediterranean Academy of Diplomatic Studies, 2013.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro