joi, martie 28, 2024

Hostis humani generis: Lichidarea lui Osama bin Laden

A varsa lacrimi de crocodil pentru Osama bin Laden este culmea ipocriziei. A fost un gangster absolut, un sociopat, un posedat, un Serghei Neceaiev al islamismului. Avea in comun cu smintitul intru anarhie Neceaiev, autorul „Catehismului revolutionarului”, un demonism electrizant, o pasiune apocaliptica, o dispozitie distructiva care nu se impiedica de nimeni si nimic. Ca si iluminatii Evului Mediu, Osama bin Laden astepta venirea mileniului. Scopul justifica absolut orice mijloace. Nu mult timp dupa atacul terorist din 11 septembrie, filosoful francez André Glucksmann publica o carte cu titlul „Dostoievski in Manhattan. A-l evoca pe Dostoievski in legatura cu neo-neceaievismul este cat se poate de legitim. Intr-o carte celebra, „Shakespeare, contemporanul nostru”, marele critic literar polonez Jan Kott spunea: „Fie-ne permis sa-l citam pe Shakespeare!”.  Atunci cand incercam sa explicam, sa patrundem ceea ce se cheama the mindset, universul mental al teroristului contemporan, fie-ne permis sa-l citam pe Dostoievski!

http://www.opendemocracy.net/faith-iraqwarphiloshophy/article_1111.jsp

Mi se pare suprarealist faptul ca oameni ce se pretind analisti seriosi pot ignora ca in raport cu piratii, cu cei care ameninta insasi existenta civilizatiei, legea inceteaza sa mai fie  universala. In situatii de acest gen, umanitatea are dreptul sa se apere, fara a mai recurge la tribunale, procurori si avocati. Acesta fost marele argument al Hannei Arendt impotriva procesului lui Adolf Eichmann la Ierusalim. Crimele lui bin Laden, ca si crimele lui Eichmann, ii scot pe faptuitorii lor din randul oamenilor.  Osama bin Laden a fost inamicul speciei umane. Trebuia anihilat si numai cei care sunt orbiti de un anti-americanism primar nu inteleg acest lucru. De ce nu au dreptul americanii sa fie fericiti in aceste clipe? De ce nu au au dreptul sa simta o justificata satisfactie? Oare am uitat cu totii ca la 11 septembrie 2001 s-a declansat un atac miselesc impotriva acestei natiuni, un atac abject si las? Marele sovietolog Robert C. Tucker spunea ca de-stalinizarea nu a inceput in februarie 1956, cand Nikita Hrusciov a demolat mitul lui Stalin, ci pe 5 martie 1953, in ziua cand Stalin a incetat din viata. O intreaga linie de gandire sustine formula „No Hitler, no Holocaust”. La fel, putem spune ca lichidarea lui Osama inaugureaza sfarsitul islamismului mistic-revolutionar bazat pe crima ideologic motivata si ura viscerala impotriva Occidentului democratic.

Razboiul imptriva terorismului se justifica din punct de vedere etic, politic, si civilizational.  Teroristii cred in misiunea lor divina. Lupta impotriva lor este un drept inalienabil al statelor si societatilor libere, tot astfel cum lupta impotriva dictaturilor totalitare comuniste si fasciste a fost o obligatie morala si un imperative politico-strategic.  Traim intr-o lume esential schimbata in raport cu cea de dinainte de 11 septembrie si ne intilnim, fie ca vrem sau nu, cu primejdii de neimaiginat in treccut.  Resurectia celui mai pustiitor nihilism sub masca fundamentalismului islamist a devenit o realitate pe care numai naivii incorigibili o pot ignora.  Valorile liberale se afla din nou sub atac, iar societatile deschise trebuie sa raspunda acestor agresiuni fara a renuntaa la fundamentele lor tolerante si pluraliste. Cartea lui Paul Berman despre teroare si liberalism, aparuta in traducere romaneasca in colectia „Constelatii” de la editura Curtea Veche in 2005 este exact efortul unui intelectual democrat de a gindi nu doar originile noului totalitarism, dar si formele de rezistenta care se impun in acest atit de dramatic si nelinistitor context.

http://www.curteaveche.ro/Teroare_si_liberalism-3-323

Sint uneori intrebat daca mi-am schimbat opiniile despre violenta, pace si democratie in ultimii ani.  Nici vorba: ramin constant opus violentei si cred sincer in valoarea terapeutica si constructiva a dialogului democratic. Depinde insa cind si cu cine.  Teroristii care au pus la cale actiunile din 11 septembrie 2001 si 11 martie 2004, ca si fanaticii care au organizat masacrul de la Beslan nu sint parteneri de dialog.  Acesti mistici revolutionari sfideaza toate coordonatele (morale si institutionale) ale ordinii liberale.  Intre noi (adica lumea civilizata, care  nu se reduce la Occident, ma grabesc sa spun acest lucru) si ei, se duce un razboi ideologic si militar.  Ne place sau nu, acest razboi ne implica si este mai bine sa fim pregatiti pentru a tine piept viitoarelor confruntari. Presedintele Obama are dreptate: Justice has been done. Lupta insa va continua, bin Laden a fost doar unul dintre capetele hidrei terorismului fundamentalis (insa neindoios cel mai periculos). Primavara araba, revolta impotriva despotismelor corupte, este inca un argument ca radicalismul islamist pierde teren. Este posibila rasturnarea acestor dictaturi si fara recursul la mitul califatului.

Nu sint alarmist si nu vreau sa ma angajez in cine stie ce profetii absurde. Totusi, trebuie spus, o tragedie precum cea de la 11 septembrie 2001 nu poate fi nicicum plasata in registrul simplei istorii evenimentiale.  Nu a fost vorba de un accident. Ceea s-a petrecut atunci a fost un moment de importanta istorica mondiala: a fost atacata insasi substanta civilizatiei democratice.  America a construit turnurile gemene drept simbol al deschiderii ei universale, iar cei care au organizat atacurile stiau exact de ce si in ce lovesc.  Teoria accidentului irepetabil mi se pare superficiala si profund riscanta (am auzit-o venind de la distinse personalitati vest europene). In anii care care s-a scurs, indiferent de existenta unor voci izolate care predica necesitatea auto-blamarii pentru ceea s-a petrecut atunci, s-a produs si s-a mentinut un consens al refuzului barbariei cu pretentii salvationiste.  Nu trebuie uitat ca, asa cum elocvent demonstreaza Paul Berman, , cunoscator profund al mesianismelor politice ale vaeacului douazeci,  avem de-a face cu un adversar inarmat cu o ideologie legata structural (nu prin idei, ci prin atitudini) de curentele totalitar-apocaliptice care au negat si neaga valorile modernitatii burgheze: toleranta, diversitatea, statul secular, pe scurt mostenirea iluminismului.  In plus, islamizantii revolutionari de azi sint succesorii directi ai revolutionarilor “tiers-mondisti” de acum doua sau trei decenii (teza sustinuta si de Gilles Keppel in excelentele sale carti, inclusiv Le revanche de Dieu).  Razboiul impotriva neo-barbarilor va fi de lunga durata. Oricine este sau va fi presedintele SUA in urmatoarele decenii va trebui sa-si asume conducerea unor operatii extrem de dificile, fara de care insa viitorul civilizatiei este de negindit.  Evident, in acest razboi, America are o nevoie vitala de aliati.

La 11 septembrie 2001, s-a sfirsit o iluzie, anume aceea a inexpugnabilitatii continentului nord-american.  Ceea ce a urmat tine de resurectia patriotismului american, o constelatie de emotii si sentimente care transcende distinctia dintre liberalism si conservatorism. O umanitate asediata are nu doar dreptul, ci chiar datoria vitala de a riposta.  Americanii inteleg un lucru: loviturile din 11 septembrie au fost absolut nemeritate.  Nu este cazul sa recurgem la psihanaliza pentru a gasi motivele urii anti-americane: resentimentele tin de registrele tulburi ale ideologiilor fundamentaliste, fie ele religioase ori seculare.  Pentru americani, si cred ca pe buna dreptate, acest razboi opune intr-adevar pe cei ce cred in Lumini celor care detesta individualismul civic in oricare din incarnarile sale.

In februarie 1943, intr-o proclamatie din timpul razboiului, presedintele Franklin Delano Roosevelt arata diferenta dintre Statele Unite si cei impotriva carora se purta lupta: “Americanismul nu este o chestiune de rasa ori origini.  Americanismul este o chestiune de spirit si de inima”. Roosevelt era constient de ranile trecutului, precum si de persistenta rasismului chiar in acei ani.  Pozitia sa era insa legata de o perspectiva de principiu, deci de valorile fondatoare in numele carora a fost posibila miscarea drepturilor civile si profunda transformare a societatii americane in ultimele sase decenii.

Distribuie acest articol

84 COMENTARII

  1. Pasivitatea ‘faptica’, a lumii musulmane /
    Presedintele SUA nu a ordonat omorarea unui musulman ci a unui ‘criminal-in-serie’ feroce, care, prin crimele pe care le organiza si le subventiona, a provocat o stare de neliniste, de nesiguranta in toata lumea.
    S-ar fi cuvenit ca chiar musulmanii responsabili, cei ce au adoptat cultura comportamentala a lumii civilizate, sa organizeze prinderea criminalului care sustinea ca vorbeste si actioneaza in numele lor, conform invatamintelor fundamentale ale cultului lor, prin care Coranul -cartea lor sfanta, i-ar indemna sa ucida crestini.
    Lantul crimelor oribile, comandate de Osama, pasivitatea cvasi-totala a imensei lumi musulmane, au adancit neincrederea restului lumii in acestia.
    Va trebui sa treaca mult timp pana cand aceasta rana provocata lumii musulmane, de Osama, sa inceapa sa se vindece.
    Raul cel mai mare a fost facut, de catre acest criminal, lumii musulmane, nu restului lumii. S-a generat neincrederea in musulmani.
    S-a ajuns ca, atunci cand cand afli ca cel din fata ta este musulman, sa te intrebi, cu ingrijorare : ‘nu cumva acesta are intentii criminale, nu cumva vrea sa omoare crestini ca sa isi asigure un loc in rai?’.
    Te gandesti : „poate ca si acest musulman contribue la subventionarea crminalilor, este un ingrat care ii uraste pe cetatenii crestini in mijlocul carora traieste, are un serviciu, face o afacere prospera din care traiesc bine el si familia lui’.
    S-a ajuns ca orice afirmatie, facuta de catre orice musulman, prin care acesta incearca sa se desolidarizeze de criminalii care actioneaza in numele credintei lor, sa nu fie crezuta, sa fie considerata o diversiune menita sa protejeze intreaga comunitate musulmana, inclusiv pe criminalii din mijlocul ei, in convingerea ca : ‘este mult mai mare binele ca esti musulman decat raul de a fi crimunal, ucigas de crestini’.
    Macar acum, musulmanii ce se declara buni, onesti, cu respect pentru viata oamenilor, ar trebui sa inceapa o deconspirare a celor ce fac parte din reteua de criminali lasata mostenire lor, de catre ‘un fiu de-al lor’, sa ii prinda ei sau sa ii dea pe mana politiei si a justitiei. Ar incepe sa recastige, timid, credibilitatea lumii civilizate.
    Daca,si acum, musulmanii raman intr-o pasivitate cvasi-totala, inseamna ca se complac in aceasta situatie degradanta pentru ei.

    • De acord cu dvs.domnule Tismâneanu,cred însâ ca diabolismul acestor miscâri islamice fanatizate are ca sursâ conceptul „spatiului vital” atat american cat si israelian.

  2. Imi pare rau daca voi starni iritare; subiectele legate de (anti)americanism si antisemitism, care in mod paradoxal starnesc atatea emotii chiar si in spatiul romaneasc trebuie abordate cu multa luciditate si retinere.

    Osama este un exponent al terorismului, iar cum terorismului i s-a declarat razboi, uciderea acestuia este un act de razboi, care trebui judecat in aceasta logica. Nu gasesc pana aici nici o sincopa logica.

    Problema pe care o am este insa declansata de afirmatia ca „Osama bin Laden a fost inamicul speciei umane”. Hai sa fim seriosi ! Osama a fost inamicul Imperiului actual si al tuturor vasalilor acestuia. Sunt convins ca daca acest lucru ar fi fost util cauzei sale, bin Laden nu ar fi ezitat sa ma ucida impreuna cu toata familia; totusi, asta nu il face inamicul intregii omeniri.

    Pentru a intelege insa mai bine terorismul, ca si fenomen, va invit la o intalnire imaginara cu un partizan, care lupta pentru eliberare de sub ocupatia nazista in (sa zicem) Franta. Va asigur ca acest partizan ar ucide oricati germani, daca acest lucru ar ajuta la eliberarea Frantei. Il face acest lucru terorist ? Dar oare ar ucide acest partizan civili germani, daca acest lucru ar folosi eliberarii tarii sale ? Nu, nu asteptati raspuns de la mine ! cine sunt eu sa stiu cum gandeste un partizan din rezistenta franceza … Ceea ce nu stiu eu, este daca partizanul despre care vorbim este sau nu terorist ? stie cineva ? Eu il invidiez sincer pe cel care poate da un raspuns transant.

    La sfarsitul anului 1979 URSS invadeaza Afganistanul. Pana la retragerea din anul 1988, sovieticii au avut de infruntat o rezistenta inversunata din partea mujahedinilor sprijiniti de SUA. Desigur, lupta pentru eliberare a unui popor aflat sub ocupatie este un aspect profund pozitiv si este vazut cu simpatie de catre oricine.

    Dupa ce SUA a invadat Afganistanul, civilizatia occidentala a aflat ca locuitorii care nu sunt de acord cu ocuparea tarii lor si lupta pentru eliberarea acesteia de catre ocupatia americana sunt teroristi. Nu mai este vorba despre luptatori pentru eliberare de sub sovietici, ci despre teroristi care refuza democratia etc. Inutil sa amintim ca cei care lupta azi impotriva ocupatiei americane sunt aceiasi care au luptat impotriva ocupatiei sovietice; doar numele lor s-a schimbat din „luptatori pentru libertate” in „teroristi”.

    Atentatele din Irak sunt indreptate impotriva ocupantului american si impotriva celor care colaboreaza cu acesta. Desigur, cei care infaptuiesc aceste atentate sunt numiti teroristi, fara nici o legatura cu partizanii francezi care luptau in acelasi mod impotriva ocupantilor germani si a colaborationistilor. diferenta este ca unii sunt numiti „partizani”, iar ceilalti „teroristi”. Faptul ca si munii si altii lupta in propria lor tara impotriva unei armate de ocupatie straine nu pare sa ridice probleme de logica activistilor cu propaganda.

    In teritoriile ocupate germanii pedepseau cu represalii in proportie de unu la zece victimele facute de partizani. In teritoriile ocupate armata Israelului aplica represalii in proportie mult mai mare pentru fiecare victima facuta de „teroristii” palestinieni. Cifrele sunt publice; nu trebuie decat cautate.

    Asadar, moartea lui Osama bin Laden este un act care se supune logicii de razboi, ceea ce il face pe deplin justificat. In plus, prin apartenta noastra la NATO, acesta a fost inclusiv inamicul tarii noastre. A afirma insa ca Osama a fost inamicul speciei umane este cel putin ridicol !

