joi, martie 28, 2024

Homeschooling, o idee peste puterea de înțelegere a unui socialist

E foarte complicat într-o societate etatizată complet, să explici poporului de ce nu guvernul este  șansa lui la dreptate, obiectivitate, egalitate, speranță ș.a.m.d. De ce nu guvernul este cel care trebuie să-i sară în apărare când i se întâmplă nedreptăți, sau de ce nu guvernul este cel care poate împărți sănătatea, educația sau securitatea într-o societate. Statul a încercat și a și reușit să inoculeze în mase nu numai concepția de furnizor absolut al unor astfel de servicii pe piață. Din nefericire, el a reușit să inoculeze inclusiv concepția că atunci când greșește, nu există o răspundere personală pentru prejudiciile create, și că schimbarea vine prin accesul la umilul drept de vot, conferit printr-o constituție, și cu ajutorul căruia poporul schimbă un stat cu alt stat.

Prin acest articol voi încerca să fac o pledoarie pentru homeschooling ca alternativă la serviciile de educație falimentare ale statului. Argumentația pleacă de la premisele (necesare și sănătoase) că, cel puțin în România:

1. atitudinea obedientă față de orice întreprindere sau demers al statului este privită nu numai precum o cale către adevăr (asta implicând un nivel teoretic), ci chiar un mod sănătos de a trăi (deci și practic). Altfel spus, nu ai voie în fața unui popor care atinge cote alarmante de obediență și dependență iremediabilă față de stat, să critici tocmai ceea ce ei sunt convinși că merge, deși nici măcar istoria nu ține cu ei (ca să nu mai explicăm că au nevoie și de susținere teoretică, dar asta este deja peste puterea de înțelegere a masei).

2. nu există universități private  (nu numesc universitate privată doar pe argumentul autonomiei fondurilor, ci acea universitate  a cărei înființare nu este condiționată de aprobări ale aparatului de stat)

3. statul nu poate oferi în mod real educație pentru că este bazat pe sistemul redistribuției și a imposibilității de a cunoaște efectiv nevoile de educație ale oamenilor

Educația nu este un bun public

Termenul „public” din intertitlul de mai sus se referă accepțiunea etatică. Adică al statului sau care provine de la stat. Deși e posibil să pară scandalos (evident, în această țară), nu trebuie să ne ferim (cei care știm asta, at least) să spunem că educația ca proces cognitiv există și independent de stat. Educația este publică pentru că oricine poate avea acces la acest bun, prin plata unei sume de bani. Ea nu este publică pentru că aparține statului. Oricât s-ar încerca contrazicerea acestei teze atât de simple, ea funcționează independent de ce am spune noi.

Deci dacă educația nu aparține statului, atunci cui aparține, sau cine este îndreptățit să o ofere? Educația este un bun ca oricare alt bun, și nu există niciun motiv rațional pentru a crede că domeniul privat nu îl poate oferi. De cele mai multe ori, părinții oferă educație în primii ani de viață și spre pubertate, net superior serviciilor publice de educație (școala primară, gimnaziu). Deci educația există ca bun independent de stat, și (atenție!) pe deasupra este oferit și realmente gratuit. Dificultățile în a înțelege ce am spus în rândurile pe care tocmai le-ați citit este foarte posibil să provină din același mit care bântuie și este propagat de socialiști sau intervenționiștii reformatori, anume că părintele este incapabil să ofere el cunoștințe solide propriului copil și că mult mai bine ar fi să-ți lași copilul în seama statului, pentru că statul știe mai bine.

Educația este un bun precum ziarul, cartea sau stiloul. El poate fi oferit profitabil de către un sistem privat sau de către părinți. De ce astăzi este aproape imposibil de crezut că părinții pot să-și învețe copiii cu folos matematică, limba română, geografie sau alte discipline? Din câteva motive simple:

1. pentru că ordinea socială este un sistem al cărui designer este statul. Încă de la începutul vieții, părinții sunt „informați” și „sfătuiți” că odrasla lor trebuie să meargă la o grădiniță. Apoi, mai trec ani și copilul trebuie dus la școala primară. Apoi vine gimnaziul și liceul. În accepțiunea creatorului educației etatice, în mod absolut, calea aceasta este: primar, gimnazial, liceu. În mod absolut, copilul nu se poate dezvolta decât parcurgând aceste etape. Astfel, copiii care dovedesc abilități practice își pierd un deceniu din viață învățând discipline aflate sub controlul direct al autorității statului (deținătorul adevărului absolut în ceea ce privește parcursul educațional potrivit al unui copil în viață), iar copiii-geniu își pierd vremea cam tot atât, plafonându-se de timpuriu. Însă amândurora le este șlefuită încet, programat, obediența față de stat și încrederea că ceea ce autoritatea a dictat este bun (argumentul 1 preferat al socialiștilor)

2. pentru că dacă părinții și-ar educa copiii, atunci ar exista părinți iresponsabili, dezinteresați de educația propriului copil și am ajunge o societate de infractori, ne-am da în cap unul altuia. Astfel, numai statul, organizație total responsabilă, poate fi alternativa la părintele bețiv, iresponsabil, drogat. (argumentul 2 preferat al socialiștilor, care deseori face pereche cu argumentul prohibiției sau interzicerii consumului anumitor produse nocive)

3. pentru că părinții nu au timp să-și pregătească copiii pentru viitoarele meserii. Ei când ar mai munci ca să-și câștige traiul? Părinții muncesc ca să plătească educația copiilor, aceasta este ordinea firească a lucrurilor în lume. Așa se întâmplă peste tot (argumentul preferat al încă-indecisului cu privire la problema celui mai bun producător de educație)

O reinterpretare sănătoasă (deci incompatibilă cu mentalul socialist nociv) ar suna așa:

punctul 1: educația poate fi oferită și de părinți și în regim privat, în sens antreprenorial. A presupune că părintele sau o școală privată nu poate oferi educație este echivalent cu a presupune că o companie producătoare de avioane nu poate produce și vinde avioane. Aberația constă în a privi părintele ca incapabil în a oferi educație, și pe de altă parte a considera capabilă o autoritate în a servi acestui scop. Socialiștii democrați vor spune: „Nu-ți convine educația? Mergi la vot și dă-i jos pe guvernanți și impune forma ta proprie de educație. Ai această posibilitate, ai acest drept umil constituțional”. Pare foarte simplu. Însă, de ce am crede mai puțin în părinte și mai mult într-o gașcă de indivizi care aplică politici educaționale? Ce îl determină pe un om, care gândește cu capul lui, să nu creadă că părintele este capabil de asemenea virtuți, dar să creadă că ceva mult mai complicat și greu de estimat (o politică publică lăsată în seama unor străini de familie) poate fi pus în practică? Simplu. Ani grei de propagandă etatistă. Prezentă și azi.

punctul 2: nimic nu poate face părintele mai iresponsabil decât statul. Sigur că există părinți iresponsabili, însă nu putem abandona realitatea ce ne spune că și statul asistențial este iresponsabil. Și atunci, convine mai mult să ne dăm pe mâna statului sau cei care știm că ne putem educa copiii, să-i educăm singuri sau să-i dăm la școli private? Într-o societate cu homeschooling, vor exista probabil părinți iresponsabili, însă diviziunea muncii nu le va lăsa copiii de izbeliște. Într-o societate în care educație furnizează statul, viitorii copii vor fi literalmente niște neadaptați, non-critici, pasionați de relativismul moral și iritați de adevăruri absolute, obedienți față de autoritate (orbește!), cu o antipatie zdravănă la schimbare, obiectivi, adepți ai binelui comun, luptând pentru cauze pierdute precum egalitatea de șanse, necăutând a se lămuri în discuții ci doar a-și prezenta opinia, a dezbate, amatori de discuții fără o finalitate profitabilă din punct de vedere moral, postmoderniști cu accese de furie la adresa clasicului, speriați de eventuala ipostază în care ar juca rolul omului care trage concluzii, diverși, multiculturali, posesori de cultură generală, posesori de multe diplome și puține cunoștințe reale despre ce înseamnă teoria și ce înseamnă munca, fricoși de răul cel mare și neluptând pentru bine ci pentru răul cel mai mic ș.a.

punctul 3: Sigur că părinții nu au timp. Sistemul etatic produce pe bandă rulantă niște contribuabili perfect non-combatanți, astfel încât odată ce ai atins vârsta de 40 de ani, deja începi să-ți aștepți pensia de la stat „bine-meritată”. Problema nu este că părinții nu au timp (lăsând la o parte că afirmația este după ureche), ci că aproape jumătate dintr-un an ei sunt nevoiți să muncească pentru a plăti statul. Și vă invit să citiți aici cam cât timp exact vă petreceți din an pentru a plăti birurile către stat. În aceste condiții timp pentru educație sau pur și simplu timp liber este deja o problemă a bunurilor de lux. Concluzia: mai mulți bani la public, mai multe posibilități de investiție și de consum profitabil al timpului liber.

Mitul libertății de alegere a educației potrivite

Printre oameni circula această iluzie: fiecare este liber să-și aleagă ce vrea să studieze sau dacă vrea sau nu să studieze. Propaganda etatistă ne învață că statul nu obligă pe nimeni să fie școlit. Statul doar pune la dispoziția oricărui om care dorește să se școlească, servicii publice de educație. Să fie oare așa? Nicidecum! Și asta pentru că:

1. libertatea de a fi educat presupune și posibilitatea de a fi needucat (în sens etatic) fără consecințe nefaste precum: oprobriul public sau imposibilitatea de a te angaja

2. se crează senzația că ai libertate în a alege, ceea ce este perfect adevărat. Însă renunțarea la a mai alege din nou te trimite sub suspiciunile de a fi infractor, bișnițar sau oricum suspect de lenevie. A nu avea școala primară, gimnazială, astăzi înseamnă a fi needucat (de unde și vorba Are patru clase, deci e prost!).

Deci libertate de alegere nu există decât într-un singur sens. Asta e ceea ce se vede. Faptul că putem opta pentru un liceu sau altul. Ceea ce nu se vede este că dacă nu optezi pentru gimnaziu nu ai cum să treci la liceu, sau dacă nu optezi pentru liceu facultatea rămâne doar un vis. Acestea rămân însă niște povești de adormit copiii. Geniul sau copilul mai puțin talentat într-o direcție nu sunt două piulițe pe care menghina etatistă le poate uniformiza, egaliza. Sigur, tocmai asta se întâmplă acum. Libertatea de alegere presupune libertatea de a nu alege. Oricât s-ar strădui socialiștii să ne convingă că e pe invers. Adevărul din această logică nu poate fi falsificat.

Libertatea de alegere a educației potrivite este un mit ce rezultă din maniera agresivă în care sunt tratați cei nu tocmai pasionați de școală. Ei sunt respinși de societate. De aici și vorba Nu înveți? Te face mama frizer sau gunoier! unde observăm derizoriul în care se cufundă cele două meserii. Cu alte cuvinte este o rușine să devii într-astfel. O societate (gândită de stat) care se vrea supracalificată (câte 2 facultăți/mastere/doctorate per capita) și supraeducată în școlile publice nu poate avea pretenția schimbării decât atunci când va înțelege că școala nu este un bun al statului. Idealul etatic este să creeze omul obedient, și cel mai potrivit mod în care acesta poate fi atins este prin controlul educației. În aceste condiții nu este de mirare cum după mai bine de 12 ani de școală, studentul de anul I privește statul ca panaceu universal la toate problemele vieții lui. Astfel, conceptualizarea unei societăți în care statul este absent (măcar din câteva sfere de activitate economică și utilizând argumente de bun simț) este o adevărată aventură, din care riști să ieși foarte șifonat. Vă dați seama deci cam câtă argumentație poți emite în fața unui individ care nu pricepe clar sau nu vrea să priceapă instrumentarul utilizat de partenerul de dialog. Respectul față de partenerul de discuție, în România de astăzi înseamnă a pleca de la un lucru comun: acceptarea statului. Altfel, nu încape discuție. Există o frică stringentă de necunoscutul de dincolo de stat. Dacă nu statul, atunci cine? devine astfel, întrebarea zilei la toate talk-show-urile, răspunsul fiind chiar acasă în propria ogradă.

Homeschooling este o alternativă la serviciile de  educație oferite de stat pentru că reprezintă un drept fundamental al părinților.  Educația este extrem de importantă pentru copil, însă de aici nu decurge absoluta necesitate ca aceasta să fie furnizată de stat și nici faptul că părinții sunt incapabili de a o oferi. Sunt suficiente dovezi pe piață pentru a observa cu ochiul liber cât de falimentară este educația publică. Nimeni nu este responsabil pentru educația altuia, cu excepția obligației morale pe care părintele o are în fața copilului. Din calitatea educației de a fi un bun economic rezultă și criteriul subiectiv în care aceasta se alocă, adică doar cine plătește beneficiază. Adică opus sistemului actual în care toată lumea plătește pentru educație. Libertatea de a-ți alege educația presupune și libertatea de a nu mai contribui prin impozit la fondurile publice pentru educație. Foarte simplu! Cine vrea să fie beneficiarul educației publice atunci va trebui să contribuie la sistemul public, cine nu vrea să nu contribuie. Ar fi perfect normal să fie așa. Dar să nu uităm că în această situație, socialiștii adepți ai sistemului public de furnizare „a tot ce mișcă”  vor cam plânge deoarece ei nu sunt obișnuiți să-și asigure traiul și educația prin eforturi proprii ci doar cu ajutorul părintelui-stat. Și cum aceștia sunt mulți, mai avem puțin de lucru să-i convingem.

Homeschooling-ul este un pas înainte pe calea liberalizării pieței educației. Părintele este singurul (cel puțin prezumtiv) care se gândește la binele copilului său, nu statul. Statul-educator este doar pentru cei care nu pot gândi cu propria minte, ei trebuie asistați, trebuie ajutați să gândească.

Distribuie acest articol

86 COMENTARII

  1. 1. Primul mare profitor de o populatie educata e statul, copilu, respectiv parintele, sunt pe locu doi-trei.
    2. Atita timp cit se plateste impozit trebe sa primesti ceva in schimb, respectiv educatie si sanatate, daca statu nu e in stare n-are decit sa desfinteze impozitu si se descurca fiecare cum vrea.
    3. Homeschooling; pt. a circula cu masina iti trebuie carnet de conducere, pt. a face un copil si a-l creste, eventual a-l educa, scolariza, nu ai nevoie de nici o dovada ca esti capabil de asta.
    4. Un efect interesant e faptu ca multi copii mostenesc meseria parintilor, e un efect al Homeschooling!?

    Exemple de „Homeschooling” din germania: o mama care are proprii copii are voie si e chiar sustinuta financiar de stat sa mai ia citiva copii in ingrijire. Atentie insa, ii trebuie un atestat, asa cum in orice meserie iti trebuie o hirtie, ca esti medic, ing. vopsitor, sudor, trebuie sa dovedesti ca stii aceasta meserie.

    • Esti sigur de exemplul dat? Din cate stiu, homeschoolingul nu este permis in Germania. Chiar imi amintesc de un caz acum cateva luni cu o familie care a cerut azil in SUA pt ca statul ii forta sa isi dea copiii la scoala, desi ei doreau sa ii educe acasa.

    • @neamtu tiganu – din comentariul tau reiese ca tu nici nu ai inteles ce presupune conceptul de homeschooling. Poate mai citesti o data articolul, mai cu atentie, si te indrepti si catre sursele recomandate de autor in raspunsul sau la unul dintre comentarii.

  2. Doamne, de unde parerea asta ca statul roman este etatizat??? Dimpotriva, este corporatizat. Si in fond de unde stiti ca inlocuind statul cu corporatia vom avea rezultate mai bune? Premisa dumneavoastra nu sta in picioare…

    Dar:
    1. Invatatamantul de calitate este de stat in mai toate tarile din lume. Cu mici exceptii in Marea Britanie (mai ales scolile de afaceri) si in SUA (Ivy League), repet, majoritatea universitatilor sunt de stat si merg foarte bine. In Canada, ca sa mai dau un exemplu, toate universitatile sunt de stat! Sunt cateva exceptii de la regula, dar numai cei ce vor sa cumpere o diploma merg acolo…

    2. In Vest homeschooling-ul se aplica doar in zonele izolate, fara acces la invatamant, si nu o regula. Cunoasterea se dobandeste nu nu mai prin citit (cunoasterea formala) cat prin interactiune cu ceilalti, cu profesorii si colegii. Asta e cunoasterea tacita, care constituie aproape 90% din cunoasterea noastra… Si care nu poate fi dobandita prin homeschooling…

    In rest sunt o gramada de „homeshooling-uri” si la nivel universitar (vezi marile universitati online), dar pe care nici un om serios nu da doi bani…

    • @ clovis:

      In vest homeschoolingul nu se face doar in zone izolate. Mai informeaza-te inainte de a face afirmatii din astea.

      In general toti cei care sint impotriva homeschoolingului o fac ori din ignoranta, neavind idee cu ce se maninca, dar isi dau cu presupusul, ori le place socialismul si deci sint de acord cu indoctrinarea.

      • Cristina, genul tipic de badaranism fondat pe propriile impresii – replici ofuscata unuia fara nici un fel de argument ca doar „stii tu”. Cind va citesc comentariile in stilul scolii comuniste – aia facuta cu carti plagiate – ma apuca sila de degradarea sociala. Practic societatea romana a ajuns in asa hal de regres ca proverbiala baba de la coada la lapte din ’80 era academician fata de valurile ce i-au urmat.

  3. Si ca tot veni vorba de antinomia (falsa) socialist-capitalist.
    Ia analizati putin comportamentul capitalistilor. Odraslele lor merg numai la Ivy League, Oxford, Cambridge nici intr-un caz nu fac homeschooling pentru ca au nevoie de recunoastere si prestigiu pentru a „guverna” masele…

  4. în principiu educația privată pare/este o ideea rezonabilă și o alternativă demnă de luat în calcul. nu văd de ce n-ar fi reglementată și acceptată, atâta timp cât cei direct implicați/interesați – păriniți, în cazul acesta – întrunesc condițiile de timp și competență/competențe necesare. în ce măsură a doua condiție poate deveni realitate, e o altă și complicată poveste. până la idealuri, realitatea ne cam pune piedică.

  5. PS aș fi foarte curios să văd niște studii/cercetări de psihologie a educației pe care autorul le poate prezenta în sprijinul ideii conform căreia homeschooling-ul este benefic – sau mai potrivit – dezvoltării intelectuale și sociale a copiilor, lipsiți de interacțiuni sociale sistematice și de un mediu competitiv de învățare și formare.

      • am citit, nu contest respectivele studii, efectuate pe un eșantion specific, dar îmi păstrez îndoielile. după cum am spus, principial vorbind nu am nimic împotriva homeschooling, doar că nu mi se pare o soluție fezabilă decât pentru un număr redus de familii, din rațiuni evidente.

        • Interesant ca si in fata unor studi pe care nu le contesti tot iti pastrezi parerea nefondata, Daca niste studi nu te-au putut convinge ce ar putea? Nu arata asta ca parerea ta este formata si exact cum spunea articolul nu vrei sa dezbati ci doar sa-ti expui parerea?
          Apoi vreau sa le spun celorlalti ca Homeschoolingul deobicei, desi exista si excepti, se face pana la liceu, si apoi se merge la Universitate de stat. Ati citat mai sus cateva universitati renumite, interesati-va si cati studenti Homeschooleri au si ce burse ofera pt homeschooling.

          Spunea-i ca este o optiune doar pt cateva familii, si asa este, nimeni nu spune sa inlocuim invatamantul de stat cu educatia acasa, dar oare nu este corect intr-un stat democratic ca acele familii sa aiba dreptul legal sa isi educe copiii in felul acesta?

          Altcineva spunea ca Homeschoolingul se practica doar in cazuri izolate in vest. Asta e o aberatie. Tot pe HSLDA veti vedea ce procent dintre americani practica homeschooling, din cate stiu eu 2,2%. Deci trebuie luati in seama cateva milioane de cetateni. In marea majoritate a tarilor din Vest Homeschoolingul este atat legal cat si binevazut de societate, si elevii sunt primiti fara probleme in universitati.

          Intr-un alt comentariu spuneai ca 90% din informatii ni le insusim prin relatii cu ceilalti. In primul rand e umflat procentul apoi vreau sa te intreb care sunt relatile astea armonioase pe care le are copilul de azi cu scoala. Ai uitat stirile din ultimele luni care arata „relatile placute” din scoli. Intreaba copiii cum se poarta profesorii cu ei, sau cum se poarta ceilalti colegi, intreaba despre violenta in limbaj, in fapte si apoi spune-mi ca Homeschoolingul nu poate face asa ceva si am sa fiu de acord. Pentru ca eu chiar asta incerc sa evit, ceea ce in spihologie se numeste :socializare negativa”.
          Unde in societate vedem noi ca cel ce se lupta sa aiba succes este prostul grupului? Totusi la scoala copilul silitor este tocilarul clasei. Si cel mai „cool” este cel ce chiuleste si isi bate joc de profesori. Eu vreau ca fetita mea sa fie pasionata de cunostere sa ii placa sa invete nu sa-i fie rusine de ceilalti copii ca si-a facut tema sau sa invete de la ei sa si-o copieze in pauza. Nu as vrea sa copieze la lucrari pt ca invata de fapt ca tot ce conteaza este rezultatul nu efortul de pus.

          Ma opresc aici pentru ca dupa cum ai spus la inceput tu deja ai parerea formata si nu are rost sa-ti spun eu nimic. E interesant ca parintii care au terminat scoala in sistemul public argumenteaza ca sunt incapabili sa isi educe copiii. Oare nu arata asta ce bine si-a facut treaba scoala publica incat parintii nu sunt in stare sa reproduca ce au invatat?

          Dar din nou, au fost si vor mai fi multe discutii de felul acesta pana se va schimba mentalitatea romanilor cu privire la educatia la domiciliu.

          P.S. Cineva cerea exeple concrete de succes in homeschooling. Link-ul de mai sus: http://www.hslda.org/research/default.asp sau aici: http://www.hslda.org/research/faq.asp#1 arata o gramada de exemple de homeschooleri care au fost generatia anilor 70 si care acum sunt integrati in societate si au slujbe bune si continua sa faca Homeschooling cu copii lor. Poate cel mai bun exemplu este chiar video-ul lor de prezentare pe care il gasiti aici: http://www.youtube.com/user/hslda#p/u/16/OvhiuVNaCGA

          Madalin

          • Imi cer scuze de toate greselile de ortografie. Am scris tare grabit si nu am verificat inainte sa trimit. Daca nu intelegeti ceva spuneti-mi si incerc sa explic. Scuze inca o data.

    • HS nu inseamna lipsa interactiunilor sociale ale copiilor. nicidecum. acestia isi desavarsesc educatia prin participarea la diverse cursuri de interes, cursuri stiintifice, artistice, sportive, evident, in grup. intr-adevar le vor lipsi interactiunile in grupuri mari formate de copiii de la scoala, acolo unde ‘gasca’ dicteaza. am mai intalnit ideea ca HS inseamna izolare dar nu, este vorba doar de faptul ca educi un copil sau mai multi cu multa empatie si grija la nevoile lui specifice.

      • am uitat sa spun ca copilului scolit in sistem HS ii sunt accesibile concursurile si cercurile stiihtifice care il pasioneaza, deci, surprise, nici mediul competitiv nu ii va fi strain.

  6. Despre scoala romaneasca de medicina, o stire de pe cotidianul.ro:

    ˝Facultăţile de medicină, farmacie şi medicină dentară din universităţile româneşti au solicitat Ministerului Educaţiei aprobarea a peste 3.000 de locuri în plus pentru studenţii străini. Este vorba despre majorări ale numărului de locuri pentru studii în limba franceză şi engleză, precum şi de înfiinţarea unor astfel de specializări în universităţile din ţară. Solicitarea a fost cauzată de o creştere explozivă a cererilor de studii în România a cetăţenilor din Uniunea Europeană, şi nu numai. „Fenomenul este din ce în ce mai vizibil şi a fost provocat de migraţia medicilor români în ţările UE. Pe măsură ce a crescut numărul doctorilor care au plecat să profeseze în afară, a crescut şi numărul de studenţi străini din facultăţile româneşti. Explicaţia este simplă: medicii români şi-au demonstrat competenţa, fiind apreciaţi în statele adoptive, iar învăţământul medical românesc a câştigat în imagine. Ca dovadă, după ce medicii noştri au plecat în număr mare să lucreze în Suedia şi Franţa, ne-am trezit cu un număr impresionant de studenţi străini din aceste ţări. Şi noi, la UMF Iaşi, anul acesta am avut o selecţie foarte dură pentru locurile studenţilor din afara ţării. Din 900 de solicitări, am selecţionat doar 400 de dosare. Acum suntem în curs de a definitiva metodologia de transfer între universităţile de medicină din Franţa şi cele din România, potrivit acesteia, orice student la medicină din Franţa putându-se transfera din anul II de studii într-o universitate din România. ˝

    Cum ar fi ca intr-un oarecare viitor aceleasi tendinte sa se manifeste in cazul altor discipline?Matematici, fizica, informatia si chiar inginerie.

  7. Felicitari pentru articol! Nu ma asteptam sa vad un articol al cuiva de la Institutul Ludwig von Mises. Sper sa mai urmeze si altele.
    Intr-adevar, homeschoolingul este un pas in directia liberalizarii invatamantului romanesc. Din pacate, in Romania inca domina ideea cum ca ar fi mai bine sa lasam educatia copiilor nostri in grija statului. Pentru ca functionarii publici cu siguranta va fi mai griujulii cu soarta a milioane de elevi decat proprii lor parinti.
    Este interesant un articol mai vechi al domnului Cristian Ghinea din Dilema Veche pe aceasta tema: http://www.dilemaveche.ro/sectiune/locuri-comune/articol/cine-stie-mai-bine-ce-e-bine-pentru-copii

  8. O asemenea varza conceptuala si ideologica n-am mai intalnit de ceva vreme, desi m-am tot expus la tipul asta de argumente in ultima vreme. Pe scurt, felul in care sunt folosite in text conceptele de „stat”, „educatie publica” si „socialism” dovedesc fie o crasa ignoranta a unei literaturi minimale, fie o rea-vointa fara limite. Cel mai grav e ca se pierde argumentul in favoarea homeschooling. In text se afirma doar ca acesta este o alternativa la educatia data de stat pentru ca este un drept fundamental al parintilor. Este exact ca si cum ai spune ca a gati acasa este o alternativa la mancatul in oras pentru ca este un drept fundamental al oamenilor sa posede aragaze. Limpede, nu? Oricum, e mai bine asa: ca daca ar fi existat argumente in text ar fi fost posibila o critica a acestora si a presupozitiilor lor ceea ce probabil ca ar fi fost si mai grav.

    • Florin Poenaru,

      Multumesc pentru comentariu desi probabil e de prisos avand in vedere tonul sau. Cat priveste esenta comentariului (pe care greu o gasesc) tin sa-ti zic respectuos ca daca eu nu am pus ordine cu ceea ce am vrut sa transmit, atunci fii sigur ca nici tu nu ai pus ordine cu paragraful scris. Cu alte cuvinte, acceptand ideea ca e vorba de o „varza conceptuala si ideologica” in textul meu, mandria ta nu te indeamna sa pui tu ordine in varza mea? Esti invitatul meu.

      Apoi, avand in vedere ultimele randuri din comentariul tau (de data asta pricep ironia) constat teribil de amuzat ca, desi din punctul tau de vedere articolul nu pune probleme (de vreme ce se scalda intr-o varza conceptualo-ideologica), totusi ai simtit nevoia de un comentariu. Acum ma intreb, de obicei comentariile pe care le dai, le si argumentezi sau o faci la heirup? Desi umilul meu articol si umila mea minte ignoranta la literatura minimala deranjeaza, inteleg, ordinea ta conceptualo-ideologica bine pusa la punct , raman cu toate astea cu gura cascata in asteptarea unei lamuriri suplimentare si punctuale cu privire la dezordinea mea conceptualo-ideologica. Despre rea vointa te asigur ca nu este vorba.

      „Este exact ca si cum ai spune ca a gati acasa este o alternativa la mancatul in oras pentru ca este un drept fundamental al oamenilor sa posede aragaze”.

      Pesemne ca ai inteles alte lucruri, iar aici as putea spune si eu ca nu te-ai aplecat asupra unei literaturi minimale (iti recomand spre exemplu sa arunci un ochi peste „Education: Free and compulsory”, Rothbard; „Parintii sau statul”, Topan, „Ce este in neregula cu scolile publice”, Baltatescu; „Educatie si indoctrinare in sistemul de invatamant de stat”, Baltatescu ). Problema nu este cu dreptul oamenilor de a poseda aragaze, ci dreptul de a-si face mancare acasa si, mai mult, de a pretinde ca e si mai buna decat cea din oras. Asta ar fi interpretarea corecta din exemplul tau. Dar chiar si asa, pierzi din vedere un lucru esential: mancatul in oras nu e compulsory in schimb educatia furnizata in regim de stat este compulsory. (si aici ar fi mult de discutat, dar evident, nu in tonul asta).

      Respect dialogul si respect orice opinie care ma poate contrazice insa tu esti departe de a convinge in vreun fel de utilitatea comentariului. Deci daca iti propui in vreun fel sa ma lamuresti de ceva sa stii ca sunt deschis sa citesc si texte mai lungi decat comentariul tau. Daca miza asta nu este, atunci nu vad de ce ar trebui sa te lamuresc eu pe tine, dincolo de acest comentariu, de alte lucruri in plus.

      • Regret daca tonul comentariului a fost invreun fel jignitor, nu asta a fost intentia. Am dorit doar sa dau o replica polemica pe masura la titlul articolului tau, deloc inocent de altfel, si, daca vrei, la fel de jignitor. Cat priveste argumentele sunt cel putin 2 probleme aici: 1) inteleg ca este o pledoarie pentru homeschooling, dar in textul tau nu exista argumente care sa sustina aceasta practica (ca sa evitam orice confuzie, desi sunt complet impotriva acestei practici pentru ca este si nociva si anti-democratica, exista totusi cazuri particulare de homeschooling care pot suscita exemple interesante). Argumentele lipsesc, la fel fundamentarea lor: exemple, statistici, practici de homeschooling care s/au dovedit de succes, etc. Fara ele suntem in zona ideologiei pure, care nu ma deranjeaza, dar care nu poate suscita decat o critica a presupozitiilor 2) problema statului si a ecuatiei sale atat cu etatismul, cat si cu socialismul. La aceasta m-am referint cand am spus de „varza” conceptuala si/sau rea vointa.

        Altfel, o ultima observatie: inteleg ca liberarianismul e acum super-moda in plan local (si nu numai) si e foarte cool sa jonglezi cu astfel de idei. Mai trebuie insa si sustinute in mod coerent si concret (cu exemple, etc) ca altfel ramanem la nivelul Patapievici, care in aceeasi carte (Omul recent) se pronunta si pentru homeschooling si pentru pastrarea canonului clasic. Cam penibil, nu crezi?

        • Textul este o pledoare pentru homeschooling ca alternativa la educatia socializata dintr-un motiv foarte simplu. Privesc educatia ca pe un bun economic (opus bunului comun, opus bunului public, opus oricarei fantasme de ordin politico-social care teoretizeaza bunul in alte moduri decat cel real, al individualismului metodologic). Si aici cred ca ne distantam noi. Problema alocarii resurselor, unde eu consider – si putem discuta pe marginea subiectului poate si in alt spatiu – ca statul se afla intr-o imposibilitate naturala de a aloca bine, profitabil. In contextul asta, de vreme ce problema o pun in termeni de bun economic, cred ca locul de distrubutie cel mai bun este doar piata. Total dereglementata. Nimic din sfera argumentelor economice sanatoase (si aici nu incape relativism, sa stii) nu sprijina statul, ca unic furnizor al anumitor bunuri sau servicii. Apoi, problema cu demonstratiile empirice care sa fundamenteze argumentele mele pro-homeschooling este foarte sensibila. Spre exemplu, prin tagma economistilor, sa stii ca stiinta asta determinista (a testului, a dovezii ca merge) n-as putea spune ca se bucura de prea multa sustinere stiintifica. O fi avand in alte stiinte insa in economie nu are pentru ca aici vorbim de dinamism, nu de statism. Extrapolarea fizicii, matematicii sau econometriei in economie este o incercare de a opri realitatea (iti recomand pentru o alta viziune spre exemplu un Hans Hoppe „Certainty and uncertainty: or how rational can our expectations be, sau Rothbard „Statistics destroyed from within). Asadar empirismul nu ne ajuta in judecata. In conditiile astea, realitatea (aceea ca homeschooling-ul nu se poate dezvolta si explic de ce: reglementarile etatice cu privire la parcursul scolar optim, adica cel decis de autoritate) trebuie privita prin prisma unei teorii bune. Teoria buna cred ca te ajuta in acest demers. Daca gandim realitatea prezenta in termenii unei realitati trecute, atunci viitorul oricarei probleme pe care o discutam va avea un spectru restrans de solutii, din moment ce judecata o facem „in functie de cum se intampla acum, sau cum s-a mai intamplat”. Perspectiva vreunei inovatii intelectuale e din start compromisa. Faptul ca homeschooling-ul nu se dezvolta este din cauza (si explic in text) monopolului coercitiv pe care statul il detine nu numai in educatie, ci in multe alte domenii in care ti-ai putea inchipui.

          „problema statului si a ecuatiei sale atat cu etatismul, cat si cu socialismul”

          Exista trei sisteme economice despre care daca vrei putem discuta. Socialismul (absenta proprietatii private si controlul exclusiv al factorilor de productie de catre autoritate), piata libera (proprietatea privata asupra mijloacelor de productie, proprietarul controleaza integral resursele de care dispune) si interventionismul (un sistem mixt, combina proprietate privata cu controlul statului in anumite sectoare). Interventionismul este o forma de existenta a statului. Masurile interventioniste sunt etatiste, ele apartin statului. Statele moderne imbraca forme de interventionism combinat cu socialism (desigur, la un nivel mai restrans dar tot socialism se cheama). Absenta proprietatii private controlate exclusiv de proprietar este socialism. Deci daca universitatile sunt de stat, iar cele private sunt conditionate de licente de functionare, sa fim bine intelesi (nu stiu ce termeni ai proprietatii folosesti tu, dar eu merg pe varianta hoppeana, recomand Ethics and economics of private property, de Hans Hoppe) ca proprietate privata nu exista (si nici aici nu incape relativism). Deci statul modern se regaseste in ecuatii tot mai pestrite, unde socialismul (in sfera economica, acolo unde ma intereseaza si pe mine) se combina foarte frumos cu democratia (ca sistem de guvernare) sau monarhia.

          In ultimul rand, iarasi vad ca ma ironizezi (desi discutia nu are treaba cu asta) aducand in discutie cat de cool este sa fii libertarian si ca e la moda. Nu stiu clar unde locuiesti acum (acum cativa ani stiam) insa daca dai putin prin Romania, ai sa constati ca nu sunt nici pe departe la moda. Moda de obicei este ceva imbratisat de un numar crescand de oameni si o cota a notorietatii zdravana. Libertarienii de care amintesti tu sunt o minoritate in fata unei – ar zice un Aristotel – tiranii a majoritatii. Oricum problema nu e asta. Problema este daca din punct de vedere economic (pentru ca asta ma intereseaza) principiile pe care le sustin au hibe. Bunaoara, dupa ce te ghidezi ca sa devii adeptul unei idei? Daca e la moda sau nu? E un pic ridicol. In economie trebuie distins intre bun si rau. Nu intre vechi si nou. Iar ce-ti propun eu in textul asta nu nici pe departe nou. Te invit sa arunci un ochi peste economisti clasici (Hume, Ricardo, Smith..secol 18-19) si repede ai sa te lamuresti cu privire la izvoarele libertariene.

          Omul recent al lui Patapievici nu cred ca un subiect de discutat acum. De cand raspund eu pentru opiniile sau contradictiile din ideile lui Patapievici? Sau el pentru mine? Nu vad sensul, dar daca tot ai amintit as spune tot cu referinta la cateva idei din cartea amintita, asa cum remarca si autorul, ca traim o modernitate in care opinia minoritatii sau pur si simplu opinia distincta de cea a majoritatii este privita ca revolutionara, reactionara, de cele mai multe ori inabusita pe considerentul absurd al celor multi. Ei bine, cei multi pot gresi. A merge dupa ei e cumva barbar.

          • sunt complet de acord cu Florin. e un articol varza, varza. varza nu doar pt ca nu ofera cel mai mic argument economic dar e varza si argumentativ. ma asteptam ca cel putin propaganda ideologica sa fie facuta de oameni mai bine pregatiti.
            de fapt, asa zisele argumente pt homeschooling (care, de fapt, lipsesc cu desavarsire in articol) sunt o perdea subtire de fum care nici macar nu reusesc sa mascheze ca articolul e o pledoarie pt privatizarea invatamantului. se vede aici: „Nimeni nu este responsabil pentru educația altuia, cu excepția obligației morale pe care părintele o are în fața copilului. Din calitatea educației de a fi un bun economic rezultă și criteriul subiectiv în care aceasta se alocă, adică doar cine plătește beneficiază. Adică opus sistemului actual în care toată lumea plătește pentru educație. Libertatea de a-ți alege educația presupune și libertatea de a nu mai contribui prin impozit la fondurile publice pentru educație. ”

            hmmmm,,, educatia e un exemplu de externalitate pozitiva. se stie foarte bine ca intr=o piata libera (nereglementata) exista tendinta de a se produce cat mai putine produse care au o externalitate pozitiva (utilitatea marginala pt individul care sustine bunul ce are externalitate pozitiva e mai mica decat utilitatea marginala pt societate.) o solutie pt a a avea nivelul optim e sa se ofere subventii pt producatorii de externalitati pozitive. in cazul asta, sa se subventioneze educatia (cei care primesc educatie sa le fie subventionate studiile). in fine, asta e un exemplu de manual de ce educatia trebuie subventionata.
            apoi, iti sugerez sa te uiti peste statistici (nu comentez enormitatea pe care ai spus/o despre statistica!!!) sa vezi nivelul de educatie in tari care au educatie subventionata de stat si tari unde educatia se plateste si nu exista educatie subventionata de stat. apoi verifica in tarile care au si care nu au educatie subventionata de stat urmatoarele: gradul de analfabetism, mobilitatea sociala, etc.
            imi pare rau asta nu e un articol. e o gluma!

  9. Copiii mei invata acasa . E cea mai buna varianta pe care am gasit-o pentru ei . Si motivul este exact acesta :
    ” Problema nu este cu dreptul oamenilor de a poseda aragaze, ci dreptul de a-si face mancare acasa si, mai mult, de a pretinde ca e si mai buna decat cea din oras. ” In special ultima idee .

    Avantajele sunt multiple: nu au nevoie sa stea 5-6 ore/zi la scoala pt. a invata niste lucruri pe care le pot invata acasa in 3 ore , au mai mult timp pentru citit alte carti , pentru sah , pentru catarat in copaci ,pentru a sta de vorba , etc .
    In legatura cu socializarea , se pot intalni in fiecare dupa amiaza cu alti copii , merg la diferite cursuri unde invata (pe langa materia respectiva) sa interactioneze cu profesorul/instructorul , cu alti copii care nu sunt neaparat prietenii lor .

    Atata timp cat am confirmarea oficiala ca din punct de vedere al cunostintelor sunt mai avansati decat alti copii de varsta lor iar din punct de vedere comportamental sunt mult mai „bine crescuti”/ „au cei 7 ani de acasa” (de fapt ceva mai mult de 7 ani , in comparatie cu cei 4-5 ani cat stau de obicei alti copii acasa inainte de a incapea pe mainile altor persoane care preiau o mare parte din responsabilitatea educatiei lor ) .

    Pe de alta parte , nu am spus niciodata ca vor invata acasa pana termina facultatea :)) E posibil ca la un moment dat sa mearga la scoala (publica sau privata , in functie de ” situatia de pe teren ” ) . Dar alta va fi situatia lor in momentul acela .

    Si ca noi sunt multe alte familii .

    • Asa in treacat, cine sa se ocupe de invatatul acasa? Ori cei bogati care n-au nevoie sa munceasca… Or cei saraci, care in heneral n-au serviciu, si probabil nici cunostintele necesare… Or, bunicii… In final, de acord, fiecare sa-si educe copilul cum vrea, dupa posibilitati. Si sa nu uit, da, regii si aristocratii isi educau copiii acasa… Deh, n-aveau de mers la lucru prin corporatiii.

      • Nu putem spune ca suntem bogati . Sotul lucreaza de la 7 la 17 dar cand vine acasa in fiecare zi isi face timp 1-2 ore pt. copii iar la sfarsit de saptamana iesim impreuna la muzee , parcuri , incercam sa petrecem cat mai mult timp in natura .
        Eu lucrez 1/2 norma , cateodata noaptea , ca ziua sa ma pot ocupa de copii .
        Nu e usor , e adevarat , dar incerc sa-mi organizez timpul cat mai bine in asa fel incat sa „impac si capra si varza” .
        Astfel , de exemplu , in fiecare joi de la 9 la 15 am timpul meu personal , in care fac ce-mi place (intalniri cu prietenele , ma ocup de corespondenta , vad un film serios , etc) .
        In afara de asta , avem un grup de prieteni care-si cresc si ei copiii dupa aceleasi principii , astfel incat ne ajutam reciproc .

        • Cum spumeam cunoasterea tacita se dobandeste in general de la un profesor educator. Si asta din cele mai vechi timpuri. Desi poti sa-ti educi copilul acasa nu uita de acest aspect: guru, forum, colegi… De aia e importanta educatia publica fie ea de stat sau privata…

          • Romania are educatie de stat de cel putin 50-60 de ani. Cum se face ca inca exista analfabeti? Cum se face ca „socializarea” pe care e presupusa s-o invete copiii in scoli, duce la batai in scoli, la crime, la folosirea drogurilor,etc? Asta este educatia atit de minunata pe care o promoveaza statul?

      • Ori aceia care nu vor ultimul model de BMW sau vila cu 10 camere. Ori acela care lucra de noapte ca sa aiba ziua libera sa-si educe copiii. Cerceteaza inainte de afirma ceva.

        Oricine poate avea o parere. Punctul important este daca acea parere are argumente valide. Altfel vorbim doar ca sa ne aflam in treaba.

        • Multumesc pentru recomandarea de a cerceta. Am facut-0 deja, atat in jurnale stiintifice cat si la fata locului in occident. Am si facut un proiect pe aceasta tema. Deci, la homeschooling merg in principiu copiii din familii cu problem cum ar fi droguri sau alcolism sau conflicte familiale. Asta la oras…la tara mai sunt cazuri de copii care pracatica asa ceva dar, repet, din cauze de locatie… In societatea vestica in care ma refer si in care a,m trait atat publicul cat si academia sunt foarte reticente la aceasta forma de invatamant…

          Uita-te lanspiru haret la noi, homeschoolingul, desi o alternativa, nu inseamna performanta…

          • Ha, ha. Ma faci sa rid. Nu stiu pe cine ai studiat, dar cu siguranta ca nu pe cei care fac scoala acasa. Cite familii ai studiat? Citi copii ai urmarit si pe cit timp? Sa fim seriosi.

            Nu stiu absolut nici o familie care face scoala acasa pentru ca copiii s-au drogat in scoala publica. (Cum e buna scoala publica atunci daca copiii se drogheaza sau se imbata???)

            Sint peste 2 milioane de copii in America care fac homeschool si nu toti stau la sat sau s-au drogat. Asa ca afirmatii din astea ieftine nu isi au locul intr-o discutie serioasa.

            Apoi sint universitati care cauta copii educati la domiciliu, iar aproape toate accepta acesti copii, netratindu-i diferiti comparat cu ceilalti. Asa ca afirmatia „atat publicul cat si academia sunt foarte reticente la aceasta forma de invatamant…” nu este valida. Mai incearca.

  10. Utopic. Si arogant cat cuprinde. Cine nu crede ca mine, e socialist (vai, ce urat suna..)

    Si, in foarte multe locuri, complet lipsit de logica

    Ia uite:
    „Problema nu este că părinții nu au timp (lăsând la o parte că afirmația este după ureche), ci că aproape jumătate dintr-un an ei sunt nevoiți să muncească pentru a plăti statul”

    Ma lasi, nene.. De asta nu isi educa parintii copiii, ca nu au timp. Sa zicem ca, prin absurd, de maine orice om ar munci in tara asta 20 ore pe saptamana (dar oare e posibil asa ceva? acum 100 de ani se munceau in medie 80 de ore pe saptamana, acum 40, dar tot e prea mult ). CAT LA SUTA DINTRE PARINTII DIN ROMANIA POT ASTAZI SA SE OCUPE CU PREDAREA NOTIUNILOR DE GRAMATICA SAU GEOMETRIE LA NIVELUL CLASEI A 6-A? Sau informatica? Sau engleza? Sau chimie?

    Taicutzule, si acum 2000 de ani si tot existau unii care ii strangeau pe altii langa ei si ii invatau una si alta. E utopic sa creada cineva ca la nivelul de dezvoltare actual al societatii o sa stea parintii cu tine pana la 18 ani ca sa te invete toate cele.

    Fara suparare, asta e o miscare de salon a unor indivizi cu studii superioare si cu timp din belsug.

    Le doresc succes (sincer!).

    Parerea mea de non-socialist (asa ma cred eu in prostia mea) este ca, daca sunt astfel de oameni care vor asta, sa li se dea voie sa faca si asta. Doar sa aiba posibilitatea sustinerii unor examene de echivalare, daca vor sa aiba acces si la cartoanele care „fac societatea sa ii accepte”.

    Si pot sa bag mana in foc ca in urmatorii zeci de ani o sa discutam tot de o minoritate. Da minoritate, minoritate.

    Solutii utopice pentru a corecta un sistem de educatie care merita cu adevarat corectat. Cel putin, in cazul Romaniei, e de corectat din belsug.

  11. parintele vrea ce-i mai bun pt copil, deci ii scolim acasa? pai eu tin cel mai mult la sanatatea mea, dar tot ajung pe la spital din cand in cand!
    se numeste societate. in speta, ne grupam pentru un scop comun, acela de a ne creste copiii cat mai bine posibil.
    solutia in acest caz nu este sa renuntam la societate, ci sa eliminam din aceasta societate acei membri ca nu respecta scopul comun, in cazul de fata cadrele didactice care nu-si fac treaba.

    • mentionez ca sunt profesor, asadar ati putea considera parerea mea partinitoare. dar nu este asa – este mai degraba rezultatul unei constatari, o privire „din interior”, uimita si socata.

      problema pot fi si cadrele didactice, evident. dar calitatea acestora nu s-a schimbat de cand am terminat eu liceul si pana astazi. si atunci erau profesori de toate felurile. ce s-a schimbat, insa, si a tras incredibil de mult in jos invatamantul, a fost modalitatea de admitere a elevilor in invatamantul de toate nivelurile. desi scoala musteste de „testari”, „examinari”, „capacitati”, „evaluari”, singurul examen real, eliminatoriu si dur este proba la matematica din cadrul examenului de bacalaureat. si, eventual, daca facultatile nu o duc chiar scartait de tot, ceva examene de pe parcursul facultatii. desi experienta imi spune ca, numai cu perseverenta, puteai termina facultatea indiferent de performante. asadar, un singur examen, si acela aplicat numai unei parti a „elevilor” – pe parcursul a 12-15 ani de invatamant.
      de cand la facultati nu se mai da admitere, ci se intra „pe dosare”, notele sunt folosite in invatamantul pre-universitar exclusiv ca „probe la dosar”. in plus, tot notele sunt folosite pentru diferite burse sociale – situatie, din nou, aberanta. rolul lor in auto-evaluarea sau motivarea elevilor nu mai exista. repetentia a disparut aproape complet, exmatricularile asijderea. oficial, ele exista in continuare, dar atunci cand un „liceu teoretic” este obligat sa primeasca absolventi de gimnaziu cu media 3 la examenul de capacitate, evident ca nu i se va permite sa-i lase repetenti in masa cu prima ocazie.
      in rezumat, invatamantul actual este caracterizat de:
      – note marite cu pana la 4 puncte
      – lipsa standardelor
      – lipsa disciplinei si violenta extrema
      – lipsa examenelor
      – lipsa autonomiei si a statutului
      – netransparenta, perpetuarea „regulilor” la nivel informal, a practicilor neoficiale, a coruptiei.

      pentru copii, cea mai daunatoare este, probabil, violenta. expunerea copiilor la violenta prin admiterea si pastrarea in institutiile de invatamant a ORICARUI elev indiferent de comportament este, in opinia mea, criminala. in plus, desi oficial invatamantul este obligatoriu pana in clasa a X-a, elevii cu nivel incredibil de scazut trec, totusi, in clasele superioare si chiar isi iau examenul de bacalaureat.

      celor ce isi imagineaza ca aceasta situatie este promovata fix de profesori le recomand sa verifice situatia pe propria piele. eu am facut lucrul asta pe cont propriu. m-a costat mult stres si multa revolta, dar macar stiu cum arata lucrurile de fapt.

      solutia urgenta nu este in nici un caz homeschooling-ul (un produs de lux), ci constientizarea la nivel national a problemelor. pentru ca perpetuarea de catre stat, respectiv minister a acestei situatii este, cum am spus, criminala.

      • Foarte bine reprezentat… Homeschooling-ul nu este o solutie, poate doar una extrema. Iar nu inteleg de ce autorul ideologizeaza aceasta problema si mai si insista. Inainte de a „ideologiza” trebuia gasit un raspuns la probleme mai pragmatice:

        – Este homeschooling potrivit pentru toti? Poate deveni un model de masa sau doar o exceptie?
        – Sunt parintii si educatori si profesori in acelasi timp??? Au ei cunoastintele necesare???
        – Isi pot permite multi, dpdv al resurselor de timp si intelectuale, sa adopte acest model???

        Si ca sa nu va lasati prostiti de o asemenea alternativa, va dau un exemplu din viata mea reala. O fetita de 7 ani a fost data la o scoala de limba engleza (intensiv) de pe la 4 ani. Stie ceva engleza nu spun nu. O alta fetita de o aceeasi varsta a emigrat intr-o tara vorbitoare de limba engleza. Dupa un singur an s-a reintors in Romania… Putea sa-i predea lectii de engleza fetitei ramase acasa. Concuzia, mediu, socializarea, profesorul, inseamna enorm in procesul educational…

        PS: Asta nu inseamna ca nu trebuie sa luptam pentru a scoate invatamantul romanesc din negura in care a intrat…

        • Prea multa vorba…

          E foarte simplu: cine vrea sa-si educe copilul acasa, sa aiba voie s-o faca, atat timp cat copilul trece niste teste anuale,
          dovedind astfel ca nu e lasat de izbeliste. Teste care sa nu se bazeze pe mai mult decat programa scolara in vigoare,
          si sa fie administrate cu buna credinta.

          ATAT.

  12. este un articol mult prea patimas pentru o problema ce ar trebui analizata pragmatic. nu vad ce rost au aici „etatizarea”, „socialismul” – mai ales asta din urma =))
    statul se ocupa cu „formarea” cetatenilor docili in orice tip de stat – fie el socialist, capitalist, comunist, totalitarist, teocratic sau democratic… cumva, cumva, reuseste el.

    lucrurile ar trebui sa fie mult mai simple – de facto, chiar sunt :D in Romania, invatamantul este obligatoriu numai in teorie – dovada: majoritate covarsitoare a copiilor tigani, care nu sunt trimisi la scoala… desi cu siguranta nu intra nici la categoria homeschooling.
    statistic vorbind, numai sub un procent din familiile romanesti ar fi capabile sa ofere copiilor lor educatia necesara – din motive de bani, timp, cultura, aptitudini. nu ai cum sa creezi educatia din nimic – iar adevarul asta este, paradoxal, valabil si in cazul vreunui homeschooling ad hoc, si in cazul invatamantului de stat, care s-a auto-anihilat in ultimii ani.

    la modul ideal, ar exista suficiente avantaje ale invatamantului intr-o institutie de invatamant: varietatea abordarilor, socializarea, constituirea sinelui social, prieteniile etc. de asemenea, am putea detecta cateva avantaje si pentru homeschooling – gradul mai mare de intelegere, rezultatele mai bune in invatare, originalitatea…

    visez de ceva timp la un invatamant cu cate 10 elevi in clasele (majoritare!) problematice, cu clase fluide, cu accent pe disciplina si gandire, iar nu pe indoctrinare. nu cred ca statul este, in sine, o piedica in calea acestui lucru. stiu ca Elvetia este un stat care investeste imens in invatamantul sau, si este un mare privilegiu pentru studenti straini sa ajunga sa invete acolo.

    cred ca homeschooling-ul ar trebui sa fie o posibilitate, dar nu in conditiile actuale: in conditiile in care ceea ce se numeste „curriculum” prezinta atatea anomalii atat pentru institutiile private de invatamant, cat si pentru cele publice, solutia ar fi scuturarea acestui „curriculum”, iar nu pur si simplu o alta tatonare sortita esecului. doar daca nu revenim la populatia, structura, situatia si populatia de acum vreo doua secole, homeschooling-ul se va adresa exceptiilor, iar nu majoritatii. iar intr-un moment de criza al invatamantului romanesc in general, este nevoie de solutii serioase, nu de evadari.

    btw, nu cunosc prea multe in domeniu, dar m-ar interesa care este statutul invatamantului preuniversitar particular in Romania. acesta cred ca ar putea fi o alternativa, personal s-ar gasi usor la cati profesori sunt, si, eventual, cei ce isi vor duce copiii la un liceu particular, ar putea sa nu mai plateasca o parte din contributiile obligatorii. de altfel, singura modalitate in care invatamantul romanesc ar iesi din noroi ar fi autonomia unitatilor de invatamant. si prin autonomie nu ma gandesc deloc la controlul de catre parinti, politicieni locali si alti „actori”. dimpotriva, ma refer la selectarea elevilor, impunerea propriilor standarde, eliminarea violentei din scoli.

    p.s. nu pot sa nu remarc caracterul de „campanie” al acestei noi dezbateri. in locul aiurelilor cu socialismul si etatizarea, as prefera argumentele reale. altfel, nu pot decat sa banuiesc interese meschine in spatele unui subiect care ar putea fi privit si realist.
    personal, ma ingrozesc la gandul ca al meu copil va ajunge cat de curand in scolile patriei. si, in acelasi timp, vad avantajele reale ale educatiei sale intr-o gradinita, ale colectivitatii, ale activitatilor. vad, si asta-mi place si mai mult, nivelul asemanator al copiilor din acea gradinita, dupa cum am observat si cu totul alte trasaturi la grupuri de copii din alte medii educationale. asadar, educatia se poate face chiar si in scoli, gradinite, fie ele de stat sau particulare. chiar si noi am trecut, probabil toti, prin invatamantul romanesc de stat. si totusi nu suntem toti spalati pe creier sau indobitociti.

  13. E o idee. Comparatiile cu ce se intampla in vest nu sunt prea relevante. Acolo educatia este puternic impregnata de obiectivul socializarii. La noi inca se pune accent pe informatie. Informatia se poate obtine si din carti, sau dela parinti pina la un anumit nivel. In consecinta de ce sa trimit odrasla la scoala daca am posibilitatea sa ma ocup de el acasa. oricum la scoala nu socializeaza, sau mai bine zis nu socializeaza in sens pozitiv (eventual se lasa influentat de diverse gasti) Si atentie ma ocup de el cu responsabilitatea de parinte, nu cu cea de invatator prost platit oricind gata la o spaga si o greva mica. Sigur sistemul are si dezvantaje, dar daca pui in cumpana dezavantajele sistemului de invatamint public din Romania, cred ca iesi mai bine cu scoala de acasa.
    Sa nu uitam ca invatamintul public este creatia epocii moderne si avea ca obiectiv crearea de indivizi supusi statului, patronului, in conditiile in care parintii erau plecati sa munceasca zi lumina pentru acelasi stat sau patron. Lucrurile au mai evoluat, si ar fi bune sa le vedem in diversitatea lor.

  14. @Cristina

    Copii se drogheaza si la Harvard si la Yale si la Sorbona si la Bocconi si la Oxford… Si pentru aia gasesti destule „genii” pe acolo…

    Doar n-o sa-ti educi copilul tainandu-l izolat acasa cu mamica si taticul???

    Fiecare gandeste cum vrea. Eu prefer paradigma profesor-elev, guru-discipol precum in Grecia antica, am dreptul…

    Dupa cum bine cunosti, foarte multi tineri care merg la Ivy League provin din anumite licee, restranse ca numar… N-am spus toti, vorbim aici de probabilitatea de a intra.

    Personal cunosc doar tineri cu homeschooling care au ales aceasta solutie din disperare, lene, lipsa de integrare, proasta performanta scolara. N-am facut din experienta mea o lege universala. Repet, din experienta mea…

    Dar… Ce copil ar vrea sa studieze acasa cu mamica si cu taticul in loc de a studia cu un specialist, un profesor, si alaturi de copii de varsta lui cu care poate interactiona.

    Repet, fiecare poate crede ce si cum vrea. Intotdeauna cand crezi ceva gasesti si argumentele (literatura de specialitate, peer-rewied, etc.). Eu, cum spunea, merg pe metoda socratica a dialogului profesor-elev…

    • Pleci de la premize gresite. Harvard, Yale, etc…nu scot genii. Ei accepta genii, acestia ducindu-se acolo pentru hirtia/diploma pe care o pot folosi in inaintarea carierei.

      Apoi alta premiza gresita de la care pleci si care dovedeste ca nu ai studiat alternativa homeschool este ca presupui ca un copil educat acasa este legat cu lantul de masa de bucatarie. Din nou, mai informeaza-te.

      Alta premiza gresita este aceea ca un copil educat acasa nu poate studia cu un specialist in domeniu. Sa fim seriosi, unui copil la clasele primare ii trebuie un specialist in matematica, cind acesta abia invata adunarile/scaderile/inmultirile/impartirile? Sint multe posibilitati in care un copil poate invata cu profesori cu un degree intr-un anumit domeniu, dar daca ai fi cercetat cu adevarat, ai fi stiut deja acest lucru.

      Sint destui copii care vor sa invete acasa, precum sint si destui parinti care vor sa si-i educe. De ce nu le este dat acest drept, drept recunoscut si de Constitutie?

      Nu spune nimeni ca educatia la domiciliu sa fie obligatorie pentru toata lumea, dar de ce nu le este dat voie parintilor care vor acest lucru, s-o faca? Pentru ca asa cum spune si autorul articolului, o gindire socialista vede statul ca raspunsul la toate, statul stie ce este mai bine pentru fiecare. Statul nu este interesat de educatia copiilor, altfel ar face tot posibilul sa ofere totate formele de invatamint posibile, ci este interesat de controlul societatii controlind mintea copiilor. Libertatea intelectuala a copiilor si a parintilor este incalcata, pe linga dreptul parintilor de a-si educa copiii conform propriilor convingeri.

      Metoda socratica se poate aplica nu numai in situatia profesor-elev, ci si in situatia parinte-elev…Sau crezi ca un parinte nu stie sa puna intrebari????

      Citeva exemple anedoctice din viata ta nu pot face regula ca ceva nu merge. Altfel am putea spune ca nimic din lumea asta nu merge, doar pentru ca exista citeva esecuri.

      • Eu am spus ca tinerii care merg la Ivy League provin de la anumite licee foarte specializate.

        Un copil poate studia acasa cu un „specialist” doar daca parintii au bani sa plateasca acel specialist, imi inchipui nu foarte ieftin… Regii se educau asa, acasa, la palat, si recunoasc cu rezultate excelente…

        Di nou remarc ideologizarea discursului. Ce are stanga sau dreapta de-a face aici??? Crezi ca dreapta e mai buna ca stanga in aceasta problema??? Crezi ca asta e o problema ideologica? Si cred ca n-ai nimic impotriva ca unii sa aprecieze mai mult „sistemul suedez” sau german sau francez decat pe cel american…

        Da prefer invatamantul socratic intre profesor si elev. Parintle nu poate preda orice fara a cadea in amatorism… Pe de alat parte cu totii facem lectii acasa suplimentar cu copiii. Nu exclud homeschooling-ul pana la un anumit nivel (foarte jos dupa mine, poate clasa intai), acesta poate ajuta, este complementar invatamantului serios.

        Suntem aici pe un forum de discutii libere. Scuze dar chestia asta cu „cunoasterea anecdotica” e putin depasita. Nu suntem aici sa facem o ANOVA su cine stie ce alte metode statistice sofisticate pentru a avea o discutie decenta…

        Personal sunt satul de homeschooling-ul practicat de etnia roma de-a lunngul veacurilor…

        Si nu uita de cunnoasterea tacita…

        „Another disadvantage of home schooling is the cost. Parents who choose to home school, as opposed to free public schooling, are primarily responsible for purchasing the curriculum needed, which can cost, on average, approximately $400 per child each year. This includes costs for field trips, computer software, and materials for projects, as well as the many other resources available to parents. The cost is even higher for those families in which one parent has given up his or her full-time job to home school. For those families who had previously relied on two incomes, this can be a serious disadvantage.

        In addition to the additional financial burden of home schooling, another disadvantage of home schooling involves the development of social skills. Most home schooling parents are glad to get their children out of the not-so-positive social environment of age-segregated classrooms, but this means that they are now responsible for the social development of their children. Social skills are learned through everyday interactions, such as trips to the supermarket, libraries, malls, parks, church, field trips, and visiting with neighbors. These ways alone are not completely sufficient for teaching a child proper social skills. All children need to learn how to have relationships with their peers, and home schoolers are sometimes at a disadvantage in this area because they do not have as many opportunities for forming friendships. This is not necessarily a problem for most families, but it takes more effort for home schooling parents to be diligent in making sure their children have ample opportunities to be with other children. Most communities today offer home school support groups within driving distance for almost all home schoolers; these groups usually schedule times weekly or monthly to get together for „park days,” home school skate groups, and even gymnastics or swimming classes designed especially for home schoolers. „

        • Nu neaparat vin de la licee specializate. Dar universitatile Ivy sint private, dovada ca statul nu poate scoate o educatie de calitate.

          Da, este o problema ideologica: libertate vs. tiranie. Omul liber sa invete anumite lucrui vs. ceea ce vrea statul sa invete. Control. Aici este vorba de control, nu de educatie.

          Si ce este gresit cu faptul ca parintii vor sa-si preia responsabilitatea de a-si educa copiii? Ce-i daca este mai greu? De cind trebuie sa ne dam inapoi de la a face un lucru doar pentru ca este greu?

          Toate discutiile despre homeschool vs scoala publica pleaca de la definitia educatiei. Fiecare defineste educatia diferit. Pentru fiecare a fi educat inseamna un lucru diferit. Ceea ce nu inteleg, de ce definitia unora trebuie bagata pe gitul altora. Sint satula sa mi se impuna standardul statului, sa mi se spuna ce inseamna un copil educat si sa mi se spuna ca cineva de la minister stie mai bine decit mine care sint visurile copiilor mei.

          • „dovada ca statul nu poate scoate o educatie de calitate”? nu exista vreo dovada pentru o asemenea generalizare. este pur si simplu o generalizare prosteasca. exista nenumarate cazuri de educatie de calitate in sistemul de stat. pentru simplul motiv ca „statul” nu este o entitate abstracta si neaparat malefica.
            educatia este facuta de oameni. daca esti indeajuns de inteligent incat sa elimini aberatiile dintr-o programa, poti face/ primi educatie si la stat. iar daca parintele este imbecil, va crea la randul sau imbecili.

            am spus: nu ma opun homeschooling-ului ca idee. dar statistic, el va ramane la nivelul de exceptie, astfel ca nu-l putem opune sistemului de invatamant clasic, fie el public sau privat. dezavantajul incalculabil al homeschooling-ul este ca priveaza copiii de mediul scolar, iar nu atat de cunostintele transmise la scoala. pe cat de daunatoare este politica actuala romaneasca de a pune elevi brutali in clase de elevi obisnuiti, pe atat de paguboasa este si cresterea intr-un turn de fildes a copiilor. iar calea de mijloc nu ramane pe terenul homeschooling-ului.
            in ultimul rand, nu trebuie neglijat si faptul ca influenta parintilor este intotdeauna mult mai mare in personalitatea copilului decat cea a profesorilor, colegilor, prietenilor. si nu intotdeauna ea este buna. nu militez, evident, pentru regimul spartan :D, dar in situatia in care homeschooling-ul ar fi adoptat pe scara larga riscurile pentru derapaje in educatie ar fi inca mai mari decat in cadrul educatiei in colectiv.

          • dar in situatia in care homeschooling-ul ar fi adoptat pe scara larga riscurile pentru derapaje in educatie ar fi inca mai mari decat in cadrul educatiei in colectiv.

            In State este lasat sa fie adoptat pe orice fel de scara, si este adoptat de oricine doreste. Cum se face atunci ca nu exista derapaje, ci exista dovezi ca acesti copii sint mai bine pregatiti, si academic si phsihic?

          • mai multi decat cei ce urmeaza scoli normale? nici vorba :D

            qed

            oricum, Statele Unite sunt un ghiveci teribil, si nu cred ca sunt multe locuri in lume unde sa gasesti populatie ma exotica si mai pestrita.

          • oricum, am mai spus deja: intr-o discutie despre sistemul de invatare discursurile patimase nu-si au locul. vrei homeschooling? iti iei copilul si mergi undeva unde acest lucru este posibil. trecand peste aspectul jenant ca in Romania poti sa faci cam ce te taie capul si tot nu patesti nimic – avand in vedere ca zeci de mii de copii nu sunt scolarizati, nu cred ca poti pati ceva daca aleg sa-ti scolarizezi copilul acasa.

            dar, la fel cum homeschooling-ul pare sa nu fi daunat, dupa cum spuneti, nici invatamantul normal nu dauneaza. ce se intampla in momentul de fata in invatamantul romanesc nu se incadreaza in categoria „normal”, evident. dar asta este o alta discutie, care merita mult mai multa atentie decat cea despre homeschooling, pentru ca priveste majoritatea, iar nu cazurile izolate.

          • Invatamintul public se numeste „normal”??? Si nu dauneaza??? Ha, ha, ha. Asta e cea mai buna gluma pe care am auzit-o!!!

            Un invatamint care promoveaza ideile socialiste, un invatamint in care nu exista un Absolut, un invatamint in care se promoveaza viciile umane si se incalca drepturile omului, etc. nu dauneaza? E considerat normal??

            Atunci sa nu ne mai plingem de situatia Romaniei si nici de sistemul de invatamint!! Totul este exact asa cum trebuie sa fie.

          • generalizati nepermis. ce legatura are ORICE invatamant cu socialismul? am trecut si eu prin 17 ani de scoala si am cunoscut multiple variatii ale sale. de fapt, nu exista aproape nici o legatura intre diversele posibilitati de educatie – publica. cand ai de a face cu indivizi exceptionali, totul depinde de om, cunoastere, inspiratie, iar libertatea este foarte mare.

            pe de alta parte, nu sunteti intru totul sincera – pe blogul dvs, sau cel spre care trimite semnatura dvs, sunt suficiente trimiteri la scientologie – o alta ideologie, asadar, care razbate si in postarile dvs aici.
            astfel ca avem o dezbatere socialism – scientologie? pe cine intereseaza aici, in Romania, asemenea chestiuni?

  15. Inteleg avantajele teoretice ale homeschooling asa cum am incercat sa inteleg argumentele teoretice ale comunismului.

    Din pacate practica ridica vreo cateva probleme destul de complexe:
    1. sunt parintii cei mai indreptatiti sa traseze drumul in viata al copiilor? au capacitatea sa le descifreze talentele si sa-i incurajeze sa mearga pe drumul cel mai potrivit? Este bine stiut ca de cele mai multe ori parintii incearca sa impuna copiilor ceea ce-si doresc, ceea ce au vrut si nu au putut, sau pur si simplu ii folosesc ca ajutor in treburi. Dupa caz si nivel de educatie.
    2. homeschooling nu presupune o educatie inovativa conform unor reguli aleatoare ci in principal se supune aceleiasi autoritati publice care cere respectarea unei anumite curricule pentru a recunoaste pregatirea. Care e atunci diferenta intre invatatul de acasa si cel de la scoala?
    3. cine va preda copiilor lectiile de specialitate? am mari dubii ca doar parintii, caz in care e de discutat ce se intampla cu marea masa de parinti cu studii putine.
    4. unde vor face copiii lectiile experimentale, cum ar fi la chimie, fizica etc.?
    5. ce facem cu partea de integrare in societate? e bine stiut ca scoala are si aceasta latura educativa. Cu toate dezavantajele de rigoare, copiii invata cum sa-si gestioneze viata in comunitate, cum sa se fereasca de cei rai, cum sa gestineze conflictele, cum sa respecte termene, cum sa suporte consecintele unor performante sub cerinte etc. etc.
    6. scoala are rolul de a pregati copii conform cerintelor societatii (nu e cazul neaparat in Romania de azi) si conform unor proiectii viitoare. Scoala este in principal reactiva la provocarile urmatoare si materiile sunt adaptate regulat la ceea ce se prevede in economie si nu numai. Parintii pentru ce-si pregatesc copiii?

    ma opresc aici desi ar mai fi cate ceva de spus.

    Cristina: As fi curios sa aflu mai multe amanunte despre cum fac copiii tai homeschooling: daca locuiesti intr-un oras, cati ani au copiii, ce studiaza acasa, cine le preda si daca vor face homeschooling pe toata durata de studiu.

    • Sint foarte multe de spus despre acest subiect, dar daca nu exista o deschidere in aceasta privinta, este foarte greu sa aduci argumente, pentru ca exista prejudecati.

      1. In primul rind trebuie stabilit ca copiii apartin parintilor si nu statului. In general, parintii sint mai interesati de binele copiilor lor decit ar fi un guvern. De aceea parintii ar trebui sa fie aceia care traseaza drumul in viata copiilor lor, nu un stat care habar nu are de visurile individuale ale unui copil. Intr-o societate socialista, in care un parinte este conditionat sa creada ca doar statul stie ce este mai bine pentru un copil, acest lucru ar fi greu de argumentat.

      2. Depinde de tara, dar in SUA scoala acasa este libera de interventia guvernului federal. Chiar si scolile publice ar trebui sa fie, legile educatiei ar trebui date de state. Dar, in general, fiecare parinte alege ce curicula vrea si stabileste ce standard vrea. Statul nu isi impune standardul. Un parinte interesat ca copilul sau sa fie acceptat la o universitate isi pregateste copilul conform standardelor cerute de acea universitate, nu de vreun guvern/minister al educatiei. Ceea ce se si intimpla la ora actuala.

      3. Studiile de specialitate se pot preda in diferite feluri. In primul rind, odata cu manualul elevului, vine si cel al profesorului. Daca parintele este dispus sa invete lectia, are aceasta posibilitate. Apoi manualul elevului ii explica elevului la nivelul lui, asa ca de multe ori se poate invata lectia astfel. Apoi exista grupuri de parinti care fac scoala acasa, unii au terminat o facultate cu un degree in biologie, si isi pune la dispozitie cunostintele pentru acei parinti care nu doresc sa invete lectia, sau nu pot. Alta posibilitate ar fi, ca un grup de parinti sa vorbeasca cu profesori de la anumite universitati ca sa se intilneasca in anumite locuri (de obicei o biblioteca, sa intr-o sala a bisericii) si sa predea materia respectiva. parintii au voie sa stea in clasa si urmareasca ce se invata si cum sa-si ajute copilul acasa.

      4. In cei 12 ani de scoala ai mei nu am facut nici un experiment, deci nu pot sa spun ca am o educatie adecvata, corect? Dar experimente se pot face si acasa, exista destule experimente explicate pe intelesul tuturor. Apoi se pot face la clasele unde copiii pot fi inregistrati sa participe. Sint foarte multe oportunitati, doar timp sa fie.

      5. Se poate aplica fiecare din aceste si in invatamintul la domiciliu.

      6. Fiecare parinte isi pregateste copilul conform propriilor convingeri. In cazul meu, eu vreau ca copiii mei sa fie vazuti ca o comoditate la bursa de valori, unde sint indoctrinati in scoala pentru a deveni viitori angajati, viitorii platitori de taxe.

      Da, locuiesc intr-un oras cu peste 5 milioane de locuitori (ha ha, nicidecum un sat aruncat pe vreun munte), am doi copii de 9 si 17 ani, si facem homeschool de 6 ani. La anul fata cea mare va absolvi liceul, cu cea mica mai avem citiva ani. :) Ce studiaza si cine le preda este o gama variata, explicata mai sus. Unele materii le predau eu, altele le face cu alti parinti specializati in domeniu, iar altele cu profesori universitari dar care predau materia aprobata de mine.

  16. N-am intentia de a face acum ‘literature review ”

    Homeschooling must now be considered a legitimate venture (Taylor,
    1997). The practitioners represent a cross section of society; it is not a fringe
    group (Knowles, 1988). However, the future of homeschooling depends on
    several factors. Now that all 50 states are putting fewer legal obstacles in the
    way of homeschoolers, the future of the movement depends on the continued
    academic and socio-emotional success of the children it produces, the continued
    commitment of the parents who sacrifice their time, effort, and money, and the
    availability of other options for their children’s education (including reformed
    public schools and emergence of a variety of private schools) (Clark, 1994;
    Lines, 1987).
    Lines (1987) is probably correct when she states that public school
    educators have two choices when it comes to homeschools. They can choose to
    keep the doors of the public schools closed to homeshoolers, or they can
    develop mutual trust and begin to work together to ensure well-educated
    children in their community. There are many activities in the public schools in
    which homeschoolers would like to participate, such as extracurricular activities (Phi
    Delta Kappa, 1998). Both the National Education Association and the National
    Association of Elementary School Principals have gone on record opposing
    homeschooling for a variety of reasons such as lack of social interaction, lack of
    a full range curriculum, and unqualified instructors (Clark, 1994). Public school
    educators have tended to take homeschooling as a personal reproach (Knowles,
    1988) and that defensiveness must be overcome if a positive working
    relationship between homeschools and public schools is going to be realized.
    Ray’s (1988) question regarding whether a large group of individualists
    who have been homeschooled will ultimately be good for our democratic society
    remains a concern. Good longitudinal research is needed to answer this
    question.

  17. Salut,
    Consider ca discutia pornita este „revolutionara” pentru societatea romaneasca, fiindca abordeaza una din problemele cele mai delicate ale lumii contemporane. Deci, salut ideea cu deosebit respect.

    Legat de cele deja enuntate, cred ca ambele tabere au adus argumente valide pro si contra, dar se subliniaza prea putin faptul ca ne este incalcat un drept constitutional; sau ne este impus intr-o forma care mai degraba il incalca.
    Copii au dreptul la educatie zic Constitutia, Drepturile Omului, dar ele mai adauga:

    „2. Învatamântul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si întarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale.
    El trebuie sa promoveze întelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase, precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentinerea pacii.
    3. Parintii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învatamânt pentru copiii lor minori.”

    Problema este daca scoala de stat romaneasca data ca drept(si nu obligatie) contribuie la indeplinirea punctului 2, iar factorului decizional in aceasta privinta este Parintele nu Statul.
    Juridic vorbind aici se incheie discutia.

    Ca optiune personala argumentele au fost date de fiecare in parte. Optiunea mea ar fi homeshooling-ul, fiindca nu sunt multumit de educatia primita in scoala de stat – pe care nu am parasit-o de mult. Motivele:
    – profesori slab pregatiti; neinteresati; cu mentalitate comunista. exista si exceptii cam 5% intalnite de mine.
    – programa scolara neadaptata la nevoile sociale; lipstia de interdisciplinaritate si interactiune.
    – program extensiv, obositor si neperfomant: atentia unui copil poate fi greu captata mai mult de 15 – 30 min.

    Inca o data respect tuturor celor care isi argumenteaza o opinie, celorlalti toleranta.

  18. @Cristina

    Nu este deloc o problema ideologica, doar mintile indoctrinate pot spune asa ceva! Innlocuirea statului cu corporatiile n-aduce nimic bun societatii…

    Nu-mi spune ca toata Europa e inapoiata pentru ca nu adopta modelul american. Si in America mai mult de jumatate din universitati sunt de stat… Cum spuneam prefer „modelul suedez” celui american… Si ca sa aduc vorba numai de sistemul de sanatate american. Americanii cheltuie 7000$/om in sanatate spre deosebire de europeni, canadieni, neozelandezi, etc. care cheltuie doar 3000… Cu rezultate nete in favoarea acestora din urma…

    Copiii nu sunt proprietatea parintilor asa cum nu sunt nici ai statului… Cei mai multi dintre parinti nu pot oferi o educatie solida din lipsa capitalului de timp si intelectual… Si este si ineficient… Fireste ca parintii contribuie la educatia copiiilor substantial. Dar mediul ii finiseaza, profesorii si colegii, etc. Asa si eu pot sa joc singur tenis la mine-n curte. Pot chiar sa fiu campionul lumii nejucand niciodata cu Nadal sau Federer…:)

    Repet, nu este deloc o problema ideologica. Europa, asa mai socialista cum e ea, isi arata calitatile in multe domenii (i.e. sanatate)… In rest, homeschooling-ul (alaturi de cottageschooling-ul, neighborhoodschooling-ul, familyschooling-ul, friendschoolinng-ul si alte derivate) are rolul ei deloc de neglijat… Dar complementar si substituent….

    • Imi spui si mie cum este inlocuit statul cu corporatiile in homeschool?? Statul este inlocuit cu parintii, nu cu corporatiile, pentru ca nu corporatiile imi educa copiii.

      Din nou, titlul articolului are valoare de diamant!!! Cineva indoctrinat cu propaganda socialista nu poate vedea ca nu este de datoria statului sa educe copiii. Parintii au datoria sa dirijeze educatia copiilor lor!! Ba da, copiii apartin parintilor, pentru ca ei le-au dat nastere! Atunci cind ministerul (ne)educatiei sau ONU da nastere la copii, abia atunci au dreptul sa spuna cum pot fi acei copii educati. Pina atunci, parintii si numai parintii, au acest drept. Ca statul FURA acest drept, e una. Dar asta nu-l face corect moral. Scoala publica controlata de stat, prin definitie, este un lucru socialist.

      Ha, ha. Nici nu are rost sa deschidem discutia despre sistemul de sanatate SUA – Europa. Indoctrinarea continua dupa cit se vede. Gindire logica? Pentru ce?

      Colegii finiseaza copiii?? Nici macar nu are sens: copiii, necivilizati si nesocializati, merg la scoala sa se civilizeze si sa se socializeze. De la cine? De la ceilalti colegi nesocializati? Cum se „socializeaza” printre cei nesocializati??

      Ca si parinte, vreau sa-mi echipez copiii sa stie sa se comporte in societate, sa fie pregatiti pentru viata de adult. Nimeni nu da masina sa o conduca unui copil de 6 ani. Nimeni nu da un avion pe mina unuia de 10 ani. De ce? Dar trimitem copiii in „societate” fara ca ei sa fie pregatiti sa-i faca fata. Foarte inteligent :(

      • e a doua oara cand spuneti lucrul asta. prima oara m-am limitat in a interpreta aceasta sintagma legal. dar incep sa-mi pun intrebari. copiii nu sunt proprietatea nimanui. ca trebuie sa ai grija de ei – asta este altceva. dar copiii nu sunt proprietate.

        iar indoctrinare nu vad decat la dvs si la cel ce a scris articolul tunand si fulgerand impotriva etatizarii. in rest, nu vad pe nimeni aici indoctrinat de teoriile socialiste…
        scoala este perfectibila, si exista si in ipostaze aproape ideale – am vorbit despre invatamantul elvetian, apoi Sorbona si alte universitati de elita.
        de cealalta parte, statistic, homeschooling-ul este imposibil de aplicat la nivelul intregii populatii. sa-l propui ca solutie universala este ca si cum ai propune o secta in locul unei biserici – adica ai vrea sa inlocuiest o institutie cu o groaza de neajunsuri cu ceva potential periculos si cu grad mult mai mare de reactivitate.

        homeschooling-ul poate fi aplicat la nivel individual – destui dintre noi am visat la jocul cu margele de sticla al lui Hesse, sau la idealul scolii din Atena. dar nu stiu cati oameni au fost efectiv traumatizati de scoala. insa, in doar un an de predat, am vazut suficienti copii distrusi de medii familiale oribile. si acolo, probabil, copiii „apartineau parintilor”. ca si „muierea barbatului”… vi se par consideratii iesite din contextul discutiei? – pai asta este contextul in Romania actuala. de asta avem nevoie inmiit ma mult de o regandire a sistemului de invatamant decat de un lux precum homeschooling-ul.

      • @Cristina

        Continuati sa purtati discutia pe taramul ideologic… As spune ca intrati deja in domeniul fanatismului si cred ca acest forum de discutie impune o tinuta intelectuala mai decenta…

        Nu are rost sa facem acum teoria statului… Acesta, fie ca se numeste cetate, politie, sau societate isi are rolul sau bine determinnat. Repetand la nesfarsit, nu vad unde Suedia ingradeste libertatea individuala la care va referiti.

        Referitor la sanatate va innvit sa vedeti urmatorul studiu publicat recent in Canada:

        http://www.theglobeandmail.com/news/national/time-to-lead/healthcare/canadian-health-care-on-the-international-scorecard/article1789201/?from=1789044

  19. Ah, da, stiu, cind nu mai avem argumente contra incepem atacuri ad hominem. Pentru faptul ca vreau sa-mi educ copiii fara interventia guvernului sint numita fanatica? Adica guvernul are dreptul sa-mi indoctrineze copiii si eu sa nu zic nimic? Ca statul indoctrineza copiii e ok, dar cind parintele vrea s-o faca, gata, e gatalogat fanatic??? Standard dublu sau nu?

    Indoctrinarea comunista ne-a incetosat gindirea. Nu mai stim care e rolul institutiilor. Ceea ce aduce Romania si Europa in starea in care se afla. Iar America le prinde din urma.

    • bine, dar e un loc comun ca statul indoctrineaza. am spus asta inca din primul meu comentariu aici.
      dar este vorba despre ORICE fel de stat, orice sistem, orice ideologie. pentru ca toate au la indemana puterea.

      nici o legatura cu comunismul…

      apoi nimeni nu v-a spus, aici, ca nu puteti sa va educati copiii dupa cum credeti de cuviinta. la cum arata invatamantul in Romania, sauve qui peut.

      dar de aici pana la a striga ca singura forma de invatamant viabila este homeschooling-ul este o distanta considerabila. homeschooling-ul nu este o solutie la nivel national, si cred ca, daca tot ne supara problemele din invatamant, mai bine facem ceva pentru a schimba lucrurile la acest nivel, in loc sa propunem un moft drept panaceu.

      • Nu exista educatie neutra. Orice fel de invataturi care se dau vin dintr-o anumita perspectiva. Orice fel de invataturi provin dintr-o anumita ideologie. Atunci cind statul forteaza oamenii sa ii accepte standardul, se numeste un sistem socialist de educatie.

        De unde isi ia statul dreptul sa influenteze gindirea cuiva? Statul nu este autorizat sa stabileasca standarde minime de orice fel in educatie. Parintele este. Statul are dreptul si datoria de a proteja exercitarea drepturilor parintilor.

        Standardurile nationale nu sint nimic mai mult decit inginerie sociala cu scopul de a transforma copiii nostri intr-un produs care sa indeplineasca standardele statului, o comoditate, nicidecum visurile copilului.

        Unde am spus ca SINGURA forma de invatamint este homeschool?? Am spus ca o tara libera nu ar trebui sa incalce drepturile oamenilor. Prin ilegalitatea homeschoolingului, se incalca Constitutia, adica se incalca dreptul acelor parinti care vor sa faca homeschool, apoi se incalca libertatea intelectuala.

        In Romania educatia la domiciliu nu este recunoscuta, deci nu poti spune ca un parinte poate sa-si invete copiii potrivit propriilor convingeri.

        Tara ne da libertatea sa ne avortam copiii, dar odata nascuti, dreptul de a-i educa este al statului???

        • @Cristina

          In istoria omenirii am mai fost aici… Ne-am mai educat copiii acasa cand eram mai salbatici, mai tribali, etc. Ne intoarcem inapoi? Nu ne-au dat grecii si romanii universitatile???

          Apoi, cunoasterea colectiva (nu cea impusa de stat) este net superioara celei individuale. De aia oamenii s-au adunat in „universitati” pentru ca acolo este leaganul cunoasterii. De ce crezi tu ca parintele stie cel mai bine??? De unde stie??? Parintele stie sa „predea” lume doar prin prizma experientei si cunoasterii personale… In plus, doar o mica parte dintre parinti au viziunnea si cunoastintele necesare pentru a-si educa exclusiv copiii… Vrei ca odraslele tale sa fie simple replici ale tale??? Eu personal nu. Io as vrea sa mearga la scoala, sa-l educe vreun profesor merituos…

          Intr-un final tot in societate ajunge si se va izbi de aceleasi imperfectiuni… Problema e sa facem noi cumva ca acel invatamant public sa ofere educatia care trebuie…

    • si observ, fara nici o rautate – fraza aceasta „Un invatamint care promoveaza ideile socialiste, un invatamint in care nu exista un Absolut, un invatamint in care se promoveaza viciile umane si se incalca drepturile omului, etc. nu dauneaza? E considerat normal??” este un ghiveci aiuritor. regulile oratoriei (care au si ele un piculet de-a face cu manipularea :D ) ne spun ca, daca doriti sa ne convingeti de abilitatea parintilor de a-si educa proprii copii, trebuie sa dati insiva dovada de o gandire limpede. or, pana una alta, eu nu vad in comentariile dvs decat revolta contra a ceva obscur si lipsa de raspuns la argumentele aduse.

      am spus: o discutie despre invatare nu trebuie sa fie dominata de patima. exista cateva argumente pro invatamantul in scoli, si alte cateva argumente pro invatarea acasa. nu e loc aici de teorii aberante despre stat. si nici macar despre indoctrinare, intrucat mecanismele indoctrinarii sunt mult prea subtile pentru a putea fi localizate exclusiv la nivelul invatamantului public.
      statul are destule pacate, si, culmea, se vorbeste despre ele in scoala – cel putin eu le vorbesc copiilor despre asa ceva, si studiez la randul meu aceste aspecte, in cadrul unei institutii de invatamant. este o critica din interior si poate fi constructiva.

        • daca tot vrem sa continuam gogorita cu „drepturile”, fie. dar, in orice caz, cele care ar trebui sa primeze sunt drepturile copiilor, nu ale parintilor, statului sau profesorilor. sau, in termeni ne-doctrinari – interesul copiilor. si un copil are nevoie de colectivitate cat mai repede. abilitatile sociale si deprinderile de gandire sunt mult mai importante decat cunostintele efective. primele nu pot fi oferite prin homeschooling.

          nimeni nu va impiedica sa mergeti intr-o tara unde homeschooling-ul este legal. din pacate, oamenii, cu sau fara homeschooling, au reusit sa inregimenteze fiecare particica din lumea asta. astfel ca nu mai prea e vreun no man’s land la dispozitie. dar state care sa permta homeschooling-ul sunt. SUA pe care o preamariti, de pilda. impune Patriot Act, dar permite homeschooling :D

          • Ca sa nu fac un eseu despre acest subiect, spun pe scurt ca chestia cu „copiii trebuie sa mearga la scoala pentru socializare” e rasuflata de mult. Am scris mai sus ca copiii nu pot fi socializati intr-un mediu de copii nesocializati.

            Apoi acest motiv de „socializare” in scoli, vine de la Dewey, la inceputul erei progresive, aka socialiste. Un socialist care a imprumutat idei de la rusi si care a spus ca prin invatamint se poate controla mediul/societatea. El a introdus in scoli ideea ca scolile nu trebuie sa se ocupe de academice, ci de „socializare”.

            Hitler, Stalin, Marx si Mao au inteles ca daca controlezi mintea si inima tineretului, controlezi viitorul. Unul din primele lucruri pe care fiecare dintre acestia le-au facut in misiunea lor de a crea societatea utopica a fost controlul asupra educatiei.

            Asa ca, ca parinte, eu am dreptul sa-mi educ copilul si sa mi-l socializez asa cum consider eu corect, nu cum considera un stat socialist, care vrea sa controleze mintile copiilor nostri. Si tot nu ai raspuns, de unde isi ia statul acest drept? Dreptul de a indoctrina copiii?

  20. Eu as rezolva problema dialogului surzilor de mai sus (Cristina, cred ca te obosesti pentru nimic, oamenii au gandirea lor si pace, nu-i convingi orice argumente ai aduce), in felul urmator:

    Daca educatia publica e un serviciu platit din banii mei (din taxe adica), atunci pe principiul bunului simt, bag seama ca daca scoala publica esueaza in cazul copilului meu (cum a esuat anul asta in cazul unui procent semnificativ din elevii de clasa a XII-a la bac), atunci pot sa trag pe cineva la raspundere pentru asta? Oh, nu, nu dati vina pe parinti, ca ei sunt tabula rasa, nu se pricep la educatie. Si nici pe elev, pentru ca tot statul zice ca scoala este cea care ii formeaza deprinderile, care ii educa placerea de a invata etc etc. Atunci pe cine pot trage la raspundere parintii pentru esecul academic al copiilor lor, si cui sa ceara banii de taxe retinuti cu sau mai degraba fara voie pe fiecare stat de salarii, altfel devenind infractori de drept comun?
    De ce n-as fi indreptatit sa cer daune statului pentru anii pierduti de copilul meu in scoala publica, fara vreun rezultat pe masura obiectivelor educationale asumate de guvern? Cu ce ma incalzeste pe mine ca in ziua cand copilul meu iese din scoala publica lipsit de abilitatile necesare pentru a-si implini visele, vine un ministru si da vina pe mostenirea guvernelor anterioare si imi ofera iluzoria solutie a unei noi generatii de sacrificiu, pentru asta bagand si mai adanc mana in buzunarul meu? Altfel spus, „ne trebuie mai multi bani ca sa reformam sistemul”…de ce sa nu am libertatea de a spune „nu, multumesc”, daca tot e falimentar?

    • @Cristina

      Cum sustineam mai devreme atat guvernarile de dreapta cat si cele stanga indoctrineaza asisderea…

      Pentru o edificare in acest sens iti recomand „banala” carte a lui Wright Mills, Imaginatia Sociologica.

    • Ce nu inteleg eu este de ce nu intelegeti (cei care nu intelegeti :) ) ca tot ce vrem noi , parintii care am ales varianta de a ne educa odraslele acasa (vorba vine „acasa” , avand in vedere ca nu invata numai intre cei patru pereti ai camerei lor ) , este sa oferim copiilor ce e mai bun din ambele sisteme .
      Asta inseamna ca pe langa ceea ce-i invatam acasa , le oferim posibilitatea sa invete mai multe (si de obicei e mult mai mult decat invata copiii in scoli de stat ) de la diferiti profesori pe care noi ii alegem . Si nu va ingrijorati , in nici un caz copiii nostrii nu sunt tinuti sub un clopot de sticla ! Au de multe ori ocazia sa interactioneze cu diferiti copii si se descurca foarte bine .
      In orice caz , nu tin minte sa fi citit in vreunul din comentariile anterioare ca cineva ar fi spus ca invatatul acasa ar trebui sa devina metoda nationala de educatie . Eu spun doar ca am ales aceasta varianta pt. ca nu sunt de acord sa fac „experimente „pe copiii mei si sa-i trimit la scoala de stat , in loc sa le ofer o copilarie si o adolescenta mai buna , fara stres inutil .

      • in schimb, atat autorul articolului, cat si „Cristina” au ales sa lege homeschooling-ul de o aberanta disputa ideologica.

        cu statul „socialist” care indoctrineaza si asa mai departe. ceea ce facea, pe de o parte, din homeschooling singura metoda viabila de invatare, iar pe de alta parte atribuia socialismului o trasatura proprie tuturor statelor – indoctrinarea – si valoriza o ideologie neo-liberala…

        asa ca, din contra, as putea pune eu intrebarea: cati dintre cei cu care s-au razboit „Cristina” sau ceilalti ca ea au spus ca invatamantul public e ideal sau nu indoctrineaza? nu despre asta era, insa, discutia.

        daca vorbim despre dorinta noastra de a putea face homeschooling in Romania, atunci trebuie sa analizam situatia actuala, deficientele si posibilitatile. nu sa comentam impotriva „etatizarii” :D

        iar daca vorbim despre „dreptul la homeschooling”, sau „dreptul parintilor” atunci trebuie sa fim constienti ca ne invartim intr-o zona a indoctrinarii maxime :D

  21. Oameni buni, sunteti fantastici – sau fantastic de incapatanati -; v-am oferit argumentul suprem – asumarea raspunderii pt educatie, si voi continuati discutia intr-un teren mlastinos in care preferati sa va afundati impreuna, dar sa nu acceptati nicidecum opiniile pertinente. Asta da indoctrinare

  22. […] Buletinul informativ al Aliantei Familiilor din Romania, Nr. 114, 16 nov 2010 Educatia la domiciliu. Va recomandam un articol depre educatia la domiciliu (homeschooling) aparut in presa romana. Concluzia autorului este ca aceasta notiune pare prea radicala pentru a fi inteleasa, sa nu mai spunem acceptata sau pusa in practica, in societatea romana (link). […]

  23. Cred totusi ca trebuie vazut ca in West universitatile de stat nu sunt falimentare ca la noi, in multe domenii. Ca nu pot oferi conditii pentru dezvoltarea normala pe directia cercetarii . Dar aici fiind vorba de invatamantul inainted e universitate, care este in declin mai ale moral.Tocmai am vorbti de curand cu fina mea si imi vorbea de atmosfera de hartuire pe care o suporta la scoala in conditiile in care profesoara clasei, diriginta nu se implica deloc, iar parintii fetei trebuie sa o invete cum sa tina distanta si ce sa faca in conditiile in care asta cere un comportament mult mai matur si NU E TREABA COPILULUI! In Romania cred ca homeschooling este o reactie la sistemul putrezit de pile, cunostinte si relatii, de 10 dati cu usurinta pe banda rulanta, deci un VOT DE BLAM PROFESORILOR care nu mai au standarde sau nu vor sa le aplice de teama (cine stie pila cui este cutare – probabil). Acesta este motivul pentru care am renuntat la cariera mea de cadavru didactic universitar: nu am vrut sa mai dau note nemeritate in conditiile in care studentii mei nu vroiau sa faca un efort minim sa studieze. Dar totusi faptul ca in Vest se practica sau nu in zone izolate asta nu are nici o relevanta. Relevanta este nevoia de a se gasi o alternativa la serviciile educationale de proasta calitate ale statului pe cerintele din Romania. Succes!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Andreas Stamate
Andreas Stamatehttp://www.sound-economics.ro
Asistent universitar - Politici economice Cercetator asociat Institutul Ludwig von Mises Romania

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro