Pe scurt:
- Repetarea atât de previzibilă a confruntării electorale de acum patru ani, între Joe Biden (82 de ani în noiembrie) și Donald Trump (78 în iunie), într-o atmosferă politică și socială exasperant de divizată și de plictisitoare ca lipsă a substanței dezbaterii, le arată americanilor și lumii democratice că marile partide au rămas fără soluții, că gerontocrația și puterea banilor fac ravagii în calitatea selecției democratice și că, în esență, poate că a venit momentul unor reforme ale bătrânului sistem politic democratic american. Nici alegerile generale din Marea Britanie, chiar mai apropiate ca dată decât cele americane dar insuficient discutate la noi, nu aduc altă impresie decât cea a crizei de identitate a partidelor majore ale democrațiilor occidentale, prinse între populismul de dreapta și populismul de stânga, între forța rețelelor sociale și scăderea calității clasei politice, între războaiele și crizele externe și interne care definesc un moment istoric crucial, pe de o parte, și schimbarea societăților, pe de altă parte.
- Este de multă vreme un loc comun observația că între politica internă și politica externă nu mai există o separare clară iar cea din urmă o reflectă în mare parte pe prima. Cele două seturi de politici ale unui stat sunt interconectate ca teme și interese fundamentale, aspirații, sensibilități culturale, idiosincrazii, linii discursive și „mitologii” populare, valori, convingeri, tensiuni, temeri și vulnerabilități specifice țării respective. Noutatea este că globalizarea a făcut nu numai posibilă, în ultimele 2-3 decenii, ba chiar tot mai relevantă, și relația inversă: dinamica internațională o influențează acum pe cea internă, într-o măsură tot mai mare. A se vedea cum războiul Hamas-Israel influențează negativ campania electorală a lui Joe Biden (de exemplu, absenteismul masiv al democraților din Michigan la alegerile primare, în semn de protest față de sprijinul administrației Biden pentru Israel), pentru că noul electorat al Partidului Democrat, care conține în mare măsură „minoritățile vizibile”, musulmanii și tineretul cu vederi stângiste, susține cauza palestiniană în timp ce Biden, un „clasic în viață” al politicii externe americane, susține în mod firesc Israelul în fața teroriștilor de la Hamas. Avem un exemplu de intricare extern-intern și în tabăra adversă, unde războiul din Ucraina a dat posibilitatea lui Donald Trump să puncteze în fața unui electorat (conservator) care este tot mai puțin dispus să plătească pentru a ajuta Ucraina în fața agresiunii Rusiei.
- Cele două dimensiuni ale politicii unui stat, internă și externă, s-au contopit practic într-un compact care definește modelul cultural profund al poporului respectiv („matricea” dominantă politic, măsurată simbolic la alegeri, din patru în patru ani), precum și dinamica accelerată în care se află majoritatea societăților din spațiul occidental, cu tot cu faliile și diviziunile ideologice din interiorul lor. A se vedea, ca exemple recente, cât de adânc au săpat în fundația societăților spațiului euro-atlantic pandemia de Covid-19 sau războaiele din Ucraina și Israel și cum au rupt în două opinia publică aceste agresiuni. De ce? Simplu, pentru că societățile occidentale înseși s-au schimbat și rezonează diferit la provocări, crize și războaie.
- Nu este așadar o exagerare să spunem că Occidentul și ordinea politică mondială de tip occidental, așa cum le-am cunoscut în epoca postbelică, au fost în mare parte rezultatul politicilor interne și externe ale celor patru partide istorice ale democrațiilor de limbă engleză – Partidul Republican și Partidul Democrat din SUA, respectiv Partidul Conservator și Partidul Laburist din Marea Britanie. Într-o analiză viitoare, ne vom ocupa de Franța și Germania, unde republicanii și socialiștii francezi, respectiv creștin-democrații și social-democrații germani au avut un rol decisiv în modelarea Uniunii Europene și relațiilor transatlantice. Partidele istorice occidentale au produs și, la rândul lor, s-au bazat pe o remarcabilă stabilitate socială, timp de 50-60 de ani.
- Deși aceste partide și-au avut fluctuațiile lor ideologice înainte de război, uneori chiar foarte mari, după 1945 cei patru giganți ai politicii din SUA și Marea Britanie au întruchipat binoamele tradiționale ale spațiului politic anglo-american. Cele patru partide au exprimat de-a lungul ultimelor generații curentul conservator și curentul progresist, multă vreme centriste, raționale și moderate, puternic concurente între ele dar totuși compatibile și având un set minimal de valori și principii comune, cu punți de comunicare, teme de dezbatere argumentată și uneori chiar interese comune. Între centru-dreapta și centru-stânga, diferențele de nuanțe politice, ideologice, culturale precum și idiosincraziile nu fuseseră niciodată ca între lumi total opuse, care se dușmănesc de moarte. Așa ni ve lom aminti din anii ‘50, ‘60, ‘70, ‘80, până spre sfârșitul anilor ’90, cu teme și accente specifice fiecărui deceniu. Existau, desigur, diferențe între aceste partide istorice, și așa era normal să fie în societățile pluraliste politic. Dar și unele, și celelalte promovau în esență același mare trunchi de gândire politică occidentală, capitalistă, liberală și democratică (cu ramificațiile aferente), pe baza căruia s-a fundamentat ordinea mondială post-1945, cel puțin în „lumea democrațiilor liberale”.
- Etapa inițială a globalizării, de la Vest la Est (1970-2000), o globalizare economică, tehnologică și culturală de limbă engleză, datorată în mare parte SUA și Marii Britanii, să o numim „globalizarea de tip Coca-Cola, a rockului, electronicii, internetului și erei digitale”, a avut suportul politic deplin al celor patru mari partide istorice americane și britanice. Fluxurile de influență globală și-au inversat demult sensul. Etapa actuală a globalizării, dinspre Orient spre Occident (după anii 2000), bazată pe o migrație masivă orientală în Vest, pe exporturi de mărfuri ieftine asiatice, cartiere ghetoizate, natalitate crescută și schimbarea proporției raselor și religiilor în metropolele din Vest, islamizare moderată sau radicală și chiar racolare de adolescenți din generațiile a doua și a treia pentru rețelele teroriste din Orientul Mijlociu, influență culturală și educațională orientală, iliberală, o „globalizare de tip shaorma”, toate acestea s-au asociat – întâmplător sau nu – cu avatarurile și incapacitatea celor patru mari partide din SUA și Marea Britanie de a menține principiile esențiale ale modelului lumii occidentale, model care a cunoscut gloria în secolul XX – capitalismul, piața liberă, competiția, meritocrația, apărarea libertăților, lupta împotriva dictaturilor și regimurilor autoritare, fie ele comuniste sau de tip junta militară.
- De la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, această țesătură articulată și performantă a gândirii politice occidentale, rezultată dintr-o bază solidă, educată și relativ consensuală a societăților vestice, a început să se destrame. Migrația orientală masivă, efectul nociv al rețelelor sociale, declinul culturii muncii și educației temeinice și glisarea spre cultura populistă, superficială, consumeristă și asistențială, cu nenumărate pretenții și beneficii sociale acordate unei populații din ce în ce mai leneșe, mai comode și mai puțin dispusă să muncească și să facă efort intelectual, plus războiul hibrid purtat de Rusia și China în ultimii 15-20 de ani, prin exploatarea libertății de exprimare totale a societăților occidentale și a „idioților utili”, au născut un curent contestatar distructiv, compus din două facțiuni radicale care se unesc în obiectivul lor anti-sistem comun – progresismul radical și ultraconservatorismul. Marxismul și fascismul au reapărut așadar în variantele „neo”, după deceniile de convergență ideologică postbelică de care vorbea Daniel Bell în volumul The End of Ideology (1960). Pe scurt, trăim de peste două decenii o epocă de reideologizare, radicalizare și polarizare, asociate cu atrofierea centrismului.
- Din nefericire, deteriorarea calității democrației în spațiul occidental atrage și consecințe nefaste pentru ordinea mondială. Criza marilor partide americane și britanice, ca și a celor franceze și germane, intrate pe mâna unor lideri slabi, fie gerontocrați cu început de senilitate sau miliardari „duși cu pluta”, fie mediocri intelectual (tipul european de funcționar public „politic corect” intrat în partid sau al jurnalistului spumos care și-a folosit notorietatea de la televiziune pentru a face carieră politică), a dus la un Occident fără viziunea, ambiția și instrumentele supremației, fără o strategie de putere și de competiție cu lumea regimurilor autocrate și fără voință de luptă. Desigur, se poate spune că aceste partide își reprezintă în mare parte electoratele specifice, conservator și progresist, care au glisat spre simplificări ideologice și spre mize interne.
- Capacitatea redusă a Vestului de a combate curentele populiste interne anti-sistem, de dreapta și de stânga, se reflectă în capacitatea redusă de a mai apăra valorile liberale clasice, democrația, dreptul internațional, precum și în teama, comoditatea sau chiar lașitatea de a înfrunta ferm, decisiv, acțiunile axei anti-occidentale Rusia-China-Iran-Coreea de Nord, aflată în plin proces de creștere a agresivității și intimidărilor pe plan internațional.
- În prezent, oamenii politici occidentali par mai degrabă tentați să se conformeze „vocii poporului”, să spună și să facă ce cred partidele că așteaptă electoratul lor de la ei, neavând anvergura intelectuală și politică (cu câteva excepții) de a propune soluții și viziuni proprii de dezvoltare sau chiar de a-și contrazice, cu argumente, alegătorii. Nimeni nu vrea să riște în politică și să se opună curentului majoritar al alegătorilor partidului său. Conformarea la așteptările bulei este mai comodă și mai benefică. Este principalul motiv pentru care dispare centrismul, criticat deopotrivă și dinspre dreapta, și dinspre stânga. Centrismul și moderația vin cu nuanțe, subtilități de evaluare și interpretare și tonuri intermediare, nu îți livrează satisfacția imediată de a auzi ce voiai să auzi, fiind de multe ori incomode pentru oamenii cu minți înguste și înfierbântate, calate pe câte o matriță discursivă, militanți care știu puțin dar cred că știu totul (definiția sfertodocților) și ca atare nu sunt dezirabile pentru marile curente ideologice de pe rețelele sociale. Cum se poate ieși oare din capcana populismului, care pare să fie forma finală, suicidară, a democrației?
*
Capcana gerontocrației și dependenței candidaților de sume uriașe de bani a distrus practic cele două mari partide americane, transformându-le în caricaturi ale versiunilor lor credibile, decente și rezonabile din deceniile trecute.
Alegerile primare mai mult încurcă decât ajută în prezent, fiind un factor de eliminare a candidaților ceva mai tineri, a celor moderați și centriști, care nu mai găsesc suportul votanților furioși de la baza partidului. Este mai mult decât evident că, printre reformele necesare ale îmbătrânitului și abuzatului sistem politic american, renunțarea la alegerile primare ar fi unul din punctele cele mai benefice, alături de renunțarea la sistemul FPTP (first-past-the-post sau „învingătorul ia totul”) și introducerea metodei reprezentării prooporționale, care ar duce foarte probabil la apariția mai multor partide și la nevoia de coaliții, negocieri, compromisuri raționale. Ideea că se „ascultă vocea poporului” nu a făcut decât să avantajeze candidații foarte cunoscuți în politica americană (vezi cazul Biden, politician din anii 1970) sau candidații histrionici, complet inculți politic și inepți în ideile exprimate (cazul Trump). Se cultivă astfel, prin alegeri primare, populismul radicalizat ideologic, intransigent, și diferitele forme de „miliție a gândirii” intrate în canoane tot mai rigide și simpliste, de genul celor pe care poți să le livrezi pe rețelele sociale în maxim 5-10 cuvinte, unui public care nu mai citește cărți. Fiecare tabără își demonizează adversarii într-o sărăcie de cuvinte decepționantă, prin crearea unei imagini-șablon care se dorește absolut inacceptabilă a celor care nu gândesc la fel – „globaliști” versus „naționaliști (suveraniști)”, „atei” versus „creștini”, „neomarxiști” versus „neofasciști”, „gays” versus „rednecks” etc. Nu mai este loc de nimic între aceste etichete care sunt destinate să atragă oprobriul camarazilor de bulă față de cei din bula opusă.
SUA. Pe 5 noiembrie, se vor înfrunta pentru a doua oară aceiași doi vârstnici, deveniți în prezent șocant de vulnerabili fizic și mental, unul de 82, celălalt de 78 de ani. Ei patronează două mari curente de opinie, unul progresist, celălalt conservator, radicalizate în mare măsură. Joe Biden este categoric mult mai rațional politic, mai experimentat și mai cunoscător decât Donald Trump, dar asta nu ajută prea mult la calitatea dezbaterii politice americane, pentru că nu mai există demult nicio dezbatere, ci doar monologuri care au menirea „să desființeze” opțiunea adversă. Nicio figură nouă nu a putut să spargă acest baraj al alegerilor primare în cele două partide, neavând suficiente resurse pentru a pătrunde în mintea unui electorat stresat, aproape nevrozat, care nu mai are timp de nimic și se informează frugal, „la botul calului”, din postări isterice pe rețelele sociale și emisiuni tot mai lipsite de substanță, la televiziuni tabloidizate.
Partidul Republican este astăzi captivul lui Donald Trump. Este limpede de ce și cum s-a ajuns aici. A avut loc o reacție supradimensionată („overreaction”) a americanilor neasistați social (în 2016 s-a vorbit de „white working class”, deși conceptul este restrictiv) la sentimentul că „își pierd habitatul” – în sensul de mod de viață tradițional și beneficiile aferente – în fața unui val de schimbări, imigranți, scumpiri etc. care le transformă în rău viața pe care le plăcea să o trăiască acum 20-30 de ani. Dorința lor este „să-și ia țara înapoi”, să se întoarcă la ce cred ei că ar mai putea fi viața tradițională americană în secolul al XXI-lea, chiar dacă își fac iluzii. Acum 20-30 de ani, un muncitor din industria autovehiculelor, de exemplu, se considera parte a clasei mijlocii americane, în timp ce astăzi sunt multe șanse să îl descoperim în rândul celor care se zbat în pragul sărăciei.
Pe de altă parte, forțarea dogmelor progresiste de către democrați și promovarea insistentă a minorităților și „corectitudinii politice”, de multe ori împotriva criteriilor de muncă și merit, uneori chiar de bun simț (a se vedea cazul recent al fostei președinte antisemite de la Harvard University, ajunsă în acea poziție de mare prestigiu pe criterii ostentativ identitare, pentru că era femeie și negresă, pentru că în mod evident niciun bărbat alb la nivelul ei mediocru nu ar fi ajuns rector la Harvard), dincolo de capacitatea de înțelegere, suportabilitate și adaptare a famiilor americane obișnuite și-a avut, bineînțeles, partea ei de contribuție la contrareacția conservatoare puternică la care asistăm din 2016 încoace. Faptul că, adițional, mișcarea evanghelică și-a găsit aici un cuib politic ideal nu este decât o asociere care potențează efectul de radicalizare a conservatorilor americani din ultimele două decenii. Da, o parte a votanților republicani sunt niște bigoți, se știe bine și acest lucru.
Pe plan extern, spectrul unei noi guvernări a lui Donald Trump trezește îngrijorări severe în întreaga lume occidentală – îngrijorări cu privire la relațiile transatlantice cu puterile europene (Germania, Franța, Marea Britanie), îngrijorări cu privire la viitorul NATO și respectarea Tratatului din 1949, îngrijorări cu privire la oprirea sprijinului militar pentru Ucraina, îngrijorări cu privire la eventuale înțelegeri cu Vladimir Putin legate de sfere de influență și la o „nouă ordine de securitate europeană”, în schimbul unei păci nedrepte în Europa de Est, care să avantajeze Rusia agresoare.
Partidul Democrat, la rândul său, a intrat în criza erei Biden deși știa clar, încă din momentul în care Biden a câștigat greu în 2020 în fața lui Trump, că aici se va ajunge. Este foarte dificil să schimbi candidatul, când ai președinte în funcție, deși realizezi, fără cel mai mic dubiu, că Joe Biden efectiv nu are cum să mai ducă încă un mandat de patru ani în deplinătatea puterilor și în condiții optime pentru această funcție, presupunând că ar mai putea câștiga încă o dată, deși are în prezent o rată de aprobare de doar 38%.
Oare ia cineva serios în considerare la Washington, în conducerile celor două partide, că SUA ar putea rămâne fără președinte în mandatul următor, indiferent că e vorba de Biden (82+4) sau de Trump (78+4), depinzând astfel în continuare de prestația vicepreședintelui desemnat în ianuarie 2025? Sunt oare, acestea pe care le trăim, vremuri atât de liniștite în lume încât SUA să își permită luxul de a rămâne fără președinte sau având unul cu mințile rătăcite, la jumătatea mandatului? Ambii candidați încep să facă deja confuzii care pot fi considerate benigne pentru un bunicuț din parc, dar periculoase pentru șeful puterii executive a SUA, prima mare putere a lumii. Chiar și contraargumentul auzit tot mai frecvent că „nu contează persoana în sine a președintelui”, că deciziile strategice ar rămâne oricum pe mâna unor instituții puternice și a unor oameni supercalificați, responsabili și lucizi, din umbră (consilieri, strategi, generali etc.) tot nu este în măsură să liniștească îngrijorările. Discreditarea funcției de Președinte al SUA ar fi o uriașă pierdere de prestigiu pentru lumea liberă. Iar partidele istorice americane joacă un rol major în apariția acestei crize.
Urmează așadar un mandat prezidențial plin de pericole, în ambele variante. Nu ne dorim decât să trecem cu bine peste el și să ne vedem cât mai repede la alegerile prezidențiale americane din 2028, fără daune majore ale ordinii mondiale, cu noi candidați din partea ambelor partide, de data aceasta adecvați.
Marea Britanie. Foarte probabil, alegeri generale la începutul verii (sfârșit de iunie – început de iulie) sau în septembrie. Laburiștii conduc detașat în sondaje, dar ambele partide care pot da premieri la Londra au trecut și trec printr-o criză de identitate politică, doctrinară și programatică importantă.
La Conservatori, care au intrat în turbulențe ideologice majore după Brexit și încă nu își pot reveni (probabil, din orgoliul de a-și recunoaște greșeala gravă de atunci), se vorbește tot mai intens de varianta aducerii ca lider a aventurierului politic populist de dreapta Nigel Farage, plecat din partid în 1993, fost lider UKIP și mare susținător al Brexitului la referendumul din 2016. Probabil, pentru a duce dezastrul politicii conservatoare până la capăt. Scurta epocă a simpaticului Rishi Sunak se va încheia curând, peste doar câteva luni, iar apoi va urma Congresul Partidului Conservator, spre sfârșitul anului sau începutul anului viitor. Perspectivele pe termen scurt și mediu nu arată bine pentru „partidul albastru” britanic (cândva un templu al înțelepciunii politice din insulă), tot mai tentat să o apuce pe drumul absurd al „partidului roșu” american.
Laburiștii au trecut și ei prin epoca penibilului socialist Jeremy Corbyn, crezând că în felul acesta, cu o poziționare de tip marxist care să se opună ostentativ conservatorismului și economiei capitaliste, pot câștiga credibilitate în societatea britanică în care a fost inventat… capitalismul. S-au făcut doar de râs, atâta tot. Sub conducerea noului lider, avocatul Keir Starmer, lucrurile par ceva mai rezonabile ca poziționare a conducerii, dar rămâne mult de corectat în a reajusta așteptările stângiste ale electoratului asistențial laburist, malformate atât de grav în timpul mandatului lui Corbyn. Între Tony Blair, de exemplu, și Jeremy Corbyn părea să fie o distanță astronomică, la fel ca între două lumi și două secole diferite, însă cu varianta mai evoluată în urmă și cu cea în declin mai recentă.
Principala provocare pentru Starmer, înainte de confruntarea electorală cu dreapta conservatoare, este chiar „reforma propriului electorat” laburist și aducerea acestuia spre centru.
De ce s-or fi deplasat conservatorii și laburiștii britanici atât de mult spre dreapta și, respectiv, spre stânga, părăsind centrul politic? Poate tocmai pentru că în lumea rețelelor sociale care a pus stăpânire pe societățile de astăzi, nu mai există votanți centriști, ar fi răspunsul cel mai simplu și mai logic, dacă acceptăm că ceva mai este logic.
Peste câteva luni, vom afla rezultatele alegerilor cruciale din 2024 și direcțiile în care se vor îndrepta democrațiile occidentale. Este cu atât mai relevant cu cât aceste alegeri au loc într-un context exploziv, în care în vecinătățile geopolitice ale UE au loc două războaie care riscă să se extindă în regiunile respective iar alte războaie pot începe în lume, privirile fiind îndreptate spre Asia.
Concluzia acestor două cazuri prezentate succint, de mari democrații aflate în an electoral, SUA și Marea Britanie, cu partidele lor majore traversând perioade de debusolare și crize de identitate dramatice prin consecințele interne și externe, este că ieșirea din confuzie a Vestului nu se va putea face fără o revenire a marilor partide la un curs politic rezonabil și responsabil, la moderație și abordări centriste, fie ele de centru-dreapta sau centru-stânga, așa cum au fost multă vreme. Probabil că a venit și vremea unor necesare reforme ale sistemelor politice, democratice în esența lor dar învechite ca mecanisme și proceduri, exploatate tot mai frecvent de populiști.
Vedem așadar că Occidentul nu mai are cum să fie așa cum îl știam, atâta vreme cât marile partide care gestionează democrațiile lider din NATO și UE (SUA, Marea Britanie, Franța, Germania) s-au schimbat, reflectând avatarurile societăților respective. În asemenea momente tulburi, în care cauza și efectul crizei politice par să sugereze un cerc vicios, a devenit limpede că smulgerea din mlaștina populismului nu poate veni decât cu o nouă generație de lideri politici, care să aibă deopotrivă viziune pe termen lung, responsabilitate decizională și claritate morală, hotărârea de a înfrunta agresorii externi și interni și energie de acțiune benefică. Din păcate, nu sunt semne că alegerile din 2024 ne vor aduce acești lideri.
Brr!
Unul Viktor Orban tocmai a spus: Hegemonia occidentală a luat sfârșit. Gura păcătosului adevăr grăiește…
Sunt mari puteri care nu pot ieși din logica de după WW2 și „războiului rece”. Democrațiile vor păstrarea status-quo-ului, contestatarii vor o nouă Ordine Mondială. În această logică, SUA, UK dar și alții ca Franța, etc nu vor decât ca Istoria să înlemnească în datele actuale. Ceea ce, vai, nu se mai poate. Spun cu disperare asta fiindcă nu văd o acțiune concertată a Occidentului democratic în a se acomoda cu noile realități globale. Și atunci apar personaje anacronice ca Trump, Biden, Orban, Macron, etc care nu spun nimic despre Viitor ci numai despre Istoria lor măreață….
Așa privite lucrurile, situația nu poate duce decât la un conflict generalizat, distrugător. Nu văd pe nimeni care să ofere o soluție constructivă.
Repet, Occidentul este încremenit în propria istorie, iar ceilalți, contestatarii, sunt revanșarzi și agresivi.
Poate am avea nevoie de o nouă filozofie culturală și civilizationala pentru a salva planeta Pământ….
Suntem într-un punct de inflexiune al Istoriei: Pace sau Război? Brr!
Exista desigur multi factori care au dus/duc la schimbarea radicala a partidelor, a ideologiilor, chiar a mentalitatilor.
1. de ex globalizarea, element care nu a fost produs de politicieni, ci aproape exclusiv de economie. Politicienii au influentat doar prin taxarea si impozitarea exagerata a economiei fapt care i-a facut pe industriasi sa-si externalizeze multe servicii.
2. Dezamagirea produsa de anumiti lideri, de ex. Obama, care a promis marea cu sarea si in final a distrus o mare parte din economia USA in numele programelor sociale. Asemanator s-a intimplat cu Basescu care a compromis dreapta politica in numele careia, chipurile, a domnit.
3. Liderii politici lipsiti de idealuri, s-au refugiat in colturi imunde ale societatii, de ex. isteria ecologica, incercind sa dovedeasca cit de umani sunt ei si cum se ingrijesc ei de viitorul lumii, punind natura inaintea oamenilor.
In toata aceasta nebunie Trump, in aiureala lui, e totusi cea mai buna solutie, nu numai pt USA, ci si pt intreaga lume!
1. Globalizarea a început prin anii 60, ca urmare a creșterii salariilor. Patronatele au căutat să reducă cheltuielile. România sub Ceaușescu a profitat și ea de acel trend: Adidas, Go West Boots, Renault, MAN, Pierre Cardin produceau în România doar pentru ca erau salariile mult mai mici.
2. Obama a readus pe plus economia lăsată in paragină de Bush. De la -8 la +4. O societate este ca un buboi: are un motor, dar îi trebuie și volan, și scaune, și parbriz și centuri de siguranță. Cine dă atenție doar motorului, are la final o căruță cu 200 cai, dar tot căruță rămâne.
3. Nu e vorba de a se dovedi “umani”, ci de a așeza lucrurile în ordinea lor firească: natura nu are nevoie de oameni, ci invers.
@Hantzy
Go West Boots am avut !! :-) Mi-au placut mult.
1. Asa e. Patronatele au fi fost stimulate de salarii si de clauza Natiunii celei mai favorizate. In Ro.lucrurile nu au avut totusi un asa mare succes ca in CHN din cauza ingustimii legislatiei ceausiste. Pana la urma capitalismul nu poate accepta ca unul sa fie cu investitia si riscul si Ceausescu cu decizia si 51% din profit.
In CHN Deng a rupt-o, efectiv, cu dogma comunista referitoare la mijloacele de productie, etc. Dar e mult mai mult decat atat.
2. Hanzty, cu succesele ec.ale lui Obama sunt mai sceptic, sincer iti spun. Sa nu uitam ca adm. Obama a inceput direct in criza din 2008, neimputabila evident. Dar a urmat doparea nebuna a ec., printarea enorma si enorma de bani care a durat min. un deceniu si careia ii „datoram” inflatia de astazi. Nu mai vorbim de salvarea grotesca a hotiei bancherilor US sub pretextul frivol si mincinos al neexistentei cadrului legal. Dupa un asemenea crash si un asemenea dopping cred ca e fireasca o crestere. Desi daca daca din 100% extragem 8% si la rezultat adaugam 4% sigur nu ajungem nici macar la 1/2 din pierderea de 8%. Dar a facut si el ce s-a priceput ascultand de consilierii specializati. Sunt de acord.
neamtu tiganu nu e lipsit de dreptate cand spune ca Obama a fost o mare dezamagire. Chiar a fost. Sa ne gandim ca evoluat intr-un mediu politic deloc ostil, chiar si adversarilor le era teama sa-l critice deoarece mass-media, cu putine exceptii, il idolatriza. Pemiul Nobel ptr.pace s-a compromis ptr.el prin acordarea ptr.Zero merite la inceput de mandat…..
Ii putem imputa direct Libia si Siria (greseli teribile), continuarea Afganistan si Irak, etc., nesimtirea promisiunii catre Merkel ca nu o va mai spiona prins fiind din nou peste 6 luni si….V.Nuland – Maidan…. Dar la plus (si inchei ptr.ca subiectul e prea vast) Obamacare, abordarea precauta fata de RUS si ocuparea Crimeei. Se spune ca ar fi refuzat inarmarea puternica a UKR, dar astazi am niste dubii. In fine…..
JB, creșterea din vremea lui Obama o fi fost inevitabilă, dar au fost luate măsuri bune, chiar dacă nu perfecte. Dar când China cumpără datoriile SUA emisiunile de monedă sunt cea mai bună strategie de a diminua acțiunile concurentului.
Nepedepsirea băncilor îmi repugnă, dar cred ca decizia s-a datorat evidenței ca e rău cu rău, dar și mai rău ar fi fost fără.
Siria și Irak au fost greșeli, într-adevăr. Dar l-a eliminat spectaculos pe Bin Laden.
NSA i-a spionat pe europeni. A fost un gest urât, dar cu siguranță s-au purtat discuții pe canalele specifice, departe de ochii presei. Prin comparație, bâlbele lui Scholz privind Taurus sunt mult mai penibile și periculoase.
Putin regreta recent, în interviul acordat lui Tucker că nu a invadat Ucraina mai devreme. Sub acest aspect, faptul că Obama a livrat doar echipamente militare neletale a contat. Până la urmă javelinele au fost transportate rapid cu vehiculele livrate de Obama. Iar Biden a livrat drone kamikaze care au fost mult mai eficiente decât Javelinele.
Rămân deci la părerea ca Obama a fost un președinte mai bun, chiar dacă și lui i se pot imputa destule.
@Hantzy
„Siria și Irak au fost greșeli, într-adevăr.” Teribile! Și aș adăuga Libia, opera Sarkozy&Cameron cu sprijinul decisiv al lui Obama, Hillary……
Ca o speculație personală probabil că Obama a crezut că Crimeea e payment day for Maidan-V.Nuland and that’s all. S-a înșelat.
Obama raportat la așteptări este…… f.bogat nowadays. No comment!
Culmea este ca a spionat-o degeaba pe Merkel, macar daca ar fi facut ceva stiind ca frau Merkel era de facto 100% proRusia si Putin chiar daca stia sa mimeze severitatea si intransigenta cand il certa pe Putin cu manutele ei lipite cu superglue. Toate tevile si tevustile alea de gaz pe sub Baltica sau facut in mandatele ei.
@Al Goretex
Antipatia ptr.Merkel v-o pot înțelege. Nu și lipsa de informare și reaua credință.
După cum rezultă din declarațiile lui Merkel coroborate cu Hollande rezultă o operațiune diplomatică de intoxicare a RUS care a dat rezultate: acordurile de la Minsk.
Așa că…….
Felicitari! Un vot pentru Trump e un vot pentru Putin. Si George Simion purta ieri o sapca de baseball cu numele lui Trump scris in litere aurii. Cine se aseamana se aduna.
Domnule Naumescu, cum vedeți reforma sistemului politic cu un public tot mai îndepărtat de procesul unei dezbateri sănătoase, cu argumente și idei?
https://www.youtube.com/watch?v=NpYEJx7PkWE
”renunțarea la alegerile primare ar fi unul din punctele cele mai benefice, alături de renunțarea la sistemul FPTP (first-past-the-post sau „învingătorul ia totul”) și introducerea metodei reprezentării prooporționale, care ar duce foarte probabil la apariția mai multor partide și la nevoia de coaliții,”
Epic! După ce ”marile coaliții” ale lui Merkel au golit democrația de conținut, hai să-i învățăm și pe americani cum se face asta! 😀
În 2017, Merkel și Steinmeier și-au împărțit funcțiile în stat cu 6 luni înainte de alegeri, atât de relevant urma să fie rezultatul lor. Cam la fel cum Ciolacu și Ciucă au ocupat pe rând fotoliul de prim-ministru, după cum s-au înțeles între ei, fără să întrebe și electoratul ce părerea are despre asta. Pe vremea Republicii de la Weimar, tot ”marile coaliții” au adus în final nazismul la putere. Chiar nu învățăm nimic, niciodată?
În Statele Unite, președintele este și șeful guvernului. Alegătorii americani nu ar alege ”ever veci” un șef de guvern ca în Franța sau ca în Irlanda. Numai europenii pot propulsa astfel de personaje la conducerea țărilor lor, iar asta fără alegeri nominale, evident. Așa bătrân și senil cum e Biden, e totuși un american alb și creștin: el nu își urăște țara construită de strămoșii lui.
A doua confruntare dintre J.R.Biden si Donald Trump inca sta sub semnul intrebarii atunci cind ne referim la cistigator .Doamna Obama refuza sa candideze si ofera astfel lui J.R.Biden nu numai cistigarea alegerilor dar si o pagina de record (The Guinness Book )ce tine de virsta actualului si viitorului Presedinte din SUA.Trump ,este evident marcat de cele 91 de interpelari in Justitie si de candidatura doamnei Halley ce rupe din electoratul Republican un procent insemnat .Cu doar 70 la suta de electorat Republican atasat nu poti cistiga alegerile .Vedem cum foarte rapid gafele se inmultesc si de partea lui Trump. Virsta extrem de apropiata dintre cei doi candidati ce par a fi obtinut deja nominalizarea face ca actualele alegeri sa fie posibil numite „Alegerile Uitarii ” .Daca despre J.R.Biden mai toata lumea se amuza atunci cind Presedintele gafeaza pe chestiuni nesemnificative facind cumva chiar farmecul cetateanului in virsta de 82 de ani J.R.Biden la Trump astfel de erori majore produc in viitorul apropiat pagube electorale .Ultima „trasnaie” daca zicerile din The Guardian sunt reale , il pozitioneaza pe Trump ca si contracandidatul fostului Presedinte Obama , ceea ce evident devine extrem de grav .O eroare oarecare nu poate fi comparata cu o eroare de o asemenea intensitate . Cum naiba sa nu stii, de sapte ori la rind, impotriva cui lupti .In paralel doamna Halley si sumele uriase de bani datorate in urma deciziilor din justitie il obliga pe Trump la imprumutiri masive .Probabil J.R.Biden va trece la contraatac ceea ce il va face pe Trump sa intre intr-un joc extrem de periculos . Prima gafa ce ar fi asemanata(repetata) cu cea facuta de Trump la un miting in Virgina devine purtatoare de pierdere electorala masiva .Toate actiunile viitor electorale lui J.R.Biden vor avea drept tinta repetarea .Este foarte adevarat ca din urma nu prea vine nimeni .Nici un politician tinar din SUA nu a confirmat .Europa are norocul imens de ai avea in „pole pozition ”pe Macron , Ursula von der Leyen ,doamna Metsola si acum pe Presedintele Romaniei Klaus W. Iohannis .Lovitura dupa lovitura si Klaus Iohannis devine cel mai important Presedinte sau Sef de stat pe care l-a avut vreodata Romania si de ce nu poate chiar (peste niste ani 2028)unul dintre viitorii sefi ai UE aidoma doamnei Ursula von der Leyen .
Iarăși Trump-Biden. Criza marilor partide occidentale și schimbarea lumii – Contributors
https://www.contributors.ro
Soluții există mereu, voință să fie traduse în realitate se pare că nu există.
De exemplu, dacă republicanii ar fi putut înțelege că Nikki Haley reprezenta nu doar o șansă reală de „revanșă” în fața democraților, dar și o bine venită schimbare a sângelui la vârful politicii, cu șanse mari să ajungă la Casa Albă, viitorul Americii se va fi scris altfel.
America ar fi rămas un mare exemplu de urmat pentru celelate democrații ale lumii.
Dar oportunitatea este ca și ratată.
Când ratezi oportunități, rămâne să te bazezi pe minuni, nu? Doar o minune poate repune America „back on track” din 2025 încolo, atât timp cât la Casa Albă poate ajunge un președinte biologic incapabil să mai înțeleagă lumea în care trăiește.
Cascadăm acum exemplul Americii în restul spațiului occidental și, cu puține excepții, vom găsi peste tot manifestându-se crize existențiale.
Să nu disperăm, însă! Disperarea nu aduce soluții. Este nevoie să fim raționali și realiști.
Oarecum în genul Macron, care a pus de câteva ori un diagnostic reușit pentru câteva din maladiile Occidentului.
Citez : De exemplu, dacă republicanii ar fi putut înțelege că Nikki Haley reprezenta nu doar o șansă reală de „revanșă” în fața democraților, …etc ”
Poate era bine sa se mentioneze care republicani, votantul american obisnuit, simpatizant al republicanilor, sau Partidul Republican ? Sa-i luam pe rand:
Votantului american obisnuit nu ar trebui sa i se sugereze cu cine sa voteze deoarece traieste o realitate pe care o intelege mai bine decat cei din afara Americii. Iar poporul are intotdeauna dreptate !
Nici Partidului Republican nu trebuie sa i se dea sfaturi deoarece el ,ca Partid, are tot interesul sa mizeze pe un un candidat cu sansa maxima sa-l reprezinte ! Ceea ce s-a vazut ca nu a fost cazul cu Nikky Haley care nu a castigat nici macar in statul al guvernator este !
Pe de alta parte sa nu uitam ca la alegerile trecute unii zic ca s-au cam „aranjat” niste voturi .
Ei, pana la urma, conducatorii (si candidatii la conducerea) unei natiuni democratice sunt reprezentativi pentru natiunea respectiva, intr-un fel sau altul. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
In SUA, e posibil ca, pana la urma, domnul Biden sa se dovedeasca a fi un soi de „iepure” (in sensul celui din cursele de atletism) pentru doamna Harris, care s-a declarat pregatita sa preia rolul de presedinte, daca starea de sanatate a lui Biden ar impune acest demers.
In China si-n rusia, treaba e clara, cu gerontocratia – chiar daca aluneca in Alzheimer, tov. Xi si tov. putin vor conduce pana la adanci batraneti.
La noi, regret anuntul iesirii din politica a domnului Basescu, banuiala mea e ca ar fi fost un candidat de luat in seama, la prezidentiale, avand in vedere oferta… :)
Desigur, dupa o „prescriere” cumva, a mandatelor.
Si, am putea avea un duel Basescu vs Iliescu.
Pentru ca „avand in vedere oferta” cum ziceti, Iliescu pare de departe mai dezghetat la minte decat actualii lideri ai PSD – cu toate pacatele pe care nu intentionez sa i le trec cu vederea, dar, daca e sa vorbim ipotetic…
Ilici are „misiunea” sa traiasca si multi discipoli ai sai se roaga pentru sanatatea lui. Abia dupa trecerea lui in nefiinta se va ridica valul de pe „revolutia romana”.
Basescu putea fi cel mult premier, si-a atins limita de doua mandate prezidentiale
@Ronnie
Sigur, sigur, glumeam…
Păcat că Băsescu nu mai poate face politică!
Lumea nu se va intoarce niciodata la felul in care era inainte de internet, Facebook, Whatsapp, si X. Aceste tehnologii au dat posibilitatea oamenilor sa se arate unii altora exact asa cum sunt de fapt: patimasi, irationali, anti-centru. Mult laudatul centrism nu era altceva decat manifestarea faptului ca oamenii nu se puteau grupa usor in „triburi virtuale” si sa se atace online (sau chiar fizic, de multe ori in ultima vreme).
Punand pe deasupra si imigratia necontrolata care nu a facut decat sa sporeasca numarul si diversitatea (citeste ostilitatea reciproca) a „triburilor” care traiesc in Occident, am ajuns ca toate razboaiele lumii, care acum 50-60 de ani se purtau cine stie pe unde, sa fie acum purtate chiar pe strazile noastre din „Occident”.
Cum ar putea vreun om politic democrat, care asculta de popor, sa contracareze aceste situatii descrise mai sus altfel decat fiind un ins care pare ca lupta impotriva propriilor alegatori care sunt foarte ostili unii altora din cauze sociale, economice, culturale, religioase? Asta ar insemna sa fie dictator, nu?
In concluzie, centrismul de care au dat dovada timp de decenii marile partide anglo-saxone a fost manifestarea consensului impotriva URSS si Chinei. Ce dovada mai buna ca centrismul de acum 60 de ani era obtinut cu foarte mare greutate si efort decat faptul ca politicienii au preferat sa declare dupa 1989 ca e mai usoara realizarea globalizarii in locul centrismului intern??
Globalizare = extremisti din toate tarile, uniti-va impotriva „centrului” anglo-saxon creat dupa 1945!
NU cred in reinventarea marilor partide de centru dreapta si centru stanga respectiv republicani si democrati,conservatori si laburisti.E nevoie de partide noi .Pe langa asta cred ca sistemul bipartid din Sua si Anglia ( fara scotia,Tara Galilor si Irlanda de Nord ) si a trait traiul si si a mancat malaiul . Sistemul de vot uninominal din SUA si Marea Britanie nu va putea fi inlocuit cu unul proportional pentru ca acesta din urma e cu totul strain de mentalitatea anglo-americana si cu nimic mai bun decat sistemul uninominal. Cati romani cunosc pe nume parlamentarii care ii reprezintă sau pastreaza vreo legatura cu ei? Sistemul uninominal anglo-american cu un singur tur ar trebui inlocuit cu un sistem uninominal cu doua tururi de scrutin.Acesta ar fi cu adevarat mai reprezentativ . SUA ar putea scapa de politicienii si prezidentii prea batrani ( adesea si bolnavi)) doar daca ar institui o limita de varsta in sus nu numai in jos .Nu ,nu ar fi discriminare pentru ca e stabilita o varsta minima pentru candidati si atunci de ce nu ar fi si o varsta maxima ( 65-68 sau 70 de ani) pentru congresmeni,guvernatori si presedinti. Mandatul prezidential american de 4 ani e mult prea scurt iar numarul de mandate e limitat la doua .Ar trebui ca mandatul sa fie de 5 ani si numarul de mandate de cel mult 3 .Camera Reprezentantilor are un mandat de 2 ani dar ar trebui sa fie de 4 sau 5 ani. In toate tarile din lume cu regim democratic candidatii ar trebui sa prezinte un certificat medical care sa ateste ca sunt sanatosi la trup si la minte .Impresia mea e ca multi dintre ei nu sunt. Juramantul depus de cei care au reusit sa ajunga consilieri ,primari,guvernatori ,parlamentari,presedinti si in alte functii importante eligibile si neeligibile ar trebui sa contina un pasaj special care sa mentioneze ca vor respecta cu strictete drepturile omului si ale tuturor cetatenilor si nu vor incerca in nici fel si niciodata ,sub nici un motiv sa le reduca ,sa le restrictioneze sau sa instituie vreo forma de cenzura . In plus ar trebui sa se mentioneze ca nu se vor admite privilegii ,discriminare pozitiva si promovare pe alte criterii decat meritele personale nici in sectorul public si nici in cel privat .Cu adevarat ideologia bolnava,toxica si criminala a falsului progresism corect politic ca si ultraconservatorismul in toate formele sale ( inclusiv forma religioasă) sunt principalii dușmani ai libertatii ,democrației adevarate și drepturilor omului. .Ceilalti mari dusmani sunt fundamentalismul islamic,comunismul sub toate formele sale,ultranationalismul,sovinismul( cu variantele lor imperialiste cum e putinismul).Principala preocupare a acestor ideologii si doctrine toxice e cum sa strice si mai mult viata scurta si grea a oamenilor ,cum sa invenineze viata oamenilor,cum sa i divizeze pentru a i putea conduce si domina mai usor( divide et impera).
Este o incantare sa va citesc articolele , domnule Valentin Naumescu . Multumesc .
Republica Romana in situatie de criza majora , suspenda democratia si alegea pe o perioada determinata un Dictator – parca imi amintesc asta din demult citita De la Fundarea Romei a lui Titus Livius , de Fabius Cunctator , Marcellus , Scipio Africanul . Daca Roma n-ar fi procedat astfel , Hanibal cucerea Roma , vorbeam cu totii o limba apropiata fenicienei , fara Drept Roman , fara Carol cel Mare , Renastere , Iluminism , etc, etc .
Citeam acu’ vreo 10 minute un articol pe HN cu referire la vanzarea vestelor antiglont in Suedia . In Suedia , nu Mali sau Afganistan ! Inseamna ca suedezilor nu le-a ajuns cutitul la os , precum Romanilor !
Asemenea si francezilor – Charlie Hebdo , Bataclan , sau spaniolilor -Gara Atocha , americanilor – Frontiera de Sud a USA , etc, etc .
Societatile occidentale sunt in pericol , daca nu vor intelege ca doar prin violenta extrema si legitima a Statului se inhiba si se starpeste violenta sau netrebniciile izvoratoare de violenta si namol social : ati amintit-o pe individa aia de la Harvard , eu vin cu George Floyd , sau cu statuia daramata a lui Cecil Rhodes la Londra , sau masacrarea civililor israelieni de catre Hamas – lista ororilor este lunga ! Mai acu’ vreo 6 luni , vad un film britanic – Elisabeta I , pe care eu o consider si o numesc Cea Mare , Armada Spaniola , Francis Drake , se ste faptul istoric .In rolul Reginei , o negresa …
Insasi acest fapt mi se pare egal cu gestul violent al unui extremist de prin muntii Afganistanului !
Prin traseul sau istoric , Romania a fost ferita de aceste orori – dintre care ceale mai abjecte si periculoase mi se par Migratia Neselectiva si Corectitudinea Politica ! Sper sa nu calcam – va rog sa-mi iertati grobianismuL , domnule Naumescu & si voi , Contributorsi , zic , sa nu calcam in scuipatul / scuipatii , in care au calcat atatea decenii , societatile occidentale !
Ca de obicei dl. Naumescu face o analiza extrem de lucida si de pertinenta. Singurul lucru care nu este mentionat din pacate este faptul ca in America extrema stanga (hard sau radical left) este mult mai nociva politic decat extrema dreapta, care doreste o reintoarcere la valorile traditionale ale Americii: amestec cat mai putin din partea guvernului in treburile tarii (cum poti obliga ca cetatenii sa cumpere numai masini electrice sau sa nu mai foloseasca gazele naturale la incalzit si gatit?), granite bine pazite ca sa nu intre tot felul de „ilegalisti” criminali si traficanti de droguri, o imigratie legala soi verificata, o economie si piata libere, fara sa fie strangulate de decizii politice indoielnice, o justitie nepartinitoare „legata la ochi,” o politie care sa fie lasata sa-si faca datoria si sa-i apere pe cetateni, oameni alesi in functii de conducere pe merit si nu pe culoarea pielii, etc. Lucrurile astea plus altele sunt ceea ce stanga radicala uraste cel mai mult. De ce? Pentru ca ceea ce doresc ei e sa conduca tara fara nici o impotrivire din partea republicanilor (care au si ei pacatele lor, dar nu in probleme de esenta) iar America sa devina un stat cu un singur partid la conducere: Partidul Democrat care sa faca to ce doresc ei. Dupa ei asta ar fi „democratia” adevarata, cand de fapt este totalitarism mascat.
De asta foarte multi Americani il doresc pe Trump din nou la Casa Alba. In timpul lui economia a mers foarte bine, nu a fost inflatie, dusmanii Americii au stat cuminti, inclusiv Corea de Nord si Iranul, nu au fost razboaie, etc. Da, pe Tump il strica personalitatea si ingamfarea lui prosteasca, dar deciziile luate de el au fost bune de cele mai multe ori. Mai bine asa, zic multi, decat un gargaragiu carismatic ca Obama, care l-a propulsat pe nedecedatul Biden pe scena politica numindu-l vice pres. America s-a „stricat” mult dupa anul 2000, incepand cu George W. Bush (razboiul din Irak a fost o prostie fara margini). Principalul acum e sa nu se „strice” si mai mult. De la Razboiul Civil nu a mai existat o primejdie atat de mare.
Mai adăugați la lista anularea dreptului la avort, ale femeilor în general, ca să nu mai enumăr altele mai controversate, și extrema conservatoare devine de nefrecventat. Dacă s-ar fi limitat doar la imigrare și economie, ar fi fost mult mai de succes.
Am trăit parte din comunismul lui Ceaușescu fără drept de avort, Nu văd cu ochi buni, acum, aproape de bătrânețe, state americane care practic interzic avortul.
”adăugați la lista anularea dreptului la avort,”
Nu e vorba de ”anularea dreptului la avort”. Curtea Supremă a stabilit că nu există un drept la avort prevăzut sau derivat din Constituție, deci fiecare stat va trebui să-și adopte o legislație proprie în domeniu.
Unele dintre state vor adopta probabil prevederi excesiv de restrictive, iar acele prevederi excesive vor fi declarate neconstituționale de aceeași Curte Supremă, așa funcționează democrația și separarea puterilor în stat. În cel mai rău caz, unii americani vor prefera să locuiască în California, unde practic nu există restricții anti-avort, iar alții vor prefera să locuiască în Texas, fiindcă acolo sunt restricții și ei nu vor ca nevasta să facă avort fără știrea lor.
Am trăit parte din comunismul lui Ceaușescu fără drept de avort
Curtea Supremă nu a interzis avortul, nu e organ legislativ. Ceaușescu legifera tot ce voia el, fără să răspundă în fața nimănui, până când a răspuns la Târgoviște pentru toate. În Statele Unite, adunarea legislativă este Congress-ul, nu Ceaușescu.
Ai lipsit pontul Harald. Pontul era conservatorii isi dau cu stangul in dreptul luptând pentru prevederi extrem de nepopulare, cum e dreptul la avort. Din cauza poziției lor în războaiele culturale, au tot luat-o în bot la alegeri în ultimii doi ani, Bătălia pentru avort e o propunere pierzătoare în SUA când vreo 66% din populație vrea să aibă access la avort. Au pierdut inclusiv în state roșii din cauza asta.
@Anonymous – ”conservatorii isi dau cu stangul in dreptul”
Conservatorii își promovează ideile în care cred, iar electoratul le va accepta sau nu. Rolul alegerilor nu e să minți publicul ca să obții voturi.
Au pierdut inclusiv în state roșii din cauza asta.
Asta ar trebui să te bucure. Te lamentezi pentru rezultatele conservatorilor?! Crezi că treaba lor e să-ți facă pe plac ție? Nu ești votantul lor, nu ție ți se adresează conservatorii.
Dreptul la vot in SUA nu a fost anulat prin respingerea Roe vs Wade. Decizia SCOTUS a fost de a trimite deciziile priving reglementarea legislatiei privind avorturile la guvernele locale si nu la guvernul federal. Asa se face ca unele state le-au interzis, altele le-au limitat, altele mentin legislatia existenta iar altele chiar au extins pana la nastere avortul (very NY).
Poti sa scrii ce vrei, insa daca dreptul la avort era valabil pe intreg teritoriul SUA, si acum jumatate de state le-au interzis practic, cum se cheama asta decat anularea unui drept pe care in practicalitate il aveau inainte? Sa nu ne mai ascundem dupa cuvinte. Daca arata ca o pisica si miauna, e o pisica.
Si dreptul de a detine sclavi era valabi. Iarna nu-i ca vara.
Drepturile sint acordate , nu sint naturale. Sint acordate si retrase.
Foarte buna completarea.
Excelenta analiza. Da, normalitatea, echilibrul și valorile nu mai sunt apreciate. de lideri nu mai vorbesc.
Biden e un om bun … slab… dar omeneste, l-as alege in fiecare moment al vietii prieten in dauna lui Trump. Trump e buba neagra , inteligent, charismatic dar profund gaunos. Ideea e in felul urmator. O mare iluzie ca Trump o sa opreasca declinul americii si al Occidentului prin nu stiu ce miracol biblic. Povesti nemuritoare! Declinul Occidentului este inexorabil ! Asta este realitatea . Rasa europeana este intr-o depresie … profunda ! Viiitorul apartine Asiei . Ca ne place sau nu asta e realitatea!
Dupa ce ne-ati lamurit care sint Adevarul si Realitatea si cum e cu rasa europeana , doar o mica observatie: nu va puteti alege un prieten in fiecare moment al vietii ci doar in oricare.
Sunt curios și de analiza Franței și Germaniei, pivoții UE.
Personal sunt foarte dezamăgit de Germania, unde locuiesc de peste 3 decenii. Niciodată nu a fost atâta bâlbâială în politica țării, niciodată un lider mai șters precum Scholz.
Pentru că niciodată după WW2 Germania nu a mai fost supusă provocărilor de acum, chiar dacă a fost divizată și a asistat la ridicarea unui zid în Berlin.
Politica ezitantă este o marcă a tensiunilor din societate. Germania este totuși un stat federal, sunt diferențe regionale importante, oamenii de afaceri văd diferit provocările din fața lor, iar politicieni care servesc soluții populiste ori radicale au existat mereu și acum văd oportunități serioase să readucă țara unde a fost prin anii ’30 ai secolului XX.
Deci este nevoie de răbdare. Este nevoie ca germanul simplu să înțeleagă natura provocărilor și să gândească cu capul lui.
Când este greu, iluzia că brusc ar putea fi bine doar prin acordarea unui singur vot unui personaj providențial, este suprema eroare pe care o face cetățeanul, fie el și german. Este dificil să votezi un politician care îți spune adevărul și nu pe cel care te minte frumos, pretinzând că deține adevărul. Și mai dificil este să înțelegi că votul contează, desigur, dar la fel de mult contează să nu sporești, adăugând și orgoliile și frustrările tale, o situație de emergentă criză.
Zilele Imperiului American sunt numărate. Nu mai contează cine iese președinte în toamnă, rezultatul va fi același. Când va începe fuga de dolar, vom vedea scene care ne vor reaminti de URSS la capăt de drum, de Moscova, de Gorbaciov, de Elțîn pe tank golind o sticlă de vodcă în transmisiune directă, de revoluționari naivi cu arma în mână, de trupe de commando făcând ravagii etc. etc.
Eu as vrea sa iasa Trump doar ca sa vada toti fanii lui naivi ca doar gura e de el si ca, la fel ca in mandatul precedent, se va ține doar de fleacuri și miștocăreală politică.
Trei Presedinti au mers la Dumnezeu in audienta. Nixon a intrebat daca nu ar putea face Dumnezeu America Great Again. Dumnezeu a chibzuit un pic si a raspuns: da, se poate face, dar nu se va intimpla in timpul mandatului tau.
Chirac a intrebat daca nu s-ar putea face Franta o mare putere europeana. Dumnezeu a chibzuit un timp si a raspuns ca da , se poate , dar nu se va faace in timpul mandatului tau.
Stalin a cerut ca America sa fie distrusa. Dumnezeu a chibzuit un pic si a raspuns: da, teoretic e posibil , dar nu in timpul mandatului Meu.
Fuga de dolar nu va incepe prea curand. Asta e un mit, sau un vis umed al celor care doresc prabusirea vestului. Ca sa iti dau un exemplu, lira sterlina a fost detronata (desi tot mai e relevanta si azi) dupa 2 razboaie mondiale, dupa fiascoul decolonizari si dupa niste crize financiare severe. Azi, poate mai mult ca niciodata se fac schimburi comerciale in dolari.
Iar detronarea dolarilor fara o alta valuta cu aceeasi capacitate si incredere nu se va intampla. Cel putin nu secolul asta.
Trump este isteria capitalistă în persoană. Nu reprezintă un mod de realizare a profitului, ci îmbogățirea prin sărăcirea celuilalt: protecționism, închistare, ignorarea costurilor de mediu, obscuritate, limitare.
Nici Biden nu e mai bun, dar a reușit totuși să readucă pe plus economia americană, după prăbușirea din vremea lui Trump. Scenariul se repetă: după ce Obama a reparat greșelile lui Bush, Biden încearcă să facă la fel după Trump. Dacă mai reușește! Dacă revine Trump, vom vedea probabil din nou o cursă de dragstere de câteva secunde, cu mult mai scurtă decât reparațiile necesare.
Acum pronosticurile sunt deja obsolete, dar cred ca cu Nikki republicanii ar fi fost siguri de victorie. Așa încearcă să “o păstreze” pentru mandatul următor, dar e riscant. E foarte probabil ca după un mandat dezastruos alegătorii să prefere cealaltă parte, cu Michelle Obama.
Ce o recomanda pe Michelle Obama sa fie presedinte? Intreb foarte serios fara nici o urma de malitiozitate. Despre Kamala Harris am citit ca nici democratii nu cred ca ar avea profil de presedinte nici realizari de politica interna /externa si nici nu e un om de echipa prea grozav.
Nu știu dacă va fi Michelle Obama, dar numele ei a fost deja vehiculat și ar putea fi menținut in atenția publicului. Între timp s-ar putea descoperi ce anume o recomandă sau nu pentru această funcție.
Deocamdată ar recomanda-o următoarele:
1. e mai tânără decât cei doi candidați și ar fi încă mai tânără decât ei chiar și la terminarea unui eventual al doilea mandat. 2. E căsătorită cu succes și are realizări personale, fiind membră a baroului de avocatură din Chicago, ceea ce nu este deloc puțin.
3. beneficiază de o consiliere de excepție, fiind soția unui fost președinte al SUA timp de două mandate.
4. nu e Kamala Harris! 😉
Nu a existat nicio prabusirea in vremea lui Trump. In perioada lui Trump, economia si standardul de viata al americanilor a crescut similar ca in era Clinton. Biden doar a rezolvat problemele pe care politicile lui le-au creat in perioada autoritarismul covidian. Insa astea au doar doar la o imbunatatire a macroeconomiei, care nu s-au rasfrant asupra populatiei. Populatia americana azi e mai saraca ca oricand, procentajul celor care traiesc de la un salariul la altul a crescut, preturile la orice s-au dublat sau chiar triplat. De aceea nu crede nimni in cifrele prezentate de administratia Biden. Pentru ca la firul ierbi, lucrurile stau altfel.
O țară cu 330 milioane de locuitori este un sistem cu o inerție imensă. Primii ani într-un mandat reprezintă realizările sau eșecurile celui dinainte. E ca și cum un părinte strânge o avere pe care o lasă fiului risipitor. Faptul ca fiul duce o viață la un standard ridicat e meritul înaintașului său. Sau, revenind la cursa de dragstere, Obama a cumpărat bolidul, i-a pus roți, i-a făcut plinul, Trump a apăsat doar pe accelerație. Iar o pietricică pe asfalt l-a scos în decor. Conducerea unei țări seamănă mai bine cu o cursă Le Mans, iar echipa trebuie să fie pregătită pentru imprevizibil. A da vina pe covid este facil și dovedește diletantism.
Bun articol, felicitari. Asistam de ceva vreme(20-30 ani) la degradarea continua a clasei politice nu doar din sfera anglo-saxona ci si din cea europeana. Este suficient sa ne aducem aminte de cine era la „butoane” acum 30 de ani si ne ne uitam la personajele care defileaza acum pentru a intelege ca viitorul nu arata deloc bine.
Un lucru care nu a fost mentionat de catre dl. Naumescu este ca degradarea e multi-dimensionala, afectand nu doar zona politica ci si sisteme fundamentale ca educatia, economia, sanatatea.
Un alt aspect care ar putea fi discutat este contributia „statului permanent” la acest proces de degradare. Exista vreo responsabilitate in aceasta zona pentru contraselectia politicienilor, stimularea si promovarea cenzurii prin infiltrarea si controlul presei, transformarea in arme a retelelor sociale sau degradarea vietii economice? Poate ca da, poate ca nu… dar e totusi un subiect asupra caruia merita reflectat.
Cert este ca modelul civilizational oferit de occident nu mai seamana cu cel din anii 90, cel care a inspirat dorinta noastra de integrare in UE si NATO. Romania va fi pusa in curand in fata unor alegeri dificile si din pacate nu vad foarte multe semne datatoare de speranta. Sper doar ca dl. Naumescu sa aiba foarte, foarte multi colegi asemenea lui.
Da, dreapta și stânga s-au radicalizat, dar să nu uităm că stânga a început, iar societățile sunt ca arcurile sau ca oala minune: acumulează energie lent și o eliberează brusc. Tensiunile s-au strâns, după zeci de ani de măsurat curbura bananei, interzicerea motoarelor termice, bizarerii din pandemie, import de imigranți viitori votanți și o mulțime de cazuri în care a fost pus carul înaintea boilor, iar naționaliștii găunoși și extremiști nu sunt decât febra pe care o face organismul când are o infecție (și care poate fi la fel de periculoasă ca febra în sine).
În momentul în care neamțul se bucură că în Germania el e manager, măturătorul pakistanez, instalatorul polonez, programatorul indian (în India), etc., iar 90% din ceea ce cumpără e Made in China, problema e cam mare.
Sansa lui Biden e sa-si nominalizeze un vice credibil, evident diferit de madama Kamala H. Timpul e scurt.
Cand ma uit la freza lui TRUMP, vad fara niciun DUBIU ultracoservatorul!
(conservat, adica, pana la adanci bartineti si probabil criogenat dupa moarte)
Se mai fac inca glume macabre cu mortu-viu de priveghi?
(cum da el din manuta si din piciorus, mai ceva ca ceruitu Lenin!
Culorile astea la angloamericanu sunt cam pe dos decat in rEstul Europei…
(daca va mai aduceti aminte si pesedeul a devenit albastru la un moment dat)
Magarul ultraconservator si Elefantul ultraprogresist?
(poate ar trebui sa-si schimbe totusi mascotele – papushile MUpets le-ar putea fi sursa de inspiratie
Hahaha! intru o mai larga respiratie)
E clar ca societatea americana da semne de instabilitate presata de diverse forte si se pare ca statul a pierdut controlul situatiei. Se vor produce reasezari si adaptari mai devreme sau mai tarziu, mai mult sau mai putin violente, in anii ce vin, pentru a reduce tensiunile si a face DEMOCRATIA sa functioneze.
Deocamdata toate acestea pica intr-un moment prost pentru noi avand un razboi in desfasurare in proximitate.
De ce Trump e vazut ca un mare “pericol” pentru Europa? Din ce motiv nu-l sufera europenii? Una din explicatii e ca Trump nu e un politician de cariera (politicienii de cariera sunt corupti sau foarte coruptibili, dar asta e alta poveste) ci un om de afaceri bogat, cateodata mitocan, alteori mitoman, dar avantajul lui ca e impredictibil, nu stii de unde sa-l apuci si cum va reactiona. Omul Trump spune ce gandeste si ce are in cap, pe fata si fara menajamente. Sa o luam istoric: America a salvat Europa de patru ori in sec. 20: doua razboaie mondiale, Planul Marshall de redresare economica a Europei de vest (Stalin nu a cat voie ca si Europa de est sa se bucure de ajutor), si castigarea Razboiului Rece. Cand Trump a cerut ca europenii sa contribuie cu 2% din GDP la inarmaea NATO, Frau Merkel s-a scociorat si zburlit de parca ar fi fost atacata fizic. Polonia, Romania si Grecia erau singurele tara pe vremea aceea care contribuiau cu 2%. Acum cand rusii au invadat Ucraina tot America e chemata in ajutor pentru ca europenii au facut marea descoperire ca nu se pot descurca singuri. Si nu e dovedit ca Trump ar fi omul rusilor, cum vor dusmanii lui sa-l descrie.
Intrebarea e de ce in Asia, in tari ca Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Singapore, Taivan etc Trump e bine vazut si nu hulit. Oare pt ca nici China si nici Coreea de Nord n-au miscat in front in timpul lui?
„avantajul lui ca e impredictibil, nu stii de unde sa-l apuci si cum va reactiona”
Ati pus punctul pe i. Exact de asta e nevoie de la un lider.
Spectator,
China si ceilalti nu s-au zburlit la Trump pentru ca le-a suflat vant in panze, si nu aveau nici un motiv sa sufle.
Cateva exemple. Asa zisele taxe pe care le-a pus Trump pe produsele chinezesti nu le-a platit China, care a transferat costul din buzunarele americanilor, nu din cele chinezesti.
Una mai subtila vine dinspre Iran. Obama le daduse niste bani si mulahii puteau ridica capul in sus si ramane independenti de Rusia si China. Incepusera sa isi arate hidosul chip intern si zilele lor erau cam numarate, pentru ca nu cheltuiau banii pentru prosperitatea iranienilor, ci pentru a se mentine la putere. Cum a venit Trump, s-a retras din contractul cu ei si i-a impins in bratele lui Putin si Xin Jin Pin. Nu mai aveau nici un fel de alta solutie sa se mentina la putere, si acum sunt mai puternici ca oricand. Nimeni nu mai poate darama regimul molahilor, care iata acum vand arme catre Rusia ziua in amiaza mare.
De Putin ce sa mai zic? Cu Trump la putere a facut ce a vrut nederanjat de nimeni, indiferent ce a declarat Trump. Mai daunazi Trump a amenintat cu iesirea din Nato si sa-l lase pe Putin sa faca ce vrea impotriva aliatilor Americii.
Care a fost logica din spatele retragerii din tratatul cu Iran?
Dacă SUA au salvat de patru ori Europa, nu înseamnă că europenii trebuie să-i fie recunoscători lui Trump, cel care a pus umărul la repornirea războiului rece. Nu e dovedit a fi omul rușilor pentru că a fost blocată procedura de impeachment în Congress, dar mulți dintre acoliți au făcut pușcărie pentru Russian Colusion. Asta apropo de justiția “legată la ochi”, dar împiedicată să acționeze.
Apoi Trump a impus taxe de import pentru materii prime din Europa – asta apropo de neimplicarea statului în economie.
Tot Trump a scos SUA din Acordul de la Paris. Când toată lumea își propune să reducă emisiile nocive, el se poziționează împotriva tuturor. Exact ca necioplitul care calcă pe rondurile de flori pe care le îngrijesc ceilalți.
Cele 2% pentru înarmare NU au fost convenite la crearea NATO. Pe atunci chiar era interesul SUA să fie cât mai prezente militar în Europa și chiar evitau ca europenii să aibă armate puternice. Timpurile s-au schimbat, dar abia Obama a reușit să obțină în 2014 acest angajament, dar și asta începând din 2024. Cu puține excepții europenii respectă înțelegerea. Dar Trump vituperează în continuare împotriva lor. Are nevoie de dușmani pentru campania electorală. El nu consideră europenii drept parteneri, ci un fel de subordonați. De ce ar fi atunci europenii îndrăgostiți de el?
În plus, în vremea lui Trump influența SUA în Pacificul de vest a scăzut considerabil, iar China a creat cea mai mare zonă economică a lumii, la care participă chiar și aliații tradiționali ai SUA, cum ar fi Australia, Japonia sau Coreea de Sud. Asta apropo de mișcatul în front.
Ca l-a dus cu zăhărelul pe Kim o vreme, e un fapt. Dar o vorbă înțeleaptă spune că nu poți să păcălești la infinit pe nimeni.
Pentru coruptie, (la fel ca pentru tangou) e nevie de doua parti.
O sursa si un receptor…
Politicienii sunt corupti, dar o sursa este mediul de afaceri.
O fi Trump un om de afaceri mega-cinstit, de super-succes, dar care a decis sa faca si politica. Cumva a vrut sa sunteze canalul?
Asa cum m-am asteptat J.R.Biden i-a pus pe coji de nuca pe republicanii din Congres .Cine nu are un batrin sa il cumpere ne zice o veche zicala .Trump ce daunazi il confunda pe contracandidatul sau cu Obama (o uriasa eroare )pierde ultimile sondaje ce sunt tot mai favorabile lui Biden .Un J.R.Biden renascut , aidoma pasarii Pheonix ,vorbeste liber ,timp de o ora , in Congres lasind „masca” chiar si pe democratii ce il sustin .Republicanii pleaca vadit afectati ,cu coada intre picioare .Inca o data Democratia a arat lumii bucuria libertatii si neafilierea ei la dictatură.
Inca un „ciocan” ce loveste in in „ulcelele ” deja sfarimate ale partidului Republican.Medvedev , fara sa vrea si probabil si faras sa stie ,confirma ceea ce J.R.Biden ne zice de atita amar de vreme .J.R.Biden tocmai ce , asa cum banuiam de mult , ne prezinta abia acum adevarata sa forta politica .Vorbeste liber timp de o ora suprapunind calitatea sa de„ batrin ” politician hîrsiit in toate cele peste imaginea deja debusolata a contracandidatului ce il confunda daunazi (extrem de grav )pe Obama cu Biden .Locul „uitucului ”de serviciu este pasat catre republicanii ce nu se pot trezi din soc .Un tinar J.R.Biden reapare ca prin farmec .Gaselnita este uriasa .Profitul electoral este maxim .Ultimile 5 sondaje il dau cistigator pe J.R.Biden .Lovitura de maestru .
Ginko Biloba ajuta un pic.
:))
Trump nu e văzut mai bine nici în Japonia și nici în celelalte țări asiatice; e văzut așa cum este în realitate: un individ cu probleme, megaloman și narcisist care, dacă a luat niște decizii care au fost ulterior ok, a fost nu datorită discernământului și gândirii strategice trumpiste ci mai degrabă instinctului și umorilor de moment. Dar problema e că deciziile luate pe moment pot avea și consecințe mai puțin plăcute.
„America a salvat Europa de patru ori in sec. 20″….Care-i meritul lui Trump aici? Ce a salvat el?
„Trump a cerut ca europenii sa contribuie cu 2% din GDP la inarmaea NATO…” Dacă era după Trump, NATO era desființat demult, chestia cu cei 2% e apă de ploaie. În timpul mandatului său, relația cu NATO a ajuns la cel mai jos punct posibil din istoria alianței. Întrebare retorică: ce alt lider mai vrea acest lucru?
„Si nu e dovedit ca Trump ar fi omul rusilor, cum vor dusmanii lui sa-l descrie.” Pe bune?
https://www.bbc.com/news/world-us-canada-68266447
Ce președinte american normal la cap ar spune aşa ceva? Care președinte american mai este atât de regretat de ruși decât Trump? Cine îl lăuda pe Putin pentru geniul de care a dat dovadă când a început „operațiunea militară specială? ” Pe cine ar vrea Putin din nou președinte? Cu a cărui ideologie se identifică Trump? Trump a fost și este cel mai iubit președinte american de către Putin și ruși, ca orice marionetă de altfel.
Numai cineva fără repere sănătoase în viață, dornic de dictatură pe care o numește ordine și cu aceleași trăsături maniacale de comportament ca și Trump își dorește un asemenea președinte. Un om cu toate la cap nu vede nimic lăudabil în a fi reprezentat de un clovn.
@Spectator
„Cand Trump a cerut ca europenii sa contribuie cu 2% din GDP la inarmaea NATO, Frau Merkel s-a scociorat si zburlit de parca ar fi fost atacata fizic.” Pai daca Merkel ar fi fost de acord DE ajungea pe locul 2 mondial ca military expenditure…… Or asta, ptr.DE, este no-no deoarece imediat ar fi: militarista, oare de ce se inarmeaza DE asa de tare?!?, Merkel nutreste planuri revansarde?!?, in loc de cooperare internationala, penitenta si umilinta DE se inarmeaza?!? Asa ca DE/Merkel vor sa evite cu orice pret astfrl de acuzatii….. Evident ca noi, US, etc nu putem intelege asa ceva, nu am fost culpabilizati timp de multe decenii ptr.probleme reale din istoria recenta. De-aia s-a ofuscat Merkel. You got it?!?
Vi se pare ca CHN nu a miscat in front in timpul lui Trump ?!? Adica CHN si-a construit forta economica&militara acum in ultimii 4 ani?!? Hai sa fim seriosi.
Trump….s-a intalnit cu Kim in Singapore incercand sa-l faca se renunte la inarmarea nucleara. Kim nu a miscat, a zis Da, dar a continuat. Asa ca mai usor cu afirmatiile asertiunile astea.
Trump nu e privit mai rau in UE decat in US. Sunt suficient de multi aici care il simpatizeaza. In Ro.aproape o majoritate cred eu. E preferabil lui Biden ?!? Poate! Impredictibilitatea lui care dvs.vi se pare o calitate is two way street. You know!
Si nu e dovedit ca Trump ar fi omul rusilor, cum vor dusmanii lui sa-l descrie.
Europenii sunt sucariti pe Trump pt ca sunt pusi la munca si la cheltuiala. Tare mult le placea cind cheltuiau americanii si-si trimiteau soldatii, avioanele, rachetele. Europenii sunt ca soricelul care se lauda cu elefantul, prietenul lui.
Imi pot imagina ca Trump s-ar putea amuza incurajindu-l pe Putin doar sa le mai dea peste nas arogantilor europeni, sa-i vada ca vin la el in genunchi. Oricum e o idiotenie imensa ca politicienii europeni si mass media europeana sa-l urasca pe Trump si sa se amestece in alegerile unei tari libere. Vor culege rezultatele daca iese Trump presedinte.
Europenii au devenit si enorm de puturosi, uitati-va cite zile se muncesc in EU si cite in USA! Uitati-va care e sustinerea sociala a puturosilor in EU si care e in USA?
Prostiile facute, in continuare, de EU, sunt o adevarata injectie de viagra pt Trump. Aseara o policitiana verde, nemtoaica, vroia reducerea saptaminii de munca la 20 de ore saptaminal.
Structura demografică a SUA diferă de Europa. La finalul celui de-al doilea Război Mondial SUA aveau o populație de 75 milioane de locuitori. Astăzi sunt 335 milioane. Chiar și dacă s-ar fi împuiat ca iepurii tot nu se adunau atâția. Secretul este imigrația, legală și ilegală. Au venit mereu tineri care și-au dorit să își facă o situație, iar ca urmare cererea a fost întotdeauna mare. În Europa politica din anii 70-80-90 a dus la îmbătrânirea populației, iar cei vârstnici nu au nevoie de bunuri de larg consum, majoritatea banilor băgându-i în excursii în străinătate, în medicamente sau în nepoți. Dacă au nepoți!
Dacă Trump reduce afluxul de migranți și îi expulzează pe cei aflați deja în statele americane, peste 30 ani va fi și în SUA aceeași situație ca acum în Europa.
Am auzit și eu de propunerea necunoscutei verzi. Din câte știu nu a solicitat ca salariile să rămână la același nivel. Și atunci?!
Când aveam nevoie de bani, lucram în medie 60 ore pe săptămână. Uneori mergeam și sâmbătă noaptea sau duminica la un Nebenjob. Acum lucrez cam 44-45 ore, deși minimul l-am convenit prin contract la 35 (nu sunt obligat să pontez). Dar nu aș avea nici o problemă să lucrez mai puțin și să câștig mai puțin, iar in restul timpului angajatorul să aducă încă un conducător de proiect. Dacă angajatorii ar reduce timpul de lucru și ar angaja mai mult personal, pariez că astfel ar creste cererea, întrucât oamenii care sunt siguri de locul de muncă cheltuiesc mai mult, și ca urmare ar creste producția și ar scădea costurile. In definitiv nicio propunere nu trebuie respinsă aprioric, ci e bine să fie analizată cu atenție. Cu IA și încă vreo două revoluții industriale cele 20 ore pe săptămână nu mai par chiar o nebunie.
O analiza comprehensiva a unei situații complexe și unice. Ceea ce mi se pare ca lipsește insa este și o analiza economică si sociologica, în special ce-l face pe alegătorul clasei mijlocii sa se identifice mai degrabă cu Trump și de unde actuala viziune maniheista din societatea americana. America nu este în situația României din 1990 de a alege între FSN si niste partide minuscule.
red ca marii nostri ganditori politici isi dedica prea mult timp și energie discutând soarta marilor puteri și evita sa analizeze situația din România. Avem pe Contributors mult mai multe articole despre probleme geopolitice globale decât despre ce se întâmplă în tara noastră.
Frica sau comoditate?
America își va găsi drumul cu Trump sau cu Biden, nu sunt convins însă ca tandemul Ciuca-Colacu vor scoate România din fundatura in care a împins-o KWI.
Citat din . Pct 7
“Migrația orientală masivă, efectul nociv al rețelelor sociale, declinul culturii muncii și educației temeinice și glisarea spre cultura populistă, superficială, consumeristă și asistențială, cu nenumărate pretenții și beneficii sociale acordate unei populații din ce în ce mai leneșe, mai comode și mai puțin dispusă să muncească și să facă efort intellectual,….. au născut un curent contestatar distructiv.
Ca de obicei analiza d-lui professor – de altfel sumara, raportata la multitudinea de aspecte ale relatiei cauza_ efect – a lumii in care traim, este lucida si taioasa cuprinzand adevaruri spuse mai mult sau mai putin direct cu privire la evolutia – sau involutia – civilizatiei europene, civilizatie care include si societatile nord americane si pe cea australiana. Este de remarcat evitarea de catre dl professor a utilizarii conceptului de iudeo – crestinism , considerat drept o forma de abordare vetusta, fundamentalist rasista , intoleranta si chiar fascista, de catre cei- din ce in ce mai multi- care se inghesuie sa-si consume dreptul la „Liberté, Egalité, Fraternité”.
La modul general, esenta fenomenului este ca de fapt asistam la apusul dureros al unei lumi, un Götterdämmerung, o agonie a unei “Europa care moare” pe mana ei (O Spengler) Diagnosticul referitor la bolnavul din casa noastra comuna ar putea fi sustinut cu mii de argumente, dar este de retinut ultima isprava a luptatorilor pentru emanciparea totala a omului, inscrierea in constitutia Frantei a dreptului la avort. Bigotii, retrograzii, intolerantii (sic) se intreaba : ce fel de viitor are o tara care nu va avea proprii ei copii?
Raportandu-ne la istorie, se poate recurge la similitudinea evolutiilor imperiilor (civilizatiilor) Pentru europeni are relevanta istoria imperiului roman; nascut si evoluat din necesitatea unei dezvoltari la nivel superior, s-a stins in special din cauza a doi factori: 1. viciile generate de o relative prosperitate ( imoralitate , egoism, lene) si 2. migratiile africane, asiatice si est europene.
Pe scurt, asistam astazi la o emancipare salbatica a omului ca fiinta cu statut special si degradarea lenta inspre un statut biologic si etic inferior, iar pe plan social se poate spune ca ne indreptam spre ceea ce poate fi definit ca o “aristocratizare” a muncitorului.
Ceea ce se intampla in spatiul comun al civilizatiei noastre este urmarea renuntarii la codul etic originar. Restul sunt detalii. Si ramane inca o data punctual “7”
Partidele istorice sunt primele responsabile de propria decădere, prin cramponarea de „lideri” incapabili și inutili. Am urmărit congresul PPE de la București, am avut flashback-uri cu ultimul congres al PCR! Aceleași ode aduse „conducătorului suprem” și „lider neînfricat”, aceeași ruptură de realitate și de nevoile oamenilor. Nu diferă decât culoarea steagului, esența este fix aceeași.
Putem spune ce dorim despre Trump insa pe fapte:
-a fost unul dintre putinii presedinti americani care nu a pornit la razboi.
– adolf putin nu a indraznit sa miste in front pe timpul mandatului sau tocmai pt ca in pofida mercantilismului afisat de D.T. acesta este imprevizibil si exista posibilitatea reala ca D.T. sa o ia ca pe un afront personal. Nu te pui cu nebunii.
In plus toata discutia mi se pare inutila pentru ca a devenit clar pentru toata lumea ca nu un batran care nu gaseste iesirea de pe o scena conduce tara, ci un grup de interese sponsori & handleri sorry
„Capcana gerontocrației și dependenței candidaților de sume uriașe de bani a distrus practic cele două mari partide americane, transformându-le în caricaturi ale versiunilor lor credibile”.
Pe deplin adevarat ! US imi apare acum un colos ratacit, orbit de prea multele lumini ale rampei si mustind, tragic, din prea-plinul „substantelor” pe cale sa fie legalizate, as a whole, ptr. fericirea chimica a tuturor.
Tinerii din univ.manifesta un stangism ignorant teribil si foarte mandru. Sustin clar si pe fata dezinteresul fata de reperele culturale clasice vazute astazi drept cunostinte inutile.
Dar ptr.ca UK, nu e asa ?!?, este un stat client (cel putin cultural&financiar) al US fenomenele aratate in art.sunt profund inrudite, sunt din acelasi filon. Diferente mici spre zero.
Trist !
Cel mai important punct pentru îmbunătățirea sistemului politic în occident cred și eu, precum dl Naumescu, că ar fi metoda reprezentării proporționale. Parlamentul trebuie să fie o fotografie a întregii țări, iar pixelii să aibă aceleași culori și in aceeași proporție ca și întregul.
Odată cu rafinarea opțiunilor politice și apariția unor curente ce conțin vederi mixte, care tradițional aparțineau viziunilor ideologice diferite, despicarea brutală în alb și negru conduce inevitabil la disensiuni adânci în societate, la radicalizare si imposibilitatea reconcilierii politice.
Un exemplu, departe de perfecțiune, dar reușit pentru timpurile noastre este sistemul mixt, folosit în Germania. E aproape imposibil ca un singur partid să obțină majoritatea politică, să guverneze și să legifereze discreționar, exclusiv în baza propriilor opțiuni ideologice, împunându-le si celor cu alte opțiuni politice, dar perfect legitime. Procesul de legiferare, precum și administrarea trebuie să fie rezultatul negocierilor între partidele din coaliția de guvernare. Deși soluția nu este cea mai rapidă, are avantajul că are loc în urma unei dezbateri pe care alegătorii o pot urmări îndeaproape, iar nu decretate așa cum se întâmplă astăzi în Congress-ul american, unde un fost candidat respins de electorat dictează majorității republicane cum să (nu) voteze. La ce folosește alegătorilor din SUA să aleagă uninominal, dacă o minoritate ultraconservatoare stabilește ce se supune sau nu la vot în Camera Reprezentanților, blocând ajutorul pentru Ucraina sau legea migrației, doar pentru a furniza material electoral unui candidat respins de electoratul american? Șantajul nu are ce căuta în parlamentul unei țări, care este locul dezbaterilor politice, a căutării soluțiilor cele mai bune, cu participarea complementară a centrului, a dreptei și a stângii. Nu este o parte mai legitimă decât alta. Doar extremiștii nu recunosc acest adevăr și, indiferent de care parte se află, sunt la fel de respingători.
@Hantzy
Salut !
Sincer, e a N-a oară când constat că, deși am niște dubii privind abordarea ta, apreciez ceea ce scrii.👍
Dar revenind la „cestiune” eu am impresia că depășește problema/dilema reală a sist.electoral propriu-zis. Sigur că elementele tehnice și de fond atinse de tine nu sunt deloc neglijabile.
Dar…..nu putem/nu se pot bloca opinii majoritare, tendințe socio-politice majore prin eschive tehnice și organizare de politici electorale. In sensul că tendințele/mișcările, dacă sunt suficient de puternice, până la urmă vor înlătura/vor ocoli orice piedici electoralo-administrativ-tehnice. Sigur că ptr.porniri emoționale și imbolduri avântate, lipsite de un fundament real, acestea or să fie niște bariere greu de trecut.
Pot să-ți spun că Trump este expresia caraghioasă a unei exasperări reale-reale. Și nu mă joc cu cuvintele. „He’s the best we have now” imi spunea de curând un american dintr-acela liniștit care votează mereu „centrul”.
„cum se întâmplă astăzi în Congress-ul american, unde un fost candidat respins de electorat dictează majorității republicane cum să (nu) voteze.”
Ai dreptate, este o anomalie. Dar doar in sensul modului normal/obișnuit de a se desfășura lucrurile.
Constatarea ta ne arată, indubitabil zic eu, că Trump deține o autoritate informală certă prin sprijinul masiv al electoratului american republican. Și până la urmă nu fondul contează?!?
Am acest noroc/ghinion/privilegiu de a veni, întâmplător, în contact cu diverși americani. Am observat direct un soi de dispreț al publicului american educat și pro-Biden/Democrați nu doar ptr.Trump, dar direct, susținut și explicit ptr.electoratul acestuia. Este o falie teribilă.
La d-nele pro-Biden se observă cel mai bine: entuziasm nestăvilit ptr.seria interminabilă de procese contra lui Trump (de parcă ar fi the worst criminal nowadays), furie împotriva statelor pro-Trump, critică maxim de ignorantă dar interesată la adresa sist.electoral american până la a contesta relevanța „founding fathers” dacă lucrurile nu se aranjează cum le convine lor. Expresia „trebuie impiedicat prin orice mijloace” revine constant. Iar disprețul ptr.working class din statele trumpiste este uluitor.
Există un dezinteres suveran și frivol ptr.cauzele votului trumpist. Totul e interpretat în cheie psihanalitică, de rasism inconștient, lipsă de educație, etc. Faptul că Trump a fost primul și aproape singurul care a constatat că politica ec.actuala a distrus industria și milioane&milioane de joburi nu contează ptr.elite. Referirea constantă a lui Trump la niște „elite” nu e fără suport am observat eu uluit.
Repetarea obsesivă, a unor comentatori americani&europeni, cum că electoratul Trump e extremis&rasist ocultează realitatea că Obama a câștigat două mandate și cu votul multor republicani astăzi trumpisti.
“Și până la urmă nu fondul contează?!?”
Bineînțeles că asta contează. Dar tocmai reprezentarea proporțională asigură acest deziderat. Nu am nimic împotriva ca americanii să îl voteze pe Trump sau pe Biden, dar argumentul principal al celor ce susțin FPTP este individualizarea votului. La ce folosește, dacă respectivul ales ascultă tot de partid, de candidatul acestuia, iar nu de cei care l-au ales? Am citit recent că majoritatea americanilor ar ajuta Ucraina. Dar majoritatea din camera reprezentanților nu ține cont de asta. Și atunci?!
@Hantzy
Din art.si discuția noastră, zic eu, rezultă că niciun sistem nu e perfect. Niciunul nu asigură o perpetuă corectitudine/normalitate. Totul e relativ/se raportează la vremuri.
Cât privește sondajele de opinie…..am niște rețineri. Avem experiență pe tema asta.
Absolut! Niciun sistem nu este perfect. Dacă ar fi vreunul, n-ar exista atâtea.
Despre sondaje de opinie, recunosc că nu întotdeauna sunt reușite. Dar atunci cum se face că reiei ce-ți spunea prietenul american: “he’s the best we have”? E o opinie, nici măcar un sondaj. 😉
Și chiar renunțând la sondaje îi avem pe Biden și Trump. Ultimul, cel neales, blochează tentativa de a ajuta Ucraina a celui care este în exercițiul mandatului. Nu e grotesc?
În Statele Unite se aleg și procurorii și judecătorii locali, așa arată democrația autentică. Oamenii îi aleg pe cei de care vor fi anchetați și pe cei de care vor fi judecați. Nu e butaforia din Germania, unde cancelarul și președintele sunt stabiliți prin înțelegeri pe sub masă în Bundestag. Ca exemplu concret, Iohannis are mai multă legitimitate decât Steinmeier. Pe Iohannis l-au votat câteva milioane de oameni, pe Steinmeier l-au declarat președinte o mie și ceva de inși, din care vreo 400 răspund la comenzile lui Putin.
În multe dintre statele americane sunt aleși chiar și judecătorii de la curțile supreme ale statelor respective. Nicio țară europeană nu atinge un asemenea nivel de democrație. Niciun european nu se califică pentru a da lecții de democrație Statelor Unite.
Americanii pot alege cum vor. Și dacă sunt mulțumiți cu sistemul lor electoral, cu gerrymandering și cu votul indirect si cu toate celelalte chestii specifice, nu sunt eu cel care să le critic opțiunea. Dar nici alții să nu facă asta în ce privește sistemul electoral mixt din Germania! Nu au competența necesară pentru asta!
Un expert ales de electorat își pierde din expertiza obținută prin instruire și practică. Un jurist nu este mai bun dacă e preferatul diletanților in domeniul respectiv. 2 plus 2 nu fac 4 pentru că așa a stabilit majoritatea. Și nici Kasparov nu e șahist mai bun decât Karpov pentru că așa au votat spectatorii.
Reminiscențele din perioada colonizării vestului, când judecătorii tribunalelor ad-hoc din preerie erau aleși dintre cei prezenți au acoperire în istorie, dar nu și în realitatea faptică.
”Un jurist nu este mai bun dacă e preferatul diletanților in domeniul respectiv”
Nu e vorba de bunătate, e vorba de cinste și corectitudine. Majoritatea alegătorilor sunt oameni cinstiți, iar acei oameni cinstiți vor vota un procuror cinstit și un judecător cinstit, pentru că asta vor să aibă în orașul lor. Exact asta se întâmplă în Statele Unite. Favoritul meu, judecătorul Schroeder, un judecător ales de oameni cinstiți, l-a pus la punct pe procurorul care ”uitase” ce prevede Amendamentul 5 la Constituția Statelor Unite:
https://www.youtube.com/watch?v=b_zwTfTNK2E
O competență demonstrată cu hârtii, cum se întâmplă în România, nu demonstrează nici corectitudine și nici incoruptibilitate, pe când percepția alegătorilor locali e bazată pe informație reală, care circulă. Un procuror șpăgar e cunoscut ca un cal breaz în orașul lui, oamenii cinstiți nu l-ar vota, dar Bucureștiul nu are nicio problemă să-l mențină în funcție.
Un specialist bun este și corect și cinstit. “Bunătatea” include cel puțin și aceste două calități. Dar oricât de cinstiți ar fi majoritatea celor ce aleg, ei sunt afoni în domeniu. De ce ar trebui să aleagă procurori sau judecători și să nu dea direct verdictul? Nu ține!
România este un caz special. Cele mai cunoscute alegeri uninominale sunt cele pentru președinte, care aduc la urne cei mai mulți alegători. Ce candidați au ajuns în scrutinul doi? Iliescu cel parșiv de 3 ori, Constantinescu cel moale de două ori, megacoruptul Basescu chiar a câștigat de două ori, Năstase cel cu case a fost și el finalist, ca și pupindosistul Vadim Tudor, mai rămân Ponta și Dancilă. Și ficusul, bineînțeles! Ce a rezolvat deci votul nominal? Oricum nu poți alege decât între candidații de pe buletinul de vot! De ce crezi atunci că pentru procurori sau judecători ai putea alege între doi care nu sunt șpăgari? Și să fie și profesioniști în domeniu, căci numai cinstea nu ajunge în cazul ăsta.
Diferenta este ca in europa imigrantii ilegali nefiind cetateni ai statului unde se afla nu pot vota dar in SUA pot. In SUA 5 milioane de oameni care nu sint cetateni SUA au drept de vot. Congresul tocmai a trecut o lege in privinta asta.
metoda reprezentării proporționale. Parlamentul trebuie să fie o fotografie a întregii țări,
Mi se pare absurd. Adica daca o tara are 20% analfabeti ar trebui si in parlament 20% din astia? sau daca o tara are 20% pensionari, cum de fapt e cazul, ar trebui si-n parlament sa fie la fel de multi? Sau daca 30% au ochi albastrii? Sau obezi, sau burlaci, sau homo, etc?
Parlamentul trebuie sa fie compus din persoane inteligente, cinstite care sa inteleaga nevoile tarii si ale poporului. Atit! Cum ii gasesti pe astia e alta problema!
NT, e păcat să te faci că nu pricepi! E vorba evident de opțiunile electorale, de culorile politice, iar nu de identitățile sexuale sau preferințele culinare. Candidații sunt propuși de către partide și e de presupus că sunt dintre cei mai influenți în interiorul partidului, adică inteligenți, carismatici, indiferent de culoarea ochilor. Iar cei care îndeplinesc condițiile sunt dintre cei mai școliți, mai greu să fie analfabeți sau agramați. Desigur, există și excepții.
Mai exact, dacă 20% votează candidații partidului X și 30% ai partidului Y, atunci e corect ca procentele respective să se regăsească în Parlament. Cu First Passt The Post asta nu e garantat. La limită candidații unui partid obțin în fiecare circumscripție primul loc cu câte 30-40 % dintre voturi și ocupă integral parlamentul. 60-70% dintre alegători rămân nereprezentați. Asta mi se pare cel mai absurd. Crezi ca e imposibil? Conservatorii au obținut în Regatul Unit 70% dintre scaune cu vreo 40% dintre voturi. 60% dintre votanți sunt reprezentați de 30% parlamentari. Unii sunt pensionari, alții au ochi albaștri … măcar din acest pdv nu sunt diferențe majore între alegători si reprezentanții lor.
metoda reprezentării proporționale… asa vroiau si comunistii… muncitorii la putere!
Paradoxul este ca votul în comunism era uninominal.
In mod categoric sistemul politic american este viciat de comportamentul pe care-l numim politicianism. Factorii determinanti ai unei asemenea evolutii sunt multipli, dar este total nedrept sa arati cu degetul inspre oamenii de varsta a treia sau a patra, incadrandu-i fara deosebire in categoria balastului inutil. Tineretea este un frumos cadou oferit oamenilor pe scara devenirii complete, dar pachetul care-l insoteste nu include in mod obligatoriu competenta si mai ales intelepciunea. Aceste se achizitioneaza in timp prin activitate indelungata si riguroasa, prin succese si esecuri, prin autoanalize si verificari successive, prin atitudini consecvente sau prin recunoasterea greselilor, prin indoieli, reluari si convingeri. Altfel spus tineretea este frumoasa si utila datorita fortei, entuziasmului, dorintei de cunoastere, dar experienta nu poate fi inlocuita cu nimic. Numai indivizii narcisisti, suficienti si superficiali asimileaza batranetea cu rebutul biologic, professional si social. Sa ne bucuram daca ii avem, iar cine nu-i are sa-i cumpere! Aracan de cei ce nu-I au.
Se afirma pe alocuri ca partidul democrat a avut roluri minore in istoria mondiala. Cu maxima simpati pentru partidul republican, se cuvine a se mentiona ca partidul democrat a condus SUA in majoritatea evenimentelor cu efecte majore pentru ordinea mondiala , influentand pozitiv soarta omenirii. In mod intentionat aleator, este obligatoriu a fi mentionati urmatorii gerontocrati: F D Roosevelt, R Reagan(rep), G Busch (rep) si mai ales arhitectul Romaniei mari Woodrow Wilson. Daca cineva este programat sa nege meritele P D, care intradevar astazi este marcat de ideologii stanii , ar trebui sa-si aduca aminte ca acel dandy, gura bogata, nesuferit , arrogant si scandalos individ numit Clinton a spulberat capul de pod al Rusiei din coasta Europei : Yugoslavia. Datorita lui Romania esta astazi mai sigura evadand definitiv din clestele panslavismului-pravoslavnic rusesc.
A nu se intelege ca PD al USA este o pepiniera infailibila de valori; tot democrati au fost si cele doua catastrophe unice in istoria lor: Carter si Obama.
Astazi suntem grabiti a arunca cu piatra intr-un batran ramolit si impiedicat. Daca acel batran nu era la timpul si la locul potrivit, cel putin in rep Moldova s-ar fi scris cu slove cu cerdacuri, iar Romania s-ar fi prgatit de ROexit. Toata stima Mr Biden!
Un republican convins.
Un alt arrogant la ora spovedaniei, pregatit sa-si spele pacatele: https://ziare.com/ctp/ctp-biden-mosule-ce-tanar-esti-cascador-minciuni-1857042
„neavând anvergura intelectuală și politică (cu câteva excepții)”. Ar fi fost interesant dacă autorul ar fi numit acele excepții.