    • Tind sa fiu de acord cu versiunea asta si nu cea a articolului de mai sus. Sa invinuiesti o singura persoana pentru toate relele din lumea asta mi se pare ridicol. E un fel de prinde orbul, scoate-i ochii. De victimele „colaterale” din razboaiele pornite de USA nu zice nimeni nimic. De enclavizarea si distrugere ca natie a musulmanilor din Israel nu zice nimeni nimic. Nun stiu cine e mai terorist ca celalat, fiecare isi apara prorpiile valori in care crede. Daca ele nu sunt congruente la un moment dat, asta nu inseamna ca unele sunt bune sau celelalte rele.

      Articolul D-lui Tismaneanu mi se pare profund inuman (pana la urma vorbim de uciderea unui om, oricine ar fi el) si exagerat de pro-american. Centrul articolului il reprozinta faptul ca Osama bin Laden e o persoana abominabila din cauza evenimentului 9/11. Trecand peste faimoasele teorii ale conspiratiei legate de acest eveniment, nu trebuie sa negam faptul ca (la fel ca si revolutia romana din ’89) nimeni nu a dat verdictul final acolo si sunt extrem de multe semne de intrebare care nu au fost raspunse inca in nici un fel.

      Cu stima.

      • dl. Dragos spune: De enclavizarea si distrugere ca natie a musulmanilor din Israel nu zice nimeni nimic

        Aceasta afirmatie este facuta intr-o lipsa destul de majora de cunostinte. Vreau doar sa iti explic ca in ziua de astazi, procentul de studenti musulmani pe care ii vad zilnic invartindu-se liberi si nestingheriti (poate ca am omis fenomenul de enclavizare si distrugere pe care il mentionezi, dar crede-ma, ochii nu imi sunt acoperiti de ochelari fumurii) in toate unviersitatile israeliene, cu un procent crescand de la an la an de participare activa. Nu ma refer doar la programele speciale initiate pentru ei, in facultatile de stiinte sociale, psihologie, educatie, unde se deschid proiecte care ofera variate oportunitati – cel putin de invatatamant – mai mult decat egale tuturor, dar deschid prin aceasta si portile unui viitor,
        ce-i drept inca marginit al viitorilor functionari publici sau al celor care pot fi angajati in diverse companii de hitec.

        Israelul este departe de a expune o asemenea politica precum am citat mai sus, cel putin la nivelul politicii de stat.

        dl. Ion : in legatura cu referirea la spatiul vital….cred ca esti cu totul partinitor in ceea ce priveste afirmatia dumitale.
        Nu imi amintesc unde s-a facut afirmatia necesitatii extinderii granitelor de catre USA, dar in ceea ce priveste Israelul, acesta afirmatie este ireala. Pentru elucidare ar trebui sa reveniti la rezolutia ONU din 1947 privind planul de partitie a Palestinei si cine nu l-a acceptat.
        Ceea ce a urmat ulterior cu razboaiele, victimele si toate celelalte este un proces care nu poate fi sfarsit atata timp cat nu exista DOI parteneri pentru a-l sfarsi printr-un tratat ferm de pace dar mai ales printr-o recunoastere reciproca.

    • Frumos scris si limpede Petronius, multumesc, ceea ce, din pacate, nu se poate spune si despre articolul D-lui Tismaneanu.

      Din pacate Dl. Tismaneanu e duplicitar. Cred ca am sa evit sa il mai citesc, ma dezamageste de la un articol la altul. Inca un pic si o sa scrie ca si Cristoiu. Pacat…

    • EXERCITIU LOGIC

      1. In mass-media romana evenimentul mortii lui bin Laden este masiv bagatelizat prin doua metode: ba americanii sint complet idioti, ba sint ingrozitor de perversi.
      2. Metodele sint utilizate alternativ sau simultan, cu un maximum de intensitate pe canalele de stiri mogulistice.
      3. Prin victimizare practic rezulta o sustinere subliminala a lui bin Laden.
      4. Daca privim problema putin in raspar ar trebui sa ne intrebam „bine, bine, chestia cu antiamericanismul am priceput de mult CUI FOLOSESTE, dar ce interes au presarii romani in albirea lui bin Laden ? DE CE ar fi marii dezinformatori ai Romaniei simpatizanti ai terorismului ?”
      5. In general CINE are interes in timpirea publicului din Romania ?

      Incluzind noua-vecehe lozinca racnita la Moscova, Caracas si Havana „Jos labele de pe Libia” (anii ’50 „Jos labele de pe Coreea”) putem completa usor puzzle-ul logic propus.

      Enjoy !

      • poate reusiti o flotare logica si cu declaratiile publice ale CIA si ale Casei Albe de dupa „incidentul Osama”, care se cam bat cap in cap?

    • @Petronius si @Dragos

      Argumentele voastre sunt subtirele si contorsionate. Cand nu sunt de-a dreptul neadevarate, deoarece se bazeaza pe premise false.

      In irak actele de terorism vizeaza de cele mai multe ori tinte civile, piete aglomerate, moschei. Cat de patriot e cel care isi omoara cu sange rece proprii compatrioti si co-religionari absolut nevinovati?

      Iar ca sa intri cu doua avioane civile in doua cladiri civile in New York din cauza ca palestinienii nu au drepturi civile de parte cealalta a globului, in Israel, mi se pare de-a dreptul ilogic. Daca armata israeliana e vinovata de persecutarea palestinienilor, atunci lupta-te, frate, cu armata israeliana, nu cu civilii neinramati din SUA.

      Genul acesta de rationament terorist este, fara indoiala, indreptat asupra intregii umanitati. Intr-o buna zi, domnilor Petronius si Dragos, s-ar putea sa vina randul vostru sa fiti victimele unui atac terorist, doar pentru simplul motiv ca unei celule al-Quaeda i s-a nazarit ca in atelierul auto de peste drum a fost reparata masina unui roman, proaspat repatriat din SUA, care SUA sprijina Israelul, care Israel asupreste palestinieni… si asa mai departe. Si nu fabulez, dovada sunt atentatele din Londra si Madrid.

      • @Kor,

        Distrugerea turnurilor gemene este intr-adevar un act barbar si injust. Au platit cei care nu au nici o vina, asa cum se intampla intotdeauna la razboi. In ceea ce priveste turnurile, te invit sa analizezi cine a avut de castigat …

        Pe de alta parte, la fel de absurd si irational ca si distrugerea turnurilor este si invadarea si ocuparea irakului; oare de ce a fost invadat Irakul ? cine a avut de castigat ? cine are de castigat ? cati oameni au murit ? cati civili ? Sa mai vobim si despre bombardearea absurda a Yugoslaviei ?!

        Vedeti asadar, nu argumentele mele (sau grosimea lor) conteaza, ci modul in care va raspundeti Dumneavoastra insiva la niste intrebari simple.

  3. Imi pare rau dar a fost o actiune de gen cowboy tipic americana.
    Nici macar cei mai rai ucigasi de evrei din al doilea razboi mondial nu au fost ucisi asa ci au beneficiat de un proces fie el si de fatada.
    Moartea oricarui om nu este un motiv de bucurie.
    La fel cum se bucura americanii de moartea lui Bin Laden poate se bucura si musulmanii de moartea unui soldat american.
    NU asta este solutia.
    Dar in fine din capitala S.U.A. altfel se vad lucrurile cum e si normal.

    • Mihai, ai perfecta dreptate, dar ceea ce s-a intamplat trebuie judecat in context. Uciderea lui Osama este un act de razboi, iar la razboi inamicul nu este judecat, ci este ucis. De fapt, americanii i-au facut cel mai mare bine posibil. Bin Laden era batran, bolnav, se ascundea de multa vreme, nu mai controla cu adevarat reteaua terorista mai era cel mult liderul spiritual al acesteia, iar prin uciderea lui aceasta singura calitate nu i-a fost alterata.

      Asadar, americanii l-au scutit pe cel mai mare dusman al lor de suferinta batranetii si a bolii, de alienarea izolarii si de umilinta celor care nu mai ascultau de el, pentru ca nu aveau cum sa comunice. In sfarsit, umilinta detentiei si a unui proces ar fi fost o pedeapsa mult mai greu de suportat decat o moarte demna.

      P.S.
      Nici azi nu pot sa il iert pe Ceausescu pentru ca murit demn cantand „Internationala”; as fi preferat sa stiu ca s-a milogit si a plans …

    • Sa scrii ca cei mai mari ucigasi de evrei au facut-o dandu-le shansa de a fi judecati este o eroare sau o rea-intentie?
      Intr-o alta ordine de idei ma gandesc daca cineva dintre rudele vreunui aparator al tezei „justitie cu orice pret” ar fi avut printre victimele terorii vreun membru din cercul sau apropiat si ar fi simtit vreodata calator fiind itnr-un avion, sentimentul pe care l-au avut probabil cei care au fost luati ca ostateci in felurite ocazii de catre teroristi musulmani sau de orice altfel.

      Ma indoiesc de valoarea vietii umane a cuiva care a putut sa initieze victimizarea a mii de nevinovati aflati pe toate coordonatele lumii. In plus, nu stiu cat de aplicabil ar fi in acest caz zicala care spune „la Roma sa te porti ca un roman”, iar cu/printre talibani si teroristi, probabil ca trebuie sa te porti ca atare.

      • La fel de bine poţi încerca să-ţi imaginezi cum sa-u simţit ăia / neamurile ălora de la Abu Ghraib. Sau cei peste care pică o bombă şmecheră, o rachetă meseriaşă.

        Acuma, în funcţie de unde te situezi e mai probabil să ţi se întâmple una decât alta. Asta nu înseamnă că o parte combatantă e mare doamnă, iar cealaltă extrem de naşpa.

        Mult-mult mai stresantă pentru România mi se pare faza de la Deveselu. Până acum eram aliaţi nesemnificativi, mergeau unii în Afghanistan să facă nişte bani riscându-şi pielea. Acum ne transformăm în ţinte „pe bune”.

  4. Mda. Apologia dublei masuri domnule Tismaneanu? Departe de mine sa fiu un admirator al lui Bin Laden. Mai mult, nici macar al islamului ca religie, insa articolul dumneavoastra mi-a reamintit prin tonul mieros si patriotard de veninul de pe cuburile de zahar servite in atatea si atatea discursuri ale occidentului. E unul dintre principalele motive pentru care Occidentul si SUA ca port stindard, sunt dispretuite si urate pe intreg mapamondul: permanentul double standard. Acest: da, insa ….

  5. „Crimele lui bin Laden, ca si crimele lui Eichmann, ii scot pe faptuitorii lor din randul oamenilor.”

    Da, crimele lor ii scot pe ei din randul oamenilor, dar pe noi nu. Noi trebuie sa ne pastram umanitatea si cand ii judecam pe ei, sau pe alte animale. Tocmai asta ne diferentiaza. Ma surprinde foarte mult aceasta pozitie a dumneavoastra, va credeam mai ancorat in valorile democratiei. Nu ii iau apararea lui Osama si a celor ca el, ma bucur ca a murit. Dar as fi preferat sa fie prins, judecat si condamnat la moarte.

    PS: Chiar daca astazi nu sunt de acord cu niste idei din articolul dumneavoastra, nu inseamna ca nu va citesc constant si ca nu apreciez foarte mult activitatea dumneavoastra. Keep it up :)

  6. In sfarsit, s-a facut dreptate si sper ca era post-Bin Laden va fi una de pace. Dupa o asemenea lovitura mortala, nu cred ca terorismul va mai fi in fruntea amenintarilor globale. Cataclismele naturale sunt cu siguranta amenintarea cea mai de temut, in fata carora lumea intreaga va trebui sa faca front comun. Riscurile ecologice nu mai pot si nu mai trebuie sa fie ignorate, motiv pentru care opinia publica va trebui sa-si faca auzita vocea mai puternic.

    Apropo de pirati, cred ca uneori si productiile noastre filmice alimenteaza nepermis de mult violenta. Am vazut un film bun, „Piratii din Caraibe: Blestemul Perlei Negre” (SUA, 2003), cu un actor bun, Johnny Deep, in regia lui Gore Verbinski, in care un personaj afirma ceva de-a dreptul naucitor: „Poate cand calea drepta cere acte de piraterie, pirateria devine dreapta” (!). Cum ati comenta, domnule Vladimir Tismaneanu, un asemenea mesaj si cui ar fi putut fi el adresat ?

  7. E clar ca nici Gaddafi nici OBL nu au fost niste ingeri. E foarte posibil sa fi fost niste criminali odiosi. Totusi, nici unul nici altul nu au fost gasiti vinovati de vreun tribunal.
    Au fost doar „aratati cu degetul” de Bush si Sarkozi.
    Si niste asasini dotati cu arme sofisticate au pornit pe urmele lor, ucigand cu sange rece femei si copii.
    Si toata lumea este multumita, ba chiar mii de oameni ies in strada cu drapele ca sa celebreze evenimentele!
    Incotro ne indreptam? S-ar parea ca deja am legitimat asasinatul „de stat”. Nu va suna familiar, domnule Tismaneanu, in calitate de expert in crimele comunismului?

  8. Stimate domnule Tismaneanu,

    Regret ca nu am timp acum sa citesc articolul dumneavoastra in integime, o s-o fac curand. Vreau doar sa spun ca nu e vorba de a-l plange pe bin Laden, cum spuneti era un gangster. Dar mie mi s-a parut total gresit mesajul transmis de Casa Alba, anume ca s-a infaptuit dreptatea. Dreptatea nu se infaptuieste printr-o crima. Este un razboi si a fost ucis unul dintre vinovati, dar dreptatea se infaptuieste prin alte metode. Iar daca se transmite mesajul ca este ok sa-ti faci dreptate prin crima, atunci vor trebui acceptate si consecintele acestui mesaj. Nu putem sa ne bucuram de moartea unui semen, trebui sa regretam faptul ca s-a ajuns la moartea semenilor nostrii, indiferent ca sunt americani, romani sau arabi. Desigur asta nu inseamna ca nu ne vom apara cand suntem atacati, dar nu putem sa ducem razboiul cu bucurie, ci cu smerenie, cu tristete si cu continua incercare de a-l stopa, fara a transmite mesaje belicoase.

    • A-ti spus: „Dreptatea nu se infaptuieste printr-o crima”. Problema este mult mai complicata. Este eliminarea lui Osama bin Laden, printr-o misiune specifica unui razboi, o crima ? Reprezinta crime omorurile de pe front ? Razboiul impotriva Germaniei hitleriste nu s-a purtat si in numele dreptatii ? Infrangerea ei (obtinuta prin uciderea soldatilor ei) nu a fost si o „infaptuire” a dreptatii ? Sunt imorali cei care s-au bucurat de infrangerea Germaniei hitleriste ?
      Osama bin Laden a declarat razboi democratiilor. Acest razboi s-a soldat cu victime. In razboi este considerata crima doar uciderea unui prizonier nu si uciderea unui soldat pe campul de lupta. Campul de lupta al teroristilor este intreaga luma. Pe campul de lupta se iau prizonieri doar atunci cand acestia se predau de buna voie. Este obligat un soldat sa ia prizonieri riscandu-si viata ? Sunt vinovati soldatii americani ca nu l-au luat prizonier pe Osama bin Laden ? Era moral sa li se ceara acest lucru ? Se poate observa din multe fotografii ca Osama bin Laden tinea pistolul mitraliera la indemana. Era permanent in stare de lupta. Era modul lui de viata. Uciderea lui nu a fost o crima ci un eveniment obisnuit dintr-un razboi care nici nu ar fi trebuit sa aiba loc.

  9. toata lumea prefera lucruri; unele sint posibile altele imposibile si unele incerte.

    multi ” se bucura ca bin laden a fost ucis” dar ar fi „preferat sa fie prins si condamnat la moarte”

    de parca ar fi meritat sa risti viata unui militar american din comando sa-l capturezi pe dobitocul ala dus cu capul.

    sau sa te trezesti cu complicatii gen: de ce nu e judecat in pakistan sau arabia saudita al carui cetatean era.

    dle tismaneanu ati identificat aceste manierisme de pseudo umanisti prin claritatea expunerii.

  10. Domnule Tismaneanu, va citesc in mod regulat textele, chiar daca nu comentez. Insa astazi trebuie.

    Sunt de acord cu ce ati spus despre Ben Laden. Insa de ieri, de cand ne-a pocnit avalansa de informatii, sunt cumva nedumerit/scârbit. De ce? Pentru ca in acel „raid” au murit o femeie si un copil. Pentru ca nici un militar american nu a fost nici macar atins de vreo arma. Pentru ca nu se spune nicaieri ca oamenii aia, adica 3 teroristi, o femeie si un copil ar fi incercat sa impuste pe cineva. De altfel, teroristii sunt mai mult cu bombele decat cu pustile. Ciudat ca nu au facut sa explodeze toata casa cand au intrat americanii.

    Sunt scârbit mai putin de dorinta americanilor de a se bucura in strada (e dreptul lor, chiar daca nu sunt de acord cu astfel de manifestari, le inteleg dorinta de defulare dupa tragicele evenimente din 11 septembrie 2011), cat de intoxicarea White House si mass-mediei americane in general.

    „Americanii nu s-au dus acolo sa-l captureze, ci sa-l ucida”.
    „Americanii l-au somat inainte sa-l impuste”.
    „Americanii l-au recunoscut pe Ben Laden cand l-a strigat sotia”.
    „Ben Laden a folosit sotia pe post de scut”. Ce fel de scut? O tinea cumva in fata si el era cu o bazooka si doborâse deja 5 elicoptere si 200 de puscasi marini? Ma mir ca americanii nu au spus ca acel copil era invelit in explozibil si ca le ameninta siguranta.

    Americanii stiau de o multe luni cine e in casa, ce arme au, ce fac oamenii. Americanii nu aveau nevoie sa le arate cineva „asta e Ben Laden”. Ii stiau pe cei „vizibili” pentru ca i-au urmarit indelung, deci riscul sa se incurce era mic.

    Mai sunt scârbit si de atitudinea lui Obama la conferinta jurnalistilor din week-end. Era evident ca stia de moartea lui Ben Laden in timpul acestei conferinte. Si fiindca era satisfacut de o treaba bine facuta, s-a dus la „baietii de la IT” de la White House si le-a spus sa-i faca un foto/video montaj, in care sa-l ironizeze pe Trump. Bineinteles ca trebuie sa aiba simtul umorului, bineinteles ca trebuie sa faca glume, sa stie sa destinda atmosfera cand e cazul, dar 18 minute de speech pregatit cu consilieri, cu „baietii care se ocupa de calculatoare”, mi se pare un pic exagerat.

    Executarea lui Ben Laden si precipitarea (sic!) cu care a fost omorât imi amintesc de procesul sumar al lui Ceausescu. Amandoi criminali, de acord, insa nici cu cei care i-au omorât nu stim exact cum sta treaba.

    In final, tot ce as vrea este sa nu uitam ca in acest „raid” a murit o femeie si un copil care puteau fi salvati.

    • scirba dumitale vine din nedumerire care vine la rindul ei din ignoranta.

      dumneata nu poti stii de cite ori in operatiuni secrete poti sa dai gres din cauza unor decizii gresite.

      nu ai de unde stii de cite ori bin laden a scapat datorita lipsei de decizie in a actiona ferm.

      nu ai de unde stii cum e sa trimiti soldati din neamul tau intr-o tara straina pentru a desfasura o operatiune de comando secreta, care trebuie desfasurata rapid cu informatii limitate cu situatie de teren care se poate modifica foarte repede.

      daca te-ai gindi la aceste lucruri poate ai fi mai putin nedumerit si ti-ar mai trece scirba.

      • Am gasit si parerea lui Noam Chomsky, ca a mea prea putin conteaza.

        http://www.guernicamag.com/blog/2652/noam_chomsky_my_reaction_to_os/

        Un extras din text:

        „We might ask ourselves how we would be reacting if Iraqi commandos landed at George W. Bush’s compound, assassinated him, and dumped his body in the Atlantic. Uncontroversially, his crimes vastly exceed bin Laden’s, and he is not a “suspect” but uncontroversially the “decider” who gave the orders to commit the “supreme international crime differing only from other war crimes in that it contains within itself the accumulated evil of the whole” (quoting the Nuremberg Tribunal) for which Nazi criminals were hanged: the hundreds of thousands of deaths, millions of refugees, destruction of much of the country, the bitter sectarian conflict that has now spread to the rest of the region.

        There’s more to say about [Cuban airline bomber Orlando] Bosch, who just died peacefully in Florida, including reference to the “Bush doctrine” that societies that harbor terrorists are as guilty as the terrorists themselves and should be treated accordingly. No one seemed to notice that Bush was calling for invasion and destruction of the U.S. and murder of its criminal president.”

  11. Povestea asta am mai auzit-o, dusmanii poporului, uneltire si asa mai departe. Doar daca se spune in ziar ca cineva a facut ceva nu inseamna ca si asa este. E suficient sa cautam material despre autorul acestui articol in ziarul Cotidianul si demonstratia e gata.

    Atentatul din 911 n-a fost deloc primul, a fost doar primul care a reusit. Inainte de eveniment erau chiar documentare cu atentatele care avusesera deja loc: masini cu explozibil parcate sub cladire, etc. Uneori ma intreb daca nu cumva chiar documentarele cu pricina au stabilit turnurile ca o tinta clara. Altfel de ce ar fi insistat mereu pe cele doua turnuri?

    In plus Ben Laden a fost facut faimos chiar de americani: era cu mult inainte de atentat inamicul numarul unu. Cat de mult o fi contribuit la el oricum nu e clar dar era bun de tap ispasitor.

    Asa ca pe scurt: a mai disparut in barbos cu turban. Daca n-as fi stiut niciodata de el nu i-as fi simtit lipsa.

  12. E curios totuşi cum Occidentul îşi arogă dreptul de a indica care anume ‘bombă’ e considerată ‘atac terorist’ (11 septembrie) sau ‘luptă împotriva dictatorilor/teroriştilor’ (o bombă a lovit un convoi de civili/ocuparea unui teritoriu sub incerte pretexte) – s-ar părea totuşi că interesul nu îl reprezintă doar „punctul de vedere etic, politic, şi civilizaţional”, nici măcar acest nivel de civilizaţie la care cred unii că am ajuns, în care căutam doar pacea şi armonia în lume (cu excepţia Africii, unde aşteptăm să se mai măcelărească între ei câteva milioane de oameni în conflicte interetnice)

    Cum spunea ‘Petronius’ mai sus, e vorba de perspectiva din care sunt privite lucrurile – „doar numele lor s-a schimbat din <> in <>”.
    Apologia eliminării (fizice) a ‘teroriştilor’ seamăna teribil cu cea a eliminării (tot fizice) a ‘necredincioşilor’/’trupelor de ocupaţie’/’partizanilor’/’reacţionarilor’/’activiştilor’

    Iar pentru o eticheta în legimitate (faţă de propria „civilizaţie”) astfel de acte Occidentul se foloseşte de manipulare, intoxicare media, iar amicii noştrii din Asia de îndoctrinare

    Nu e vorba de uciderea unui terorist ci de reacţia pe care a produs-o tuturor „aliaţilor împotriva terorismului”, care uită de zecile de mii de victime colaterale – pare puţin trist acest „punct de vedere etic, politic, şi civilizaţional”

  13. Câteva comentarii:

    „cei care ameninta insasi existenta civilizatiei”

    Ar trebui completat care civilizaţie. De exemplu unii teologi islamici consideră societatea occidentală complet necivilizată, în stadiul în care erau ei pre-islam. Cu consideraţia sau lipsa de consideraţie care urmează de aici.

    „de ce nu au dreptul americanii sa fie fericiti in aceste clipe?”

    Ba au. La fel de mult cum au avut sârbii să se bucure la 9/11 sau orice alţi beneficiari ai bombardamentelor americane. De altfel mi se pare ciudat să vorbeşti de „dreptul” la bucurie. E un sentiment care vine sau nu, nu un drept cetăţenesc.

    „un atac abject si las”

    Ups! Va să zică ăia ce merg la moarte sigură sunt laşi. Ăia ce bombardează, fără nici un risc pentru pielea proprie, popoare cu armament mai puţin performant vor fi fiind nişte curajoşi.

    „cred sincer in valoarea terapeutica si constructiva a dialogului democratic. Depinde insa cind si cu cine”

    Probabil dialogul se aplică doar în cazul vecinului care aruncă gunoiul în faţa blocului. Totuşi, dacă ar fi după mine, eu aş trimite puşcaşii marini la cei care aruncă gunoiul în faţa blocului, în loc să mă străduiesc să le explic că nu-i frumos ce fac.

    În rest a explicat Petronius cum vine distincţia între terorist şi partizan.

    Totuşi, deşi nu-mi plac americanii de nici un fel – ăsta o fi anti-americanism primar, secundar sau terţiar? – încep să simt un pic de respect pentru ei că nu s-au pretat la circul cu procesul.

    Nu ştiu, dar eliminarea ăstuia seamănă un pic a curăţenie de primăvară.
    Are parte de un sfârşit onorabil, la urma urmei în ultima vreme doar şoma, nici măcar nu mai scosese un videoclip, acolo.

    Dar de ce nu a mai fost nevoie de el ca bau-bau?

    • Deşteaptă întrebare : de ce nu a mai fost nevoie de bărbosul cu turban pe post de bau-bau? Simplu: tipul a fost ucis pt a provoca o reacţie din partea jihadului. Iar dacă jihadul nu poate face ceva spectaculos,o vor face ÎN NUMELE JIHADULUI unii care nu sunt prieteni nici cu jihadul nici cu democraţiile occidentale. Iar după şocul produs de reacţie,va urma un mare război,atât de dorit de cei care ne pregătesc o lume de coşmar. În numele luptei împotriva terorismului vom avea o dictatură asemenea celei de tip NKVD-ist. Iar noi vom fi obligaţi să o înghiţim. Cui nu o să-i placă,o să vadă el ce o să păţească.

  14. Probabil vehementa pe care a oresimte domnul Tismaneanu il face sa invalmaseasca putin ideile
    Bin Laden a fost a fost inamicul speciei umane. De acord! De ce atunci cei care nu inteleg necesitatea eliminarii sale sunt orbiti de anti-americanism primar? Si de ce doar americanii au dreptul sa fie fericiti in aceste clipe? Pentru ca 11 Septembrie a fost un atac miselesc impotriva acestei natiuni?! Aceasta reducere de la nivel global la unul national, imi pare a fi facuta de domnul Tismaneanu pentru a lipi o eticheta.
    Cum domnia sa a evitat a folosi un cuvant mai greu, limitandu-se la „anihilare”, as putea spune ca asta nu inseamna neaparat ucidere.
    OK, nu e un om, e un sociopat, un criminal fata de care legea inceteaza a mai fi universala. Mie tocmai asta nu mi se pare prea americanesc, tara unde si in preerie se forma un tribunal ad-hoc pentru judecarea criminalilor. Personal, daca ma necajeste o musca in sufragerie o dau afara. Iar pe paianjenul patruns in locuinta il iau cu o bucata de ziar si-l arunc pe gazon. Sunt anti-Jefferson, anti-Lincoln sau anti-Washington pentru ca nu-l strivesc?

    Si totusi ma bucur, cu retinerea crestineasca, de moartea teroristului! Si as fi preferat varianta asta si in cazul lui Saddam, razboiului declansat in 2003. Razboi care a insemnat pierderi de zeci de mii de vieti. Statistic nu e mult! o stiu de la nenumaratii partizani ai acestui razboi, care-mi prezinta cifre cu numarul de morti pe autostrazile lumii. Argumentul mi se pare ilar si le-ar pune la indemana teroristilor care au doborat gemenii un argument similar.

  15. e clar, e simplu, e evident. nu e nimic de comentat. avem un razboi in curs si o capetenie criminala, un inamic al umanitatii , eliminata. articole de felul asta nu fac decat sa scoata la lumina, si poate sa coaguleze, o armata de „twisted minded freaks”. ei o sa demonstreze ca civilizatia e o notiune relativa, o sa redefineasca curajul, o sa gaseasca duble standarde unde nu te astepti, pe scurt, o sa stie cum sta treaba de fapt si o sa demaste cu aplomb orice incercare de ‘mistificare’. pe mine m-ar interesa foarte tare insa ce ganduri ar zburataci prin tartacutele lor, daca doamne fereste, la o plimbare cu autobuzul prin londra, sau cu trenul pe la madrid sau cu metroul la paris (exclud statele unite ca stiu ca nu le plac), s-ar trezi cu ele, cu tartacutele, separate frumusel de trup, zburand de-a valma prin aer alaturi de maini , picioare, posete, fragmente de coran, cuie eliberate din rucsacei burdusiti, cioburi si zdrente sangerande. vor fi intelegatori ? o sa accepte senin acest drept cultural al atentatorilor lezati de legile franceze de dantura perfecta a americanilor sau de dantura mai putin atragatoare a englezilor ?

    • Cred ca atingeti chestiunile esentiale. As adauga, pentru mai buna intelegere a titlul acestui articol: „Hostis humani generis or, ‘enemy of humankind’. That’s how Marcus Tullius Cicero characterized the pirates of his day.” In timpurile noastre, Osama bin Laden este echivalentul piratilor care, in mod deliberat, se sustrag legilor umane, le sfideaza si urmaresc sa le distruga. Nu intamplator vorbim despre piratii aerului.

      • Piratii de care vorbea Cicero au fost o mare pacaleala pentru romani: dupa ce au folosit resurse imense ca sa scape de ei, armata lui Pompei era cea mai mare de pana atunci, rezultatul a fost importul de cereale ieftine din Egipt care a scazut pretul cerealelor produse de patricienii romani, tocmai cei care au investit cel mai mult in razboi.

    • Interesant exercitiul propus de gaga: oare ce-at gandi cineva care s-ar trezi cu tartacuta despartita de trup, zburand printre danturi si membre insangerate, printre cuie si schije de periost terorist? Tot din acelasi gen de chestionar insa, am putea sa ne intrebam daca victimile de la WTC asta si-au dorit. Nu vom putea raspunde niciodata la niciuna dintre aceste doua intrebari.

      Imaginea asta a preventiei mortii violente, premeditate, pare ca scuza orice mijloc. Nimic de comentat, decat poate ca ar trebui sa ne intrebam mai mult, noi cei civilizati, de ce ar recurge un altul la astfel de metode. CE motive ar putea fi invocate de mintile distorsionate ale binladenilor pentru actiunile lor? Putem oare sa le evitam altfel?

      • Aproape ai pus punctul pe i. Se tot flutura stindardul „razboi impotriva terorismului”, cand de fapt este un razboi impotriva teroristilor. Nimeni nu scoate pe tapet problema : ce determina pe acesti teroristi sa omoare pe altii cu pretul propriei vieti? Din punct de vedere psihologic acest lucru se apropie cel mai mult de ideea sinuciderii extinse. Pentru ca o persoana sa se sinucida trebuie sa treaca peste un instinct extrem de puternic: instinctul de autoconservare. Acest lucru nu se poate realiza decat daca persoana respectiva este moarta de fapt din punct de vedere psihologic. Ce anume a omorat psihologic teroristul x, inainte de a fi recrutat de manipulatorii din retelele teroriste, nu se intreaba nimeni. Cum se poate elimina cauza care i-a omorat psihologic? nici macar nu le trece prin cap ca intrebare. Fara a elimina cauzele care genereaza aceste morti psihologice nu se poate elimina nici terorismul.

        Referitor la uciderea lui ObL, era normal sa se ajunga la acest lucru. Capturarea lui ar fi fost un dezastru. Deoarece el a fost omul CIA prin care acest serviciu secret a inarmat si antrenat mujahedinii in lupta impotriva ocupatiei sovietice in Afganistan. Ce anume l-a determinat pe ObL sa devina din aliatul SUA un inamic al SUA la inceputul anilor 90 nu vom sti niciodata.

        • Ati spus: „Pentru ca o persoana sa se sinucida trebuie sa treaca peste un instinct extrem de puternic: instinctul de autoconservare. Acest lucru nu se poate realiza decat daca persoana respectiva este moarta de fapt din punct de vedere psihologic. Ce anume a omorat psihologic teroristul x, inainte de a fi recrutat de manipulatorii din retelele teroriste …” De fapt nu este vorba despre „omorat psihologic” ci despre indoctrinarea religioasa: credinta in viata de apoi, care este infinit mai buna decat cea de pe Pamant. Prin „pedepsirea” necredinciosilor, cum sunt considerati crestinii de catre islamisti, fanaticii religiosi isi asigura un loc in Paradis.

  16. Osama ben Laden nu trebuie plans evident , el nu a fost un martir nevinovat , un sfant ci un criminal fanatic. Pe de alta parte nu sunt de acord Domnule Tismaneanu ca ,,legea inceteaza sa mai fie universala” , daca legea nu mai e universala cum ne mai diferentiem de oameni precum Ben Laden, cu ce suntem mai buni ca ei.
    El ar fi trebuit judecat , aratata intregii lumi in detaliu uratenia sa si abia apoi pedepsit .
    Ca si crestin cred ca fiecare om este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu chiar si BEn Laden , iar daca acesta face niste lucruri care sunt contrare moralitatii divine , lucruri oribile cum a facut Ben Laden, acest om ar trebuii pedepsit dar in conformitate cu modalitatile acceptate de Dumnezeu. In Scriptura fiecare pedeapsa care este descrisa , fie ca e impotriva unui individ sau a unei natiuni vine in urma unei judecati. De altfel in Israelul antic incalcarile preceptelor Torei erau judecate (de judecatori , preoti, rabini) care apoi dadeau pedepse in conformitate cu gravitatea faptei.
    Judecata , procesul vinovatului si nu eliminarea imediata prin executie , intr-un mod tiranic este una din marile valori pe care iudaismul le-a dat crestinismului si acesta lumii intregi.
    Va admir inteligenta si efortul depus pentru prezentarea crimelor comunismului dar nu sunt de acord cu pozitia adoptata in acest articol.
    Eu cred ca noi ca oameni nu avem dreptul sa ,,suspendam” moralitatea si principiile pentru ca acestea sunt de origine divina si doar Dumnezeu poate sa le ,,suspende”. Desigur ca azi nu traim intr-o societate teocratica(si nici nu trebuie ) dar valorile , principiile divine cred ca ar trebuii sa se regaseasca comportamentul nostru . Executia lui Ben LAden fara o judecata nu corespunde in opinia mea principiilor biblice.

    • Judecati cu argumente religioase situatii la care s-a ajuns din cauza indoctrinarii religioase. Va reamintesc ca Inchizitia a fost o institutie crestina. Fara religie nu ar fi existat nici Inchizitie nici fundamentalism islamic. Atunci cand „realitatea” este perceputa pe baza de credinta si nu pe baza de dovezi palpabile, caderea in fanatism este o consecinta fireasca.

  17. Un sef de banda ucide rivalul, nu are ce face! Afirma ca este justitie, fara judecata, fara probe, etc.
    Stau cu totii la televizor si privesc spectacolul uciderii, e o piesa buna, chiar foarte buna, actori buni, profesionisti, pacat de Dinica…. bin laden trebuia eliminat, dar cine stabileste care sunt criteriile dupa care trebuie eliminat, ucigasii platititi sunt mereu pregatiti sa ucida, dar raspunderea morala apartine celui care decide. bin laden trebuia eliminat, dar nu asa, asta da dreptul ca oriunde, orcum, oricand o putere mondiala poate sa elimine un adversar, fara control. constiinta nu este de mult un control. americanii au pistolul intr-o mana si biblia in alta. asa apar eroii, sfintii, etc. iii creaza cineva. poate BIN LADEN A FOST DOAR O METAFORA, pentru a justifica deciziile. cand s-a bombadat harbour ei stiau, dar nu au intervenit pentru a justifica un atac masiv asupra japoniei. a fost: cu bomba atomica. pe logica acesta si Iliescu a avut dreptate ca l-a eliminat pe ceausescu, in fond ursul si sam si-au dat acceptul. aceeasi piesa cu alte personaje…
    prefer aticolul despre JEBELEANU, DON JEBELONE, cum zicea Nichita. Sursul HIROSIMEI nu este o metafora! poate volumul de versuri ar trebui sa fie pe biroul lui Barack Obama!

  18. Trebuie avute in vedere si diferentele cultural-religioase:
    occident musulmani
    icoane / lipsa imaginii
    betii / abtinere
    curvie / casatorie cu 4 neveste, cu drepturi egale
    libertate si liberul arbitru a unui om / reguli clare pentru fiecare
    democratia exportul / democratia impusa
    scoaterea bibliei din scoli / inchinare de 5 ori pe zi si coranul
    bomba atomica / rezervele de resurse
    libertatea de circulatie / legat de avere
    bancile / banii la sef cu obligatii pentru toti
    mostenire aleatorie/ mostenirea la primul nascut si obligatia de a avea grija de toti membrii familiei…
    zilele din urma…
    etc

  19. Anumite comentarii „umaniste” pline de sensiblerii de tot felul, ma intriga. Antiamericanismul primar al unor comentarii ma dezgusta.
    Domnul Tismaneanu are absoluta dreptate cind il defineste pe Obama ca „inamic al speciei umane”, caci pentru Domnia sa a face parte din speta umana implica o anumita doza de umanitate, total absenta la OBL:

    Cu toate astea, nu inteleg de ce unii se bucura de ce s-a intimplat Personal, sint foarte trist de ce s-.a intimplat ieri. Fiind ateu convins, nu pot sa cred ca iadul exista si ca Osama bin Laden si-ar lua pedeapsa acolo.
    Si atunci, as fi preperat sa ma asigur pe pamint, acum, aici. O moarte rapida si usoara pentru cineva direct raspunzator, ca sef al Al-Queda de moartea a 8200 de persoane si peste 15.000 de raniti (cea mai mare parte neamericani) ? Un glonte in cap ? DOAR un glonte in cap ? Macar sa-i fi tras inainte unul in fiecare genunchi, dupa modelul Brigazilor rosii ! Eu l’as fi coborit incet, foarte incet intr-un ceaun enorm plin cu ulei incins.
    Sint foarte trist de ce s-a intimplat ieri, pentru ca bestia a scapat mult prea ieftin.

    Un intelectual sovaielnic

  20. Din punct de vedere istoric:

    Cu ce se poate compara moartea lui Osama bin Laden?

    mai intai un raspuns printr-o poza:
    http://i2.cdn.turner.com/cnn/2011/images/05/02/gall.hitler.dead.jpg

    si mai apoi printr-un articolul semnat de Jack Cafferty pentru CNN:
    http://caffertyfile.blogs.cnn.com/2011/05/02/historically-what-does-the-killing-of-osama-bin-laden-compare-to/

    Cred ca islamismul si comunismul aduc in fata noastra extremistii/ fanaticii, oameni aterizati parca din greseala pe aceasta planeta…

    Problema este ca mereu gasesc puncte de sprijin si numai prin actiuni extrem de curajoase, dar si riscante, pot sa fie inlaturati. Oare restul, oamenii simpli chiar nu pot deprinde obiceiul de a spune NU unor astfel de persoane???

  21. „O intreaga linie de gandire sustine formula „No Hitler, no Holocaust”. La fel, putem spune ca lichidarea lui Osama inaugureaza sfarsitul islamismului mistic-revolutionar bazat pe crima ideologic motivata si ura viscerala impotriva Occidentului democratic.”

    Oare sunt argumente suficiente pentru o concluzie atat de optimista? Motivatia jihadistilor de a-i nimici pe „necredinciosi” in diverse zone ale lumii nu dispare odata cu Osama, cauzele actelor locale de terorism sunt locale, iar gruparile de jihadisti sunt suficient de descentralizate incat sa nu depinda de ordinele unui sef suprem, comandant al unui razboi de tip clasic, asa cum era Hitler. Eu ma indoiesc, de pilda, ca episoade similare cu rapirea si uciderea italianului pro-palestinian Arrigoni, petrecuta in Gaza luna trecuta cand jihadistii locali au incercat sa obtina eliberarea din puscarie a unui om de-al lor, nu ar mai putea avea loc doar fiindca a murit Osama. Jihadistii au spus clar ca Italia e „un stat al necredinciosilor” (principiu pe langa care nu a contat ca omul Arrigoni simpatiza cauza palestiniana) si ca l-au rapit ca sa obtina in schimbul lui eliberarea unuia de-al lor.

    Pe de alta parte, orice elan mistic-revolutionar se usuca daca nu e hranit cu victorii. In in ultimii ani n-a mai aparut nicio „victorie” de impact mondial macar apropiat de 11 septembrie, jihadistii nu si-au impus in niciun stat politica, ba chiar in Gaza au ajuns aproape sa faca figura de extremisti pe langa regimul Hamas. Ei au pierdut startul in „primavara araba”, desi Osama a fost viu si nevatamat in toata perioada asta. E adevarat insa ca primavara nu s-a terminat deloc, iar ce se intampla in Libia si Siria poate da lovitura de gratie elanului islamist sau il poate reaprinde. Nu toti luptatorii contra lui Gaddafi si Al-Assad sunt admiratori ai democratiei occidentale.

  22. În ambianţa istorică actuală, Osama bin Laden a avut sumbrul merit de a modifica, peste noapte, importante orizonturi de previzibilitate ale omului contemporan. Prin retorica sa ostilă şi prin traumele enorme orchestrate, bin Laden a spulberat fundalul de securitate al protocolului social occidental. De fapt, asta şi înseamnă un climat bântuit de spectrul terorismului: instituţionalizarea aprehensiunii. Miza ultimă a activităţii teroriste nu e legată de strivirea unui blazon sau de colecţionarea simbolică a unor hecatombe, ci de cultivarea strategică a primejdiei în psihismul lumii adverse, de fisurarea confortului tacit al ritualurilor comunitare. De aceea, pentru omul occidental, lichidarea odiosului arab capătă, de la o zi la alta, prestigiul firesc al unui mit lenifiant.

  23. La toate luarile de atitudine moraliste legate de actul de lichidare a teroristului Ben Laden, prin actiunea trupei americane de comando, caruia parafraza din titlul articolului i se potriveste de minune, imi permit sa citez cele spuse de un prieten care scrie pe un forum romanesc si care a facut urmatorul comentariu cu care ma identific:

    „Asasinat? O fi, dupa dictionar, dar nu declarase Osama razboi Occidentului? In razboi combatantii se omoara intre ei si esti obligat sa-i iei prizonieri doar pe cei care se predau. Osama nu dadea semne ca vrea sa se predea si nici nu ceruse pace, dimpotriva.”

    Acestea fiind zise, nu cred ca ar fi existat vreun motiv rational de a ezita in fata lichidarii criminalului BL, in momentul in care aceasta posibilitate a devenit reala.

    • Osama bin Laden si camarazii sai nu si-au ascuns vreodata dispretul infinit fata de statul de drept, de legea naturala asa cum s-a nascut si dezvoltat ea in Occident. Pentru ei, ca si pentru leninisti, ca si pentru nazisti, ca si pentru teroristii bandei Baader-Meinhoff, ca si pentru Brigazile Rosii din Italia, statul de drept democratic trebuie distrus prin utilizarea mecanismelor legale impotriva legii insasi.

  24. „Osama bin Laden a fost inamicul speciei umane. Trebuia anihilat si numai cei care sunt orbiti de anti-americanism primar nu inteleg acest lucru. De ce nu au dreptul americanii sa fie fericiti in aceste clipe?”

    Un raspuns la aceasta intrebare, de editorul FAZ Frank Schirrmacher: pentru a nu ajunge ca el.

    „Aber diese Erwägungen sind immer noch Lichtjahre von der „Freude“ über den Tod entfernt. Nicht wegen Bin Ladins, sondern unseretwegen. Es gehört zu den Gemeinplätzen jedes im Namen der Humanität geführten Konflikts, dass man unter keinen Umständen so werden darf wie seine Feinde.”
    http://www.faz.net/s/RubAB001F8C99BB43319228DCC26EF52B47/Doc~EA1D03AAC7C82430CAC20907B1E1F91CE~ATpl~Ecommon~Scontent.html

    • Deci daca cei au pregatit atentatul impotriva lui Hitler in 1944 ar fi reusit, daca Hitler ar fi fost ucis de bomba plasata de Klaus von Stauffenberg, omenirea n-ar fi trebuit sa fie fericita? N-ar fi avut dreptul sa respire usurata? Nu stim astazi cu precizie cate vieti ar fi fost salvate? Cat timp Osama bin Laden traia, scopul sau era unic, marturisit deschis si urmat cu diabolica indarjire: zdrobirea a tot ce tine de „Marele Satan”. America a fost pusa sub asediu de atacurile teroriste, este limpede ca nici Germania, nici Franta, desi amenintate, nu sunt prioritatea numarul unu a acestor fundamentalisti revolutionari. Said Qutb, inspiratorul lui Obama, teoreticianul Fratiilor Musulmane executat sub Nasser, nu a scris paginile sale incendiare despre Europa ori despre Asia, ci s-a preocupat obsesiv de Statele Unite. Tocmai de aceea recomand in articol cartea lui Paul Berman. Evident, fiecare reactioneaza in functie de temperament, dar ramane faptul ca decompresiunea colectiva este o reactie emotionala fireasca. Cei care au spus ca sunt fericiti ca s-a terminat acest capitol nu au facut niciun rau nimanui. Pur si simplu au aplaudat o victorie.

      • Ati invocat termenul mai potrivit, decomprimare, care descrie revenirea de la o stare anormala la una normala. Bin Laden era un psihopat care considera viata oricui lipsita de valoare, in comparatie cu ideologia lui de doi bani, bazata pe un amestec prost inteles de mituri, religie si ignoranta. A reusit chiar sa impuna altor brute si debusolati acest cadru interpretativ si de actiune, care distorsioneaza grobian realitatea. Sunt sigur ca a murit convins de dreptatea sa

        Evident ca nimeni nu pune sub semnul intrebarii metoda Americii, ca raspuns la dilema societatii deschise de a fi prin natura ei foarte susceptibila la atacuri miselesti. Masura valorii unor astfel de opinii o da Ion Cristoiu of child-bearing hens, care e deranjat ca nu i-a citit nimeni drepturile ca-n filmele americane… Sau pseudo-dileme de genul daca a fost asasinat sau incercare de recuperare, de parca Statele Unite (lumea) nu erau in razboi (in care mor oameni) cu terorismul. Dar odata rezolvata problema bin Laden, nu cred ca reactia normala este de fericire debordanta. Fericirea este o reactie potrivita pentru transcenderea normalului catre exceptional, ori in acest caz a fost inlaturata o anomalie, ceea ce poate restabili normalitatea. Poate e o chestie de context cultural si raportare personala la moartea unei persoane, si inclusiv faptul ca nu folosesc metroul in capitale aglomerate, dar cand vad poze cu oamenii jubiland ca un alt om a fost omorat, ma gandesc ca omenirea nu a depasit etapa razboiului civil din Roma republicana.

        Dezbaterea civilizata si umanismul luminat pot „plamadi” (ca sa folosesc un termen preferat al lui Voronin) numai pe terenul respectarii dreptului la viata, si cand in astfel de cazuri nu e posibil, macar pe potentialitatea renuntarii raului. Or jubiland la moartea unui monstru, mi se pare ca ii negam retroactiv potentiala sansa de convertire.

        • De acord cu comentariul Dvs. Defulare, decompresiune, decomprimare, revenire (sperata) la normalitate, acestea sunt elementele care explica ceea poate sa apara, deconcertant si chiar stanjenitor, drept exultare. Am stat azi mult de vorba cu studentii mei (undergrads). Aveau zece ani in 2001. Au crescut in aceasta atmosfera exasperanta, kafkiana in care oricand, out of the blue, te poti trezi nimicit. Fara sa fi facut vreodata vreun rau cuiva. Erau fara exceptie ceea ce se cheama eliberati de un imens stress. Nu stim, nimeni nu stie, daca si cand va urma un nou atac. Dar este cert ca a fost obtinuta, cu mari costuri materiale si umane, o victorie intr-un razboi care este departe de a se fi incheiat. Da, pot intelege ideea ca pana si bin Laden s-ar fi putut umaniza (nu stiu daca as folosi termenul de „convertire”). Dar este o ipoteza greu plauzibila. Personajul era complet subjugat de propriul fanatism. Credeti ca Hitler ori Stalin s-ar fi putut vreodata converti?
          Ceea ce mi se pare ca lipseste in multe din comentariile din aceste zile (nu doar in Romania) este empatia pentru victimele atacurilor teroriste.

          Cum spunea candva Camus: intre drepturile mamei mele, care risca sa fie aruncata in aer de o bomba pusa intr-o piata publica, si cele ale teroristului, sa mi se permita sa le aleg pe cele dintai. Noi, cei care sustinem civilizatia democratica, credem in dreptul la viata. Ei cred in dreptul de a ucide. Ma intreba un student: cum ar fi reactionat cei care azi sunt atat de critici daca eliminarea, anihilarea, lichidarea (cum vreti sa-i spuneti) lui bin Laden ar fi avut loc la doar cateva saptamani dupa 11 septembrie? Intr-adevar, cum s-ar fi reactionat?

          • Referitor la Hitler si Stalin, daca s-ar fi putut cai, pentru ca la asta ma refeream in definitiv, este o intrebare foarte grea. Daca ar fi putut renunta la ideologile lor suficiente si menite a le confirma intr-o nesfarsita recurenta preconceptiile si neajustarile la realitate, nu pot sa spun, din lipsa mea de pasiune pentru personalitatile lor (Biografia celui din urma asteapta inca sa fie deschisa). In schimb, am impresia ca un Corneliu Zelea Codreanu avea totusi o nesiguranta. Cand i-am citit „marele” Opus „Pentru legionari”, pe de o parte ma uimeau banalitatea si superficialitatea, pe de alta aveam impresia ca ideologia era insotita si de un sentiment foarte subtil de vina (inadecvare). A reflecta asupra acestei seminte de dubiu era cu usurinta suprimat, pentru ca era mai usor sa il scadalizeze pravaliile evreiesti din Strasbourg (cred ca asta era cea mai inepta parte din carte). Am convingerea ca daca ar fi fost obligat sa apara vreodata in fata unei instante, chair daca poate nu ar fi recunoscut, ar fi simtit vina. Sunt sigur ca si Ion Antonescu s-a simtit vinovat macar pentru masacrul evreiesc, pentru ca din ce am citit, am observat ca a evitat sa raspunda dovezilor solide despre marsaviile pravoslavnicilor soldati ai armatei romane, dand nastere la toate cliseele stupide cu evrei care aruncau cu pietre dupa armata romana (probabil si copii evrei in fasa aruncau su pietre dupa mandra armata romana). Si ca sa ajung la cazul german, atitudinea sfidatoare a lui Göring de la Nürnberg, cred ca ascundea constientizarea vinei enorme. Nu ar fi recunosctu in ruptul capului.

            Cat despre a cere empatie pentru victimele nevinovate de la 11 septembrie sau de aiurea, nu au mare parte din romani empatie pentru moarte lui Mircea Vulcanescu sau Iuliu Maniu; din Adriana Georgescu a ramas doar o carte aproape imposibil de gasit. Dupa cum spune stereotipul, cu fiecare om mai mor si mortii lui inca o data, asa ca sa astepti de le specia umana macar un minim de empatie e mult; uneori imi pare ca grupurile umane in asta sunt cel mai consecvente, sa aleaga prost…

          • O mica scapare, nu „dand nastere la toate cliseele”, ci perpetuandu-le, pentru ca nastere le daduse deja presa romaneasca din ’40-’41.

  25. nu zic ca Bin Laden merita sa-l plângem, dar sincer mi se pare periculoasa ideea sa-i scoatem pe unii din rândul speciei umane. Daca tot vorbiti de Eichmann, exact asa procedau nazistii sau comunistii când declarau ca unii sunt sub-oameni sau dusmani de clasa, drept care merita eliminati fara nici un menajament. Am citit texte naziste unde se spunea ca evreii au doar o aparenta asemanatoare cu cea a omului dar de fapt sunt niste creaturi diabolice. Idem tiganii, natie considerata asociala.
    În cazul lui Bin Laden versiunile oficiale par a se schimba de la o zi la alta : ieri ni se spunea ca Bin Laden a folosit o femeie ca scut uman si a încercat sa traga cu arma în navy seals, azi aflam ca nu a folosit o femeie ca scut uman si nici macar nu era înarmat…
    Fara a cadea în teoria conspiratiei ne putem totusi întreba : oare de ce nu a vrut sa-l prinda viu si sa-l judece ?

    • Nu noi ii scoatem din randurile speciei umane, ei au calcat in picioare principiul esential care ne-a scos din barbarie: respectul pentru demnitatea fiintei umane, dreptul omului, indiferent de originea sociala ori etno-religioasa, la trairea propriei vieti. Cand bin Laden a pornit razboiul sau pretins sacru a exlus din umanitate intregi colectivitati. Nu stiu de ce nu a fost adus in fata unui tribunal. Banuiesc ca n-ar fi acceptat niciodata vreo alta lege decat aceea islamica (desi nu sunt sigur ca ar fi admis-o si pe aceasta). Ca si in cazul lui Hitler, idea de a-l captura viu insemna de fapt prelungirea unei agonii cu mult prea multe victime. Cat timp era in viata, bin Laden era un simbol, un magnet, un carismatic catalizator al Raului. Politologul american Michael Nacht, profesor la Berkeley, este citat azi in NY Times: Al Qaeda cu bin Laden era o maladie mortala, fara el devine una cronica…

      • Domnule Tismaneanu,faza cu prinsul viu si prelungirea agonii in cazul lui Hitler ,am mai auzit-o la tovarasul Iliescu.(Teroristi .,bla,bla, fumigene pt naivi).Ceausescu poate le-ar fi batut obrazul celor care i-au decis moarte si care au mancat bine din palmele lui si au trait bine mersi .
        Cred ca sant petarde pt naivi.Scuze.Poate si asa cu Ben asta.Oare ce ar fi avut de spus in fata unui tribunal American.?Cum CIA la burdusit de tehnica si dat lectii .Acest om a fost produsul Guvernului American.Mai lipsea sa-i dea o decoratie de vesnic si luptator impotriva comunismului.Acest om nu ar fi fost ce a fost fara ajutorul Americaniilor.,si poate nici organizatia sa nu ar fi avut asa forta.Putea fi prins si judecat in America si condamnat la moarte.Un proces democratic nu?’Sau sensul cuvantului democratie se schimba dupa cum vor unii sau dupa cum bate vantul.?
        Luam prizoniera sotia lui Ben si copilul dar pe el il ciuruim apoi il aruncam in fundul Oceanului.Ce curios si cusut cu alta alba actiunea asta.Aduce mult cu o actiune de eliminare a unui inamic care viu ar putea spune MULTE despre cei care i-au decis felul.Ce credeti ca s-ar fi intamplat dac nu ar fi existat un Hitler.In afara faptului de al doile razboi mondial si prigoana evreiilor si exterminarea lor’?In sensul ca ciuma Rosie ajunsese pana in Germania si hat mai departe.Ar fi cuprins intreaga Europa suta la suta.China nici nu mai vorbim.America de Sud la fel .,cred ca.Cum ar fi arata Europa si intreaga lume’Ati putea face o analiza pe aceasta tema.’?

  26. Chiar daca ma repet, nu pot spune decît „chapeau bas cher monsieur”; sunt întru totul de acord cu analiza d-voastra. Sunteti printre putinii români (mai refer la cei care au curajul sa-si exprime public opiniile), care vede, simte si analizeaza just, orice fel de subiect. Cît despre „postaci”, este normal sa-si cîstige si ei „existenta, altfel ar muri de foame…
    Continuati va rog tot asa, sa ne delectati cu opiniile, analizele si sa sanctionati fara nici o complezenta, toti impostori care s-au ajuns… si ne rîd în nas, dîndu-ne si lectii de democratie.

    • Nu vad despre ce „curaj” vorbiti ? „Curajul” de a sustine teoria oficiala ? „Curajul” de a repeta argumente care se cearta cu „logica” ? „Curajul” de a il aplauda pe „batausul clasei” pentru ca l-a umplut de sange pe colegul de banca ?

  27. Citesc si nu prea-mi vine sa cred. Adica daca este un dusman al democratiei si nu se poate discuta cu el, hai sa-l omorim. De parca discutiile au servit vreodata la ceva.
    Acum, eu sint gata sa accept faptul ca omorirea lui Bin Laden a fost cea mai buna solutie pe care au avut-o trupele care au atacat atunci, dar sa faci din asta un principiu mi se pare absolut aberant. Vad citat exemplul lui Eichmann si obiectia Hannei Arendt la procesul lui. As vrea atunci sa intreb: dar Goerig era mai uman decit Eichmann? Sau Kaltenbrunner? Deci procesul de la Nurnberg a fost o greseala si trebuia sa-i impuste pe toti fara judecata? Si cind te gindesti ca voiau sa-l judece si pe Himmler sau chiar pe Hitler daca nu se omorau ei inante.
    Cit despre aprecierile referitoare la Bin Laden si atacul de la 11 septembrie, problema este ca, din fericire, sintem o generatie care nu a cunoscut razboiul. Inca. Pentru ca ceea ce au facut cei implicati in atentat chiar asta a fost: un act de razboi, pe care un inamic slab l-a comis impotriva unui adversar care-l depasea covirsitor ca putere. Si da, in razboi se ataca civili de cind a aparut aceasta forma de distractie a oamenilor. Aceste acte sint considerate crime de razboi apoi de catre invingatori, dar cum ai putea oare sa califici bombardarea masiva a civililor germani in timpul raboiului de catre Aliati? Sa-l asezi pe Bin Laden alaturi de oameni care au exterminat sistematic o populatie in camerele de gazare este chiar hilar. Este adevarat, poate Bin Laden ar fi facut-o dar esential aici este cuvintul „poate”.
    Cit despre aprecierea ca justitia este universala, dar numai pentru unii, ce se mai poate spune? Cine a citit reportajele Anei Politkovskaia de pe frontul din Cecenia, unde rusii luptau de multe ori impotriva unor fanatici la fel de hotariti precum talibanii, a putut constata faptul ca principala ei obiectie la atrocitatile comise de trupele ruse suna cam asa: cum ii tratam pe dusmanii nostri, ne vom purta apoi si cu prietenii si cu noi insine. Prapadul pe care il semanam in exterior, il vom aduce apoi acasa. Cred ca cine se uita la Rusia de azi nu mai are nevoie de alte argumente pentru a intari aceasta idee. Daca „justitia” noastra face discriminari fata de dusmani, in curind ne va discrimina pe toti. Dar Ana Politkovskaia a primit un glont in cap si unul in inima pentru astfel de idei subversive – apropo, ea se dusese si la Beslan ca sa negocieze cu cei care ii capturasera pe copiii de acolo, noroc ca au rezolvat problema organele – astfel ca nu am mai ramas decit cu talibani de tip nou, care vor singe pe pereti in numele apararii democratiei. Daca asta se intelege prin apararea democratiei, prevad un viitor luminos pentru lumea „libera” de azi.
    P.S. Banuiesc ca si ceea ce se intimpla la Guantanamo este justificat, nu-i asa, aia sint niste oameni rai care nu merita sa fie judecati si nici tratati omeneste? Umbla vorba prin tirg, pe filiala Wikileaks, ca americanii erau mindri de faptul ca au retinut si anchetat la Guantanamo un ziarist de la Al Jazeera. Pentru sase (6) ani. Ce voiau sa afle in timpul tandrelor interogatorii la care l-au supus? Strategia editoriala a postului la care lucra, cine sint sursele lui si ale colegilor etc. Dar era dusman, pt ca nu lucra la Fox News. Si numarul dusmanilor va creste tot mai mult, avind in vedere ca intotdeauna, dar intotdeauna, cei trecuti in categoria inamicilor sint stabiliti de niste cretini din diverse servicii secrete civile sau militare care nu au alt vis decit de a capata cit mai multa putere si de a ne arata tuturor ca ei sint utili si ne protejeaza. Asa ca ne furnizeaza mereu noi si noi figuri de inamici diabolici impotriva carora ar lupta ei si gasesc o droaie de dusmani infiltrati printr noi. Cele „5 minute de ura” nu sint asa de departe cum se crede.
    P.P.S. As avea si eu o rugaminte: a nu se mai utiliza Dostoievski pentru sustinerea diverselor idei sau pentru comparatii. In imensa majoritate a cazurilor astfel de utilizari sint o jignire la adresa lui. Stiu ca e mort si nu poate riposta, dar o minima decenta se impune.

    • Va multumesc pentru raspunsul detaliat. In ce priveste utilizarea lui Dostoievski pentru a explica totalitarismul, prefer sa urmez indemnul Monicai Lovinescu care mi-a scris expressis verbis ca ma roaga sa nu contenesc sa le dau studentilor mei la cursul despre comunism si fascism romanul „Demonii” drept lectura obligatorie. Ceea ce o si fac. Veti de acord ca Serghei Neceaiev a fost „arhetipul” personajului Verhovenski. Este ceea ce a marturisit romancierul in „Jurnalul unui scriitor”, limpede si fara ambiguitati.
      Goering si Kaltenbrunner: erau ei oare fondatorii NSDAP, a existat vreodata un salut de genul „Heil Goering”?
      Cred ca ar merita sa repet teza articolulului: miscarile carismatic-radicale expira de fapt cand este lichidat (ori moare de moarte naturala, prin boala ori sinucidere) liderul pretins providential. Ganduri bune.

      • Monstruozitatea lui Osama bin Laden nu legitimează (epistemologic vorbind) nici excluderea acestuia şi fixararea lui într-un atlas de demonologie politică, nici includerea teroristului în rândul Umanităţii, cu specificarea naturii sale patologice, de “fiinţă umană bolnavă”. Mai degrabă cred că prezenţa figurilor de tip bin Laden, Stalin, Hitler, Pol Pot etc. indică inconsistenţa Umanităţii ca atare, inexistenţa Omului. Raţionamentul e simplu: “Bin Laden e cu putinţă, prin urmare Omul nu există.” Cu alte cuvinte, protagoniştii Răului Suprem nu sunt nici jivine, nici sarsaori, ci “cauza” imposibilităţii unei ontologii consistente a umanului.

      • 1. A utiliza romanul „Demonii” pentru a releva caracteristicile bolsevismului si nazismului este ceva foarte facil. Asta mai ales pentru ca nu toti cititorii pricep ratiunile opozitiei lui Dostoievski la adresa radicalismului extrem. In nici un caz nu vom gasi la Dostoievski justificarea asasinarii radicalilor de genul lui Neceaiev si nici solutia simplista a dialogului. Recomand recitirea romanului, mai ales ca, dupa parerea mea, ideile Anei Politkovskaia amintite de mine mai sus sint mult mai aproape de cele ale romancierului rus decit opiniile radicale ce propovaduiesc omorirea potentialilor criminali in masa. Pina la urma, indiferent de citi Hitleri vom omori, tot va rasari un Adolf care sa raspunda necesitatilor momentului. Si spun asta fara a fi vreun marxist.
        2. Goering, nu stiu cu sigur si mi-e lene sa verific acum, dar cred ca a fost un fondator al NSDAP. Argumentul cu „Heil Goering” mi se pare pueril, mai ales ca pornisem de la persoana lui Eichmann si nu de la cea a lui Hitler. Nu cred sa fi strigat nimeni nici „Heil Eichmann!”, daca este vorba sa continuam pe aceasta cale. Cele spuse de Hanna Arendt referitoare la procesul de la Ierusalim mi se par rau interpretate. Ea a vrut sa sublinieze faptul ca nici o justitie sau pedeapsa umana nu poate fi o masura potrivita pentru anumite crime – precum cele comise de acel atit de eficient functionar nazist care se specializase in gazarea oamenilor – si nu ca cei vinovati ar trebui omoriti fara judecata. Asasinarea fara judecata reprezinta oricum o pedeapsa mult mai mica decit executia in urma unui proces corect.

          • Oricum, era un dialog foarte fructuos. La toate obiectiile pe care le-am ridicat mai sus, ati ales sa raspundeti la doua marginale. Apoi v-ati legat de trei expresii care nu erau in nici un caz insultatoare. Acum ar mai ramine sa descoperiti citeva erori de scriere. Un dialog tipic romanesc, plin de rezultate si invataminte, la care promit sa nu mai particip pt ca este doar o pierdere de timp. Ramin la parerea ca o mie de cuvinte doi bani nu fac si nu pot decit sa inteleg exasperarea radicalilor de pretutindeni fata de asa zisul dialog searbad al „intelectualilor”.

    • @ satanae
      Argumentele d-voastra stau in picioare. Ma bucur de asemenea ca sint multi cititori care au aratat ca e aberant sa scoti niste oameni din rindul umanitatii fiindca sint criminali sau pe motive de nepotrivire ideologica. Daca criminalii sint in general judecati, asta se intimpla fiindca se admite ca sint oameni responsabili, nu demoni. Rolul tribunalelor nu este unul de exorcizare, caci daca ar fi asa, atunci toate statele democratice ar trebui sa revada ideea fundamentala care sta la fundamentul constructiei lor, care e una complet separata de biserica sau religie.

      Avem doua alternative:

      1. Fiindca domnul Tismaneanu e un mare politolog, prestatia sa aproape ca ne constringe sa admitem ca politologia e inca departe de a fi asimilata ca stiinta: asta desi, oficial si prin dictionare, acceptiunea termenului e una legata de stiinta, mai precis de stiintele sociale.

      2. Politologia este intr-adevar o stiinta dar marii politologi de azi vor fi cunoscuti abia „miine”: adica peste citeva decenii.

      Iertati-ma, fie doar si din precautie, optez pentru a doua.

      Ei bine, domnule Tismaneanu, nu sintem studentii d-voastra. Si, desi pe mine ma intereseaza intr-o oarecare masura ce metode sau lecturi le recomandati d-voastra studentilor, ceea ce stiu e ca stiinta nu se fundeaza pe literatura beletristica, desi aceasta are rolul sau in formarea oamenilor. Beletristica, nici chiar „marea literatura” nu rezolva probleme si nici nu da solutii la problemele umanitatii – nici macar nu le sugereaza: acestea cel mult ne pun problemele pe masa, ni le arata.

      Iertati-ma pentru franchete, dar m-am obisnuit – d-voastra scrieti mult si repede, antrenati o panoplie de subiecte acolo unde ar fi nevoie sa clarificam lucruri esentiale legate de umanitatea noastra, atita cita este. Iar in loc de clarificari, d-voastra simtiti mereu nevoia de justificari literare, probabil tocmai fiindca argumentatia nu se leaga.

      A scoate un om bolnav din rindul oamenilor tine intim de ideologia pura. Osama bin Laden era un om bolnav, bolnav la cap, dar om. Si, crestini sau nu, e aberant sa ne bucuram cind moare cineva bolnav, chiar daca acel cineva este cel mai mare dusman al nostru. Fiindca abia atunci incepem sa ne departam de ceea ce numim umanitate: pur si simplu nu pot crede ca bucuria asta stranie ii poate ajuta pe stramosii nostri sau pe cei care au murit in septembrie 2001, chiar presupunind ca sufletele lor inca traiesc pe undeva.
      L-am ucis pe Osama fiindca ii putea imbolnavi si pe altii la fel de grav, dar asta nu poate fi prilej de bucurie din moment ce nu intelegem prea bine cum apar si se raspindesc astfel de boli. L-am ucis, asadar, de frica: eram paralizati de frica. Pe de alta parte, fiecare adversar ucis este o ocazie in minus de dialog, o ocazie in minus de a invata ceva despre natura umana, de a intelege. Curajos nu este cel ce ucide, ci cel ce dialogheaza incercind sa inteleaga.
      Osama era intr-adevar o ocazie extraordinara: am pierdut-o poate in ideea ca vor mai fi si altele, in ideea ca intre timp vom invata sa-i intelegem si pe cei asemenea lui Osama. Poate ca nu sintem noi oamenii care sa elimine razboaiele din lume, dar macar oamenii care nu se mai bucura la moartea altora am putea incerca sa fim.
      In fine, nu-i vorba aici numai de domnul Tismaneanu. Iata, presedintele Obama, sfatuit de consilierii sai – unii dintre ei probabil tot mari politologi de azi –, a spus:
      „Lumea este mai sigura, este un loc mai bun dupa moartea lui Osama bin Laden”.
      Mai sigura pentru un timp? Poate. Dar de ce mai buna?

      • Sa-mi fie cu iertare, dar cred ca dvs. faceti aici literatura, si inca una dulceaga.
        Orice om are dreptul sa se bucure cand dispare un criminal care i-a ucis jumatate din familie si a amenintat in repetate randuri ca-i ucide si cealalta jumatate de familie, fie ca respectivul criminal e ucis fara judecata sau judecat si inchis. Instinctul de conservare uman si legitima aparare sunt recunoscute si de religie, si de legile lumesti. Frica de propria moarte si dorinta de a-ti proteja familia sunt motive legitime de a-l omori pe un ucigas care te ameninta si isi dedica viata misiunii de a-ti nimici semintia, nu credeti?
        Daca ucigasul e motivat de razbunarea pentru faptul ca tu i-ai ucis la randul tau o parte din familie sau daca e un psihopat care doar isi imagineaza asta conteaza mai putin, pentru ca ai tai oricum vor muri de mana lui daca nu-l impiedici sa faca asta. In primul caz, nu te impiedica nimic sa ai remuscari, sa-i ceri iertare si sa-ti lasi familia ucisa; in al doilea caz, nu te impiedica nimic sa incerci sa intri in dialog cu el si sa vezi daca e chiar atat de nebun, care sunt mecanismele nebuniei, ce traume a suferit de a ajuns asa, ce poti face pentru el, sa te minunezi si sa inveti ceva despre natura umana. Dar la fel, nicio lege divina sau umana nu te impiedica sa-l ucizi la randul tau cand esti amenintat cu moartea.

        De ce e mai sigura si mai buna lumea acum? Orice loc populat de oameni de unde dispare un om care comanda masacre de civili – inca o data, fie ca e ucis fara judecata sau judecat si inchis – devine automat un loc mai sigur si mai bun. La fel le-ati face mustrator cu degetul si celor care s-au bucurat si s-au simtit usurati ca a disparut Hitler? sau Stalin? sau Ceausescu? Bin Laden, ca si ceilalti, nu-si dorea niciun fel de dialog, el n-avea de explicat si de negociat nimic, ci voia pur si simplu ca anumite grupuri componente ale umanitatii – neinchinatorii la Allah, americanii si aliatii lor – sa piara. De acord ca asta nu-l scoate din randul oamenilor in sensul ca „nu merita sa traiasca”; putea fi judecat si condamnat la inchisoare, studiat de psihologi, filozofi, antropologi, intervievat, lasat sa-si scrie memoriile samd. Aceleasi regrete le putem avea si in raport cu cei mentionati mai sus. Dar faptul ca s-a intamplat sa fie ucis asa nu justifica in niciun fel reflectii emise cu superioritate despre presupusa lipsa de umanitate a rudelor/compatriotilor celor ucisi la 11 septembrie.

        • „Sa-mi fie cu iertare, dar cred ca dvs. faceti aici literatura, si inca una dulceaga.”
          Ce anume este literatura in ceea ce am scris mai sus? Si unde anume este exprimarea mea dulceaga. N-am invocat acolo nicaieri compasiunea pentru Osama. Daca nu v-ati prins, ideea era aceea ca, bucurosi sau nu, tot noi sintem cei care am pierdut: am pierdut inca o ocazie extraordinara de a intelege. Daca asimilati nevoia de a intelege cu literatura, va priveste. Eu nu-mi pot permite luxul asta.

          „Orice om are dreptul sa se bucure cand dispare un criminal care i-a ucis jumatate din familie si a amenintat in repetate randuri ca-i ucide si cealalta jumatate de familie, fie ca respectivul criminal e ucis fara judecata sau judecat si inchis. Instinctul de conservare uman si legitima aparare sunt recunoscute si de religie, si de legile lumesti. Frica de propria moarte si dorinta de a-ti proteja familia sunt motive legitime de a-l omori pe un ucigas care te ameninta si isi dedica viata misiunii de a-ti nimici semintia, nu credeti?”

          N-am contestat nicaieri acest drept la bucurie, la moartea unui om. Aratam doar ca este cel putin straniu. Iar daca ne consideram rationali, atunci ar trebui sa evitam a ne lasa condusi de instinct sau de frica. Inchipuiti-va ca inclusiv teroristii se tem la rindul lor. Se tem de normalitate pentru ca ei nu sint normali: se tem de libertate, pentru ca multi dintre ei nu sint liberi. Se tem de democaratie pentru ca ideologia si credintele lor n-au nimic de-a face cu democratia. Asadar, unde vom ajunge daca vom continua sa ne temem unii de altii si daca vom actiona mereu si mereu din instinct?

          „Daca ucigasul e motivat de razbunarea pentru faptul ca tu i-ai ucis la randul tau o parte din familie sau daca e un psihopat care doar isi imagineaza asta conteaza mai putin, pentru ca ai tai oricum vor muri de mana lui daca nu-l impiedici sa faca asta. In primul caz, nu te impiedica nimic sa ai remuscari, sa-i ceri iertare si sa-ti lasi familia ucisa; in al doilea caz, nu te impiedica nimic sa incerci sa intri in dialog cu el si sa vezi daca e chiar atat de nebun, care sunt mecanismele nebuniei, ce traume a suferit de a ajuns asa, ce poti face pentru el, sa te minunezi si sa inveti ceva despre natura umana. Dar la fel, nicio lege divina sau umana nu te impiedica sa-l ucizi la randul tau cand esti amenintat cu moartea.”

          Scenariile descrise nu sint relevante. Fiindca nu era vorba de a intelege mecanismele nebuniei in general, ci de mecanismele care fac ca un psihopat sa aiba succes in demersul sau criminal: era vorba de a intelege mecanismele prin care un psihopat ii poate converti pe foarte multi altii la ideile sale dezaxate. Asta pentru a nu ajunge din nou la rabufniri si consecinte ca acelea ale atentatelor din 2001 sau chiar la altele cu mult mai grave.

          „De ce e mai sigura si mai buna lumea acum? Orice loc populat de oameni de unde dispare un om care comanda masacre de civili – inca o data, fie ca e ucis fara judecata sau judecat si inchis – devine automat un loc mai sigur si mai bun.”

          Generalizarea asta e fortata si hilara. Intrebarea mea putea fi continuata de o maniera sarcastica chiar asa:
          De ce e mai buna lumea, doar fiindca am mai omorit pe cineva?
          dar am considerat sarcasmul nepotrivit.

          „La fel le-ati face mustrator cu degetul si celor care s-au bucurat si s-au simtit usurati ca a disparut Hitler? sau Stalin? sau Ceausescu? Bin Laden, ca si ceilalti, nu-si dorea niciun fel de dialog, el n-avea de explicat si de negociat nimic, ci voia pur si simplu ca anumite grupuri componente ale umanitatii – neinchinatorii la Allah, americanii si aliatii lor – sa piara”

          Am explicat mai sus ca ideea nu era aceea de a arata cu degetul, ci aceea ca am pierdut o ocazie extraordinara de a intelege. Pe de alta parte, germanii contemporani lui Hiltler nu s-au bucurat de disparitia sa, asa cum s-au bucurat poate alte popoare, dar lumea era parca mai simpla atunci. Inca o data, nu era vorba de cheful psihopatului de dialog: era vorba de „cheful” nostru de dialog, adica de dispozitia noastra de a intelege. Eu am invatat de aici ca daca se refera la psihopati, dispozitia de a intelege nu exista: dar atunci nici nu e cazul se ne mai lamentam daca lucrurile se repeta la nesfirsit.

          „Aceleasi regrete le putem avea si in raport cu cei mentionati mai sus. Dar faptul ca s-a intamplat sa fie ucis asa nu justifica in niciun fel reflectii emise cu superioritate despre presupusa lipsa de umanitate a rudelor/compatriotilor celor ucisi la 11 septembrie.”

          Nu stiu de unde reiese superioritatea legata de „lipsa de umanitate a rudelor/compatriotilor ucisi”. Fireste ca inteleg bucuria celor care au avut de suferit direct in urma atentatelor, eu ma refeream insa mai degraba la bucuria noastra, a celorlalti, la moartea lui Osama bin Laden; o bucurie care nu e doar nefolositoare…

          • Literatura o vad in a revendica o ocazie „extraordinara” de dialog si de a invata ceva despre natura umana atunci cand esti in plin razboi cu un inamic care a pierdut sau n-a avut deloc dorinta de dialog si nu doreste decat sa te elimine. Nu am vrut sa spun ca nu e nimic de inteles la Bin Laden sau de la oricare terorist care se revendica de la ideile lui. Cu atat mai putin ca nu ar fi fost de dorit ca omul sa fie prins viu si sa aiba parte de proces, de dreptul la a se exprima.
            Dar avem totusi de-a face cu un razboi cu morti si amenintari de o parte si de alta: experienta razboaielor ne invata ca nu poti avea concomitent si dialog, si lupta, iar uneori nu le poti avea nici macar succesiv. Avem „Mein Kampf”? Da. A existat procesul de la Nurnberg? Da. Exista marturii ale germanilor fascinati de Hitler la vremea respectiva? Da. Exista inca intrebarea „dar cum a fost posibil asa ceva” referitoare la ideologia si la masacrele facute de hitleristi? Da. Exista astazi admiratori ai lui Hitler? Da. Si atunci pana unde ar trebui sa ajunga incercarea de a intelege si de a invata pe baza dialogului? Oare nu putem accepta ca sunt mecanisme ale naturii umane pe care n-o sa putem sa le intelegem niciodata? Sau ca oricat ai fi patruns un anumit mecanism, n-o sa ai niciodata suficiente mijloace sa-l impiedici sa se declanseze si in viitor?

            Instinctul de conservare natural se manifesta uneori ca frica de a nu fi ucis si dorinta de a-i elimina fizic pe toti inamicii care iti pun in pericol viata sau arealul. Alteori insa ia infatisarea rationala a unor comportamente prudente sau a unor metode de a-ti potoli inamicul fara sa-i elimini fizic toata semintia.
            „Unde vom ajunge daca ne vom lasa condusi de frica” a putut insemna, de pilda, o multime de masuri de prevenire a atentatelor care chiar au dat roade; presupunand ca dupa 11 septembrie nimeni n-ar fi luat absolut nicio masura de precautie, e greu de crezut ca n-ar fi fost mai multe atentate reusite decat cele pe care le stim. Or, daca ai scapat viu dintr-un atentat sau ai tai au reusit sa evite un atentat, nu poti decat sa te bucuri daca numarul celor dispusi sa te arunce in aer scade. Si, ramas viu, te poti ulterior intrista ca teroristul nu are aceleasi valori cu tine, ca a murit in loc sa afli mai multe despre el, sa analizezi cata vina ai pentru ura lui fata de tine, ce poti face ca sau sa te infurii ca guvernul tau a pornit un razboi care nu se mai termina si care a facut atatea victime nevinovate. Dar conditia e sa ramai mai intai viu.

            „De ce e mai buna lumea, doar fiindca am mai omorit pe cineva?” Nu. Eu nici macar nu cred in pedeapsa cu moartea dupa un proces corect. Dar Bin Laden nu era un tragator singuratic, ci un organizator de masacre cu calitati extraordinare de lider. Daca un organizator de masacre, indiferent in numele carei idei, dispare (inca o data, fie ca e ucis, fie ca e condamnat la inchisoare), atunci o parte dintre adepti vor fi demoralizati si vor renunta la strategia masacrului, iar o parte se vor inversuna sa continue. Daca mai multi organizatori de masacre dispar, atunci si mai multi adepti sunt descurajati sa continue. Iar consecinta e ca atat ei, cat si potentialele lor tinte vor ramane in viata si vor iesi din logica razboiului.

          • “Literatura o vad in a revendica o ocazie “extraordinara” de dialog si de a invata ceva despre natura umana atunci cand esti in plin razboi cu un inamic care a pierdut sau n-a avut deloc dorinta de dialog si nu doreste decat sa te elimine.”

            Nu cred ca va foloseste la nimic caricaturizarea demersului dialogal. N-am vorbit nicaieri de o ocazie extraordinara de dialog cu Osama, in sensul unei suete gen: Stiti, domnule bin Lade, noi vom dialoga in numele umanitatii, de aceea am dori sa aflam ce atrocitati ati mai comis, pentru a mai invata de la d-voastra cum e cu umanitatea.
            Fireste ca Osama trebuia judecat si e mare pacat ca nu s-a putut intimpla asta. Atunci cind incerci sa intelegi cum a fost posibil ca un om sa planuiasca masacre si sa-i convinga pe altii sa le infaptuiasca, o faci inclusiv dialogind. Desigur, termenul de dialog pare nepotrivit aici, dar dialog este orice proces in care se judeca criminali. Din pacate, de multe ori nici macar asa nu se clarifica mecanismul prin care un om ce pare normal si traieste cam la fel decide sa ucida si sa suspende orice fel de dialog, cu oricine: fiindca multe dintre procese se centreaza pe justificarea pedepsei, nu pe intelegere. Dar termenul de proces are in sine cuprinse atit ideea de dialog cit si nevoia de a intelege: iar dialogul include in acest caz expunerea prelungita a acuzatului la tacere si umilinta. Fiindca, fara judecata, glontul in cap il absolva de fapt pe acuzat, il scuteste de orice deranj moral. Osama a murit cu-ale lui iar noi raminem cu-ale noastre. Dialogul respectiv ar fi trebuit sa fie de fapt unul al umanitatii cu ea insasi, nu o intilnire “Osama si restul lumii”.

            Spuneti:
            “Dar Bin Laden nu era un tragator singuratic, ci un organizator de masacre cu calitati extraordinare de lider.”

            Ei bine, de aici vine acel ‘extraordinar’ din sintagma “o ocazie extraordinara”. Acesta nu era, intr-adevar, un tragator singuratic, un criminal “obisnuit”, ci era tatal lor, ideologic vorbind.

            Mai spuneti:
            “Exista inca intrebarea “dar cum a fost posibil asa ceva” referitoare la ideologia si la masacrele facute de hitleristi? Da.”

            Ei bine, intrebarea asta ramine tocmai fiindca am pierdut aproape toate “ocaziile extraordinare”: Hitler a murit dupa regulile lui, Stalin a murit in patul lui, as spune ca inclusiv Ceasescu a murit aproape fara sa dea socoteala, si-apoi Lenin, un ideolog malefic de prima mina: revazind istoria Europei constatam ca i-am ratat in mod sistematic pe raufacatorii primordiali, acestia iesind din istorie dupa regulile lor. Chiar in istoria recenta, Slobodan Milosevic a putut sa scape pina la urma de proces, in plin proces, fiindca a fost lasat sa se trateze singur, in conditiile in care se stia ca are hipertensiune arteriala si ca e bolnav de inima. Asta arata cit de inclinati sintem spre a intelege ce se intimpla de fapt cu noi.
            V-ati intrebat vreodata cum de e posibil Putin in Rusia? Sau de ce se evita condamnarea oficiala a comunismulului in Europa occidentala?

            “Dar avem totusi de-a face cu un razboi cu morti si amenintari de o parte si de alta: experienta razboaielor ne invata ca nu poti avea concomitent si dialog, si lupta…”

            Nu. Asta spun, de regula, cei carora le place sa se joace de-a razboiul. Intotdeauna poti avea si dialog, si lupta. Istoria ne arata doar ca razboiul amina adesea dialogul, problemele fundamentale: dar nu vom scapa niciodata de acele probleme prin razboiala.
            Orice razboi e o aminare, o pierdere de vreme. Marii lenesi ai istoriei, cei carora dialogul li se parea simpla gargara iar razboiul un lucru serios, au devenit dictatori si au pornit razboaie. De fapt, invatatura lor e chiar asta: nu ne puteti infringe decit prin razboi iar ducind razboaie nu facem decit sa urmam invatatura lor subtire.

            Ati dres-o binisor in chestiunea referitoare la teama ducind-o spre comportamentul prudent sau rational. Dar eu ma refeream la faptul ca suspiciunea si teama nu sint potrivite pentru dialog. Nu putem dialoga terorizindu-ne unii pe altii cu gindul ca nu putem “rezolva problemele” decit omorindu-ne unii pe altii.
            In fapt, gindul criminal incepe atunci cind, intr-o disputa, ajungem la concluzia ca dreptatea sau libertatea noastra e intim legata de disparitia fizica a celuilalt.

            “Si, ramas viu, te poti ulterior intrista ca teroristul nu are aceleasi valori cu tine, ca a murit in loc sa afli mai multe despre el, sa analizezi cata vina ai pentru ura lui fata de tine, ce poti face ca sau sa te infurii ca guvernul tau a pornit un razboi care nu se mai termina si care a facut atatea victime nevinovate. Dar conditia e sa ramai mai intai viu.”

            Desi suna bine — dar oare cite pe lumea asta nu suna bine? –, mi-e teama ca, din conditie necesara, conditia de a fi viu ajunge pentru foarte multi sa fie conditia suficienta, in sensul ca multi se rezuma de fapt la idealul supravietuirii cu orice pret.

        • „Literatura o vad in a revendica o ocazie “extraordinara” de dialog si de a invata ceva despre natura umana atunci cand esti in plin razboi cu un inamic care a pierdut sau n-a avut deloc dorinta de dialog si nu doreste decat sa te elimine.”

          Nu cred ca va foloseste la nimic caricaturizarea demersului dialogal. N-am vorbit nicaieri de o ocazie extraordinara de dialog cu Osama, in sensul unei suete gen: Stiti, domnule Osama, noi vom dialoga in numele umanitatii, de aceea am dori sa aflam ce atrocitati ati mai comis, pentru a mai invata de la d-voastra cum e cu umanitatea.
          Fireste ca Osama trebuia judecat si e mare pacat ca nu s-a putut intimpla asta. Atunci cind incerci sa intelegi cum a fost posibil ca un om sa planuiasca masacre si sa-i convinga pe altii sa le infaptuiasca, o faci inclusiv dialogind. Desigur, termenul de dialog pare nepotrivit aici, dar dialog este orice proces in care se judeca criminali. Din pacate, de multe ori nici macar asa nu se clarifica mecanismul prin care un om ce pare normal si traieste cam la fel decide sa ucida si sa suspende orice fel de dialog, cu oricine: fiindca multe dintre procese se centreaza pe justificarea pedepsei, nu pe intelegere. Dar termenul de proces are in sine cuprinse atit ideea de dialog cit si nevoia de a intelege: iar dialogul include expunerea la tacere si umilinta a acuzatului. Fiindca, fara judecata, glontul in cap il absolva de fapt pe acuzat, il scuteste de orice deranj moral. Osama a murit cu-ale lui iar noi raminem cu-ale noastre. Dialogul respectiv ar fi trebuit sa fie de fapt unul al umanitatii cu ea insasi, nu o intilnire „Osama si restul lumii”.

          Spuneti:
          „Dar Bin Laden nu era un tragator singuratic, ci un organizator de masacre cu calitati extraordinare de lider.”

          Ei bine, de aici vine acel ‘extraordinar’ din sintagma „o ocazie extraordinara”. Acesta nu era, intr-adevar, un tragator singuratic, un criminal „obisnuit”, ci era tatal lor, ideologic vorbind.

          Mai spuneti:
          „Exista inca intrebarea “dar cum a fost posibil asa ceva” referitoare la ideologia si la masacrele facute de hitleristi? Da.”

          Ei bine, intrebarea asta ramine tocmai fiindca am pierdut aproape toate „ocaziile extraordinare”: Hitler a murit dupa regulile lui, Stalin a murit in patul lui, as spune ca inclusiv Ceasescu a murit aproape fara sa dea socoteala, si-apoi Lenin, un ideolog malefic de prima mina: revazind istoria Europei constatam ca i-am ratat in mod sistematic pe raufacatorii primordiali, acestia iesind din istorie dupa regulile lor. Chiar in istoria recenta, Slobodan Milosevic a putut sa scape pina la urma de proces, in plin proces, fiindca a fost lasat sa se trateze singur, in conditiile in care se stia ca are hipertensiune arteriala si ca e bolnav de inima. Asta arata cit de inclinati sintem spre a intelege ce se intimpla de fapt cu noi.
          V-ati intrebat vreodata cum de e posibil Putin in Rusia? Sau de ce se evita condamnarea oficiala a comunismulului in Europa occidentala?

          „Dar avem totusi de-a face cu un razboi cu morti si amenintari de o parte si de alta: experienta razboaielor ne invata ca nu poti avea concomitent si dialog, si lupta…”

          Nu. Asta spun, de regula, cei carora le place sa se joace de-a razboiul. Intotdeauna poti avea si dialog, si lupta. Istoria ne arata doar ca razboiul amina adesea dialogul, problemele fundamentale: dar nu vom scapa niciodata de acele probleme prin razboiala.
          Orice razboi e o aminare, o pierdere de vreme. Marii lenesi ai istoriei, cei carora dialogul li se parea simpla gargara iar razboiul un lucru serios, au devenit dictatori si au pornit razboaie. De fapt, invatatura lor e chiar asta: nu ne puteti infringe decit prin razboi iar ducind razboaie nu facem decit sa urmam invatatura lor subtire.

          Ati dres-o binisor in chestiunea referitoare la teama ducind-o spre comportamentul prudent sau rational. Dar eu ma refeream la faptul ca suspiciunea si teama nu sint potrivite pentru dialog. Nu putem dialoga terorizindu-ne unii pe altii cu gindul ca nu putem „rezolva problemele” decit omorindu-ne unii pe altii.
          In fapt, gindul criminal incepe atunci cind, intr-o disputa, ajungem la concluzia ca dreptatea sau libertatea noastra e intim legata de disparitia fizica a celuilalt.

          „Si, ramas viu, te poti ulterior intrista ca teroristul nu are aceleasi valori cu tine, ca a murit in loc sa afli mai multe despre el, sa analizezi cata vina ai pentru ura lui fata de tine, ce poti face ca sau sa te infurii ca guvernul tau a pornit un razboi care nu se mai termina si care a facut atatea victime nevinovate. Dar conditia e sa ramai mai intai viu.”

          Desi suna bine – dar oare cite pe lumea asta nu suna bine? –, mi-e teama ca, din conditie necesara, conditia de a fi viu ajunge pentru foarte multi sa fie conditia suficienta, in sensul ca multi se rezuma de fapt la idealul supravietuirii cu orice pret.

  28. Pentru cei care nu stiu: negarea umanitatii cuiva faca parte din propaganda de razboi. Doar inducand continuu soldatilor convingerea ca se lupta cu „animale” se poate trece peste retinerea fireasca a oamenilor de a ucide alti oameni.

    In secolul trecut propaganda anti-semita nega evreilor calitatea de fiinte umane. Azi este negata umanitatea musulmanilor. Se stie ca propaganda precede razboiul. Oare ne pregatim de un razboi total impotriva musulmanilor ? Daca este asa, atunci ce am invatat oare din lectia Holocaustului ?! Dupa ce bombele atomice vor „curata” campurile petroliere de cei care detin, va fi prea tarziu sa le mai plangem de mila si sa ne juram ca nu vom mai repeta lectiile istoriei.

    • Confundati musulmanii cu fanaticii religiosi. Problema este ca si crestinii au avut (si au) fanaticii lor: a se vedea doar Inchizitia. Spuneti: „Oare ne pregatim de un razboi total impotriva musulmanilor ?”. Aceasta intrebare nu ar fi posibila daca am trai intr-o lume fara religii. Oare fac religiile mai mult bine sau mai mult rau umanitatii ? Poate ca vom primi raspunsul in urma unui „razboi total impotriva musulmanilor”.

  29. Domnului Tismaneanu

    Cum spunea candva Camus: intre drepturile mamei mele, care risca sa fie aruncata in aer de o bomba pusa intr-o piata publica, si cele ale teroristului, sa mi se permita sa le aleg pe cele dintai.

    Si Mircea Crisan, ceva mai mucalit, spunea, referindu-se la bietii singuri-singurei 500 milioane, ca mai bine-i beligerim noi pe ei decat sa asteptam sa ne beligereasca ei pe noi.
    Desigur ca intre alternativele lui Camus, oricine ar prefera varianta dintai. Insa nu pot sa nu ma intreb ce-l face pe acel terorist sa puna bomba. pentru ca au fost teroristi dintotdeauna?! Sau detine vreo gena defecta?! Sau poate datorita atmosferei in care traieste, perceputa distorsionat de catre el drept kafkiana, frustranta?!

    Cum ar fi reactionat cei ce azi sunt atat de critici?! Pastrand dimensiunile, cam la fel cum au reactionat la executarea dictatorului: „Ceausescu de Craciun este porcul cel mai bun!” pentru ca ulterior multi sa-l regrete. Argumentat sau nu.
    Subiectivismul este prezent de ambele parti si nu-i putem nega existenta, iar circumstantele temporale, la care apela stundentul dvs, dovedeste acest lucru. De ce atunci subiectivismul unora, in momente de mare incarcatura emotionala, sa fie considerat mai negativ decat al celorlalti?
    Asta pe de o parte, pentru ca de fapt nu prea inteleg cine anume sunt „criticii” sau cum in definiti pe acesti „critici”. Personal, n-am intalnit niciun comentariu sau afirmatie care sa critice „lichidarea” lui Bin Laden, ci doar concluziile asimptotice pe care non-criticii vor sa le adauge.

    • A gasi de cuviinta sa raspunzi la argumentul lui Camus impotriva terorismului, un text sfasietor scris in perioada razboiului din Algeria, cu o referinta la Mircea Crisan ori Monty Python, mi se pare ca plaseaza (voit sau nu) discutia in derizoriu. Cum se naste nihilismul terorist? Tocmai pentru a explica acest spirit am trimis la „Demonii” lui Dostoievski, o carte recomandata nu doar de Monica Lovinescu, de Glucksmann ori de mine, ci si de reputati experti in chestiunea terosimului international, intre care Walter Laqueur. Este oare nevoie sa scriu un articol si sa povestesc cine a fost Serghei Neceaiev, prototipul lui Piotr Verhovenski din”Demonii”? Este nevoie sa reamintesc ca miscarile de guerilla urbana din America Latina (Tupamaros, Montoneros) s-au inspirat direct si explicit din „Catehismul” lui Neceaiev? Regretatul meu coleg Michael S. Radu, impreuna cu care am editat candva un intreg volum intitulat „Latin American Revolutionaries” a scris lucruri exceptionale despre terorism. Pacat ca nu se cunosc in Romania studiile sale.

      Pot intelege rezervele fata de actiunea de lichidare (executare) a lui bin Laden, mai ales pe linia care sustine ca ar fi fost preferabil sa fie adus, precum Milosevici, in fata unui tribunal international. Dar imi este imposibil sa inteleg absenta empatiei pentru victimele din 11 septembrie 2001, pentru famiiliile lor, pentru toti cei care au suferit si sufera din cauza atacurilor fundamentalismului islamist. Nu oblig pe nimeni sa ma citeasca, nu impun nimanui parerile mele. Am vorbit despre reactiile studentilor mei pentru ca sunt tineri americani care au crescut in umbra lui 11 septembrie.

      Acest forum probeaza limpede ca, atata vreme cat se respecta regulile unui dialog civlizat, nu exista opinii banate. In rest, cum scria candva Lucian Blaga, sa fim noi insine sub stelele noastre si sa-i lasam si pe altii sa fie tot ei insisi sub stelele lor. Un imperativ al tolerantei pe care bin Laden si partizanii sai nu l-au putut si nu-l pot impartasi.

      Dl „Petronius”, care se ocupa predilect si constant de contributiile mele pe aceasta platforma, sugereaza ca n-as face decat sa reproduc „linia oficiala”. Este genul de argument care anuleaza posibilitatea dialogului. Iti taxezi preopinentul, ii mai scormonesti putin prin biografie (reala ori fictiva, ce importanta are), dupa care il mai si acuzi ca este incapabil de gandire logica.

      Daca voi scrie despre amplasarea scutului acum, mi se va spune ca o fac din ratiuni „oportuniste”. Nu mai conteaza ca am scris pe acest subiect, in revista „22”, inca din februarie 2010, explicand ratiunile pentru aceasta decizie strategica, cea mai importanta pentru Romania, de la intrarea in NATO.

      Multumesc celor care au participat la acesta discutie si le urez numai bine.

      • Da, d-le Tismaneanu, ca tot vine vorba de victimele din 9/11, haideti sa va intreb ceva. Ce a raspuns administratia SUA la cererea urmasilor de a publica casetele ce contin monitorizarea pentagonului ?

        Oare nu doreau si ei sa se elibereze de o durere, nu doreau sa vada si sa creada ce s-a intamplat?

        Se pot urmarii imagini cu oameni din turnurile in flacari cerand ajutor, chiar era asa greu sa se intervina?

        V-am mai adresat niste intrebari, cred eu ca nu cu intentie de conspitatie sau fanatism. Nici macar n-au aparut la comentarii.

      • Daca asa a fost perceputa referirea la actorul de comedie, imi permit atunci sa rectific folosind neaosul moldovenesc al lui Creanga: „Mila mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima de mila ce-mi este!” Urmaream a sublinia doar subiectivizarea voita a imaginii camusiene, prin prezentarea riscului de atentat indreptat spre cel aproapiat si inducerea subinteleasa ca oricine ar putea fi un teroristul. Era, sa nu uitam, in vremea razboiului din Algeria!
        Special pentru mine nu e necesar a relua ideea prototipului Piotr Verhovenski din”Demonii”. Desi n-am nici pe departe eruditia dumneavoastra, posed un minim bagaj de cunostinte. Daca nu apelez in general la citate, e pentru ca prefer a-mi sustine personal punctele de vedere, in ciuda faptului ca afirmatiile respective au capatat, prin notorietatea autorilor, valoare de postulat.

        Si va asigur, in incheiere, de doua lucruri:
        1. Empatia fata de victimile terorismului e un fapt de la sine inteles, iar daca pentru a inlatura vreo urma de indoiala trebuie s-o exprim explicit, subscriu in totalitate randurilor dumneavoastra. De altfel, afirmasem ceva mai sus ca in primul moment m-am bucuirat de moartea teroristului. In urmatorul moment m-am simtit vinovat, nu pentru executia acestuia, ci pentru bucuria mea fata de moarte.
        2. Nici eu nu oblig pe nimeni sa ma citeasca si nu impun nimanui opiniile mele, in masura in care sunt deja formate. Si, idiferent de situatie, intotdeauna interventiile mele sunt de buna credinta. Si evit acuzele la gramada sau procesle de intentie, atat de utilizate uneori.

  30. Desigur este greu ca in momente atit de tensionate sa faci un pas inapoi si sa vorbesti despre genealogii intelectuale sau… estetice. Dar demersul se poate dovedi foarte important. Si eu cred ca bin Laden, fluxul de pasiuni din care vine si stilul de viata pe care l-a facut popular nu vin decit accidental din Islam. Toate acestea au de a face cu difuziunea transconfesionala si transcivilizationala a unui model de comportament, a unei estetici moderne (ceea ce nu o impiedica, asa cum arata dl Tismaneanu, sa fie dusmana a valorilor modernitatii) a violentei. Evocarea lui Neciaev este sugestiva, chiar daca personajul istoric al teroristului rus nu poate fi suprapus perfect cu nihilistii lui Dostoievski (Walter Laqueur). Nuanta pe care as aduce-o este aceea a caracterului indra-ideologic al acestei fascinatii fata de neant/violenta „purificatoare” – atitudinea cultural-simbolica, foarte legata de „corp” se poate raspindi dincolo de granitele civilizatiilor, confesiunilor, ideologiilor tocmai fiindca vorbeste imaginarului si unui tip de narcisism deloc lipsit de legatura cu sensul pe care Christopher Lash il dadea conceptului. Discutia este importanta fiindca ne sugereaza in ce masura si civilizatia democratica in care ar trebui sa ne simtim in siguranta poate fi pindita dinauntru de asemenea crize de bovarism metafizic si de (senzual-violenta) ura de sine. Probabil ca asocierea narcisismului cu ura de sine obliga la explicatii, dar sint convins ca asocierea nu este intrutotul contraintuitiva. Mi se pare sugestiva pentru a caracteriza si radicalismul terorist, orgiastic-terorist, de tip 68-ist, evocat cu oportunitate in articol.

    • Binevenita si profunda aceasta interventie a profesorului Caius Dobrescu. In prima forma a acestui articol vorbisem despre Verhovenski ca prototip al teroristului modern. Evident, am putea cauta radacinile si in zona guerillelor urbane din America de Sud, mai ales din Argentina si Chile, adeseori venind din clasele avute, multi intelectuali. Ipoteza narcisismului logodit cu ura-de-sine mi se pare fascinanta. Fenomenul bin Laden se situeaza deliberat in afara spectrului ideologic traditional, trimite catre ceea ce Caius Dobrescu si cu mine consideram a fi barocul totalitar (fascisto-comunist, in cazul de fata teocratic-utopic).

    • @ Caius Dobrescu
      Si eu cred ca demersul d-voastra e binevenit. Si cred ca e destul de fin pentru ceea ce s-a discutat pina acum aici. Oservatiile facute ne ajuta intr-adevar sa intelegem mai bine: atit narcisismul cit si ura de sine sint trairi omenesti, ceea ce confirma ca vorbim tot despre un om.
      As merge insa pe chestiunile esentiale ale problemei, asa cum le vad eu. Cred ca mare parte din neintelegerile privindu-l pe omul si teroristul Osama bin Laden vin, in cazul nostru, nu din ceea ce am putea numi marile diferente culturale, ca in analizele curente din mediile occidentale, ci, in mod paradoxal, din marile asemanari culturale. De aceea, nu cred ca discutia despre religii este una triviala.
      Se stie, intilnirea si amestecul de ura cu iubire este unul exploziv: narcisismul este iubirea de sine, dar ura de sine isi are originea in ura fata de celalalt, ura care a fost sublimata cultural.
      Aici avem de-a face cu doua feluri de sublimare: cea crestina si cea musulmana. Societatea contemporana nu mai admite crima facila, orice fel de pornire criminala fiind sanctionata drastic. Asa se face ca nu mai poti azi ucide decit in numele unei idei sau ideologii: incit oamenii sint constrinsi sa-si fabrice una daca nu o au deja la indemina pe aceea convenabila.
      Exista insa si o istorie foarte veche in care lucrurile incep cam asa:
      – nu ma mai inteleg deloc cu celalalt si nici nu mai am argumente sa-l lamuresc pe deplin, nu-l pot convinge, de aceea as putea incerca sa-l ucid;
      – dar asta e o solutie proasta, inclusiv pentru mine;
      – totusi, daca tot nu mai vad alte solutii iar crima e inevitabila, poate n-ar fi rau sa incep cu mine.

      Acesta este probabil primul impuls moral al omului modern.
      Crestinul a descoperit ca se poate imbunatati centrindu-se pe iubire, propovaduind iubirea si iertarea: pentru el Dumnezeu e iubire. Musulmanul crede ca viata i-a fost data pentru a-l proslavi pe Allah, care e perfect. Crestinii sint profund tulburati de faptul ca vad in plina modernitate cum, din interiorul si in numele unei mari religii poti revendica atentate sinucigase singeroase, fiindca asta ii trimite la resorturile adinci dar si la istoria propriei lor religii. Pe de alta parte, musulmanii sint inspaimintati de modernitate, mai precis de dominatia tehnologica clara a popoarelor altei mari religii din sinul careia au rasarit si cei mai vocali si agresivi atei. Crestin sau musulman, fiecare vede la celalalt comportamente care-l fac sa se intrebe asupra propriei credinte iar acest lucru nu e usor de iertat.
      Pe de alta parte, religia ii face pe multi dintre oameni sa fie narcisisti: e facil si mereu la indemina ca, intre ai tai fiind, sa proclami primate culturale, sa te consideri mereu de partea celor buni, de partea umanitatii. Multi crestini spun adesea ca ceea ce fac sinucigasii islamisti n-are de-a face cu religia, fara sa realizeze ca sint ei insisi incoerenti: gindind asa, ei fac apel la un anume simt moral pentru a hotari ce anume este religios de ce nu este, fara sa se intrebe la ce le mai foloseste atunci religia (S. Weinberg). Crestinii nu mai mor de mult cu draga inima pentru idealurile lor si sint inspaimintati cind ii vad pe altii facind-o: se consoleaza la gindul ca cei care o fac sint niste bieti copii indoctrinati care, nu-i asa, habar n-au ce-i aceea o religie autentica.
      Problema rezida, asadar, in unele dintre crezurile noastre cele mai profunde: se intimpla insa ca, chiar si astazi, cele mai multe dintre ele au fundament religios, inclusiv in cazul ateilor, care si ei cred cu putere.
      Fiecare ocazie istorica extraordinara ne pune in situatia de a revedea unele dintre crezurile despre care gindim ca sint esentiale, iar daca se intimpla ca vreun tiran sau raufacator sa fie cel care ne zdruncina prin faptele sale sistemul de valori, atunci preferam sa-l consideram pe acela subom si sa mergem senini mai departe. Intre timp insa lucrurile se agraveaza. Iata: Hitler a fost de fapt o consecinta ultima a unui sentiment nationalist sau de clan, antisemit si xenofob existent, incurajat in aproape toate societatile umane occidentale moderne si nu numai, sentiment care n-a putut fi eradicat nici pina astazi, in pofida invataturii de bine a atitor mari si profunde religii sau ideologii umaniste.

  31. Am oaresce indoieli asupra „justetii” actiunii ordonata de chiriasul White House. Dar nu contest excluderea unui individ de teapa bin Laden din randul a ceea ce se doreste a fi omenirea. Dpdv moral (dar nu numai), excluderea (mai degraba auto~) e valabila si pentru bipe/zii/dele care-ti sutesc antena de pe masina sau bucata de carpa de la usa apartamentului (cu atat mai mult cand vine vorba despre agresiune fizica ori crima). Aceasta se completeaza cu o alta „excludere” (temporara ori definitiva) derivata dintr-o judecata (mai mult sau mai putin „dreapta”). Spun doar ca provizoriul sef al executivului american si-a arogat, ilegal si neconstitutional, atributele unui procuror, unui judecator, unui jurat si ale unui calau. Nu cred ca antiamericanismul (de aici ori de prin lume) mai avea nevoie de inca o canistra de benzina aruncata-n valvataia convingerilor liber-cugetator-asumate ori idelologic-religios-impuse.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro