joi, aprilie 18, 2024

Ideile si lumea: Noua scoala de gandire a dreptei romanesti

Cel mai interesant fenomen intelectual din ultimii ani din Romania este coagularea unui curent coerent si articulat al gandirii de centru-dreapta, maturizarea unor optiuni teoretice si politice nascute din convingerea ca utopiile stangii s-au dovedit falimentare. Nu este o orientare monolitica si acest lucru mi se pare benefic. A aparut acum cateva saptamani volumul coordonat de Dragos Paul Aligica si Ionut Sterpan. Iata ca acum, tot la Humanitas, in colectia „Cultura libertatii” coordonata de Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligica, apare un nou volum de interviuri realizate de neostenitul Cristian Patrasconiu, un spirit liber care stie cum sa invite la discutii despre libertate pe cei care promoveaza valorile dreptei anti-totalitare, o dreapta moderna, dinamica, deschisa, lipsita de inhibitii, de complexe auto-paralizante, apta sa sfideze orice dogme intepenite. O dreapta vie si proaspata, o dreapta menita sa revigoreze spatiul public. Reperele intelectuale dintr-un precedent volum de dialoguri se regasesc in constructiile celor inclusi in aceasta carte. Contributiile marelui artist Devis Grebu fac parte din insasi logica acestui admirabil demers.

Partenerii de discutii ai lui Cristian Patrasconiu sunt oameni de inalta tinuta spirituala, autori de carti respectate, unii dintre ei activi in politica, altii preferand postura de comentatori si de analisti. Sunt insa cu totii insufletiti de acelasi respect pentru adevar, de aceeasi convingere ca traditia nu esta incompatibila cu modernitatea, ca ordinea nu este inamicul schimbarii, ca guvernamantul nu se poate substitui liberei initiative a membrilor comunitatii politice. Atunci cand stanga se complace in soporifice discursuri despre inegalitate si injustitie, privite drept maladii incurabile ale capitalismului liberal, cand lanseaza acuzatii aiuritoare privind resurectia radicalismului extremist interbelic in zona liberalismului anticomunist, dreapta liberal-conservatoare, in care includ, desigur, si crestin-democratia, reaminteste centralitatea valorilor individualismului civic, ale rationalismului critic, ale umanismului occidental, asa cum s-a constituit acesta in lupta impotriva oricarei ambitii absolutiste. Da, aceasta dreapta crede in ceea ce D. D. Rosca a numit valori vesnice. Da, crede in patriotismul luminat ilustrat de personalitati precum Iuliu Maniu, Dinu Bratianu, Ion Mihalache, Ion Flueras, Constantin Titel Petrescu, Corneliu Coposu, Ioan Barbus, Ion Ratiu, Constantin Ticu Dumitrescu, Vlad Georgescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Ion Diaconescu. Nu este gata sa sacrifice faptele de dragul unor interese politice si culturale conjuncturale.

Sunt prieten de idei cu Cristian Patrasconiu si cu partenerii sai de dialog. Am citit in „22” fragmente din volum si pot spune ca este vorba de o lucrare de o ardenta actualitate, un adevarat eveniment intelectual menit sa limpezeasca apele si sa ofere repere durabile celor care vor sa participe la dezbateri politice oneste. Vorbesc aici filosofi, economisti, istorici, politologi, juristi, istorici, critici literari, jurnalisti, toti poseseori ai unei legitimitati intelectuale incontestabile: Monica Macovei, Sever Voinescu, Teodor Baconschi, Cristian Preda, Traian Ungureanu, Mihail Neamţu, Dragoş Paul Aligică, Ioan Stanomir, Marius Lazurca, Ionuţ Popescu, Radu Paraschivescu, Dan C. Mihăilescu, Mircea Mihăieş, Cosmin Alexandru, Sebastian Lăzăroiu, Cătălin Avramescu, Sorin Ioniţă, Cristian Ghinea, Bogdan Călinescu, Vitalie Ciobanu. Cum spuneam, ilustratiile sunt de Devis Grebu. Prefata este semnata de profesorul Valeriu Stoica. Tonul este calm, nimic din tafna ostentativa si din agresivitatea revendicativa pe care le gasim in alte parti. Ceea ce primeaza este logica responsabilitatii, atat de dispretuita de cinismul ludic. Sa lasam altora bucuria focurilor de artificii doctrinariste si a spectacolului colectivist. Sa-i lasam in a al lor univers al imposturii, deopotriva pe stangistii de parada si pe falsii oameni de dreapta gata sa sustina alianta impotriva naturii intre partidul Bratienilor (ori ce-a mai ramas din el) si partidele lui Iliescu si Felix, incoronata de sustinerea lui Petre Roman. In aceasta regiune a gandirii si a actiunii care este a noastra, preferam analizele profunde, informatiile verificabile, competenta, demnitatea, civilitatea, decenta, cunoasterea istorica neviciata de patimile corectitudinilor de tot felul, ceea ce Isaiah Berlin a definit drept simtul realitatii. Sa fie altii cei care apara cauzele pierdute. Noi le preferam pe cele cu sanse de a ameliora soarta oamenilor fara a-i condamna la fericire. Noua Republica este opusul cazarmelor, al marsurilor triumfaliste, al injosirii individului si al inregimentarilor decretate de sus. La ora actuala, ceea ce numim centru-dreapta in Romania inseamna bun simt politic, istoric, moral.

http://www.humanitas.ro/humanitas/noua-%C5%9Fcoal%C4%83-de-g%C3%A2ndire-a-dreptei

Institutul de Studii Populare si Fundatia Hanns Seidel

Vineri, 14 octombrie 2011, la Hotelul
Athenee Palace Hilton Bucharest, Sala Le Diplomate, începând cu ora 11:15, dezbaterea:

Noua Scoala de Gandire a Dreptei

PROGRAMUL DEZBATERII:

11:15 – 12:00 Sosirea invitaţilor, recepţie;
12:00 – 12:10 Cuvânt din partea moderatorului dezbaterii, Valeriu STOICA, preşedinte ISP;

12:10 – 12:20 Cuvânt din partea reprezentantului Hanns Seidel, Klaus SOLLFRANK;

12:20 – 15:00 Intervenții în dezbatere: Monica MACOVEI, Sever VOINESCU, Teodor BACONSCHI, Cristian PREDA, Mihail NEAMŢU, Sebastian LĂZĂROIU, Traian UNGUREANU, Ionuţ POPESCU, Dan C. MIHĂILESCU, Ioan STANOMIR, Cristian GHINEA, Radu PARASCHIVESCU, Cristian PĂTRĂŞCONIU

15:00 – 15:45 Dialog,
intervenții din sala;

15:45 – 16:00 Concluzii.

NOTA: Fiecare participant la aceasta dezbatere va primi cite un exemplar din cartea
„Noua Scoala de Gindire a Dreptei”.

Distribuie acest articol

17 COMENTARII

  1. domnule profesor,

    totusi cred ca ion flueras si constantin titel petrescu sunt niste reprezentanti ai stangii. cred ca printre singurii politicieni de stanga adevarati pe care i-a avut romania.

    in rest nimic nou. aceleasi vechi obsesii pentru subiecte care nu tin de actualitatea pe care o traim si care pe mine ma lasa rece.

    as cita din albert camus, carnete, ed. rao, pag 169, „muncitorii francezi – singurii langa care ma simt bine, pe care am chef sa-i cunosc si sa-i traiesc. sunt ca si mine”.

    de multe ori am mai spus-o pe aici ca cei care vorbesc (si susstin) despre dreapta habar nu au de realitatea zilnica si de traiul mizer (acelasi ca si in comunism) al clasei de jos.

    ps. aud la RFI ca a murit Ion Diaconescu. un om de mare valoare pe care dreapta despre care vorbiti dumneavoastra l-a dat uitarii in ultimii ani.

    cu stima,

    ing. George V.

    • Domnule inginer George V, e o diferenta majora intre perioada comunista si realitatea zilelor noastre.”clasa de jos” traieste astazi viata pe care si-o alege. In comunism erau condusi ca oile. Chiar daca multi inca au ramas la mentalitatea de ovina: ‘statul trebuie sa ne dea’, ‘statul trebuie sa faca’, sunt destui care s-au ridicat peste.
      Cred ca stanga ‘autentica’ este ca care doreste redistribuirea resurselor, nu a avutiei. Cea din urma se numeste hotie.

      • @pehash: prost au trait si inainte de comunism. numai sa iti aduc aminte de grevele de la lupeni din 1929 inabusite cu brutalitate si mult sange de catre guvernul taranist. stii care era o practica a societatii miniere lupeni aplicata muncitorilor? „patul comun şi cald”. adica locuinte la comun, intra unul in tura si se elibera patul…

        despre asta au scris si unii ca si panait istrati sau alti stangisti ai vremurilor.

        enfin. deviem de la subiect.

        cu stima,

        ing. George V.

        • Stimate domnule inginer George V., cu permisiunea Dv. voi ramane in continuare deviat:) dela subiect, apropo de ‘paturile calde’ dela Lupeni ’29. Practica asta se pare ca era un fel de culme a organizarii industriale a vremurilor acelora, din moment ce, asa cum am vazut intr-un documentar pe Discovery, Hoover Dam a fost construit in epoca New Deal-ului cu cohorte de muncitori someri adunati de pe tot cuprinsul Americii si cazati cu nevestele, prin rotatie cu alte cupluri, in baraci comune tot pe principiul ‘8 ore somn in baraca-eliberat baraca- 8 ore lucru-8 ore mancat, etc.- din nou preluat baraca’…

    • Evident ca Titel Petrescu, Flueras, Jumanca, Eftimie Gherman au fost personalitati ale stangii democratice. Ma refeream la viziunea patriotismului luminat, nu la conceptiile lor economice ori sociale. O viziune pe care o impartaseau cu Iuliu Maniu si cu Corneliu Coposu, de pilda, si care opusa servilismului fata de moscova si nihilismului national al comunistilor. L-am cunoscut si pretuit pe Ion Diaconescu. Un om de o mare calitate morala, exemplar prin convingerile sale anti-totalitare, prin curaj si demnitate. Ultimul interviu cu Ion Diaconescu a aparut, daca nu ma insel, in „Evenimentul Zilei”, un ziar declarat de centru-dreapta. La fel, numele lui Ion Diaconescu a fost frecvent invocat pe site-ul „In linie dreapta”, alaturi de numele altor figuri marcante ale democratiei romanesti.

      • domnule profesor, pana la urma orice dictatura, indiferent ca a fost fascista (a se vedea toate regimurile din europa interbelica, chiar si posteblica in cazul spaniei si portugaliei, plus ultimii generali din america de sud) sau comunista (aici e mai recenta si poate mai vasta experienta) este un lucru regretabil.

        si da, aveti dreptate cei enumerati de catre dumneavoastra in articol indiferent de orientarile politice au avut ceva in comun: democratia.

        cu stima,

        ing. George V.

        • Dispariţia lui Ion Diaconescu în data de 11 octombrie 2011 închide un ciclu istoric. Asemeni lui Corneliu Coposu, biografia lui Ion Diaconescu se confundă cu o luptă de peste o jumătate de secol pentru libertate şi democraţie. Ducând mai departe exemplul luminos de devotament patriotic şi angajament civic al lui Ion Mihalache, fiind alături de acesta în teribila încercare concentraţionară de la Râmnicu Sărat, Ion Diaconescu a înfruntat totalitarismul şi a întreţinut credinţa într-un viitor demn al patriei sale. Activitatea sa de după 1990 este marcată de această exemplaritate etică transmisă lui Ion Diaconescu de cei care, în rândurile Partidului Naţional Ţărănesc, au avut curajul de a apăra, în contra tuturor şi împotriva tiraniei, onoarea unei naţiuni aflate în cătuşele sclaviei comuniste. Dumnezeu să îl odihnească în pace! Fie ca exemplul şi sacrificiul său să ne inspire pe toţi cei de astăzi pe acest drum al libertăţii şi democraţiei.

          Conducerea IICCMER
          12 octombrie 2011

          http://www.crimelecomunismului.ro

  2. In principiu, nu ar trebui sa am nimic cu dreapta. Si nici cu stanga. Desigur, atata timp cat si una si cealalta s-ar bucura de o reprezentativitate sociala semnificativa. Dar cand te uiti la dreapta neoliberala, care a fost si este suficienta putinor oameni, care au avut si au posibilitati nelimitate, de-a dreptul indecente comparativ cu cei multi, de a-si alege modurile in care sa-si traiasca vietile, iti dai seama cat de gol si lipsit de continut poate suna, pentru cei din urma, mult trambitatul drept democratic de “alegere”. Sa “aleaga”, ce ?!…

    Privesc simbolurile seducatoare de pe coperta cartii… “Gura”, ce vrea sa spuna?! Ca ai dreptul sa vorbesti orice in capitalismul liberal (de ce o fi nevoie de un asemenea intaritor adjectival?!), desi nimeni nu te ia in seama?!… Pana in 1989 nu aveai dreptul sa vorbesti, acum ai, dar tot degeaba… Care o fi diferenta?!… “Urechea”, adica poti asculta orice, pana la asurzirea de catre vuietul media, dincolo de care nu mai razbat nici plansul, nici ruga?!… “Ochiul”, adica democratia privirii, libertatea de a te lasa amagit cu desfatari si bunatati virtuale, la care te fac partas imaginile de pe sticla, in numele unui drept sui-generis la manipulare?!… Si toate astea in numele “Culturii libertatii”, a unui pervers miraj ideologic sau a unei ideologii sub a carei rugina, pentru a va utiliza niste cuvinte potrivite, s-a ascuns, aproape 500 de ani, un sistem care ne-a adus in cea mai mare criza din istorie, dupa cum observa recent guvernatorul Bancii Angliei?! Nu, multumesc! Totul miroase a putred si poate nu intamplator din simbolistica autorului lipseste “Nasul”…

    Si nu este aici niciun fel de nostalgie dupa trecutul comunist, pentru ca o asemenea cultivare ar fi, intr-adevar, incorecta, dupa cum observa chiar un lider de stanga, ci despre dreptul la schimbare, nu inapoi, ci inainte, lasand in urma atat comunismul defunct, cat si neoliberalismul muribund. Din pacate, dupa criza financiara din 2008 si cea a datoriilor suverane din prezent, unii neoliberalisti incearca sa prinda din nou glas si sa scoata din nou capul, ca si cand nici usturoi n-au mancat, nici gura nu le miroase. Chiar laureatii americani ai Premiului Nobel pentru Economie, din 2011, Thomas J. Sargent si Christopher A. Sims (implicit, si decernorii europeni ale acestora), trag spuza pe turta neoliberalismului, atunci cand critica programele de stimulare economica si sociala ale administratiei Obama sau “plasele generoase de securitate sociala” europene ori, nici mai mult nici mai putin, indeamna la revenirea la pagubosul laissez-faire pentru corporatisti, bancheri, monetaristi etc., tinand Statul la distanta de malversatiunile acestora, dar nu si cand e nevoie ca Statul sa-si deshida punga pentru a astupa, cu banii Contribuabililor, gaurile pe care le fac economiei…

    Cat de noua este “Noua scoala de gandire a dreptei” poate judeca fiecare, singur, punand fata in fata faptele si proiectiile acesteia, dar, dupa parerea mea, noi sunt doar Actorii, pe cand Rolurile sunt aceleasi, dintotdeauna…

    • hamangian, in mare parte ai dreptate. se vrea a pune accentul pe discernamant si determinare, dar se uita ca lumea moderna joaca dupa reguli ce fac aproape imposibila razbaterea cuiva de jos daca e imersat intr-un mediu nepropice. ‘money talks’, vorba poetului.. una e sa devii exponent al dreptei (!) care reprezinta tot ce e ‘bun simt politic, social si moral’ (o asertiune paralizanta in sine) avand tot confortul si indrumarea posibile, si alta e sa incerci sa razbati de unul singur.. desigur, ptr autor si multi altii anumite aspecte importante sunt pur si simplu abstractiuni..

      insa autorul are dreptate cand afirma ca noua dreapta intelectuala e ‘o dreapta moderna, deschisa, lipsita de inhibitii, de complexe auto-paralizante’. era si firesc ptr ca din aroganta si semidogmatism nu te poti trezi a doua zi dimineata cu vreun complex de inferioritate sau vreo nesiguranta.. n’est pas?

    • Hamangian spune: ” …….”

      Alte masti, aceeasi piesa,
      Alte guri, aceeasi gama,
      Amagit atât de-adese
      Nu spera si nu ai teama.

      • De asta mi-e teama si mie. Si din cauza asta nu pot sa fiu mai mult decat rezervat vizavi de aceasta noua republica (in treacat fie spus, aceasta formatiune anuleaza din start ideea revenirii monarhiei?). Nicidecum entuziast.

  3. Dle Tismaneanu, asociati stanga cu doctrinarii, probabil astia care sunt incremeniti in proiect si/sau intr-o retorica stangista care trebuie sa fie altceva decat social-democratia sau stanga unor intelectuali pe care continuati sa-i admirati (de ex Titel Petrescu etc), iar dreapta liberala cu ceva care pare adogmatica, open minded, oricum ceva de felul asta. Cu permisiunea dvs, dreapta de la noi e mult altceva decat va inchipuiti. Nu sunt mai putin doctrinari sau dogmatici, in frunte cu dl Aligica. Oricum nu am intalnit la niciunul din cei pe care ii admirati in volumele astea altceva decat o teorie economica care a facut din economie pe linie austriaca o simpla teorie a capitalismului, iar din formule ca piata, laissez faire, teoria cantitatii fixe de bani etc adevarate dogme. Pt ca tot vorbiti de un dialog cu stanga, cu dogmele nu prea poti dialoga. :)

  4. Mai putine seminarii, unde o gramada de teoreticieni sterili dau din gura, si mai multa actiune politica. Aceasta cere organizare, detasarea in prim-plan a unor personalitati credibile si charismatice, prezentarea unui program realist, pe intelesul alegatorilor, cu solutii simple si concrete pentru iesirea din marasmul actual. Sa va citez si din Lenin, ceva invatat in adolescenta la scoala : „Teoria devine o forta materiala (doar, adaug eu) indata ce cuprinde massele ” Se aude ?

  5. ar trebui deschisa o discutie si asupra faptului ca stanga din Romania este…ortodoxista! oximoronul este frapant, iar o reactie este faptul ca o parte a dreptei devine anti-BOR (culmea, drepata moderata, caci cea extremista – Noua Dreapta etc. – sunt tot ortodoxisti).
    Avem socialism pro-religios si conservatorism ateu (sau cel putin anti-establishment ortodox), „mutanti” politici care contravin total esentei „stangii” si „dreptei” (exceptie nazismul ateu, care in doctrina are mai multe in comun cu stalinismul sovietic decat cu aliatii fascisti catolici).
    Raportarea stangii si dreptei romanesti la religie mi se pare un subiect fascinant pentru teoria politica (dar si spinos si garantat sa trezeasca pasiuni feroce).

    • Interesanta ideea ta la care eu as adauga urmatoarele:
      1. conceptul de dreapta romaneasca este pervertit de catre cei care „reprezinta” principalele partide ce „poarta denumiri” de dreapta, dar al caror scop este (vezi pct 3 de mai jos)

      2. in romania a fost creata o masa birocratica – un „Esalon doi” specific tarilor cu puternice radacini sociale/ socialiste (franta, italia, de ce nu si grecia). un guvern de dreapta nu poate misca din inertie aceasta masa insensibila la ideologia de dreapta si care nu are nimic in comun cu termenul meritocratie

      3. generatia noua „smecherie”, „smen”, „caterinca”, „tun”, „BMW”, „gen” este straina de termenul meritocratie

      4. imaginea bisericii in media este creata doar prin exemplele clerului din generatia descrisa la punctul 3 (vezi exemplul preotului cu maseratti din nu-stiu-ce-comuna)

      lagaturile prezentate mai sus nu creaza un exemplu de urmat pentru nimeni – nici dreapta nici stanga(adevarata) – ci un „model” specific est european al tarilor aflate intr-o perpetua tranzitie intre comunism si nimic

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro