joi, martie 28, 2024

Hunveibinul Ponta viziteaza Republica Populara a Amneziei

La un sfert de veac de la unul dintre cele mai oribile masacre dintr-un veac al crimelor impotriva umanitatii, Victor Ponta ii omagiaza pe criminali. “The People’s Republic of Amnesia” se intituleaza o carte care exploreaza modul in care regimul de la Beijing intelege sa suprime amintirea masacrului din 4 iunie 1989 din Piata Tienanmen. Au fost ucisi atunci mii de studenti si muncitori. Revoltei non-violente i s-a raspuns cu gloante. Marea speranta a fost ucisa de tancuri. Libertatea a fost impuscata la Beijing. Victor Ponta, lider al unui partid socialist, a mers in China comunista cu interese de business. Este OK (pana la un punct, tinand cont de neo-sclavagismul practicat in economia Chinei comuniste). Nu i-a fost de ajuns. Reluind ceea ce la Vasile Blaga a fost o gafa, stangaci corectatata ulterior, mega-plagiatorul a tinut sa cante osanale totalitarismului maoist: „Ponta a spus că România este mândră de prietenia tradiţională cu China şi că admiră Partidul Comunist Chinez pentru felul în care şi-a condus poporul pe calea socialistă”, relatează xinhuanet.com.

Milioanele de morti din Gulagul chinez (Laogai) nu exista pentru maoistul guevarist de la Bucuresti. N-a auzit plagiatorul de Garzile Rosii din timpul acelui monstruops experiment, declansat in 1966, numit “Marea Revolutie Cuturala Proletara”, ascuns sub sapte peceti in pseudo-istoriile oficiale ale Chinei “populare”? N-a auzit de Simon Leys, recent trecut in lumea celor drepti? N-a auzit de Tibet, de Dalai Lama, de Falun Gong, de Liu Xiaobo, disidentul intemnitat pentru ca a incercat sa infiinteze o miscare asemanatoare cu Carta 77, un om admirat de Vaclav Havel, laureat al premiului Nobel pentru pace, intemnitat de regimul ridicat in slavi de Ponta? Membrii Garzilor Rosii, acei adolescenti isterizati si spalati pe creier de o propaganda de maxima toxicitate, se numeau hunveibini. Au fost, o recunosc chiar unii dintre ei azi, criminali utilizati de un regim criminal. Un regim pe care hunveibinul de la Bucuresti il admira.

Este de neimaginat o vizita a Monicai Macovei la Beijing, in orice calitate, fara un protest la adresa prigoanei impotriva luptatorilor pentru libertate. Sunt absolut convins ca ar cere sa-l viziteze in inchisoare pe Liu Xiaobo. Dar ii pasa plagiatorului de libertate? Ii pasa de cei care se sacrifica pentru libertate? Ce stie el despre drepturile omului?

http://www.petitieonline.net/petitie/solidaritate_cu_dizidentul_chinez_liu_xioabo_condamnat_de_autoritatile_comuniste_la_11_ani_inchisoare-p40125039.html

A auzit hunveibinul Ponta de “Marele Salt Inainte”, strategia inventata de Mao pentru a distruge taranimea chineza, o campanie soldata cu cel putin 35 de milioane de morti? Cum indrazneste hunveibinul Ponta, incurajat de Sorin Iliesiu si Nicolae Breban in paginile “Contemporanului”, sa peroreze despre memoria crimelor comuniste in Romania cata vreme el saluta crimele comuniste din China? Cunoaste hunveibinul semnificatia conceptului de genocid?

Recomandari:

https://www.contributors.ro/global-europa/un-drept-in-secolul-marii-minciuni-in-memoriam-simon-leys-1935-2014/

http://laogaimuseum.org/about/

http://ukcatalogue.oup.com/product/9780199347704.do

Distribuie acest articol

40 COMENTARII

  1. De la contra-demonstratia din 29 ianuarie 1990, cea cu „iMGB face ordine” si „Coposu roade osu” (asta pt. cei ce nu erau nascuti sau erau inca soimi ai patriei pe atunci), stau si ma gandesc cum poti convinge prin cuvinte un individ fanatic in stadiul de zombi mental ca „idolul” sau este in realitate exact opusul imaginii propagandistice ce i-a umplut circumvolutiunile. Cele cateva cazuri de „rasuciri” (periagoge) in acest sens pe care le cunosc au natura divina in opinia mea iar orice tentativa anterioara de dialog rational esuase lamentabil. Totusi, odata revelatia petrecuta toate argumentele ce anterior fusesera refuzate fara echivoc au revenit cumva din adancurile misterioasei memorii alaturandu-se ratiunii recent eliberate. Am realizat ca indiferent de puterea fantasmelor ce-si arunca victima-autorul intr-o „a doua realitate” (second reality) simbolurile realitatii, a adevarului la care individul in cauza a fost expus, raman undeva in sufletul viciat dintr-o cauza si intr-un mod ce nu depinde de noi, niste bieti muritori. Asa am invatat ca adevarul trebuie spus si repetat ad nauseam celor ce n-au urechi s-auda si nici ochi sa vada. Nicodata aceasta datorie, ca eu asa o consider, nu este in zadar.
    Acestea fiind zise, trebuie sa accept, muritor fiind, ca sunt indivizi ce raman asa, bolnavi sufleteste, pana la final si ca orice li s-ar intampla si orice lectie ar primi raman fara ecou. Un astfel de caz e Ponta. Individul are ceva aparte ce merita studiat indeaproape de psihiatrie desi aceasta stiinta e ea insasi pe aratura irealitatii. Dar, ma rog, merita incercat.
    M-a frapat o asemanare, chiar izbitoare desi ciudata la prima vedere, intre ratiunea de a fi a lui Ponta si ratiunea de a fi a ideologiei extreme in general, fie ea marxista sau national-socialista. Nimic nu sta in calea scopului final propus; orice mijloc posibil si la indemana trebuie folosit daca ajuta la atingerea scopului, partial sau final; orice expresie a umanismului nu-si are locul in aceasta epopee ce se desfasoara la timpul prezentul absolut; totul este adaptat, deformat, sau inventat in permanenta pentru a justifica si a se potrivi clipei sau momentului. Chiar telul final poate suferi unele resapari in functie de dictatura momentului; totul este fluid si de aceea nimic nu poate fi definit; fiintele umane sunt considerate asijderea iar individualitatea, viata individului, sentimentele si trairile nu exista si nici nu pot fi definite decat prin prisma aleatorie a intamplarii de-o clipa si numai daca este in folosul atingerii scopului final; totul este reversibil, iar contrariul este la fel de valid daca situatia o cere.
    Logic vorbind, concluzia nu poate fi decat ca Ponta este robotul de ultima generatie produs de cea mai inalta tehnologie ideologica a ingineriei sociale a momentului.

  2. România are o bună experiență a importurilor chinezești- nu doar din anii comunismului, din vremurile când se aduceau creioane, pixuri, stilouri și țigări (toate articole pe care aparent eram incapabili să le mai producem singuri- de unde se poate deduce că fie și sub imensa incompetență economică a lui Mao, ceva din spiritul meșteșugăresc chinez mai rămăsese, spre deosebire de noi, specializați în baraje și combinate dar aparent inapți la bunurile de larg consum- în fine, recunosc că rodeam gumele din capul creioanelor pictate cu Marele Zid, sau piscuri încețoșate din exoticul Szechuan). Noi am avut și un prim-ministru întreprinzător în ce privește importurile pe scară mică- un adevărat Marco Polo. Mai puțină experiență avem cu creditele chinezești, care trebuie totuși rambursate, garantate și nu cu homilii de turist financiar. Nu avem experiență nici cu comunismul chinez, unde liceul se plătește, universitatea se plătește, consultația medicului de țară se plătește și majoritatea oamenilor ajunși la bătrânețe cad în grija copiilor, neavând pensie. Nu avem experiență nici cu sutele de milioane de muncitori migratori, obligați de a trăi departe de familie, încercând să economisească într-un cămin de nefamiliști, putând să-și vadă casa o dată sau două ori pe an și retribuiți departe chiar de plata unui „căpșunar”. În China, comunist este controlul politic total- altfel, you are on your own.
    Toți fac business cu a doua economie a lumii, fără să pună prea multe întrebări- aici putea și domnul Ponta să procedeze la fel. L-a luat însă pe sus entuziasmul, vizita la Marele Zid, în Orașul Interzis sau la cușca ursuleților Panda, molfăind lăstare de bambus. Beijing este un loc discret, unde nu se pun întrebări incomode, legate de diplome sau ordonanțe de guvern. Ca atare, registrul debitorilor africani este o curte a miracolelor în ce privește corupția și drepturile omului. Încă nu am ajuns un promontoriu a ceea ce este mai decăzut pe continentul african, în ciuda eforturilor unora (deși spun mereu că am fost colonizați). Nici nu știu dacă e bine să devenim un promontoriu chinez în Europa- ar părea că nu le putem consuma creditele nu dintr-o crasă incompetență administrativă, ci pentru că am avea preferințe ideologice în ce privește sistemul chinezesc. De la guevarism la maoism, sau chiar dengism, am pierdut șirul. Domnul Ponta ar trebui să-și aleagă o ideologie și un sistem economic și să se țină de ele- ar fi mai respectabil, chiar greșind- oricum, e mai ușor de ținut minte.
    Sînt zone în Beijing îmbibate de un parfum pe care și-l pot aduce aminte doar cei care se plimbau pe jos cu mulți ani în urmă pe Teheran, pe Primăverii sau Kalinin- de la ghereta alăturată porții până la zidurile înalte, blocând vederea. Sînt în Beijing puțin români, care să-i facă premierului vizita amară- cum de altfel nu sînt nici chinezi în spațiul public, „ponegrindu-și țara”. Au fost mai demult, mulți dintre ei studenți.

  3. Ma scuzați: daca Monica Macovei in calitate de prim-ministru sau de președinte al României ar merge in China și ar protesta acolo sau in prealabil împotriva crimelor lui Mao sau a încălcărilor mai recente ale drepturilor omului, sau ar mai face ceea ce sugerati, un asemenea fapt ne-ar inchide cu siguranță relațiile cu China pentru o lunga durata de timp, data fiind disproporția de putere dintre România si China. O asemenea poziție ar trebui in prealabil discutata si agreata cu partenerii occidentali, caci altfel ar fi doar o măsură cu eficacitate extrem de limitata si cu totul împotriva intereselor de stat ale României si in ultima instanță ale românilor. Ar fi poate in interesul altor țări, nu contest.
    Ne întoarcem la Emil Constantinescu, care in „finala” cu Iliescu îl întreba de ce nu a acceptat sa se deschidano ambasada a Taiwanului la Bucuresti pentru ca am fi primit de la taiwanezi un împrumut uriaș in condiții foarte avantajoase.
    Da, e păcat ca nu se poate lua poziție mai ferm împotriva încălcărilor drepturilor omului din China la nivel de stat, insa astea-s chestii care trebuie decise la nivel european.

    Or, la nivel european …
    http://www.thenews.pl/1/12/Artykul/80887,Poland-signs-strategic-partnership-with-China

    • Aveti perfecta dreptate. Ar fi nu doar contraindicat, dar, intr-o oarecare masura, chiar ridicol ca o tara ca Romania sa dea lectii pe aceasta tema Chinei. Cred ca domnul Tismaneanu supraliciteaza aici, la fel cum a facut-o si Monica Macovei atunci cand nu ezita sa vada in propria persoana o farama de Nelson Mandela. Trebuie sa fim oleaca mai rezonabili. Andrei Plesu a zugravit exempar stilul Monicai Macovei: „Nu mă deranjează să am un preşedinte-femeie. Dar nu mă încîntă […] nici feminitatea de tip sabie, halucinată de radicalităţi nemiloase.” Opinia lui Dan Tapalaga este la fel de nimerita in acest context: „A intrat intr-un norisor de adulatori de buna credinta dar mult prea euforici. Din norisor risca sa aiba o falsa perceptie a realitatii. De aici pana la riscul de a cadea intr-un soi de senilitate politica agravata de credinta in propriul destin mesianic nu e decat un pas. Campania sa a fost o continua lipsa de inspiratie, de la anuntul lansarii candidaturii, fortand pana la absurd mana partidului, la comparatia cu Mandela sau la filmulete de campanie incredibil de prost executate.”

      De altfel, MM, inainte de a contribui decisiv la eradicarea raului din lume, trebuie sa faca o campanie ceva mai buna. Cum va reusi oare sa recupereze handicapul fata de Klaus Johanis?

      • Dl „Lazaroiu” a aruncat o piatra, se alearga acum dupa ea in mare viteza. Nu acesta e subiectul articolului. Nu Monica Macovei e tema, ci Ponta. Corect ar fi sa citati si ce spune dl Plesu despre acest personaj. Va indemn sa o faceti cat mai curand, ar fi doar fair…

        • Miza este, desigur, Ponta în momentul de faţă. Articolul dumneavoastră este corect. Este uluitoare această afirmaţie:
          „România este mândră de prietenia tradiţională cu China şi admiră Partidul Comunist Chinez pentru modul în care a condus poporul chinez pe calea socialistă.”
          Mă întrebam chiar cum ar putea fi justificată o astfel de frază. Poate că Ponta nu se referea chiar la ceea ce s-a întâmplat pe vremea lui Mao, ci avea în vedere, mai degrabă, „turnura capitalistă” a ultimelor decenii. Poate că se gândea chiar la minima deschidere a societăţii pe care capitalismul a prilejuit-o. În acest context ar fi trebuit însă să „admire” tocmai turnura capitalistă şi, împreună cu ea, apariţia firavă a democraţiei (democratizarea Chinei sub influenţa economiei de piaţă este însă, după cum se ştie, controversată. Tema este exploatată, în momentul de faţă, atât de stângişti, cât şi de liberali, fiecare tabără propunând interpretări cât se poate de opuse). Dar nu, Ponta „admiră” „calea socialistă”; smintiţii de pe o anume platformă de stânga ar trebui să jubileze în momentul de faţă: şi-au găsit candidatul perfect.
          Dincolo de asta, cred că putem însă pune în chestiune eficienţa campaniei Monicăi Macovei. Comparaţiile forţate, de exemplu, aduc oare voturi?

          • Nu sunt convins ca este o legatura fortata in articolul meu (nu zic ca Dvs ati spune asta). Monica Macovei a criticat ieri declaratia lui Ponta. Intre politicienii din Romania, Monica Macovei este cea care are un trecut si un prezent legate de lupta pentru apararea drepturilor omului. La 25 de ani de la masacrul din 1989, premierul Ponta nu face macar o aluzie la acest subiect, in schimb ii elogiaza ditirambic pe urmasii asasinilor din Piata Tiananmen…

            Nu este doar o palma pentru disidentii din China, ci si pentru amintirea celor care au murit in Romania in decembrie 1989…

  4. Am crescut intr-o lume a amneziei. La scola am invatat despre Lenin, ca un tatuc bun al celor multi. Unii puteau sa-si aduca aminte cine a fost Lenin. N-au vrut. Acasa bunicul, fost chiabur, atunci capist, ca vai de el, se uita la televizor si zicea plin de speranta, ca uite, in sfarsit, Ceausescu o sa faca ordine in tara. Putea sa-si aduca aminte de al dracului de multe si putea sa inteleaga macar ceva, dar n-a vrut. Citind cu spreanta despre investitii chinezesti in retehnologizari, autostrazi, linii feroviare de mare viteza etc, puteam sa-mi aduc aminte de Liu Xiaobo. N-am vrut. Amnezia se intinde peste noi incet, dar sigur, ca nisipul peste desertul de la Ana Beit. Se mai aude din cand in cand vocea disperata a pasarii Donenbai. Si ca daca ?

  5. Ca oficial al unei tari europene, nu e indicat sa fii pro-rus, zilele-astea. Si, daca nu poti fi pro-american (fiindca adversarul tau politic este pro-american), ce-ti ramane? Sa fii (sau macar sa dai impresia ca esti) pro-chinez. Iar daca oamenii te primesc in vizita, trebuie sa-i lauzi. Mai ales ca au bani de investit si orice comision e binevenit. In plus, esti partid „social”, asa ca o vizita intr-o tara socialista nu te poate compromite, din punct de vedere politic.
    E departe China, mai departe decat Rusia, dar ce sacrificii nu face un prim ministru, pentru poporul sau?!…
    Omul de rand, votantul, se uita la televizor si zice: „Uite, ce rea e lumea! PSD -ul nu e cu rusii, cum spun unii! E cu chinezii. Las’ ca n-o fi rau, cu chinezii, stie el, doctorul nostru, ce face!”

    • Nu e vorba doar de asta. In momentul de fata e cam ultima generatie de chinezi care au mai studiat prin Romania, au mai avut legaturi de „pace si prietenie” cu Romania si care sunt inca in structurile de putere de la Beijing. Se va face schimbul de generatii cu cei care au studiat in SUA si prin alte parti. Ne place sau nu, Romania lui Ceausescu a avut o deschidere fata de China pe care URSS si ceilalti sateliti nu au avut-o, iar acest lucru nu e inca uitat acolo. Crezi ca e – lucid vorbind – un lucru bun pentru Romania sa nu valorifice aceste contacte? E vorba de o presiune de timp aici.
      Sigur, putem vorbi despre cat de potriviti sunt Ponta si ceilalte sa faca asta, cat sunt ei de capabili sa faca aranjamente favorabile si pentru Romania, fara ca noi sa ne compromitem prea tare. Nu am semnale prea bune in directia asta, dar nici nu pot sa judec doar dupa ceea ce scrie presa oficiala de la Beijing.

      • „Pace si prietenie” ar trebui sa existe, teoretic, intre toate popoarele. Insa, in lumea de astazi, nu se poate.
        Daca gresesc, este pacatul meu, dar, in ceea ce priveste guvernul condus de domnul Ponta, tratez tot ce spune acest guvern ca fiind „baloane de sapun”. Si astept confirmarea in fapte, ca sa cred. Referitor la relatia cu China, pana acum n-am vazut, in presa, decat planuri si acorduri (bineinteles, nu vorbim de Niro, Dragonul Rosu etc. si de chinezii din Colentina). Astept sa vad ceva concret.
        Domnul Ponta nu pare binevenit in cancelariile occidentale. Cum o vizita in Albania (de exemplu) ar fi irelevanta, iar domnul Ponta a fost deja la Soci, cred ca arata binisor in CV o vizita in China. Si da bine si la alegatorii PSD, multi dintre ei gandind, poate, cu nostalgie, la mult-cautatele maieuri chinezesti si la comozii „tenisi”.
        Sunt de acord ca guvernantii nostri (oricare ar fi ei) trebuie sa exploateze orice relatie benefica pentru Romania. Si ca putem face afaceri cu China, cata vreme nu ne sunt afectate relatiile cu SUA, UE si cata vreme nu sunt riscuri legate de siguranta nationala. Nu cred ca ne-ar folosi la ceva sa proiectam in exterior imaginea ca suntem „cu fundul in doua luntri”.

        • Cred ca ne intalnim pe undeva pe la jumatatea drumului. Insa cred ca pozitia ta si a altora este putin bruiata de o perceptie gresita, cum ca ar fi coada de investitori chinezi la institutiile Romaniei si ca daca le-am deschide usa le-am face noi o favoare. Nu e tocmai asa. Da, chinezii au in ultimii ani lichiditati destul de mari, insa nu intr-atat incat sa nu stie ce sa faca cu banii. Nu e vorba nici ca toata lumea in jurul nostru s-ar bate pe banii lor si ca noi am fi singurii fraieri care n-am vedea asta, insa e cert ca un interes real pentru acesti bani exista peste tot in Europa.

          • Nu cred ca ne „intalnim”. Oricine investeste, atunci cand castiga. Daca e si asigurat ca va castiga, de catre cei care-i pot da asigurari, e si mai bine.
            Chinezii n-au de unde sa stie sigur cine o sa fie presedintele Romaniei si nici daca nu cumva se va modifica majoritatea in parlament, in 2016 sau chiar in 2015. Asa ca, pe termen scurt, n-o sa vedem nimic concret, iar vizita este doar pentru „impresie artistica”, zic eu.
            Cat despre „prietenia” cu unul mult mai puternic decat tine, de cele mai multe ori, ea are doar un singur sens. Cred ca Romaniei i-ajunge un singur „prieten” puternic… s-ar putea sa nu poata „sa duca” doi… Consider ca domnul Ponta nu are „material” de barbat de stat, asa ca mi-e teama de angajamentele pe care si le-ar putea lua, in numele tarii mele. Din motivul acesta, probabil, prefer sa ma linistesc cu gandul ca vizita este pentru „impresie artistica”. :)
            China e o putere, produce mult si ieftin, dar, la noi, cuvantul „chinezarie” nu are un inteles prea magulitor. Cel putin deocamdata.
            Cat despre „perceptia gresita”, nimeni nu e imun la asta. :)

            • Posibil sa fie asa pentru Ponta. De fapt, cu siguranta e si pentru impresie artistica. Dar pentru chinezi? Ei de ce credeti ca accepta sa faca acest joc? Ca doar asemenea vizite sunt evenimente bilaterale, pregatite de ambele parti, nu e o joaca de copii.

  6. Doamna Merkel a fost in iulie in China care e a treia mare piata de export pentru Germania, dupa UE si SUA. S-a anuntat ca eventuale discutii cu privire la incalcarea drepturilor omului in China se vor purta in spatele usilor inchise. Nici un lider occidental sanatos la cap nu-si permite, azi, sa vexeze China, in situatia in care reprezinta a doua mare piata din lume si principalul furnizor de mana de lucru ieftina pentru cam toata economia vestica. Deci peroratiile astea cu amnezia si taranii si Mao dau bine in ONG-uri si in campanii electorale, dar atat. Sa lasam ipocrizia asta gretoasa cand stim cu totii cum se ajunge la produsele atat de ieftine, made in China, pe care le consumam toti fara sa ne doara capul de Mao si de partidul comunist chinez.

    Ponta trebuie atacat cu chestii reale, nu cu povesti din astea. Ca nu e el chemat sa faca ce nu face nici un lider vestic autentic.

  7. Detalii despre conflictele din sinul PCC se pot citi in:

    http://www.amazon.com/Beyond-Tiananmen-U-S-China-Relations-1989-2000/dp/0815782063

    Se gaseste si in pdf :)

    Pt cine vrea sa vada cum se traduce fiecare simbol din „hong wei bing”:

    http://www.mdbg.net/chindict/chindict.php?wdrst=0&popup=1&wdqchid=%E7%BA%A2%E5%8D%AB%E5%85%B5

    Itors odata din Hong Kong pe „mainland” asteptam un autobuz sa ma duca la Guangzhou. Cum eram singurul „laowai” (strain) soferul si cei citiva pasageri care fumau o tigara si asteptau sa se umple microbuzul m-au acostat imediat intrebindu-ma de unde sint. Cind le-am zis „Romania” comentariul unuia din ei a fost: „You have money, you travel, you must be big party member!”.

  8. Mai fiu de comunist autentic , cine crezi ca te mai crede ? Nu te face ca nu intelegi : comunismul a fost adus in Romania de catre inestimabilul tau parinte : ai crescut in aceasta tara bine tocmai ca erai fiul lui Tismaneanu ( nu conteaza ca il chema altfel ca dealtfel si in cazul tau ) ; nu-mi dau seama dece nu revi la numele autentic , ti-ar fi chiar favorabil , proabil . Noi am avut de suferit de pe urma ” binefaceri Tismaneanu ” asa ca scuteste-ne de parerile tale personale ; du-te acolo unde ai fugit cand babacu’ nu mai era pe cai mari si fericeste-i pe aia de acolo cu cunostintele tale despre istoria comunismului pe care l-ati dus peste tot . Daca au fost suferinte , si au fost , esti la fel de vinovat ca si Tismaneanu al batran . Clar ?

  9. Dupa parerea mea, acest articol poate avea efectul invers dorit de autor…
    1.Niciun sef de guvern sau de stat democratic nu a criticat, direct si ferm, China, in ultimii 25 de ani! In contextul suprematiei actuale a economiei (si finantelor!) chineze asupra UE si SUA, si a pozitiilor- cel putin soft, cand nu sunt de-a dreptul curtizane! – , adoptate de marile democratii, se pare ca nimeni nu-si poate permite acest lux! Ca Ponta sa fie, de fapt, acuzat de fix acelasi comportament ca Obama sau Hollande, de ex, mai precis ca privilegiaza interesele nationale ale Ro, mi se pare o onoare pentru el!
    2.Daca ar fi probabil ca M.Macovei sa faca altfel, precum descris in acest articol, respectivul act de curaj(?) mie mi s-ar parea o dovada de rigiditate psihologica neavenita, de lipsa de diplomatie si incapacitate de a face compromisuri cu propriile valori, in favoarea interesului national, ceea ce este incompatibil cu functia de sef de stat!
    Mi se pare important sa nu uitam ca, unele calitatile umane, exacerbate printr-un exercitiu indelungat si progresiv, se pot transforma in defecte iremediabile, atunci cand subiectul ajunge sa fie dominat de propriile convingeri…
    A face dreptate este un scop nobil in sine DAR, a urmari atingerea acestui obiectiv „cu orice pret” este extrem de problematic…deseori pagubos!

    • „Dupa parerea mea, acest articol poate avea efectul invers dorit de autor…” – nu sunt chiar asa de sigur.

      Articolul asta, in care se proiecteaza asupra doamnei Macovei niste comportamente si virtuti de inorog, precum si reactiile de euforie de la articolul anterior al dlui. Tismaneanu ma fac sa cred ca cei care sustin cu trup si suflet candidatura doamnei Macovei acum (sa vedem daca o si voteaza, in final, s-ar putea sa fie ca la demonstratiile la care dau attending pe FB 5000 si se prezinta 100) o fac nu IN POFIDA faptului ca e creditata cu putine sanse, ci TOCMAI PENTRU ca are putine sanse de reusita si, prin urmare, i se pot atribui tot soiul de calitati, care mai de care, in opozitie cu ceea ce se gaseste in realitate in viata politica.

      • Cred sincer ca mergeti cam prea departe cu „ipotezele”, domnule „B.L.”. Ceea ce sugerati aici este de-acum un scenariu defaimator. Poate incepeti sa va faceti „datoria” si pe alte forumuri. Asemenea contributii nu sunt dezirabile aici.

        • Va multumesc pentru invitatia politicoasa.
          E posibil sa ma insel in ipoteza mea – nu cred ca din raspunsul meu transpare vreo pretentie de adevar absolut – insa imi e greu sa vad caracterul „defaimator” al ipotezei. Am practicat eu insumi o asemenea logica cu unii candidati, am mai vazut-o si la alte persoane. Un refugiu in imaginar nu e neaparat o rusine, poate fi si o expresie a frustrarii reale cauzate de nivelul clasei politice.

    • N-am timp, dar cred ca va pot contrazice. In momentul arestarii si condamnarii lui Liu Xiaobo au fost destule declaratii. Sigur, Dvs inserati cuvintele „direct si ferm”, moment din care putem intra in tot felul de discutii :)
      Sunt convins ca Havel nu s-a ferit sa spuna ce credea. Tema articolului nu este Monica Macovei, ci elogiul adus de Ponta dictaturii comuniste din China. M-as bucura sa citesc opinia Dvs pe subiect :)

    • Afirmaţia d-vs, d-nă Ela, potrivit căreia Ponta ar fi acuzat în articolul de mai sus, citez: ” de fix acelasi comportament ca Obama sau Hollande, de ex, mai precis ca privilegiaza interesele nationale ale Ro, mi se pare o onoare pentru el!” este nu numai absurdă, dar şi revelatoare pentru modul în care „gândesc” apărătorii lui Ponta.
      În primul rând, Obama, Hollande sau Merkel, chiar dacă nu şi-au permis să critice deschis China Comunistă cu ocazia întâlnirilor oficiale la nivel diplomatic, măcar şi-au ţinut gura. Toate aceste personalităţi politice şi-au exprimat însă cu alte ocazii opinia fermă în privinţa situaţiei Drepturilor Omului în China. Această constatare ar ajunge să justifice calificativul „absurd” pe care l-am folosit referitor la comentariul d-vs. Faptul că d-vs. treceţi cu vederea gestul incalificabil al lui Ponta de a aduce elogii la adresa Partidului Comunist Chinez, ba chiar consideraţi că aceasta ar fi o onoare pentru el, este pentru mine nu doar absurd, ci de-a dreptul monstruos.
      Nu pot să-mi imaginez nimic ce poate să orbească pe cineva în felul acesta, decât doar frica.

  10. Dispretul boierimii fata de taranime a incurajat ideologiile astea bolnave sa reziste .
    Noii lideri socialisti ce se nasc perfect democratic sunt propulsati tocmai de incapacitatea boierimii de a gasi limbajul si taria de a explica si indruma taranimea asuprita

  11. Buna ziua D-le Administrator !
    Am trimis astazi la ora 10 si 55 min. comentariul de mai jos.
    Nu inteleg de ce nu a fost inca atasat langa celelalte comentarii …
    Imi doresc sa cred ca este vorba doar despre o scapare tehnica si atat !
    Multumesc anticipat !
    Cozmin Iliescu

    „Buna ziua !
    D-le Tismaneanu, permiteti-mi, va rog, sa va adresez urmatoarele intrebari:
    D-na Angela Merkel, cand a vizitat China, a solicitat si a obtinut o intalnire cu Dl. Liu Xiaobo, disident in inchisorile comuniste din China ?
    Dl. Francois Hollande, cand a vizitat China, a solicitat si a obtinut o intalnire cu Dl. Liu Xiaobo, disident in inchisorile comuniste din China ?
    Dl. Barack Obama, cand a vizitat China, a solicitat si a obtinut o intalnire cu Dl. Liu Xiaobo, disident in inchisorile comuniste din China ?
    Dl. Tony Blair, cand a vizitat China, a solicitat si a obtinut o intalnire cu Dl. Liu Xiaobo, disident in inchisorile comuniste din China ?
    Daca raspunsul la toate aceste intrebari de mai sus este NU, atunci va recomand:
    1. nu mai fiti asa de idealist vis-a-vis de presupusa atitudine a D-nei Monica Macovei, pt. ca wishful thinking nu va caracterizeaza deloc (cel putin, din tot ce am citit eu scris de Dvs.);
    2. mai putina patima vis-a-vis de Dl. Victor Ponta, in calitatea dumnealui de viitor Presedinte al Romaniei, dar si in calitatea lui prezenta de “delfin” al D-lui Traian Basescu. Cu siguranta vom trai si vom afla lucruri interesante in anii urmatori despre cel mai tare joc de sah cu public din istoria Romaniei ultimilor 25 de ani …
    Trebuie sa mai avem “Putintica rabdare!”, cum ar spune nenea Iancu …
    Multumesc.
    Cozmin Iliescu”

    • Puteti lesne citi nota biografica plasata in dreapta paginii unde apare textul meu, veti constata ca traiesc si predau la Washington. Deci, sapte ore diferenta. In rest, va doresc sa conversati cat doriti cu admnistratorul. Am lansat petitia de solidaritate cu Liu Xiaobo. Imi pasa. Cred ca si Monicai Macovei. Mai precis, sunt convins. Dl Ponta poate sa face ce doreste la Beijing (acolo s-a si casatorit, la Ambasada Romaniei, unde oficiia candva socuul lui Adrian Nastase ca ambasador ceausist). Dar cand elogiaza PCC si „calea socialista” nu trebuie sa se astepte la tacerea celor care iubesc libertatea. Daca Vaclav Havel ar fi vizitat China, in orice calitate, ar fi cerut oa semenea intalnire. Poate ca nu sunteti la curent cu ceea ce-a facut Havel pentru disidentii din Cuba, Birmania, China. Mai este timp sa va informati…

      • Nu de Havel era vorba, ci de Merkel, Blair, Obama. Dar toata discutia asta e lipsita de sens – ce ar fi facut Havel, ce ar face Macovei, ce ar fi facut Isus Cristos. Important e ce fac oamenii care au posibilitatea sa faca. Si adevarul e ca nu fac nimic din ce vreti dumneavoastra sa faca acest dobitoc infantil care e Ponta. Ponta nu elogiaza nimic din convingere, se gudura pe langa chinezi in speranta ca face rost de niste promisiuni economice cu care sa puncteze in alegeri. Toti cei care iubesc libertatea de a produce ieftin si de a vinde mult pe o piata uriasa se gudura pe langa chinezi. N-am auzit de nici unul sa se fi dus prin puscarii.

      • D-le Tismaneanu,
        nu am primit raspuns nici macar la una dintre cele 4 intrebari. Este un fapt incontestabil.
        Afirmatiile care nu se pot verifica in real-life (presupunerea ca Dl. Havel ar fi luat atitudine in cazul D-lui Liu Xiaobo ramane doar o presupunere atat timp cat Dl. Havel este decedat; de asemenea, presupunerea ca D-na Macovei va lua atitudine in aceeasi speta va ramane tot doar o presupunere deoarece D-na Macovei nu va ajunge never-ever Presedintele Romaniei) nu va reprezinta D-le Tismaneanu deoarece un politolog de calibrul Dvs. nu face istorie contrafactuala.
        Vis-a-vis de ipoteza ca Dl. Victor Ponta (foarte posibil, viitorul Presedinte al Romaniei) ar fi „delfinul” actualului Presedinte al Romaniei, Dl. Traian Basescu, nu ati dorit sa exprimati niciun punct de vedere. Este un fapt incontestabil.
        Multumesc !
        Cozmin Iliescu

  12. Ceea ce a făcut Ponta în China este o nemernicie grețoasă.

    Să fim bine înțeleși: întreaga lume se-nghesuie să facă negoț cu China: americanii fac un comerț uriaș, nemții și franțujii se calcă pe piciore care să intre mai abitir pe piața chineză, britanicii au fost primii care să se lase „cumpărați“ de chinezi, nu există țară în lume, săracă ori bogată care să nu facă ori să nu vrea a face comerț cu China. Așadar, că Ponta s-a dus în China pentru comerț nu este în sine o problemă.

    O uriașă problemă este modul cum o face, concesiile inutile, umilitoare și profund dăunătoare pe care le face marioneta Ponta.

    Primul aspect, revoltător și absolut inacceptabil al uriașelor daune provocate de marioneta Ponta este solidarizarea politică și ideologică cu regimul comunist chinez. Un șef guvernamental al unei țări NATO și UE care să felicite conducerea chineză pentru regimul politic impus cu forța terorii genocidare timp de 66 de ani este un scandal uriaș. Doar lipsa de însemnătate a României pe plan internațional, disprețul și desconsioderarea cu care ne tratează Occientul și aliații noștri euro-atlantici, care, de la mineriade încoace au învățat să nu ne mai ia în serios, fac ca solidarizarea marionetei Ponta cu China comunistă să tratată în marile cancelarii ca un rahat de muscă.

    Al doilea aspect, de gravitate și perniciozitate extremă privește conținutul contractelor semnate. Conform acestora, partea chineză își va implementa în România investiții complete, „la cheie“, cuprinzând proiectare, organizare, execuție, service, exploatare, asigurându-și adică un control total asupra investiției. Asemenea relații economice profund asimetrice sunt caracteristice unui mediu de afaceri nici măcar neo-colonial, ci colonial de-a dreptul. Se pare că în comparație, contractul Bechtel ori cumpărarea fregatelor britanice vor rămâne în istoria prădării naționale ca mici găinării.

    În relațiile lor economice – de cea mai mare anvergură – cu China, țările civilizate nu se pretează la nici o concesie, politică, ideologică, mediatică și cu atât mai puțin economică. Dimpotrivă, nu este ocazie cu care cancelarul german, președintele american ori francez, ori prim-ministrul britanic să nu folosească un limbaj hotărât, ba chiar aspru la adresa autorităților chineze, oricât le-ar crăpa buza după contracte. Este ceva ce șmecherașilor de la bloc, ajunși șefi ai României, le este străin: principiile și valorile nu sunt negociabile.

    Trebuie de altfel subliniat că autoritățile chineze, continuatoare ale unei milenare tradiții comerciale, nu insistă în nici un fel pentru concesii politico-ideologice, ci sunt flexibile, adaptate situației și partenerilor din orice colț al lumii.

    De face marioneta Ponta ceea ce face, de ce se comportă ca o slugă nemernică, venind în întâmpinarea celor mai indicibile fantezii politice ale conducerii chineze, de ce se comporta marioneta Ponta cu excesul de zel al unei prostituate proaste ?

    • De acord cu tine, Rasvan, ai fomulat perfect ce face Ponta. Este vorba de „solidarizarea politică și ideologică cu regimul comunist chinez. Un șef guvernamental al unei țări NATO și UE care să felicite conducerea chineză pentru regimul politic impus cu forța terorii genocidare timp de 66 de ani este un scandal uriaș.” Nu ca Blaga n-ar fi spus si el enormitati cand a vizitat China. A dat pe urma inapoi, a facut tot felul de precizari jenate si jenante…

    • Da, ceea ce a declarat Ponta la Beijing e gretos. Citatul e dintr-un ziar oficial, deci s-ar putea sa nu fi fost preluate 100% exact spusele sale. Fac discutia asta doar pentru ca se face analiza de text la cele spuse de Ponta, nu pentru ca nu l-as vedea in stare sa scoata asemenea ineptii.
      E clar ca asemenea declaratii – ca sunt exact asa sau ca difera putin – sunt o dovada ca Ponta doreste sa fie sigur ca-i intrece pe toti la capitolul linguseli.
      Dar mi se pare ca puneti „tarile civilizate” intr-o lumina mult prea favorabila. Declaratiile reprezentantilor tarilor occidentale din ultimii ani referitoare la respectarea drepturilor omului in China au fost mai degraba retinute, corecte politic si economic, pe alocuri chiar timide. Avem cu totii Internetul la dispozitie. Si ma refer aici la tarile care au avut asemenea luari de pozitie pentru ca, in general, ele nu prea au existat. Criza economica a lovit din plin UE si SUA, dar a lasat aproape neatinsa China, ceea ce nu a fost fara consecinte in plan politic international. Ceva mai recent, doamna Merkel, aflata in vizita in China, s-a rezumat la a vorbi studentilor chinezi despre … importanta dialogului si a respectarii legii peste tot in lume, deci inclusiv in China etc. Destul de departe de vreun limbaj hotarat, chiar aspru.

      Cat despre faptul ca ar fi vorba de „proiectare, organizare, execuție, service, exploatare, asigurându-și adică un control total asupra investiției” de catre chinezi in ceea ce priveste proiectele lor din Romania, ati putea sa ne dati va rog un exemplu?
      Multumesc.

      • Nu avem înca la dispozitie contractele, sa putem discuta pe text. De altfel, ma îndoiesc ca se vor face publice, ba chiar s-ar putea „pierde”, ca acel „contract Bechtel” – chestie nemaiauzita, nici macar în Africa.
        Înainte de a scrie ce am scris m-am consultat cu un economist care mi-a atras atentia ca partea chineza este extrem de flexibila, putând merge de la simpla investitie financiara pâna la controlul total al propriei investitii prin asigurarea tuturor etapelor, inclusiv service si chiar exploatare. Se pare ca daca se va ajunge la contracte ferme cu chinezii, acestea vor fi mai aproape de controlul total decât de infuzie financiara. Vorbim de contructia de autostrazi (Pitesti-Craiova, cum am auzit ?), de constructii civile (locuinte) evtl. de reactoarele 3,4 Cernavoda (au totusi tehnologie canadiana).

        Cât despre atitudinea liderilor occidentali fata de regimul chinez, desi le crapa buza dupa contracte, nu au facut nici un compromis politico-ideologic. Tot ce au putut obtine chinezii este de a pune putina surdina pe criticile occidentale. Sunt lumi distanta între a fi retinut/discret în critici – Occidentul si a ridica în slavi regimul comunist chinez – Marioneta Ponta.

        • Da, si mie mi-e teama ca nu vom avea acces la astfel de contracte. Insa problema e putin mai complicata. Daca bine imi aduc aminte, in cazul Bechtel era pur si simplu vorba de un contract in care statul roman era beneficiar si platitor, iar Bechtel era antreprenor. In cazurile pe care le evocati dumneavoastra inteleg ca firmele chinezesti ar fi atat investitori, cat si antreprenori (cel putin. Desi nu am citit nicaieri sa se puna problema ca ei sa si exploateze ceva). Prin urmare, spre deosebire de Bechtel, ei ar urma sa vina si cu o parte din banii necesari pentru constructie. Ceea ce face putin mai dificila o comparatie cu un caz precum Bechtel.
          Dar, repet, transparenta e problema in cazul asta.

  13. “hunveibinul” si a luat consoarta si s a catarat pe marele zid (de acolo are vizibilitate mai buna). tehnologia inalta a capitalismului de stat chinez apartine de fapt statelor unite si europei vestice. ce sa importam de acolo ? nu s tarabele pline de tenisi si margele ? bani ? am putea avea acces la ei chiar in uniunea europeana. doar ca avem nevoie de idei si strategii de dezvoltare nu de minciuni electorale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro