miercuri, iunie 23, 2021

Ianuarie, prima lună a Centenarului

Ne apropiem de sfârșitul lunii ianuarie, prima din Anul Centenarului și, după cum spuneam și cu altă ocazie, nu prea văd care ar fi posibilele motive de satisfacție. 100 de ani de la Marea Unire par să ne găsească mai dezbinați ca niciodată.
Dacă până în decembrie 1989 cei mai mulți români erau uniți prin și de ura lor față de comunism, față de dictatură, față de Nicolae Ceaușescu, astăzi nici măcar primejdia reprezentată pentru fiecare dintre noi de autoritarismul de tip Orbán, care se pare că este modelul de guvernare al țării spre care tinde coaliția PSD-ALDE, nu dă semne că ar determina în noi o minimă, necesară solidaritate.
Unii se mai lasă păcăliți, mai cred încă în bunele intenții ale celor ce au câștigat alegerile din decembrie 2016 cu promisiuni fie nerealiste, fie deliberat mincinoase, încă mai aduc drept argument suma de bani relativ mai mare înscrisă pe fluturașul de salariu începând cu ianuarie 2017, parcă nebăgând de seamă că pentru banii aceia, teoretic mai mulți, pot să cumpere pe zi ce trece tot mai puține lucruri.
Așa după cum am văzut și zilele trecute, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea lui Nicolae Ceaușescu, parcă nici amintirea acestuia nu ne mai stârnește tuturor aceleași sentimente de revoltă. Și nu vorbesc despre cei mai tineri care nu au trăit vremurile în care frica, foamea, frigul era realități la ordinea zilei, ci despre oameni maturi care, prefăcându-se că nu am avea destule cărți despre Stejarul din Scornicești, le neagă și pe cele existente (ce contează că, de fapt, nici măcar nu au făcut efortul să le citească ?) spunând că ar fi nesemnificative, din care de afară de tributare modelului de gândire de tipul Cold War și ar păcătui prin supralicitarea rolului cultului personalității. Habar neavând că acesta este, alături de devorarea predecesorului, de deconstruirea mitului acestuia, unul dintre descriptorii fundamentali ai comunismului din țările socialismului real. Comunism care mai-mai că ar mai vrea să-i dea o șansă.
Însă nu despre stângiștii convinși ori doar cu fițe ce mai sunt și publiciști pe la reviste finanțate de foști angajați ai Securității care astăzi, cum altfel?, sunt prosperi oameni de afaceri și apărători ai legii aș dori să vorbesc în comentariul meu de azi. Ci despre disputele sterile care au marcat prima luna din Anul Centenarului. Adevărul e că politicienilor nici nu le-a păsat cu adevărat de Centenar. Cum nu le pasă nici de Unire, nici de populație. Pe care o doresc tot mai supusă, tot mai slab pregătită, mai analfabetă fiindcă doar astfel va putea fi mai ușor de manipulată. Cum altfel am putea percepe modul senin în care cel mai prost, mai necalificat, mai penibil, mai agramat ministru al Educației din 1944 încoace (dl. Liviu Pop le întrece de departe la caracteristici negative și pe Suzănica Gâdea, și pe Aneta Spornic, însă tare mi-e teamă că nici succesorul domniei-sale nu iese din paradigmă) a făcut anunțul potrivit căruia, în urma schimbării sistemului de finanțare al învățământului secundar, ar urma să dispară 500 de școli. Mai bine de 1000, susțin sindicatele. Să fie și acesta un mod prin care PSD s-a gândit să ducă lupta politică împotriva președintelui Iohannis compromițându-i, în anul Centenarului, proiectul România educată? Nu desființarea școlilor i-a dat dureri de cap insului aflat în fruntea Educației. Ci inventării unei petiții on line prin care, chipurile, i s-ar cere rămânerea în fruntea Ministerului.
Miercuri, 24 ianuarie, Ziua Micii Uniri, nu a fost decât încă o zi liberă pentru majoritatea populației. Atât și nimic mai mult. Nici politicienii nu au făcut excepție. Președintele Iohannis a luat parte, alături de premierul interimar, Mihai Fifor, la manifestările omagiale din Dealul Patriarhiei, a profitat de ocazie spre a spune câteva cuvinte cu care speră, probabil, să mai recucerească câteva zeci dintre like- urile pierdute prin acceptarea candidaturii la postul de prim-ministru a doamnei Viorica Dăncilă. Aceasta, președintele Senatului, dl. Călin Popescu-Tăriceanu, președintele Camerei Deputaților, dl. Liviu Dragnea s-au mulțumit cu niște mesaje scrise pe facebook în cea mai imposibilă limbă de lemn.
Nimeni, nici unul dintre conducătorii țării nu s-a deranjat să ajungă la Iași, în orașul Unirii de la 24 ianuarie. Dincolo de niște susceptibilități și mici orgolii locale ce se cer menajate mai trebuie ținut cont și de realitatea că se cuvine mereu subliniată relația de condiționare istorică dintre 24 ianuarie 1859 și 1 decembrie 1918.
Tot în 24 ianuarie presa internațională a transmis Mesajul șefilor Comisiei europene îngrijorați de ceea ce se întâmplă în România, de felul în care sunt mutilate în Parlamentul României Legile justiției. Au urmat replicile iresponsabile, absolut demente ale președinților celor două Camere, Dragnea și Tăriceanu.
Am tot auzit pe la felurite televiziuni, pe tot parcursul lunii ianuarie, cât rău vor să ne facă ungurii, mai precis guvernul de la Budapesta. Cel în fruntea căruia tronează dl. Orbán Viktor, cu care dl. Liviu Dragnea se tot laudă, ori de câte ori are ocazia, că ar fi foarte bun prieten. Ni se tot repetă că autoritățile maghiare au pus la cale planuri diabolice prin care vor să ne torpileze Centenarul. Că o vor face, cheltuind sume astronomice, nu numai în 2018, ci, cel puțin până în anul 2020, atunci când se vor împlini 100 de ani de la Acordul de la Trianon. Posibil.
Nu prea auzim, în schimb, ce are de gând să facă guvernul României. Chermeze, jocuri populare, simpozioane comemorative, mic, vin, fasole, sarmale, ici-colo spectacole încropite cu două-trei poezii rostite prost? Ce au făcut preț de o lună de acum fostul ministru al Culturii și Identității Naționale, dl. Lucian Romașcanu, și sportivul ratat, convertit în politician, căruia i s-a dat în grijă Departamentul Centenar?
Tare mi-e teamă că înainte de a ne face rău ungurii, adică guvernul de la Budapesta, ne vom face rău noi înșine. În primul rând, guvernul PSD-ALDE, indiferent dacă d-na Dăncilă va rămâne sau nu mai mult de 6 luni în postul de prim-ministru.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Dacă e vorba numai de românii lui Ponta (sunt mândru ca sunt român ortodox, el e „străin”.. .. K.W.Iohannis) azi mai au rămas de „epurat” locuitori din țară (C.V.Tudor: ungurii sunt o gaură în harta României. Tudose 2018: secuii vor flutura.. … )? In România Mare erau 29 % minorități (evrei, unguri, sași, șvabi, bulgari, romi, sârbi, ruși, armeni, etc). Ce e de sărbătorit din cei 50 de ani de „epurare etnică” 1939-1989?

    … „… 100 de ani de la Marea Unire par să ne găsească mai dezbinați ca niciodată.
    Dacă până în decembrie 1989 cei mai mulți români erau uniți prin și de ura lor față de comunism, față de dictatură, față de Nicolae Ceaușescu, astăzi nici măcar primejdia reprezentată pentru fiecare dintre noi de autoritarismul de tip Orbán, care se pare că este modelul de guvernare al țării spre care tinde coaliția PSD-ALDE, nu dă semne că ar determina în noi o minimă, necesară solidaritate.
    Unii se mai lasă păcăliți, .. „ ……

    Pluralitate, diversitate, concurența e normalitatea în libertate, democrație. Dezmembrare e o urmare a politicii dâmbovițene de „stat unitar centralizat”, de un secol?
    Tinerii părăsesc țara. Migranții, lucrătorii degajați 1990- 2018 au preluat responsabilitatea pentru soarta lor, pentru familie lor în propriile mâini. Au incredere în sine.

    Mitologia balcanică, lozincile istoricilor „ Marii Uniri” vor crea azi încredere între locuitorii țării? Nu am descoperit o alternativă a societății civice pentru 2019-2020. Cu care temă se poate prezenta România la președinția UE 2019?
    Cine scrie?

  2. Adevarul implacabil este ca locuitorilor Romaniei, nu le pasa, de nimeni si de nimic,
    atita timp cit :

    – frontierele le sint inca deschise si , dela necalificati pina la super calificati, pot inca pleca sa-si gaseasca o soarta mai buna aiurea
    – exista , aproape in in fiecare familie ceva mai procopsita . mai ” aranjata ” , macar un ins caruia hotii ce mari ii permit sa fure si el
    – salariile bugetarilor si pensiile se platesc regulat
    – in magazine este inca mincare,
    – televiziunile le dau posibilitatea sa stie ” totul” , toate uriteniile si miniciunile, sa aiba o ocupatie pentru intreg timpul lor liber , sa poata injura liber pe cei care sint sau incearca sa fie altfel decit modelul PSD-ist

    CUM SA VREI SA FII ALTFEL DECIT SLUGA, MITOCAN, INCULT, MINCINOS SI HOT, CIND VEZI CA ACESTEA SINT CALITATILE CARE TE PROPULSEAZA PINNA IN FRUNTEA STATULUI ?

    Cum sa te intereseze altceva decit umplerea burtii, cind nu mai ai nici un model si ideal in fata , decit sa furi si tu, sa minti, sa injuri pe cei mai educati si mai cinstiti decit tine ?
    Cum sa te intereseze tara, pe care toti cei care au ” reusit ” in viata , bogatasi sau politicieni, nu o vad altfel decit un muribund care inca mai poate fi jefuit ?

    Eu unul cred ca este prea tirziu pentru a renaste sau macar pentru a mai face ceva .
    Mostenirea comunista latenta in sufletelea acestiei populatii decazute in stadiul de mizerabilitate si actiunile drijate cu exactitate rece de bisturiu dela Moscova, au triumfat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Roexit prin decizia CCR 390/8 iunie 2021?

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 390/8 iunie 2021 prin care confirma legalitatea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Nimic din raționamentul CCR...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Primele concluzii după întâlnirea Joe Biden – Vladimir Putin din Geneva, 16 iunie 2021

În articolul anterior, dedicat întâlnirii Biden – Putin, am trecut în revistă o serie de informații legate de contextul inițial de la...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro