duminică, octombrie 1, 2023

ICR vs PCR

Războiul cultural continuă. După IICCMER și Arhivele Naționale, era în firea lucrurilor să fie decapitat de urgență ICR. De data aceasta are dreptate și Alina Mungiu: unde e urgența? Ce justifică graba suspectă a OUG 27/2012, compusă în cel mai sinistru stil stalinist?

Iată motivația, emanată din meandrele concretului, dar bine ancorată în sinergia faptelor: „necesitatea consolidării și amplificării, sub diferite forme, a relațiilor culturale cu comunitățile românești de peste hotare, în scopul păstrării și perpetuării identității naționale” și, halucinant, „luând în considerare faptul că neadoptarea măsurilor propuse prin prezenta ordonanță de urgență va duce la prelungirea efectelor profund negative ale unor stări de lucruri care tind să afecteze, cu titlu de permanență, sentimentul de apartenență la națiunea română a celor stabiliți, vremelnic, în alte state”.

Ce se ascunde sub termenii vagi „diferite forme”? Care sunt „efectele profund negative” ale nenumitelor „stări de lucruri”? A devenit ICR o amenințare la adresa identității naționale fiindcă e prea burghez și cosmopolit, sau chiar decadent? Fiindcă o promovează pe Ada Milea, nu pe Veta Biriș? Sau poate platforma de export a culturii române, antidotul percepției negative asupra nației în străinătate ar trebui să devină un megafon al Cântării României? Să înțelegem din motivarea ordonanței de urgență că ICR sapă de zor la identitatea națională a celor „stabiliți vremelnic” prin Italia și Spania și că, dacă nu se intervine rapid, procesul va fi ireversibil sau, în frumos limbaj de lemn, „afectat cu titlu de permanență”?

Alta pare să fie urgența liderilor USL, dacă stăm să-i ascultăm. Am citit așadar cu interes declarația aleșilor neamului în curs de deznaționalizare iceristică. Iată ce scriu senatorii Puiu Hașotti și Ilie Sârbu:USL nu are intenţia de a înlocui apropiaţii fostei puteri cu alţi oameni politici ci, mai degrabă, de a deschide ICR spre instituţiile de cultură legitime din România”.

Cum adică „alți oameni politici”? Patapievici, Mihăieș, Tania Radu sunt oameni politici, sau măcar membri de partid? Care sunt instituțiile de cultură „legitime” din România față de care ICR s-a închis, împielițatul, cooperând doar cu cele ilegitime?

Nu suntem naivi: era de așteptat ca noua putere să-și instaleze acoliții. Ne-ar putea mira că acest lucru are caracter de urgență într-o țară a cărei monedă se prăbușește și unde nu am întrezărit încă o strategie economică, dacă nu am ști că moștenitorii PCR excelează în eficiență doar când vine vorba de epurări. Restaurația imposturii, începută cu Dumitrescu și Mang, a conflictelor de interese, ilustrată de Diaconu, a naționalismului desuet care se prefigurează la ICR, continuă implacabil.

Ceea ce e îngrijorător e duhul retrograd al ofensivei culturale. Se dezgroapă ura împotriva intelectualilor de dreapta, a elitelor universitare autentice. Se reactivează discursul naționalist din anii ’90, care ne-a ținut departe de Europa și a cantonat cultura română în provincialism folcloric. În scurtă vreme vor reveni probabil în prim plan și figurile obosite ale propagandei comuniste, că tot a fost instalat Păunescu în panteonul statuar al capitalei.

Involuția este evidentă. Politic, cultural și, ferească Dumnezeu, geostrategic, se pare că alunecăm cu mulți ani îndărăt. În tot răul și-un bine: dreapta intelectuală și cea politică, adormite și divizate, se vor trezi în sfârșit la realitate și vor redescoperi că în istorie nimic nu este ireversibil. Așa cum nici domnia mediocrității și imposturii nu poate avea „titlu de permanență”.

Distribuie acest articol

16 COMENTARII

  1. Greșiți domunule Papahagi. Nu este război cultural. Acesta ar presupune un război în cadrul culturii, între combatanți care au cultură. Corect este: războiul cu cultura continuă…

  2. uslistii nu pricep ca si rusiei ii e greata de stilul lor…vor sa fie mai catolici decat papa… pare asa de facil pentru ei, au stilul in sange. Saraca tara…

  3. Stimate domn,

    Eu cred ca asistam aici la o rafuiala intre comunisti: materialistii dialecti vs. materialistii ne-dialectici. Deci de stinga.Toti. Dreapta are alte repere si alte valori: Dumnezeu, traditia, neamul, familia. Ar fi interesant sa vedem care au fost activitatile desfasurate de ICR pentru a promova aceste valori in rindul maselor. Asa-zisii intelectuali isi definesc si isi promoveaza cultura lor, care n-are nicio legatura cu cultura poporului roman. De buna seama ca acest fenomen nu e specific doar Romaniei, ci poarta amprenta vremurilor pe care le traim. Dupa cum nu-mi fac iluzii ca ICR va promova vreodata aceste valori indiferent cine il va conduce si il va finanta. Dar trebuie s-o spunem foarte clar: cei care il sustin pe HRP ( ca exponent desigur al unui grup cu vederi de stinga, internationaliste, asa-zis elitiste) nu sunt nici intelectuali si nici de dreapta.

    • „Dreapta are alte repere si alte valori: Dumnezeu, traditia, neamul, familia.”

      Nu zic ca unii de dreapta nu au aceste valori, ceea ce e perfect OK, dar nu acestea sunt reperele dreptei.

      Eu sunt de dreapta pentru: taxe mici, guvern mic, implicarea guvenului cat mai mica, fiscal responsibility. Nu are nici o legatura cu valori spirituale.

    • Asadar, de-acuma nu vom mai avea ‘ROMANI DIN DIASPORA’, ci
      „ROMANI STABILITI VREMELINIC”.
      Modificati, va rog, din ziare si revisre rubrica ‘Diaspora’ !

  4. Cam de multe ori a avut şi are dreptate Alina Mungiu, inclusiv atunci când voi, reperele naţiei, farurile luminoase (ca să citez din clasici….) v-aţi uitat un pic pe alături. Vorbiţi de stil stalinist, halucinant, meandrele concretului & comp în argumentaţia demiterii şi aveţi perfectă dreptate. Eu aş mai adăuga nişte epitete. Dar ştiţi care e problema, domnule deontolog? Mi-ar fi plăcut să citesc aceleaşi proteste din partea dvs. când Marius Oprea a fost demis sub pretextul că „aşa se pune în aplicare acordul cadru cu FMI”.

        • Nu va fie cu suparare, dar asta nu este un raspuns. Daca tot ati mentionat un fapt, mi se pare corect sa il si demonstratii / exemplificati, nu sa ma trimiteti pe mine sa fac acest lucru in locul dumneavoastra. Puteti sa il rugati pe „Goagal” sa va ajute. Nu de alta, dar am senzatia ca dumneavoastra „creati” amintiri pe care, apoi, le comentati. Din acest motiv as fi preferat sa aduceti in ajutorul comentariului dumneavoastra si citatul aferent (insotit de un link corespunzator).

  5. d le autor,daca n ar fi existat discursul natzionalist(si nu e vorba doar de discurs)tzara aia n ar fi existat azi,sau cel putzin nu in forma actuala.intre mentalitatea ardeleana si cea regatzeana exista o diferentza care dupa 1920 a fost si este tzinta oricarui guvern de bucuresti.
    pe de alta parte,emigratzia in tzari ca Italia si Spania este de origine muncitoresc tzaraneasca,prea putzin motivata politic,mai mult economic.iar patriotismul natzionalist al acestei categorii a fost educat de comunisti care acum vad ca pierd o comunitate care nu mai aude zilnic pe veta biris

  6. Guvernul (+ presa si comentatorii situatiei actuale) uita ca exista un Departament al Romanilor de Pretutindeni (dprp.gov.ro) aflat fix in subordinea premierului si care are ca misiune fix ceea ce premierul vrea sa impuna ICR-ului sa faca: „consolidarea si amplificarea, sub diferite forme, a relatiilor culturale cu comunitatile romanesti de peste hotare”.

    Poate incepe sa-l reformeze pe acesta. Pentru ca traitor, nu chiar asa vremelnic cum decide guvernul pentru mine (pentru ca inca planul reintoarcerei in .ro nu ma bantuie), pe alte meleaguri si angajat in presa comunitara de limba romana din patria de adoptie, am aflat de la DRP de proiectele sale dupa ce acestea se terminau si nu mai interesau pe nimeni. In plus, cand le-am solicitat informatii, DRP mi-a raspuns la o luna dupa ce a iesit ziarul.

    Si poate guvernul afla si ca structura demografica a imigratiei s-a schimbat dramatic de la revolutie pana in prezent si ca folclorul nu mai este predominant in preferintele romanilor de peste hotare.

    Si o alta sugestie: mai bine politica de programe a TVR International ar fi incredintata tot ICR-ului pentru ca TVR esueaza lamentabil in a face ceva.

  7. eu zic asa;daca cei mai multi romani ar avea habar de este necesara cultura sigur acesti usl=pcr nu erau astazi in fruntea tarii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adrian Papahagi
Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbonne, stagii doctorale și post-doctorale la Londra, Oxford, New Europe College-București. Membru al asociației M10.

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro