Într-un scenariu ipotetic al cooptării USR la guvernare astăzi, programul asumat de Uniunea Salvați România nu ar fundamenta nicio decizie majoră sau politică publică în vreun domeniu. Afirm acest lucru fără malițiozitate, cu o undă de regret. La rece vorbind, Programul USR este o colecție de lozinci, fără priorități, fără obiective concrete, fără nimic din ceea ce ar trebui să conțină un program politic. El repetă, sub diverse forme, înțeleapta apoftegmă cu autor necunoscut „Să fie bine ca să nu fie rău!” pentru câteva domenii. Acest fapt este neliniștitor pentru vitalitatea pluralismului nostru politic. Ne dorim ca partidele să re-prezinte, respectiv să ofere o voce cât mai multor segmente sociale și grupuri. Ne dorim ca deciziile într-o democrație să fie luate în urma ciocnirii argumentelor. Din păcate, dinspre USR nu se aude decât o cacofonie de voci independente, fără să poată fi anticipată vreo poziție comună, indiferent de subiectul ales. În egală măsură, se percep tăcerile comune pe temele agendei publice, acele teme divizive care conferă identitate politică.
La alegerile parlamentare din 2016, câștigate zdrobitor de PSD, am asistat la ascensiunea pe locul trei al ierarhiei politice a unui partid nou-născut, construit pe scheletul Uniunea Salvați Bucureștiul, la rândul său, o organizație atipică. Fără o poziționare politică clară, fără candidați cu notorietate prea mare, Uniunea Salvați România a reușit performanța de a convinge un număr impresionant de votanți. Planul său de guvernare și ideologia asumată s-au lăsat îndelung așteptate, până aproape de data alegerilor. Apoi, lumea a început să-și pună întrebări. O fi de dreapta? O fi de stânga? Nimeni nu știe! Vectorul său major de comunicare, lupta împotriva corupției și pledoaria pentru integritate, a fost însă suficient pentru a convinge nișa sa de electorat.
Discuțiile despre ideologii politice nu iscă, în sfera noastră publică, un interes proporțional cu importanța subiectului. Fie subiectul ideologiei este relativizat, fie este judecat din prisma unui militantism păgubos. Ideologiile nu sunt nimic altceva decât planuri ale societății viitoare în care dorim să conviețuim, pornind de la asumarea unor valori și a unor priorități. Ele au o funcție descriptivă și una prescriptivă, respectiv înfățișează o stare de lucruri prezentă și oferă o viziune asupra viitorului unei societăți, pe termen mediu și lung. În linii mari, identitatea politică a unui partid exprimă răspunsuri la întrebări legate de valorile considerate fundamentale (libertate, dreptate, egalitate), rolul statului în economie, educație, sănătate și apărare, o perspectivă asupra relațiilor cu alte state sau organisme supranaționale.
În cazul USR, identitatea politică este amorfă, ezitantă, lipsită de adâncime și substanță. Să începem cu economia, politicile monetare și fiscale. Sintagmele „economie liberă” și „economie de piață” lipsesc cu desăvârșire din programul USR. În schimb, la secțiunea despre industrie sunt oferite o sumă de exemple de intervenționism statal, din Statele Unite ale Americii, Israel și Taiwan. Statul trebuie să susțină „clusterele industriale”, antreprenoriatul (prin incubatoare de afaceri), companiile mici și medii prin „participarea la proiecte guvernamentale”, programe de stimulare a revenirii în țară a specialiștilor români pentru a stopa fenomenul de brain drain. La nivel aspirațional, România are potențialul de a deveni „Sillicon Valley al Europei de sud-est și un hub industrial, logistic și de transport între Asia și Europa”. Desigur unii pot mustăci la auzul acestor cuvinte, însă, în fapt, este extrem de dificil să evaluezi astfel de proiecții ale modernizării. Impresia, greu de ocolit, rămâne că aici, în secțiunea despre industrie, se vehiculează câteva concepte parazitare (hub, cluster) fără nimic substanțial din aria deciziilor sau politicilor de bună guvernare.
Mult mai închegată apare secțiunea despre agricultura și micii fermieri. Aici lucrurile sunt clare: USR propune creșterea gradului de asociere a fermierilor (sub 1% în prezent), măsuri concrete pentru modificarea Planului Național de Dezvoltare Rurală, reducerea birocrației în PNDR, relaxarea criteriilor de creditare și facilitarea împrumutului pentru fermieri, soluții care să ușureze intrarea pe piață a produselor fermierilor. Faptul că avem o populație rurală atât de numeroasă (45% față de 25% media europeană) și nu există o dezbatere solidă pe acest subiect spune ceva și despre calitatea democrației noastre, întrucât jumătate din Românie pare aproape uitată.
Capitolul despre Educație este dezolant la lectură. O armată de platitudini și inexactități, uneori lacrimogene, defilează în pas împleticit, fără să știm care sunt prioritățile și care sunt soluțiile. Da, școlile doctorale trebuie să ofere cursuri de calitate, da, Universitatea trebuie să fie centrată pe student și nevoile sale, da, trebuie făcute școli profesionale, da, n-ar fi rău ca tinerii să primească educație financiară și artistică, da, trebuie încurajată „libertatea de gândire a elevilor”. Multe „da-uri” de principiu, că n-ar fi rău să fie bine la școală, în toate ciclurile ei. Desigur că nimeni nu ar contesta aceste obiective însă secțiunea despre Educație doar le înșiră. Avem o listă deziderativă și atât. Nu e nicio viziune aici, nici o hartă a problemelor, nici o prefigurare a responsabilităților împărțite între Minister, autoritate publică locală, elevi/studenți, părinți, asociații și dascăli.
Capitolul despre Cultură, deși succint, conține câteva recomandări simple și cu impact asupra culturii vii: crearea unui statut al artistului, încurajarea antreprenoriatului cultural și reforma instituțiilor de cultură. Accentul pare așezat pe tema patrimoniului, un element identitar important și potențial catalizator al dezvoltării economiei locale. Din păcate, la secțiunea despre cultură orice cititor avizat se întreabă de ce industriile creative și/sau culturale nu se bucură de vreo mențiune, mai ales că doi dintre membrii guvernului Dacian Cioloș, Vlad Alexandrescu și Cristian Ghinea, acum membri USR, au participat la o serie de întruniri și decizii legate de acest subiect.
Secțiunea despre Sănătate nu convinge că ar putea fundamenta vreo politică majoră sau decizie cu impact semnificativ în domeniul sănătății. Reîntâlnim aceleași poncife despre subfinanțare, importanța personalului medical, rolul prevenției, managementul profesionist al spitalelor și creșterea finanțării pentru medicina de familie. O ciudățenie care zgârie urechea este propunerea ca „pacienții să aibă un dosar electronic care să conțină toate tratamentele, medicamentele și intervențiile, indiferent de cabinetul sau spitalul care a furnizat serviciile”, cu alte cuvinte ca statul să colecteze datele despre fiecare boală a cetățenilor, o chestiune care ridică întrebări legate de granița public/privat și intruziunea autorității în limitele legitime ale sferei private.
Secțiunile despre Transport, Mediu și Relații Externe urmează același tipar, respectiv învederarea unor obiective legitime, predominant tehnice, fără a indica actori responsabili, resursele financiare, un calendar sau un road map. Ai sentimentul copleșitor că o sumedenie de politici publice cu obiective bune, greu de contestat în principiu, sunt accesibile imediat și fezabile într-un ciclu electoral. Programul USR pare scris cu supoziția că nu lipsește decât buna credință a actorilor politici, că totul se reduce la profesionalism, reformă și integritate. Dar nu este deloc așa.
Uniunea Salvați România pare astfel un exemplu clasic de partid care încearcă să atragă electorat din toate categoriile sociale, având pentru fiecare câte o poveste frumoasă. Cu alte cuvinte, un partid catch-all conform definiției de manual, adică unul în care ideologia și principiile politice sunt mult diluate pentru a seduce electoratul. Secțiunile programului de guvernare USR nu lasă mult spațiu firmelor, antreprenorilor, multinaționalelor, globalizării economice și felului în care România poate lupta în competițiile economice regionale. De asemenea, nu pare inspirat de idealurile libertății. Avem un partid cu electorat urban, progresist, preocupat de integritatea actului de guvernare, lupta împotriva corupției și câteva teme post-materialiste, cum ar fi grija pentru mediu. În același timp, comunicarea publică a USR a devenit caricaturală. Tendința sa de a conserva ca partid catch-all se lovește de așteptările tot mai mari ca USR să își asume odată măcar câteva valori și principii politice pentru care să lupte, fără a-și mai ascunde capul în nisip la fiecare temă publică. Nu se poate tolera, pe termen mediu, lipsa de predictibilitate a unui actor care ocupă acum locul trei ca pondere în arena politică. Programul politic și identitatea constituie contractul cu electoratul și principala formă de responsabilizare politică. Dacă intenția USR nu este de a fi un partid blitzkrieg, trebuie să își asume, cu toate riscurile implicate, o familie politică și o identitate politică pentru a construi un proiect pe termen lung.
Într-o concluzie sumară, programul USR este un cocktail de obiective și problematici, aparent tehnice, care înclină spre stânga sau centru-stânga, chiar dacă nu a fost asumat explicit astfel de liderii săi. Secțiunile programului USR sunt deliberat deconectate de la reperele valorice clasice, întrucât „stânga” încă rămâne un stigmat pentru scena politică din România, dar nu e nicio umbră de îndoială că fluxul de adâncime al programului se revendică de la familia stângii moderate.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Citind o asemenea analiza cu bisturiul, fara anestezie, te intrebi, scuzati de expresie, daca nu cumva autorului i s-a facut de scatoalce.
Cum sa isi permita sa ne spuna ca imparatul e gol, pardon, fara ideologie, nici `şa nici `şa?
Dece s-au inscris fosti ministri din „guvernul meu” in acest partid? Sa n-o mai dam dupa cires: un post de parlamentar nu e de refuzat. Ca in Parlament ne bilbiim, dormim ori facem doar pe gica-contra, nu conteaza.
Ping pong-ul pe care il fac cu Ciolos, care ar vrea un post de sef de partid fara sa participe la competitie, este de tot hazul.
Si-apoi, daca toate partidele sint aceiasi mizerie, cum sa intri in mizerie?
In politica nu exista Feti Frumosai si Ilene Cosinzene, e obligatpriu sa inghiti ceva broaste si sa pasesti in noroi.
Ofofof. Citesc si ma crucesc. Deci intr-o tara in care absolut toate partidele nu sunt decat sisteme ierarhic-feudale de distribuire a resurselor publice, cu interes ZERO pentru dezvoltare (ca nici unul nu intelege cum sa cresti placinta, nu doar s-o distribui la clientela de partid) suntem suparati ca bietul USR, de-abia format n-are “ideologie”. Si nu orice “ideologie” ci una de-aia frumoasa, din manual de secolul XX, predata la scoala si preferabil inventata in “vest”, “de firma”. Ce conteaza ca asta nu se potriveste cu Romania si cu anul 2017. Ce conteaza ca si “vesticii” s-au saturat de “stanga-dreapta” si fac praf scena politica peste tot.
Eu as zice asa:
(1): USR are ideologie, una potrivita Romaniei si momentului si opusa intregului spectru politic: transparenta, anticoruptie, antinepotism, meritocratie in functiile administrative. Pentru o legislatura-doua, daca ar castiga si implementa doar asta, ar fi fenomenal.
(2): Nu-i nevoie de stanga-dreapta: Romania are nevoie si de politici de dreapta (debirocratizare, simplificarea mediului fiscal pentru firme de exemplu) si de stanga (programe anti-saracie in rural). Avem miliarde de la UE care zac nefolosite caci daca nu pot fi furate, n-au nici o valoare pentru partidele curente.
(3): Exista in USR si sub-curente ideologice: in special o separatie conservatori-progresisti in materie sociala. Dar deocamdata ei pot convietui in fata adversarului comun.
(4) USR-ul e inca un “startup politic” care a lansat un “produs” de success (reprezentare politica reala) si a crescut atat de rapid ca scartaie din toate incheieturile: n-are o organizatie bine formata, n-are proceduri, si n-are o politica de comunicare coerenta. In plus, spre deosebire de un startup de “business”, e facut aproape exclusiv pe munca voluntara, nu cu bani. Va mai dura sa se aseze.
Asa ca deocamdata rabdare si ceai (ca tutunul e daunator). Sa speram ca din framantarile si dezbaterile curente vor rezulta o organizatie si un mesaj coerent. Dar el cu siguranta nu va fi “ideologic” in sensul asteptat de autorul acestui articol.
Servus!
Din comentariul dvs. se intelege ca vedeti partidul ca o firmulita, un „start up”, care, in loc de profit, culege voturi, ceea ce in teoria politica se numeste catch all party.
Cand afirmati ca USR are „o ideologie” desi cititi un text despre nebulozitatea ideilor din Programul USR, este limpede, cel putin pentru mine, ca va lipseste un minim de cultura politica, o spun pe un ton amical si fara nicio intentie de a va alfabetiza in aceasta chestiune.
In articol nu era vorba despre programul PSD, desi vad ca toata lumea aduce in discutie acest subiect, este vorba de incoerenta si cacofonia actuala din USR, care pare sa se accentueze de vreme ce propuneti un partid gen „soarma cu de toate”, ca sa imprumut o expresie din cartierul meu.
Ganduri bune,
Alexandru Gabor
Ideea de “startup” era evident o metafora care explica stadiul organizatoric al USR-ului actual: un aspect esential, dar rareori discutat, in promovarea unui mesaj coerent. Pentru ca nu vad problema USR ca una de continut ci una de mesaj: desi exista un trunchi comun solid de idei si valori, partidul inca nu articuleaza clar ce vrea si cum vrea din motive organizationale.
Dincolo de asta, nu privesc ideea de partid “catch-all” (prefer termenul “big tent”) ca pe ceva negativ, cel putin la momentul actual, ba chiar vad asta ca singura cale de a invinge PSD-ul, dupa cum am sustinut intr-un articol saptamana trecuta.
In fine, cred ca argumentam in cadre (“frames”) diferite, deci nu ma astept sa ajungem la un acord. Dar cred ca in general dezbaterea intre viziuni ideologice vs. pragmatism politic e foarte necesara si utila.
Ganduri bune,
Rares Benga
Domnule draga, un program politic nu poate contine pana la cele mai mici detalii.
In rest bineinteles, aceeasi mlastina cu ideologia. Oameni care ar putrea sa ne explice ore in sir cum pozitionarile stanga-dreapta sunt depasite, ne explica acum ca pentru USR sunt absolut necesare.
Pana una alta zilele astea este macelarit conflictul de interese si singurii care in comisia juridica au facut propuneri de bun simt au fost deputatii USR prin vocea lui Ion Stelian-Cristian. Restul deputatilor au votat cot la cot pentru dezincriminarea si chiar redenumirea conflictului de interese. Probabil ca se va respinge in urmatoarele zile ordonanta de urgenta care limita urbanismul derogatoriu („blocuri intre case”) si singurii care au cerut intoarcerea ei in comisii in camera Deputatilor au fost deputatii USR. PSD-PNL-UDMR-PMP-ALDE au respins-o la unison.
Dar USR nu are pozitionare ideologica! Noroc ca PNL, PSD si ceilalti au cu carul, si ideologie si buna credinta!
De salutat acest text, care-și propune o critică sistematică și argumentată a ocultării angajamentului ideologic de către USR.
Critica adusă programului USR mi se pare însă inconsecventă și nedreaptă, spre exemplu atunci când, ba reproșează programului economic lipsa conceptelor ideologice generale, ba celui de invățământ, lipsa detaliilor de implementare. Altfel spus, programul USR ba nu-i ideologic și se pierde în soluții de detaliu, ba rămâne prea general și nu propune soluții operaționale. Impresia este că se caută cu lumânarea nod în papură acestui program politic, doar pentru a fundamenta critica de fond, care este evitarea ideologiei.
Or, aci este într-adevăr punctul nodal al criticii.
Pornesc de la premisa ca politica este determinata de interese si doar în subsidiar de ideologie, care este o suprastructura de legitimare a celor dintâi.
Politica constă în gestionarea intereselor colective. Un partid care recunoaste din start ca apara si promoveaza anumite interese este mai direct, mai usor de înteles si, într-un sens, chiar mai onest ca unul ce-si îmbraca actiunea în faldurile ideologiei, erijîndu-se în promotorul si apărătorul unor valori.
Un partid ca USR, doritor să revoluționeze cultura politică românească, face bine atunci când se dezice de balastul dicursurilor frumoase, încercând a merge direct la temele concrete care intereseaza publicul și renuntând la clamarea teoretica a valorilor, în favoarea aplicarii lor practice.
Încerc un exemplu: un partid care promoveaza harnicia, onestitatea si responsabilitatea personala (trei valori practice), va avea cele mai mici sanse de succes daca se va limita la proclamarea acestor valori, prea abstracte si a caror proclamare ramâne fara consecinte practice. Dimpotriva, daca partidul respectiv se va angaja pentru reglementarea restituirilor de TVA si a achizitiilor publice, va oferi solutii practice pentru afirmarea acelor valori.
Asadar, un partid este chemat sa ofere solutii concrete unor probleme colective stringente, nu sa proclame valori. Desigur, facând asta, partidul va fi ghidat de acele valori. Un partid ca USR trebuie sa fie cel care operationalizeaza valorile, transformându-le în actiuni politice cu consecinte concrete.
Un mesaj politic valabil nu poate fi mai atent la reprezentări teoretice şi etichete decât la realitate şi oameni. Partidul politic nu rămâne decât un club, fără categoria sa socială de referinţă, iar aceasta are nevoie de soluţii concrete întru salvgardarea intereselor ei vitale, nu de purităţi ideologice şi denominaţiuni politice de origine controlată. Chiar dacă reflecţia teoretică şi controlul etic sunt indispensabile politicii, aceasta nu are a se preocupa de teorie şi încadrări ideologice, ci de consistenţă şi transparenţă.
Problema actuală a României nu este însă una politico-ideologică, ci civilizațională. Ideologiiile sunt irelevante într-o societate atât de precară – practica o arată de altfel cu claritate, partidele românești intuind difuz, dar foarte exact, că ideologiile n-au aici vreo valoare.
O nouă forță politică, de genul USR – născută din emanciparea politică a unei clase educate urbane și tinere nu are nevoie de vreo directie politico-ideologică, ci de un proiect civilizațional.
Un partid care și-ar înscrie pe drapel „apă, canalizare, igienă bucală” ar binemerita de la patrie: mai întâi apă curentă, toaletă în casă și spălatul pe dinți (un vis mai îndepărtat ar fi chiar și un duș luat zilnic) – de acestea are nevoie România, nu de acorduri fine la ideologie.
Iată de ce USR face admirabil că evită etichetele ideologice, care, de oriunde ai privi lucrurile, nu sunt decât vorbe goale. Angajamentul politic autentic constă în propunerea de soluții concrete unor probleme de interes public general și stringent, nu în ventilarea principiilor generale.
Cât despre critica pe care textul o aduce comportamentului USR, dincolo de program, intenții, și refuzul asumării ideologice, ea este pertinentă și justă: comunicarea publică a USR a devenit caricaturală (iar dl. Dan este o catastrofă de comunicare publică).
Dacă USR dorește să intre și el în mocirla tembel-hoțească a partidelor autohtone, primul pas ar fi să se ”definească ideologic”, sa-și ”găsească familia politică”, să adere la ”marile idealuri ale libertății”, ”economiei de piață”, ”egalității” și tuturor celorlalte cuvinte frumoase moștenite din secolul al XIX, la adăpostul cărora analfabeții din politica noastră au învățat cum să mănânce și gura lor o pâine de aur.
Multumesc pentru comentariu si lectura. Nu am cautat „nod in papura” acestui program politic, cred ca este vital pentru o democratie sa intelegem cine ne reprezinta si ce valori politice vor fi aparate. Nu suntem la o piesa de teatru cu papusi, unde actorii politici poarta o masca si ii vedem la finalul piesei, partidele trebuie sa aiba o identitate, un set de principii, pe baza caruia sa putem prezice pozitionarilor lor viitoare si deciziile majore. De regula, acest lucru se face prin apartenenta la o familie politica sau o ideologie sau la ceea ce numiti dvs. „proiect civilizational”.
Ganduri bune,
AG
Perfect de acord.
Corect, nu-i suficient sa propuna/promita mutatu’ buzilor din fundu’ curtii-n casa.
MI-a placut articolul dvs. Aveti talent la scris, dar fug, precum dracu’ de tamaie, de limbajul de lemn. Ce e acela „proiect civilizational”? Hai ca mi-a iesit. Am reusit sa il pronunt in final. Felicitari pentru articol.
Domnule Gabor, ce este mai important? Sa ai un program ideologic bine facut pe hartie dar care ascunde alte interese cum ar fi stergerea dosarelor penale sau promovarea nepotismului prin promisiuni economice fara acoperire sau un program limitat care sa aducă 2-3 schimbari importante cum ar fi: transparenta decizională, corectitudinea, eliminarea conflictului de interese. Noi tot am vazut, în decursul timpului, sute de programe frumoase si strategii stralucite care ascundeau alte interese. Si atunci cum este mai bine sa fim iarăși creduli și sa acceptăm că suntem din nou mințiți și cei buni la literaturaă și promisiuni să-și rezolve problemele din justiție sub perdeaua de fum a creșterilor salariale??
Chiar ar fi util să vă puneți această întrebare și să răspundeți la ea.
Un partid care să-și propună să învețe cetățenii să se spele pe dinți și să facă duș? Multe imbecilități arogante citesc, dar asta e prea de tot. Vine domnul de la oraș să le dea lecții mizerabililor de la sate sau de la periferie. Partidul celor care se spală pe dinți. Trăiesc cu speranța că domnul nu e reprezentativ pentru publicul USR.
Însă articolul lui Alexandru Gabor e minunat, m-am bucurat să îl citesc.
E păcat să vă enervați, menținerea igienei personale n-ar trebui să vă irite, în definitiv nu este decât un nevinovat ritual al modernității, de ce să nu-l acceptați !?
Cu siguranta veti avea un soc (sa spunem cultural…) daca va veti informa cam ce procent din populatie se spala corect pe dinti. Populatia din Romania, dar nu numai.
Din câte se pare unii românii intelectuali vor să se ascundă în ideologie pentru că speranța unei civilizări e foarte slabă. Un switch ideologic pare ceva ușor de făcut, mai puțin clar e la ce folosește concret, în termeni de condiții de viață, satisfacerea a intereselor legitime ale votanților.
Altminteri nu îmi explic de ce oamenii nu înțeleg abordarea by projects a USR, care de altminteri a avut succes la public.
Găsesc comentariul dumneavoastră foarte folositor. Nu cred nici eu că USR are nevoie de o etichetă ideologică.
gânduri bune,
Domnule Lalu , ati identificat perfect conceptele cu care opereaza politica si, in general, conducerea si administrarea unei colectivitati : identificarea intereselor majore, formularea unor ideologii care sa le satisfaca mai mult sau mai putin, antamarea unor partide, cluburi , cercuri de oameni virtuosi, bine ancorati in niste valori si capabili sa intelega baza ideologica , cooptarea unor vectori de comunicare care au talentul, pregatirea si sarmul de a transmite mesaje si , la sfarsit, gasirea si mandatarea unor specialisti, pragmatici si bine lipiti de realitate, care sa duca la executie programele si proiectele degrosate. Toti acesti pasi, in ordinea aceasta, pot sa duca, intr-un sfarsit, la un proiect civilizational, care poate sa reuseasca sau nu. Chiar si pentru a ajunge o populatie , respectata pe tot mapamondul , desigur, de castori care se spala pe dinti , avem nevoie de acelasi ciclu insirat mai sus. Totusi, ar fi prea putin…Castori!
Verdictul de mai sus mi se pare excesiv. Intr-o prima faza marile probleme ale Romaniei sunt eliberarea statului captiv din ghearele unor bande de talhari, si ridicarea nivelului economic si cultural al electoratului pauperizat, pentru ca acesta sa nu mai voteze „reactiunea” (PSD, ALDE, PMP, PRU si altele eiusdem farinae, inclusiv UDMR – dar asta va fi mai dificil). Apoi va fi timp de decantari pe axa stanga-dreapta.
Pt asta-i imperios necesar un program reformist, inlocuirea actualilor demnitari rai cu ai lor buni nu inseamna ceea ce ei pretind. Iar o reforma fara pozitionare doctrinara, de preferat celei ideologice nu-i posibila si nici credibila. Reforma ar fi inlocuirea actualului sistem, cel care a permis monstruozitatile pe care le traim cu altul pe baze total diferite si cu efecte teoretic pozitive.
Acelasi cauze vor genera intodeuna aceleasi efecte, restul fiind egal.
Altfel spus, presupunaind ca aveti dreptate (eu nu cred ca e asa, dar asta e alta discutie) inlaturarea unei „bande de talhari” nu va conduce decat la instalarea alteia, daca nimic altceva nu se schimba.
Puterea corupe.
===
Cel mai bun sistem de aparare a statului este procesul electoral corect, neviciat.
Ori, in acest moment procesul electoral este viciat profund. Aceasta, deoarece la alegeri participa organizatii care, nefiind ideologic plasate, nu sunt partide. De fapt, la limita, logic vorbind, nici nu ar avea dreptul sa participe la alegeri.
Legitimitatea organizatiilor la putere este serios pusa in discutie la procente atat de mici de participare la vot, iar in astfel de cazuri castiga cei ai caror alegatori sunt constiinciosi.
===
Ideea ca ar trebui dat „un cec in alb” USR-ului doar pentru ca „lupta cu coruptia” e sublima si admirabila. Dar naiva. Ca orice zugravire a realitatii in alb si negru.
Poate ca, intr-adevar, pentru inceput, caracterul persoanei e important, constiinta personala altfel spus. Dar stiti bancul acela cu „constiinta nu si nu!” ?
Pai, frate, lucrurile astea erau mult prea evidente inca iinainte de alegerile locale de anul trecut! Cum se face ca nu le-a vazut nimeni???
PS: Si cu Mihai Paun cum ramane? Mai face vizite la Moscova?
USR e problema, nu PNL care a facut varza tot ce putea face in dreapta.
De ce a aparut USR, pentru o intreaga generatie care nu e nici de stanga nici de dreapta s-a saturata de vechea generatie de politicieni.
„O generatie care nu e nici de stanga nici de dreapta” se plaseaza automat pe coordonate anarhiste, fasciste sau comuniste. Ori, cred si sper ca nu e asa.
Daca e sa fim onesti, ar trebuii sa spunem ca sunt multi care nu stiu ce inseamna stanga si dreapta. Foarte, foarte multi. Nu neaparat tineri.
E mult mai simplu sa negi stanga si dreapta, bazandu-te doar pe pseudo-teoriile unor semidocti care peroreaza aberatii la TV, sub titulatura pompoasa de „analisti politici”, decat sa te informezi sa vezi ce inseamna, sa citesti ce este un stat de drept, dincolo de cele cateva paragrafe rpetate papagaliceste de tot felul de „profesori” si „analisti”.
Dar sa stiti ca multi au inteles ca este necesara palsarea partidelor pe pozitii ideologice. A tuturor partidelor nu doar a USR. Asta a aratat abesnteismul de la recentele alegeri. Am mai vorbit despre asta in alte cometnarii ale mele, nu reiau.
Ei bine, acesti oameni (in general sunt tineri, dar nu numai) doresc sa stie cum va fi condusa tara pe termen mediu si lung. Nu maine si poimaine. Ori, asa ceva apare numai daca ai garantia unei ideologiii asumate,
Desigur, prin ideologie inteleg un mod de a gandi, o modalitate de a fundamenta soutii si masuri politice, nu un document sau un text. Asta e problema, poti sa nu scrii decat 3 paragrafe, dar daca se va vedea ca alea trei paragrafe stau la baza a tot ce faci si propui ca partid politic, asta e in ordine.
Uitati-va pe site-ul thatcherismului. Veti vedea acolo ce inseamna o asumare ideologica.
===
O alta problema este a „puritatii ideologice” – in manuale si tratate sunt descrise diverse ideologiii. Ele sunt acolo pentru ca noi sa le invatam, si sa fim in satare sa facem analiza politica. Nu sunt puse ca retete. Sunt insa simplificate la schelet, sa le putem invata.
O ideologie nu se copiaza din tratatul de politologie. Citesti tratatul, citesti istorie, vezi cum e cu situatia din tarta ta. Apoi adaptezi ce ai citit la situatia actuala si caracteristicile culturale. Asa obtii o ideologie, nu cu copy-paste.
Ei, problema e ca … nu e usor. Dureaza luni sau chiar ani sa faci asa ceva, sau poti sa incepi cu un smabure si sa perfectionezi pe parcurs.
Felicitari pentru acest articol, scris intr-o maniera ingaduitor-pedagogica, excesiv de suava si usor condescendenta, cu privire la giganticul amatorism, avand preluari tip copy/paste simplificate din materialele informative ale diferitelor partide europene de nisa. Ati evidentiat, poate involuntar, absenta completa a profesionalismului politic si imensul vid intelectual care bantuie aceasta [….] ce nu merita denumirea de partid, uniune sau ceva asemenator. Jenant, ridicol si stupid!
Pacat de acei intelectuali, altfel valorosi, care au fost literalmente mintiti de „leadershipul” (?!?) USR si i-au acordat, in naivitatea lor, credit..
Nu as fi atat de critic, atuul major al USR este integritatea reprezentantilor, nu e putin lucru intr-o astfel de perioada. Nu stiu daca e vorba de naivitate, cat de speranta ca lucrurile pot evolua.
Cele bune.
Integritatea este indiscutabil un element important si dezirabil, la nivel general uman, dar insuficient pentru a garanta competenta si performanta in managementul politic sustenabil. Cei mai mari politicieni din istorie, aici si pretutindeni, nu s-au remarcat prin integritate. Mai mult, refuzul compromisului poate genera consecinte negative de proportii in procesul deciziei politice…
Ex.: se pare ca de dl. Vlad Alexandrescu, actual senator USR, se leaga esecul lamentabil al proiectului de achizitie a „Cuminteniei pamantului” care ilustreaza efectul unei naivitati (incompetente) greu acceptabile la un decident politic european in 2016.
Mai, nene, parca ati trai cu totii in Suedia si Germania, de va pute asa de tare USR-ul.
Da, sunt un partid mic si la inceput de drum, caruia poti sa ii gasesti destule bube in cap.
Dar cand critica suna cam asa ” Ati evidentiat, poate involuntar, absenta completa a profesionalismului politic si imensul vid intelectual care bantuie aceasta [….] ce nu merita denumirea de partid, uniune sau ceva asemenator. Jenant, ridicol si stupid!”
Imi vine sa imi iau campii, taiem in carne vie in USR, cand alternativele sunt de genul PSD/ALDE/PNL/PMP/UDMR, adica Dragnea, Ponta, Tariceanu, Basescu, Orban, Busoi si compania.
La astia vezi, nene, cu adevarat ce inseamna profesionalism politic si o imensa capacitate intelectuala…
Iar cu ideologia…. Ne da PSD si PNL ideologie de nu mai putem sa o ducem, dar buba este ca USR nu are ideologie… Poate ca ar trebui sa fie NOI NU FURAM ideologia de stanga – centru – dreapta.
Apartenența la familia politică a fost ratată de mai multe partide printr-o „apartenență economică”, la unii practică (firme abonate peste măsură, etc.) la alții pur teoretică (membri de partid economiști care știu ei mersul lucrurilor). În cazul usr ar fi fost de dorit o „apartenență matematică”, solicitată informal, după părerea mea, și de simpatizanți.
PSD nu vrea sa se mai ascunda si chiar vrea sa redevina PCR, dar nu asta ne framanta, ci programul USR…
Imi vine sa spun: fi-v-ar ideologiile si programele sa va fie, ca doar cand aud „programul de guvernare care va face si va drege”, ma ia greata.
PSD a avut un program coerent. Si? E de preferat ? Programe frumoase si promisiuni au fost si sunt, diferenta o face calitatea oamenilor. De aceea a ajuns USR pe locul 3 in doar cateva luni. Cat despre orientarea politica, mai sunt si alte pareri, chiar daca autorul decreteaza « fara umbra de indoiala » ca USR este…de stanga ( ?!) : „ In mod neechivoc, USR adopta un program de dreapta radical, chiar daca a fost lansat cu fraze cumva inselatoare de genul „Vrem sa eliminam saracia”.”
http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-21333818-cum-defineste-ideologic-usr-lui-nicusor-dan-prin-programul-politic.htm
Un articol foarte superficial si transmis public, foarte probabil, cu rea intentie. Autorul scoate povesti din context si le critica filosofic, desprins de realitate cu totul. In primul rand, documentul pe care autorul il numeste „Programul politic al USR” nu este nici pe departe o biblie a acestui partid. Acesta a fost un draft de document, compus in circa 2 luni de munca de catre un grup foarte mic de voluntari din partid (la acea vreme totul era voluntariat), care incerca sa cuprinda ideile principale ale unor probleme actuale, altele decat cele pe care le pun pe tapet de peste 20 de ani partidele clasice si cu care se lauda an de an, insa de care uita imediat ce au trecut alegerile. Mai mult, munca la acel document nu a fost reluata dupa publicarea lui, intrucat nu si-a mai avut sensul (USR nu a intrat la guvernare). Un program politic clar si unul de guvernare vor fi realizate pas cu pas in urma multor sesiuni de dezbateri si analize pe care parlamentarii USR le-au si demarat in urma cu o luna. Intr-o alta ordine de idei, nu dupa un program prestabilit „din scoarta-n scoarta” trebuie condusa o tara, ci punand oameni competenti in functii publice si abordand o politica transparenta si participativa, bazata pe onestitate si performanta. Filosofia si realitatea se invecineaza cu greu cand ajungem la politica Romaniei, cea pe care o avem in prezent si am avut-o in ultimii 27 de ani.
Un alt mare repros al autorului fata de USR este pozitionarea ideologica. Pentru un partid care inca nu a implinit un an, o pozitionare ideologica clara ar insemna o mare minciuna. Cine ar trebui sa dea aceasta ideologie? Un lider suprem? O forta externa? O forta divina? Soros sau Putin? Nu exista aceste entitati. USR este un fenomen social, o miscare civica de implicare in administratia tarii. Forta aici este colectiva, si nu concentrata intr-un punct. USR propune redefinirea ideologiei politice intr-o varianta moderna, adaptata la societatea noastra din prezent. Lucrul asta nu se realizeaza peste noapte, e nevoie de timp. Ca si in antreprenoriat, pentru a realiza lucruri mari, intai trebuie sa visam lucid, iar apoi sa credem in acel vis si sa mergem spre el. USR in momentul de fata a trecut de faza stiintifico-fantastica, a ajuns sa fie palpabil. Mai are pana sa ajunga la concret, insa il regasim intr-o evolutie rapida. Dar astfel de elemente nu apar in acest articol, apar doar acuze scoase din context, cu intentia de a minimiza importanta miscarii si de a imprastia cat mai multa resemnare in randul oamenilor. Il invit pe autor sa ia legatura cu oameni din USR, sa iasa la bere cu ei, sa inteleaga mai bine care este stadiul povestii si inspre ce se indreapta, inainte sa critice cuvintele folosite in diverse momente de timp.
@ Cezar Dupa o argumentare frumos asamblata a cea ce inseamna USR – „ fenomen social, o miscare civica de implicare in administratia tarii. ” vine o invitatia ca autorul articolului sa iasa la o bere cu membrii USR. Nu se putea o incheiere mai rea. Cum poate cineva care darima ziduri sa aprecieze pe cel care le construieste? Sa construiesti o cladire presupune efort: oameni care proiecteaza, oameni care o ridica, oameni care o amenajaza. Sa darimi, iti trebuie numai o mina criminala. Atit. Intr-o secunda este la pamint cea ce zeci de oameni au facut in multe zile de efort. Pentru mine un adevarat politician este ca un alergator de maraton. Renunti la placerile tale, la viata ta si in baza unui ideal construiesti relatii cu alti semeni in scopul ca societatea sa arate mai bine. Dl Gabor nu este capabil sa admire aceasta priveliste din motive de ideologie. Este ca si cum ai cere unuia care ii place sa stea in fotoliu sa inteleaga efortul maratonului. El nu alearga sa inteleaga acest “fenomen “ pentru ca nu poate pricepe ca are la baza altceva mai adinc: sa nu abandonezi cursa, maratonul. Majoritatea partidelor nu rezista primului an din cauza strimbelor de pe margine care deruteaza, deceptioneaza. Vreau sa cred in acest fenomen social. Este singurul lucru pozitiv aparut in politica romaneasca. Merita sprijinit.
Multumesc pentru lectura & comentariu. Inteleg ca problema identitatii politice a USR o rezolv la bere cu oamenii sai, voi incerca si asta, multumesc pentru recomandare.
@Gabor Ca sa intelegi miscarea USR trebuie sa te implici, sa faci voluntariat, sa intelegi mesajul si apoi sa corectezi. Din interior. Societatea este dinamica. Mesajul de azi va fi perimat miine. Poti face o continuare a acestui articol, facind un reportaj din interiorul partidului, abordind alternativ calitatea de membru al partidului si apoi de cetatean, beneficiar al serviciului social USR. SUCCES.
Ce noroc pe noi ca PSD are un program bine definit pe care il urmarest cu sfintenie .
Adica promite pomeni ptr toata lumea, si dupa ce castiga alegerile fura pe rupte .
Restul e asa ptr prosti .
Decat asemenea program, prefer diversitatea din USR, macar acolo sunt oameni care au reusit in domeniul lor .
Autorul este destul de dur (chiar daca elegant in limbaj) si nu este departe de realitate.
Din pacate, cred ca aceste deficiente provin dintr-o gramada de factori, as exemplifica cu cativa, aleatoriu:
– de ce sa te apuci sa faci un program electoral/de guvernare tintit, bine-fundamentat, cand nu-l va citi aproape nimeni? Sa ridice mana cine citeste programele electorale ca sa determine cu cine va vota la viitoarele alegeri. Vor fi putini, cu siguranta. Si atunci, de ce sa pierzi energie cu un document care nu are o valoare reala in batalia electorala?
– PSD promite pensii si salarii marite, PNL doar ei stiu ce promit. USR trebuia sa promita/propuna altceva: integritate si celelalte valori conexe. Aici cred ca sunt consecventi. Din pacate, asta e si o capcana pentru ei: pentru ca ceilalti (PSD/PNL) sunt cum sunt, USR a avut suficienta munitie pentru a juca pe cartea integritatii, etc. Din pacate, asta i-a dus intr-un fals comfort: „jucam bine cartea integritatii, asta ne va aduce voturi, doar asta vom face, nu ne vom preocupa in mod real de altceva, gen program de guvernare coerent”
– pana la urma, USR sunt o oaste de stransura. Uitati-va la PNL, partid cu state vechi, cu organizatii in teritoriu, etc, si cat de in degringolada sunt. De ce sa asteptam mai mult de la USR, un partid nou aparut, mai degraba cu persoane individuale decat cu organizatii de partid.
Una peste alta, USR este cum a fost descris mai sus. Au si reactii pozitive (cred ca multi dintre parlamentarii lor sunt oameni mai mult decat in regula). Dar nu sunt politicieni si, datorita blazonului integritatii, nu pot sa faca politica in stil dambovitean pentru a-si atinge scopurile. Plus ca sunt o suma de individualitati, mai de graba decat un intreg.
Nu ne aruncam in pronosticuri, despre ce va fi, etc. Cert este ca acum vedem o lipsa de viziune si la liderii acestui partid (sau presupusii lideri, gen Ghinea) si la Ciolos, cu care joaca un joc de „du-te-ncolo, vino-ncoace, lasa-ma si nu-mi da pace”.
voi toti incercati sa marsati pe chestiunea asta, dar la publicul care ii voteaza conteaza fix pix. cand mesajul este clar si raspicat: nu vrem sa facem politica asa cum s-a facut pana acum! ce mai este de comentat legat de ideologiile impantenite? nu… ne… intereseaza… capisci?
Mda, sonora si cuprinzatoare sintagma „fix pix”.
– „nu vrem sa facem politica asa cum s-a facut pana acum!”
Cu ideile astea venisera si comunistii: vrem o alta lume, un alt OM, NOU.
Nici un partid din Romania nu are o ideologie. USR insa isi pune problema daca sa o aiba. Este un mare pas inainte.
Asa-zisele „partide” din acest moment si-au indeplinit misiunea istorica de a cladi statul de drept. Nu conteaza ce fel de ideologii au si nici daca au, pentru ca statul de drept e la fel in toata lumea democratica (exceptii notabile sunt SUA si Elvetia, totusi).
Ele nu sunt partide in intelesul comun al acestui termen. Un partid fara o ideologie este un non-sens. Cine doreste sa afle de ce, poate citi orice tratat serios de politologie.
Unele explicatii, in acceptiunea mea, privind imposibilitatea de a fugi de ideologie le-am dat in comentariil la articolul domnului Rares Benga ceva mai inapoi pe Contributors. Nu le reiau aici.
====
O ideologie nu este un text pus pe internet sau in brosuri de partid. Este chiar ceea ce aduna oamenii intr-un partid.
Pana in prezent, ideologia a fost doar o insiruire de cuvinte fara acoperire practica, pe care partidele o puneau pe net sau o aminteau in diverse luari de pozitie. O chestiune de vopsea pe gard, de nimeni luata in serios.
Dar aceasta etapa a trecut, lasand totusi in mintea unora ideea ca o ideologie este chiar asa : „vorbe goale pe care nimeni nu le citeste”.
„Lasa-ne dom’le cu ideologia asta!” este doar expresia discursiva a unei slabe culturi politice. Orice cetatean care face o astfel de afirmatie va avea serioase probleme in a explica cum anume doreste sa arate un partid a carei infiintare si functionare sa fie in acelasi timp si non-ideologica (adica ne-politica) si capabila de diferentiere.
Cel mai des, oamenii se intrec in a inventa diverse mecanisme si criterii pentru partide care au pretentia de a fi ne-ideologice. Aceste demersuri insa sfarsesc fie intr-o ideologie extrema (dar evident negata cu forta) fie intr-o constructie funambuleasca, nerealizabila in ochii oricarui om rezonabil.
Evident, daca te rezumi in a afirma „Lasa-ne domle cu ideologiile astea!” si apoi dispari sau incepi sa listezi diverse obiective generale, ca baza pentru un partid ne-ideologic, nu ai cum sa te convingi de irationalitatea unor asemenea initiative.
Repet, vremurile se schimba. Ceea ce a fost de facut ca baza a democratiei – cosntructia insitutiilor statului de drept (in sens larg) s-a facut fara sa conteze prea mult prezenta unei ideologii. Aceasta etapa fiind incheiata, trebuie sa ne maturizam si noi si sa pricepem ca nu putem avea o „democratie originala” – citeste una fara partide delimitate ideologic.
===
Revenind la USR (pe care il comentez doar pentru ca are sens, doar el si-a pus problema, ins ce am spus se aplica de fapt la toate partidele de acum) – are la indemana, logic vorbind, doar 2 coordonate idelogice:
a) socialismul, sau o social-democratie deplasata mult la stanga (avand o baza ecologista, prin traditie apropiata stangii)
b) conservatorismul, neo-liberalismul sau diverse nuante ale acetora (avand simpatizanti din mediul corporatist si in general privat, nu prea mi-e calr insa daca si din randul micilor afacerertisti sau a afacerilor medii)
Plasarea pe un centru – adica intre o stanga si o dreapta care nu exista – nu ar fi decat o prelungire a starii actuale – un fel de a-ti fura caciula.
Extrema stanga cred ca nu intra in discutie (desi, mai stii…).
Desigur, poate ramane ca pana acum, inclusiv cu denumirea usor desueta (sa salvezi Bucurestiul are sens si acum, dar sa fim seriosi, de cine si de ce sa salvezi Romania?! Statul de drept este consolodat, nu are nevoie de salvatori. Desigur, sunt derapaje, dar astea sunt in toate statele democratice ale lumii – cititi istoria recenta a SUA si imi veti da dreptate).
In ambele variante ideologice, USR va avea de explicat mult electoratului sau: de ce un partid socialist nu e comunist si respectiv de ce un partid conservator nu e retrograd. Grea misiune intr-o tara in care majoritatea polulatiei crede cu tarie ca un partid politic se poate manifesta si fara o ideologie ….
Dar sunt 2 avantaje majore in plasarea ideologica:
a) o mare parte a electoratului care nu s-a prezentat la alegeri se va prezenta acum, iar increderea ca tinerii din USR au ceva de spus e destul de mare (a mai fost o incercare similara acum 12 ani cred, cand un partid similar a incercat sa intre in parlament folosind forta lor inovatoare si de schimbare)
b) adversarii politici nu vor ataca, pentru nu vor consdiera ca prezenta ideologiei e un avantaj, ci dimpotrivam ca va slabi partidul- ori, cel mai bun aliat nu e ala care te ajuta, ci ala care nu te ataca … :-))
===
O ultima observatie: discutia despre Ciolos si Nicusor Dan nu si-ar mai gasi locul intr-un partid fundamentat ideologic,
Gresela care insa s-ar putea face (nu eu spun ca e o greseala ci istoria o demosntreaza) ar fi sa li se acorda acestora sarcina de a formula ideologia USR. Si unul si celalalt au calitati, dar nu sunt genul care sa faca asa ceva. O alta eroare ar fi insarcinarea unei comisii. Mai avem una, cu ROmania educata si cugeta de luni de zile si cugetata va ramane… :-)).
===
Tot ce am spus se aplica, cu usoare variatii, tuturor „partidelor” de acum, din simplul motiv ca nici unul nu are vreeo ideologie.
eu as zice sa mai avem rabdare. este un partid care inca se aseaza. inca isi cauta locul. atita timp cit nu apar genul nicolicea, olguta si altii ca ei in usr, inca merita votul nostru. drumul spre iad e pavat cu bune intentii, nu? :-)
politica gen usr s-a mai facut in rou in anii 90, genul partidul aliantei civice. Problema pac-ului si a usr-ului nu este (a fost) ca nu au (avut) oameni de valoare, onesti, etc, ci cum au evoluat, nuantat, adaptat realitatilor. Evident ca cei mai buni sunt infranti la final, cei mai smecheri (probabi mai mult de jumate din usr) se adapteaza si intra in sistem, altii se ciuviceaza iremediabil, etc. Intotdeauna intr-o tara inapoiat conservatoare, orice intentie bune se pedepseste. Singura speranta de mai bine ramane si in urmatorii 20 de ani la e.u. Tara trista, oameni veseli!
Vai, dar ce-mi plac cele câteva voturi pe care le exprimă autorul, cititorii și comentatorii critici ai acestui articol.
Nu mai pot alegătorii de critica savantă despre ideologie, program politic, de ”o fi sau nu o fi” partid politic în sensul de dicționar, etc.
Condiția de bază în existența politică este ce a de a fi în Parlament, nicidecum ce a a bălmăjit superior autorul. Această condiție este îndeplinită și este punctul din care poate deveni o forță politică sau civilizatoare sau modernizatoare, dependent de evoluția naturală a țării.
Nu pot să nu accept însă că o mare parte din critica adusă USR este reală și este pe deplin motivată de lipsa de experiență politică, nu de naivitate sau de lipsa unor teoretice clarificări doctrinare sau de lipsa de substanță a unui program politic sau de guvernare ce nu ar deveni realitate (exceptând situația în care ar câștiga detașat alegerile, asta fiind o iluzie timp de vreo două ture de parlament).
Așa că mă aștept de la domnii critici la ceva numit ”critică constructivă”, la emiterea unor opinii pe baza cărora să se identifice soluții acceptabile de către alegătorii potențiali, nicidecum de opinii la care să adere capetele celor cațiva ”analiști” cu studii politice, dar plutesc în norii filosofării despre politica și politicienii de care are nevoie țara.
Vă aștept cu argumente pe care să le accepte votanții ăia plictisiți și alegătorii care vor să meargă la votare doar când găsesc oameni și propuneri în care să se regăsească pentru a croi împreună viitorul vieții lor în România, nu să-și plimbe visele pe alte meleaguri.
Multumesc pentru comentariu, asadar critica este „reala” dar ar trebui sa propun io solutii constructive ca USR sa nu mai orbecaie prin ceata, cand la stanga, cand la dreapta, cand inainte, cand inapoi. Asa voi face.
„Într-un scenariu ipotetic al cooptării USR la guvernare astăzi, programul asumat de Uniunea Salvați România nu ar fundamenta nicio decizie majoră sau politică publică în vreun domeniu. Afirm acest lucru fără malițiozitate, cu o undă de regret. La rece vorbind, Programul USR este o colecție de lozinci…”. Prima propoziție este, cred, fără malițiozitate, după cum declară autorul, cea de-a doua este cu.
Mărturisesc că sunt surprins la fel ca autorul articolului și ca majoritatea colegilor comentatori de mărimea interesului generat de un partid atât de mic și fără nicio șansă practică de a ajunge la guvernare în viitorul apropiat. Mi-am zis că sunt mulți simpatizanții săi care ar dori ceva mai mult de la USR, dar tonul observațiilor făcute tânărului partid nu este tocmai de simpatie. Apoi, m-am gândit că cetățeni indeciși sau doar curioși, ori analiști politici obiectivi, fără de partid, cercetează mai cu băgare de seamă USR pentru o opțiune viitoare. Dar n-am întânit echidistanța și obiectivitatea proprii unor astfel de analize. Apoi, am privit ca posibilă ultima dintre alternative, anume că USR este un partid pe care nimeni „nu știe de unde să-l apuce”. Din ce am văzut până acum, cel puțin din activitatea USB și încă puțina a USR, partidul nu are membri colaboratori cu vreun serviciu de informații, fost sau actual, nu are membri condamnați penal, ori participanți la acte de corupție și spre deosebire de partidele cu doctrine, are principii! Iar cel mai important dintre principii este cel legat de urmărirea eficenței cu care sunt utilizate resursele publice! Ei, asta chiar îl face inabordabil pentru kleptocrația care și-a făcut marionete prin toate celelalte partide politice românești. USR este din această cauză EXTREM de periculos [pentru oligarhi]!
Nedumerirea mea continuă (ba chiar se amplifică) atunci când observ că, deși se fac analize aprofundate cu privire la orientarea doctrinară a USR (ori la absența ei), lipsesc cele cuvenite a fi făcute doctrinelor partidelor aflate la guvernare. Ele administrează treburile Cetății, ele cheltuiesc averea noastră. Presa vorbește despre obiective irealizabile cuprinse în programul de guvernare, dar trece rapid (fără analiză, carevasăzică) peste doctrinele și programele politice ale partidelor care alcătuiesc coaliția aflată la putere. NU am văzut niciun studiu cu privire la [ne]concordanța programului politic al ALDE, spre exemplu, cu programul de guvernare, ori cu măsurile efectiv adoptate de guvern (care la rândul lor diverg față de linia programatică asumată).
Din perspectivă de marketing [politic] analizele acestea, cu un ton critic-moderat, chiar fără argumente credibile, fac să crească notorietatea partidului (la fel, spre exemplu, ca încercarea nereușită a d-lui Dan de a participa la o ședință a Consiliului Local București – cu drept sau nu, nu prea mai contează în context). Dacă singurul reproș care i se poate aduce este că NU este „de stânga” precum PSD, ori „de dreapta”, precum PNL-PDL, ALDE, sau PMP, atunci practic „analiza critică” are un bun efect de promovare pentru USR.
Hai sa o luam logic, ca sa inteleaga si ND:
USR este un partid anti-sistem. Restul partidelor sunt de sistem. Deci orice coalitie este exclusa. Au facut ei o chestie asa, ca sa impace si capra si varza, cu sustinerea in comun a lui Ciolos, dar din pozitii de adversari cu PNL. Cu PNL nu s-ar putea alia, la fel si cu alte partide fiindca ei lupta singuri impotria tuturor.
La guvernare pot ajunge doar singuri ori cu compromisuri majore care le-ar decrebiliza lupta anti-sistem. Daca ar ajunge singuri, ar insemna ca am avea in tara un curent masiv anti-sistem, de peste 50% din votanti. Stim ca e matematic imposibil, mai degraba am avea o revolutie, ceva la cald, ori USR nu are genul de lideri „revolutionari”, care sa inspire masele spre asa ceva.
In fine, presupunand prin absurd ca totusi ar reusi „revolutia”, ce program de guvernare ar avea ? Sa distruga sistemul din temelii. Sa disloci secretarii de stat, papusarii de prin ministere, iti trebuie mult-mult tact pentru asta, ori serviciile vegheaza, nu degeaba au lucrat 27 de ani sa infilitreze tot ce misca cu oameni de-ai lor…
In fine, eu cred ca este destul de clar ca menirea USR-ului este, cel putin deocamdata de partid care se complace in zona anti-sistem. De ce zic ca „se complace” ? Pentru ca e simplu sa fii anti-sistem, celelalte partide iti dau munitie destula. Poti spune ca celelalte partide sunt fundamental corupte, e simplu, insa odata ce ai mers pe linia asta nu mai poti sa faci aliante ca sa construiesti ceva, ceva imi spune ca nici nu isi bat capul prea mult cu asta. Nu stiu daca ati observat, asta e si stilul falimentar al PNL de face politca. Din cand in cand ies si critica PSD, dar parca tot mai lipsiti de credibilitate, ca na, cine i-a pus sa faca USL ? Iar cand USR vor obosi si ei de criticat asa, de la o tribuna, sau cand se va plictisi electoratul, e lesne de inteles ce se va intampla…