miercuri, ianuarie 27, 2021

ICR-ul, asa cum l-am cunoscut

L-am revazut pe Horia Patapievici la New York in 2005 . Impreuna cu Mircea Mihaies erau la prima lor vizita la New York in calitate de Presedinte si, respectiv, adjunct, al  Institutului Cultural Roman.  Horia Patapievici, pe care il cunoscunsem  la mijlocul anilor ’90 la New York College  a intrat in incapere citandu-l pe  Henri de Montherlant.  Ma gintrebam atunci, ca multi altii, care il citisera pe Horia la inceputul anul ’90, cum o inteligenta si o eruditie de asemenea calibru se pot conjuga cu o capacitate manageriala necesara pentru conducerea unui Institut, fie el si cultural.

Dupa 2005 am asistat la schimbari enorme la New York, la ICR-ul al carui director este Corina Suteu. Am putea sa le numim simplu : conectarea culturii romanesti la un circuit international de cea mai mare valoare.

Festivalul Filumului Romanesc la New York, academia Andrei Serban, traducerea si publicarea scriitorilor romani, happeninguri, expozitii la muzee prestigioasa ca MOMA, concerte la Licoln Center. Pe parcursul acestor ani a existat o prezenta culturala romaneasca la New York si in America. Inainte parea de neimaginat.  Cu siguranta, fenomenul «Poneiului Roz » nu ilustreaza decat dificultatea cu care toata aceasta institutie s-a cladit. Ridicola hiperdimensionare legata de acest ponei ne indica violenta cu care cei ce credeau si atunci ca Intitutul Cultural Roman ar trebui sa fie un camin cultural cu manifestatii pioneresti sau nationaliste au reactionat.

Am putut apoi sa urmaresc activitatea ICR din Brxuelles, prezenta Presedintelui  Comisie Europene la «Faust» , pisele lui Radu Afrim sau Concertele lui Lucian Ban. Dar probabil, cel mai imporant lucru care s-a intamplat la Bruxelles a fost presedentia EUNIC. S-a scris putin in presa romaneasca despre acest enorm succes al diplomatiei culturale romanesti.  Sub presedentia lui  Horia-Roman Patapievici s-a institutionalizat EUNIC-ul, cea mai importanta retea de institutii culturale europene. A implicat un efort enorm din partea lui Horia Patapievici si a
echipei sale si o recunoastere pe masura. Din pacate, aceasta din urma a fost exclusiv internationala.

In toate orasele care aveau un Institut Cultural aveam sa primesc invitatii la evenimente diverse cele mai multe co finantate de parteneri straini, gratie artistilor romani. La ele au participat artistii diferiti din toate  punctele de vedere, inclusiv a viziunilor lor politice.

Probabil ca Horia Roman Patapievici este un model de onestitate in ceea ce priveste institutia pe care o conduce. Ce poate fi mai relevat decat faptul ca despre cartea sa «  Ultimul Culianu » s-a bucurat de o atentie atat de limitata, mai ales daca o comparam cu cele pe care le-a scris inainte sa fie Presedinte al ICR.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Multumim stimata doamna Iulia Motoc! Desigur ca aveti perfecta dreptate si saru’ mina pentru asta…Ce va asteptati de la toti obtuzii, care n-au inteles sau n-au vrut sa inteleaga strigatul de disperarea a lui Patapievici din Politice, si care din pacate se pare ca e pe cale sa redevina de actualitate! Sa speram totusi ca mineriada de catifea a lui ponta n-o sa aibe succesul mineriadei de catran a lui Iliescu…au crescut studentii din Piata Universitatii de acu 22 de ani, sunt oponenti redutabili acum, mai cu seama ca „minerii de catifea” sunt cam aceiasi semidocti de demult…
    Cu mult respect

  2. Asteptam cu nerabdare opinia dumneavoastra de specialist in drept international, cu privire la opera doctorala a micului (titu) iliescu :-))

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Iulia Motoc
Iulia Motoc
Doctor in drept international al Universitatii Paul Cézanne, Aix- Marseille, profesor universitar la Universitatea din Bucuresti, membru al Comitetului Drepturilor Omului ONU. Din iunie 2010 a fost numita Judecator al Curtii Constitutionale din Romania

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.