vineri, martie 29, 2024

Ierusalim. Există conflicte fără soluții sau doar conflicte pentru care soluția încă nu a fost găsită?

Rezumatul în 10 puncte:

  1. Începând din noaptea de vineri spre sâmbătă (7/8 mai), în timpul sărbătorii Ramadanului, au (re)apărut tensiuni puternice în Ierusalimul de Est (orașul vechi) între un grup de cetățeni israelieni arabi (palestinieni) -aproximativ 700, din informațiile oficiale- și forțele de ordine guvernamentale, primii acuzând tratamentul dur la care au fost supuși de către poliție, apoi încercarea de a fi disipați din zona moscheii Al-Aqsa și îndepărtați cu forța din jurul locurilor sfinte. Perimetrul orașului vechi cuprinde Muntele Templului (pentru musulmani, Haram al-Sharif, adică Sanctuarul Nobil), cu situri considerate sacre pentru toate marile religii abrahamice ale lumii – Zidul Plângerii, Biserica Sfântului Mormânt și Cupola Stâncii, practic Kilometrul Zero sau geneza spirituală a umanității, devenită în epoca modernă blestemul politic și mama tuturor conflictelor;
  2. Amenințarea recentă a evacuării familiilor de palestinieni din cartierul predominant arab Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est,ocupat militar în războiul din iunie 1967 și apoi anexat politic oficial de Israel, prin legea adoptată de Knesset în 1980, a produs o stare de anxietate locală extremă, căreia îi lipsea doar o scânteie pentru a fi detonată;  
  3. Nu e prima dată când se petrece acest scenariu al pierderii controlului în apropierea esplanadei moscheilor, cu zeci de adolescenți aruncând cu pietre în polițiști și cu forțele de ordine încercând brutal să restabilească ordinea, rezultând răniți de ambele părți. Chiar și așa, lucrurile se puteau opri aici, nu murise nimeni iar situația putea fi încă gestionată fără un conflict armat;
  4. Ciocnirile escaladate, se pare, în urma folosirii unei grenade de către poliția israeliană în apropierea Porții Damascului[1] (la intrarea în orașul vechi) au degenerat în violențe de-a lungul zilelor următoare și într-un nefericit atact al Hamas, care controlează fâșia Gaza și care a tras inițial câteva rachete asupra orașului Tel Aviv, în semn de „răzbunare pentru suferința fraților musulmani din Ierusalimul de Est”, atac urmat de riposta militară promptă și amplă a Israelului, în care opinia publică internațională a fost emoționată de imaginea unei clădiri turn din Gaza (care găzduia birourile Hamas) prăbușindu-se complet sub bombardamentul armatei israeliene, clădirea nefiind însă populată la ora atacului;
  5. Primul atac al Hamas a fost în mod evident nejustificat, ineficient și absurd, rachetele trase aiurea asupra teritoriului Israelului neajutând în niciun fel „cauza palestiniană” și neavând alt rezultat decât oferirea pe tavă, către premierul Netanyahu, a „motivului perfect” pentru un atac militar coordonat și precis, o demonstrație de forță și de intransigență politică ce va avea, foarte probabil, un efect electoral benefic asupra vechiului șef al guvernului de la Ierusalim (71 de ani, premier de 12 ani), un supraviețuitor al crizelor politice repetate, căderilor de guvern, alegerilor anticipate și imposibilității formării unei majorități parlamentare. Situația a fost de așa natură încât până și Benny Gantz, fostul mare rival al lui Netanyahu, acum ministru al Apărării, a fost de acord cu reacția militară a Israelului și a plusat că este „doar începutul”;  
  6. În fapt, în primul moment al noului episod al vechiului conflict, proporțiile pierderilor de vieți și distrugerilor nu atinseseră niveluri fără precedent, fiind mai degrabă moderate în raport cu episoade trecute (ca cele din 2017, 2014 sau precedentele), dar impactul mediatic, politic și simbolic a fost imens, generându-se impresia apocaliptică a începutului unui nou război devastator în zonă. Vom încerca să înțelegem cine este (mai) interesat în actualul context politic de escaladarea și de vizibilitatea locală și internațională cât mai mare a acestor violențe;
  7. După prima rundă de violențe, în care fiecare parte susține că a răspuns violențelor celeilalte părți, episodul nu s-a oprit, așa cum ar fi trebuit, ci a continuat;
  8. Confruntarea s-a accentuat, din păcate, după ziua de luni și a fost marcată de o nouă serie de rachete (137, potrivit propriilor declarații) trase de Hamas din Gaza asupra orașelor israeliene, ceea ce poate fi interpretat fără îndoială ca o declarație de război a Hamas împotriva Israelului, față de care guvernul de la Ierusalim se poate acum simți liber să reacționeze (legitim) în orice mod, inclusiv printr-un atac de proporții devastatoare asupra Gaza, distrugerea completă a Hamas (cu riscul uciderii de civili inocenți, pentru că militanții Hamas se ascund în mod tradițional printre femei și copii) și chiar prin ocuparea fâșiei Gaza, într-un gest care ar arunca în aer Orientul Mijlociu;
  9. La o privire mai atentă, se poate constata că nimic nu e ceea ce pare la prima vedere – atacul Hamas nu îi ajută deloc pe palestinieni iar cei din Cisiordania sunt chiar exasperați de răul imens pe care i le-a făcut acum gruparea teroristă din Gaza, premierul Netanyahu nu este chiar așa de nefericit de turnura politică și consecințele electorale ale evenimentelor, marile puteri nu sunt încântate să vadă că li se dă de lucru o altă temă grea, într-un moment în care toate marile capitale aveau altceva de făcut, mai aproape de interesele lor directe, Iranul așteaptă o conjunctură favorabilă pentru negocierea ridicării sancțiunilor americane dar se pregătește totodată de alegeri prezidențiale în urma cărora linia guvernului de la Teheran ar putea deveni și mai conservatoare, Uniunea Europeană nu prea are altceva de făcut în această criză decât „un apel la pace și înțelegere între popoare”, iar acum vine, de fapt, marea provocare- Statele Unite sub noua administrație sunt obligate să reintre în jocul complicat al Orientului Mijlociu, reconfirmând eventual Planul Trump de anul trecut sau lucrând în regim de urgență la unul nou, o temă dificilă, pe care președintele Biden nu prea dădea semne că era dornic să o asume curând, fiind mai degrabă preocupat de redefinirea relațiilor cu China, Rusia și UE;
  10. Atragerea SUA în acest conflict este, în opinia mea, principala miză a liderilor din spatele deciziilor de ambele părți. Guvernul american este practic obligat să-și formuleze viziunea (actualizată după alegeri) față de Ierusalim, Israel, Palestina, Iran, Orientul Mijlociu, moment delicat pe care președintele Biden categoric nu îl dorea acum, ci cât mai mult amânat. Retragerea din Afganistan a fost doar iluzia Washingtonului că se va putea extrage din infernul Orientului Mijlociu și va putea ignora de acum încolo ce se întâmplă în creuzetul fierbinte al regiunii care generează, după Al Doilea Război Mondial, cele mai grave, mai multe și mai sângeroase probleme ale sistemului relațiilor internaționale.

*

Ceea ce se întâmplă acum la Ierusalim, oricât ar părea de ciudat, este consecința politică inevitabilă a unei așa-zise „soluționări” rapide, radicale și unilaterale încercate de fostul președinte american în primul său an de mandat, despre care mulți autori (mă includ aici și pe mine, scuzați lipsa de modestie) au afirmat de la început că nu va funcționa.

Iată-ne așadar în același punct din care discutam mai demult, învârtindu-ne în cerc. Unii vor acum (re)confirmarea viziunii lui Trump, alții infirmarea ei. Și unii, și alții, provoacă. Este cel mai bun semn că, atunci când condițiile nu sunt întrunite pentru o soluționare reală, acceptabilă de către cei implicați în conflict, mai bine să gestionezi cu tact o tensiune cronică decât să dai cu barda prea sus sau prea jos și apoi să realizezi că este prea târziu pentru a mai repara tăietura.

Cu aproape patru ani în urmă, imediat după anunțul Președintelui Trump privind recunoașterea unilaterală a Ierusalimului drept capitală a statului Israel, scriam, tot aici pe Contributors, în articolul Ierusalimul, unilateralismul lui Trump și adâncirea clivajului euro-american (2017)[2]: “Acum, după ce piatra a fost aruncată în apă, zeci şi sute de înţelepţi de pretutindeni, de la Washington la Bruxelles şi de la Paris la Ankara s-au aruncat să o scoată. Că „ambasada nu se va muta nici în 2018” (Tillerson), că „Preşedintele nu a vorbit de statutul final al Ierusalimului şi de delimitări teritoriale noi” (diplomaţii americani), că „SUA susţin în continuare soluţia de pace cu două state” (demnitari din administraţia Trump), că „trebuie să recunoaştem statutul teritorial de dinainte de 1967” (multe state europene dar şi Rusia), că „europenii sunt ipocriţi pentru că îl condamnă pe Trump dar nu rachetele trase împotriva Israelului din teritorii” (Netanyahu), că „Israelul este un stat terorist” (Erdogan) sau că „Israelul trebuie urgent să facă ceva pentru a rupe blocajul în care s-a intrat în procesul de pace” (Macron)  ori că „UE nu îl va urma pe Trump” (Federica Mogherini).

Ruptura Uniunea Europeană-Statele Unite a devenit încă o dată (mai era nevoie?) evidentă pentru toată lumea. „Occidentul” nu mai există ca actor major în relaţiile internaţionale. Inclusiv aliaţii Statelor Unite, din Europa şi din Orientul Mijlociu, se dezic de acest mod de acţiune politică, de unilateralismul care nu duce nicăieri.

Paradoxal însă, anunţul lui Trump poate avea (şi) alte efecte decât cele pe care ne grăbim să le vedem cu toţii astăzi. Că este o greşeală diplomatică şi că a inflamat marea majoritate a capitalelor interesate de conflictul din Orientul Mijlociu, este limpede. Dar pentru localnici, situaţia de pe teren nu se schimbă prea mult. Mulţi palestinieni de rând, citaţi în media din Orientul Mijlociu, spun că nici mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim nu îi interesează şi nu îi afectează prea tare. S-ar putea ca, la o lectură mai atentă, să înţelegem că, de fapt, consecinţele în planul relaţiilor internaţionale şi al modului în care este receptată America lui Trump sunt mai importante decât consecinţele (impactul) asupra Israelului, Palestinei, Ierusalimului şi situaţiei de pace/război din regiune.

Statele Unite sunt marele perdant al anunţului lui Donald Trump. Câştigători nu prea există, nici Israelul nu va obţine mare lucru în plus faţă de ceea ce are acum. Cred că Trump a fost prost sfătuit, dacă cineva l-a sfătuit cu adevărat să facă acest lucru. A fost o capcană. Ideea era, probabil, că gestul american va inspira şi pe alţii, că va produce un curent favorabil în sensul celor exprimate de Trump, dar nu este cazul. Nu îl urmează nimeni. Marile Puteri nu îşi schimbă raportarea la conflictul palestiniano-israelian iar puterile regionale, de la Turcia la Egipt sau Arabia Saudită au întors imediat spatele noii poziţii americane. America se izolează (şi) pe această temă, pierzându-şi treptat pârghiile de intervenţie în politica internaţională şi credibilitatea de mediator, la care lucrase, de exemplu, Henry Kissinger ani la rând”.

Asta spuneam în 2017 și susțin și acum. Politica președintelui Trump în Orientul Mijlociu și mai ales încercarea triumfalistă de a forța, simplist și ideologic, în stilul caracteristic, soluționarea conflictului palestiniano-israelian, dând deplină satisfacție premierului Netanyahu și neglijând complet consultarea aliaților europeni (măcar a lor), mai ales că venea după eșecul lamentabil al președintelui Obama în Orientul Mijlociu în timpul și după Primăvara Arabă, nu a ajutat deloc. Ba mai mult, a plantat semințele reizbucnirii conflictului pe care îl vedem astăzi, în care toate părțile implicate provoacă, exagerează în reacții și atrag SUA la a se pronunța într-o direcție sau alta.

Nu o să spun acum, ca un cârcotaș de duzină, că, orice ar face, SUA sunt vinovate de conflictul din Orientul Mijlociu, fie că intervin abrupt, fie că nu fac nimic. Dar capcana întinsă în aceste zile Președintelui Biden este evidentă. Orice pas greșit sau declarație pripită riscă să strice premisele pentru politica externă americană în Orientul Mijlociu până la sfârșitul mandatului.

Diferența majoră este că președintele Biden are o experiență politică semnificativă, are o diplomație condusă de oameni cu expertiză, abilități și rutină politico-diplomatică în sensul bun al termenului, și nu se va arunca cu capul înainte. Cei de la Washington știu acum cât de ușor se poate greși în Orientul Mijlociu. Nu se vor grăbi așadar să tranșeze conflictul și să emită poziții insuficient calculate măcar pe termen mediu dacă pe termen lung este imposibil de anticipat ce se va întâmpla în cazanul fierbinte al regiunii.

Pentru toată lumea, detensionarea și dezescaladarea conflictului (deocamdată fără abordări conceptuale sofisticate și super-ambițioase) reprezintă în acest moment cea mai bună soluție, cea pe termen scurt. Nu rezolvă pe fond conflictul, dar oprește luptele. Altceva nu se poate spera acum. Degeaba încearcă Hamas coalizarea lumii islamice în jurul cauzei palestiniene, ecuația este mai complicată și nici măcar toate statele musulmane nu sunt pregătite să intre în luptă după o provocare teroristă. Degeaba încearcă și premierul Netanyahu să strige că este atacat din toate părțile și să forțeze SUA să se pronunțe pentru continuarea liniei Trump. Israelul dispune singur de suficiente mijloace pentru a ține situația sub control de o manieră decentă și rezonabilă și nu este nevoie să amenințe populația palestiniană din cartierele Ierusalimului de Est. Trebuie renunțat imediat la overreaction.

Nu o să spun nici că acest conflict este sortit să nu aibă niciodată o soluție. Va avea. Dar el nu se va încheia acum. Nu s-a lucrat suficient de serios și de sincer în ultimii ani la găsirea unei soluții. Președintele Biden și echipa lui știu foarte bine acest adevăr și din acest motiv mai aveau nevoie de timp pentru a reveni cu o strategie și un plan de pace în Orientul Mijlociu.

Hamas și Netanyahu ar face bine să înțeleagă că nu este momentul să încerce să emoționeze lumea și să câștige adepți exaltați, pentru că nici Islamul, nici Occidentul, nici China sau Rusia nu sunt în dispoziția necesară unei mari confruntări pe tema Orientului Mijlociu. Fiecare are altă treabă acum, de la Vest la Est. Sper sincer ca liderii politici, militari și religioși în mâinile cărora este soarta regiunii să nu se grăbească să ia decizii proaste doar pentru că simt presiunea crizei (create tot de ei) și cred că momentul soluției profunde și definitive ar fi sosit.

Acea mare viziune capabilă să pacifice și să reconstruiască o zonă atât de greu încercată, din păcate nu a apărut. Stingerea incendiului, calmarea și pregătirea mai bună a unei discuții viitoare aprofundate asupra Orientului Mijlociu se vor impune ca pașii logici de urmat. 

NOTE


[1] https://www.voanews.com/middle-east/clashes-prayers-jerusalem-islams-holy-night

[2] https://www.contributors.ro/ierusalimul-unilateralismul-lui-trump-si-adancirea-clivajului-euro-american/

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Interesanta aceasta abordare a ceea ce se intimpla acum in Israel .Dincolo de recunosterea nostra, a tuturor , ce tine de evidenta obligatie a statului Israel de a se apara , fie si printr-o riposta militara (dealtfel face acest lucru de multa vreme ) daca ne raportam la jocul politic din zona si jocul politic international observam doua lucruri . Toate democratiile lumii si nu numai au condamnat atacul Hamas . Urmeza probabil ca ONU sa fie convocat si sa prezinta o reactie comuna la cele intimplate . Marile Puteri -girante – vor cere inevitabil o descaladare a razboiului .Privind insa atent nu putem decit sa observam cum rachetele trimise catre Israel nu au avut tinte precise ci mai degraba s-a urmarit reactia sitemului de aparare . Citeva rachete raslete au trecu de scut si au facut niscaiva pagube materiale absolut nesemnificative iar decesele in urma atacului nu au avut amploarea altor atacuri anterioare (alte forme de atac ).Concomitent s-a indus o stare de alerta in rindul populatiei ce va disparea si ea imediat ce oamenii vor constientiza ce s-a intimplat de fapt .Daca lucrurile nu vor fi duse mai departe si nu vor fi duse – si atacul ramane singular si singular ramane -atunci vom descoperi cu surpriza adevarul .Daca lucrurile escaladeza si interventia capata forme de atac total si de implicare a unor trupe terestre atunci altfel vom vedea lucrurile .Nu cred insa ca se va intimpla asta .Vom vedea si declaratiile urmatoare ale presedintelui Biden si ale altor decidenti politici de forta .Oricum cineva va iesi pagubit politic din asta . Am o idee personala dar nu va pot spune . Poate deduceti din text .

  2. Cum se pot numi atacurile organizatiei teroriste Hamas ca fiind „nefericite”? Nefericite sunt accidentele, eventual lucrurile facute intentionat ce duc la consecinte grave dar neanticipate. In cazult de fata avem o organizatie terorista ce bombardeaza un stat suveran cu rachete, nu cu pistoale cu bile, ci cu rachete. Deci nu e nimic nefericit in aceasta speta ci avem de a face cu o organizatie terorista impinsa de la spate de catre Siria si Iran. Iran care arde steagul americii in parlament, care declara moarte americii care considera oamenii everi un cancer. Nici macar dusmani, ci un cancer ce trebuie exterminat.

    Deci in concluzie terorismul trebuie numit asa cum e el si sa nu incercam sa impachetam actele teroriste, folosirea civilior ca si scut uman (femei si copii) si alte practici de genul acesta in asa fel incat sa dea bine.
    Nu cred ca e cazul sa sarim in apararea teroristilor in fata unei populatii ce a trecut prin Holocaust intr-un proces de exterminare.

  3. Eu inteleg problema ambelor parti. Conflictul va mai dura mult si bine.
    Exista o singura solutie realista, prin care fiecare pierde ceva, dar castiga (posibil) pacea. Partea palestiniana sa accepte un teritoriu fara enclave si sa isi creeze propriul stat. Israelul sa cedeze respectivul teren. Relocare de populatii. Granita sub forma unui zid de beton de 20 de metri. Cele 2 pozitii sunt un binom materie-antimaterie, explozia poate fi continuta doar de o separare eficace.
    Daca nu se ajunge la aceasta solutie, conflictul va mai dura inca 2000 de ani, sau pana cand una dintre cele 2 populatii (sau religii) va disparea. Fiecare parte este ferm convinsa ca are dreptate. Si au. Si nu.
    Indiferent de ideile curentului progresist, segregarea e singura solutie, din optica realpolitik. Altfel, vor mai muri multi nevinovati degeaba, absolut degeaba. Sa sa vorbesti despre laicitate si valorile sale in acea zona e inca extrem de fantezist.

    • Sa inteleg, mai ales ca ati folosit expresia „optica realpolitik” si ati sugerat relocare de populatii si separare fizica ca este de dorit ceea ce doresc conducerile Hamas si PA – „judenrein” si „judenfrei”. Absolut europeana abordarea!
      De altfel abordarea asta a fost preluata de stanga israeliana sub influenta nefasta a culturii si politicii europene.
      Prin absurd, absolut absurd Gaddafi sustinea ca trebuie un stat numit Isra-filistin!
      Cand a fost evacuate teritorii pentru pacea cu Egiptul – Yamit si langa Eilat evreii au fost evacuati.
      In fasia Gaza toti evreii au fost evacuati cu forta.
      Cu pacea cu Iordania au fost 20 de ani in care agricultorii evrei au fost lasati sa continue sa isi cultive pamantul si sa continue sa utilizeze forta de munca din Iordania.

      • Atentie cu termenul „abordare europeana”, e un termen cameleon.
        Ce spuneam era: in viitorul previzibil nu va exista pace acolo pana cand cele 2 populatii/religii/ideologii nu vor fi separate fizic. Melting potul pe care banuiesc ca il visati e o FANTEZIE, atata vreme cat nu exista VALORI FUNDAMENTALE COMUNE. Scuze pt majuscule, dar e important.
        Schimb de populatii, granite hard si poate peste 3000 de ani, fara religii absurde si cu generatii noi se va face o uniune israelo-filistina.
        Realist vorbind, Israelul e invincibil din exterior deocamdata, filistenii atatati de hamas persevereaza, toata lumea sufera. Hamas sufla in jar si nu accepta decat solutia disparitiei Israelului, evreii profita de scandal pentru a-si consolida pozitia iar noi comentam pe forumuri. Ca in anii ’60 minus forumul.

  4. Domnule Naumescu
    „Hamas și Netanyahu ar face bine să înțeleagă …”
    Este absolut jenant ca tratati pe picior de egalitate o organizatie terorista si un premier si un guvern ales prin alegeri democrate.
    Din pacate nu vedeti o parte esentiala din sursele problemelor.
    UE face o distinctie absurda intre asa-zisele ramuri ale Hamas-ului cea militara si cea politica.
    Si tot aceeasi UE este in permanent in „avangarda” masurilor de sanctionare ale Israelului la ONU.
    Dar nu toate tarile din UE sunt pe pozitia asta antisionista (adica evreii sunt singurul popor in lume a caror tara si independenta este pusa sub semnul intrebarii!) si antisemita (deghizata deseori in antisionism).
    Franta si Germania sunt „liderii” incontestabili ai politicilor astea mizerabile.
    Nu le este de ajuns ce au facut secole evreilor si mai ales in timpul celui de al doilea razboi mondial!

      • Ar trebui sa faceti distinctia intre UE ca organizatie condusa de reprezentanti pentru afacerile externe d’alde (in trecut) Mogherini (prietena lui Putin) si Borell (alt stangist extremist), Franta, Germania dar si Belgia pe de o parte si restul tarilor membre UE.

  5. Dar deja Biden a transmis un mesaj ferm de sustinere pentru Israel, asadar SUA si-au reafirmat sprijinul clar si limpede. Desigur, acest lucru poate sa adanceasca ruptura dintre America si Europa, pentru ca statele vestice sustin cauza palestiniana indiferent de cine lanseaza primul rachetele. Cred ca prin acest conflict pot fi identificati mai usor actorii si proxy-urile care au atacat Israel, precum si retelele teroriste sprijinte de Iran. Apoi, acest lucru se poate folosi ca pretext pentru incheierea unui nou acord nuclear cu Iranul sau nu. Scopul este de a identifica posibile legaturi dintre Hamas si Iran, precum si sursa armelor (rachetelor) folosite pentru acest atac.
    Personal, consider ca Trump a incercat o solutie de pace in zona prin incheierea de acorduri si aliante intre Israel si alte state din Golf. Trump nu a generat astfel de conflicte cat timp a detinut puterea, dimpotriva a incercat sa mentina pacea. De asemenea, sprijinul pentru statul Israel a crescut considerabil cat timp a fost Trump presedinte.

  6. Articolul are multe date corecte de actualitate dar insuficient sa dea o imagine reala a situatiei. Pot sa spun ca este un conflict imposibil de rezolvat. Ca sa intelegeti atmosfera la datele articolului trebuiesc adaugate urmatoarele lucruri:
    – Arabii omoara continuu oameni nevinovati sau ii ranesc (arme albe) si intretin o atmosfera tensionata.
    – Pretentiile arabilor sunt totdeauna exagerate pentru ca astfel vor avea ceva, ceva de cistigat.
    – Gaza este un teritoriu de (aptoximativ) 40km pe 5km cu o populatie de circa 2 milioane de oameni intr-o saracie crunta speculata de Hamas.
    – Gaza primeste apa, electricitate si multe lucruri esentiale de la Israel. Israelul este constient ca are nevoie de un vecin care sa nu fie inveninat si ca un animal intaritat gata sa atace si sa sfisie.
    – In Israel sunt circa 2 milioane arabi cu reprezentanti in parlament reprezentanti care nu au influentat situatia politica a conflictului.
    – Arabii israelieni au un statut economic superior celor care traiesc in tarile vecine si am cunostinte printre ei , mi-au marturisit ca ei sunt recunoscuti imediat cind sunt turisti in aceste tari.
    – Ajutoarele primite de palestinieni (si au fost sute de milioane anual ) nu au schimbat situatia majoritati populatiei.
    – Mass media araba in toate tarile arabe este denigratoare, provocatoare si plina de ura constituind un factor de instigare si revansare.
    – Intelectualii arabi pot fi moderati dar se declara solidari cu frati lor palestinieni.
    – Prim ministru Nataniahu a mizat pe Hamas in vederea deprecierii autoritatii lui Mahmud Abas presedintele autoritati palestiniene. Nu cred ca a fost intelept.
    – Conflictele se reiau la citiva ani cam din aceleasi motive dar mi se pare ca palestinienii cauta recunoastere publica.
    – Provocarilor palestiniene, Israelul le raspunde cu moderatie din considerente strategice.
    – Cei mai importanti diplomati si sefi de state au cautat o solutie a conflictului in ultimi 60 de ani , fara succes. Multi oameni incearca se inteleaga tesatura conflictului care are atit de multe fire una mai importanta decit alta, incit nu stii ce mai poate fi inca nedescoperit.

  7. Nu sunt un cititor inrait al articolelor de pe internet deoarece majoritatea sunt de la prost redactate, dezvoltate si abordate la fake news, insa pentru acest articol, jos palaria.
    Am inteles tot ce aveam nevoie sa stiu despre acest topic dintr-un singur articol bine structurat.
    Va multumesc!

  8. Stimate Domn Naumescu – As incepe prin a va reaminti ca Orientul Apropiat – adica tocmai zona despre care vorbim a fost – si ESTE – intr-un permanent razboi in ultimii – cel putin – 7000 – sapte mii – de ani ! Probabi nici unde pe globul nostru amarit nu a existat un asemenea razboi de o asemenea lungime !!! Si mai poate crede cineva ca se poate face URGENT pace ? Cel putin pe mine m-ar face sa rad !! Mai ales ca viata m-a facut sa traiesc si sa muncesc aproape un sfert de veac in lumea araba – e drept nu in Orientul apropiat ci in cel Mijlociu, dar am fost permanent in contact cu arabi din cel Apropiat si am avut ocazia sa-i ascult si sa le cunosc ideile – „putine si „foarte fixe” !! . Nu vreau sa-i acuz – dar nici sa-i plang pe arabii din zona luptelor – dar isi „cam” merita soarta ! Sunt – din pacate – ramasi la nivelul Evului Mediu – in cam tot ce gandesc si actioneaza ! Sut indoctrinati de niste organizatii : HAMAS, etc – care traiesc din „multi” bani – donati sau luati cu japca (cum zice romanul ! Bani care in cea mai mare parte merge nu la amariti ci in buzunarele unor sefi de organizatii, sau – si mai grav – pentru finantarea unor acte teroriste !Nu Trum, nu ONU, nu Putin sau Erdogan – dar NICI DRAUL in persoana nu cred ca ar reusi ceva in acel vesnic framantat Orient Apropiat ! Cititi istoria – si va veti convinge ca „Iadul” nu a fost niciodata departe de Eden !! Iar in ceea ce priveste dreptul Israelului de a se apara nimeni nu-l poate contesta ! Atacurile – imi permit sa le consider – in cel mai bun caz – IMBECILE asigura acest drept –

  9. Domnule Naumescu, știți cumva ceva mai mult despre legea israeliana civilă în vigoare, precum și cea procesual civilă, care se invocă în repetate rânduri în discuțiile cu analiștii politici și cu ziariștii specializați în conflictele din acele regiune? Se pare că există o lege care îi îndreptățește pe cetățenii israelieni să ia pur și simplu samavolnic, în stăpânire proprietățile palestinienilor, fără a le da acestora dreptul să și le apere printr-un proces echitabil. Înțeleg că situația se întâmplă cam așa: vine cetățeanul israelian X peste familia de palestinieni Y și pur și simplu îi scoate afară din propria lor casă și îi lasă pe drumuri. Dacă clarificăm această situație, în mod obiectiv, vom avea imaginea reală a ceea ce se întâmplă cu adevărat in acel teritoriu de ani și ani.
    Regret că cititorii nu sunt informați cu privire la modalitățile prin care a fost creat statul Israel, iar povestea asta cu un stat care are instituții&președinte ales prin vot democratic versus mișcarea Hamas, nu este tocmai kosher. Miscarea Hamas este o miscare de rezistență islamică, care de asemenea a primit votul palestienilor pentru a-i reprezenta în Parlamentul lor. Da, este o mișcare fundamentalistă (este de fapt un fel de partid), care primește sponsorizări inclusiv din Iran. In 2018 SUA a propus Natiunilor Unite includerea Hamas in rândul organizațiilor teroriste, rezoluția a fost respinsă.
    Cred că, în acel teritoriu, nu va fi pace niciodată, nici măcar schimbarea generațiilor nu face să se șteargă ura dintre cele două popoare. Soluția este, fără îndoială, două state separate, care să poată trăi alături, dacă nu într-o bună vecinătate, măcar în consensul unor reguli internaționale bine stabilite și respectate de ambele părți. Dar pentru asta este necesar ca ambele părți să aibă oameni care să negocieze pentru pacea și stabilitatea regiunii, iar Netanjahu nu pare a fi nici omul păcii, nici al transparenței și cu atât mai mult al dreptății.
    Depinde foarte mult de ce putere are negociatorul american trimis azi în regiune. Ceea ce putem spera este că americanii au trimis un foarte corect și foarte serios diplomat în zonă.

  10. Conflictul asta nu are o soluție durabilă. Iar istoria confruntării confirma:
    – De ani de zile Hamas lansează rachete împotriva Israel. Deci știu bine ce primesc înapoi. Hamas a apărut că anti OLP. Ambele organizații au purtat lupte intre ele cu sute de morți , execuții. Hamas a cucerit Gaza și OLP rămas doar in Cisiordania.
    Daca azi urmașii coruptului OLP ar dorii sa trateze cu Israel , ceilalți din Hamas au devenit o organizație dependenta total de Iran , Siria și alți finanțatori rabi care trimit bani și arme. Practic Hamas face exact ce vine ordonat să facă.
    – Israel de azi nu mai e ce a fost cu 30 ani in urma. Grupurile ultranaționaliste ( ortodocși conservatori și rușii imigranți ) au partide in parlament iar 12 ani de guverne Netanyahu au avut la bază o creștere a naționalismului gen ” marele Israel”. Cu pretenții de legalizare a unor teritorii ocupate militar de multi ani. Parte din Cisiordania e una din pretentii. Zona unde mii de coloni ruși au primit casa și pamant. ( ilegal conform curții supreme israeliene ) Anexarea Jerusalem est e doar ultima pretenție. Susținută și de aventurierul Trump dar și de genii noștri carpatini Dragnea, Dancila, Melescanu.
    Că urmare , imposibilă o soluție durabilă.

    Naționalismul exacerbat a lui Netanyahu a fost și este cheia succesului lui personal. 12 ani a condus guverne de coaliție pline de extremiști de cea mai joasa specie.
    Acum incercati voi sa împăcați israelienii care au cerut public strămutarea forțată a palestinezilor cu palestinezi care de mici au fost crescuți cu sloganul „moarte Israelului”.
    Imposibil.
    PS.
    Politica externă a UE e măreață si sublima. Lipsește cu desăvârșire. Nu a existat niciodată. Deși toaca bani cu funcții , salarii si personal.
    A nu se uita că în criză migranților de acum ceva ani , comisarul politica externă UE nu avea nici o putere reală. ( cum nu are nici acum).
    Doamna Merkel a vizitat Turcia, a promis 3 miliarde euro ajutor către Erdogan și a încetat asaltul migranților masați in Turcia. Deci ce politica comună externă are UE ? Nici una. Decid greii n funcție de propriile interese.

    In OM pacea nu este vizibila. Situația e chiar mai rea decit in trecut. Siria distrusă de războiul civil, Irak corupt și incapabil de o reală politica națională. Iran devenită protagonist regional.Egipt o dictatura militara, Iordania vulnerabila la tot felul de lovituri de stat ( pina acum dejucate) .
    Pacea e un vis pentru care sigur se va lupta pina nu mai rămâne piatra cu piatra.

    • Teritoriile sunt disputate NU OCUPATE conform legilor internationale nu a interpretarilor antisemite si antisioniste ale ONU si UE!
      Gaza evacuata a fost a EGIPTULUI si nu mai are nici o pretentie la ea si nici Israelul nu are vreo pretentie teritoriala.
      Cisiordania a fost a IORDANIEI. Si dupa acordul de la Camp David planul era sa fie o confederatie iordaniano-palestiniana. Dar din cauza fricii Iordaniei (un stat artificial cu populatie de peste 60% arabi-palestinieni) de evenimente similare cu cele din septembrie 1970 insista sa se desparta si ei de palestinieni.
      Un statut de disputa similar este cu Podisul Golan cu Siria – alta creatie artificiala a Frantei in regiune.

      Si referitor la Dragnea/Dancila/Melescanu – nu am auzit vreodata vreo iesire antisemita de la ei.
      De la schiorul biciclist – da : „Dragnea s-a dus sa faca afaceri cu evreii” si NU A FOST SANCTIONAT de „organele abilitate” din Romania. Bine ca nu i s-a data medalia de „AUR”!

      „Aventurierul” Trump a adus acorduri noi de pace si normalizare a relatiilor.
      Cat de orbiti si partinitori pot fi unii in fata realitatii?

      Cred ca ar trebui sa se treaca dincolo de lozincile scandate in Moldova sovietica de pe vremuri „Jos labili di pi Liban”.

  11. Fără să vreu să îi jenez pe admiratorii democraţilor din SUA, nu cumva unii din Orientul Mijlociu văd că la DC e cineva cu „experienţă politică semnificativă” în lungit pelteaua? Din ce vedem, Hamasul, indiferent de grupare, înţelege mai degrabă de forţă, decât de expertiza funcţionărimii.

  12. Scanteia a fost declanșată de chestiunea retrocedării unor case din cartierul sheick jarash din Ierusalimul de est, locuite de arabi, către evrei. Se pare ca pe la 1900, evrei, nu stiu daca imigranți sau de-ai locului, au cumpărat cu acte acele case de la palestinieni. În 1967, Iordania a cucerit ceea ce numim azi Cisiordania in care e cuprinsă si partea de est a Ierusalimului, si se pare ca respectivele case au fost preluate de arabi, evreii refugiindu-se spre vestul Israelului. Urmașii lor au răscolit arhivele, au găsit documente, pe care justiția israeliană le-a acceptat si a decis retrocedarea. În ce baza? Ca in conformitate cu rezoluția din 1947 privind partitia Palestinei, Ierusalimul ar fi fost entitate separată fata de Israel și Teritoriile Palestiniene. În baza deciziei Knessetului din 1980 privind Ierusalimul intreg ca teritoriu israelian, preluînd si zona de est cea de dincolo de linia de demarcație stabilita in 1967. De ce acum de Ramadan? E retrocedarea valabilă din punct de vedere al actelor? Se pare ca da, deși în prezent vânzarea de teren palestinian e interzisa de legea din teritorii si pentru a bloca o viitoare pretentie asupra caselor din Ierusalim, se pare ca arabii își ingroapa morții pe terenul casei sau în subsol.

  13. Cateva opinii:
    1. Rachete lansate din Gaza și sudul Libanului. Impropriu spus rachete. E vorba de proiectile respective nedirijate, mai cunoscute sub numele de Katiusa. Nu sunt rachete sol-sol. Eroarea survine probabil si ca urmare a traducerii greșite din engleza: rocket inseamna proiectil cu reactie, missile e rachetă cu sistem propriu de dirijare, cum sunt cele din Iron Dome. Se pare ca se produc în Gaza. Nu se aduc. Pe mare patrulează marina israeliană, pe uscat se supraveghează din aer cu baloane captive, stone, plus ca Egiptul a sapat un canal de a lungul graniței cu Gaza, conectat la mare, astfel că senatul de tuneluri pe sub granița, la 6 sau 7 m adâncime nu mai e posibilă.
    2. Sărăcia din Gaza. Deși nu mai exista decat puține locuri de munca, populația e plătită. Unii primesc indemnizații, altii, cum sunt de exemplu cei de la aeroport, distrus, se duc zilnic la munca deși nu fac nimic si sunt platiti. De unde bani? Iran, Arabia Saudită, state arabe, organizații arabe. Cum? Inițial prin banci israeliene si cele din Gaza. Acum cash, lunar, ambasadorul Qatarului in Israel trece lunar granița în Gaza cu geamantane cu cash.
    Curent electric? O uzină in Gaza alimentata cu combustibil din Israel. Apa potabilă din Israel. Gunoiul preluat in Israel. Piețele din Gaza alimentate zilnic cu fructe si legume proaspete, in varietate cum poate nu vedem la noi. În această perioadă plajele sunt pline de localnici. Gaza și alte localități din fasie au o arhitectură ordonată, destul de modernă, nu cocioabe, nu corturi ca in taberele palestiniene. La granița cu Israelul sunt zone industriale care oferă locuri de munca.
    3. Reocuparea Gazei. Putin probabila chiar imposibilă. Retragerea a fost generata de costurile enorme, coloniștii evrei fiind plătiți de stat inclusiv pentru tot ce consuma o casa, de costurile cu menținerea trupelor, de pierderile de soldați evrei, etc.
    4. Ce vrea Hamasul? Justifica existența si banii primiți. De ce nu se declară statul palestinian?
    Nu a vrut nici Arafat, nu vrea nici Abbas, inseamna responsabilitate, organizare, etc.
    5. Are Israelul vreo vina? Da. Chestiunea colonizarii. Nu mai sunt in Gaza dar sunt in estul Ierusalimului. Cum e Ma’ale Adumim. Si altele. Colonii in Teritoriile palestiniene. Motiv de hărțuire.

  14. Vad ca toata lumea vorbeste despre cele 1000 de rachete trase de Hamas de parca brusc, neprovocat si din senin Hamas a lasant rachetele fix in spatele Israelului care se relaxa.
    Dar inainte de cele 1000 de rachete s-au intamplat niste chestii grave care au determinata Hamas sa faca lucru acesta. D. Naumescu in mod corect le aminteste dar destul de finut si se pare ca cititorii lui nu prea s-au prins.
    In privinta eficientei/ineficientei rachetelor Hamas am citit doar propaganda pro/anti si prea putine lucruri lucide.
    Ma abtin mai departe. Oricum toti suntem niste antisemiti.

  15. Un comentariu tipic de stanga israeliana de la Surin (litera „vav” din nume se citeste „o” nu „u” ). :)

    – „Impropriu spus rachete” – asta a fost valabil acum multi ani de zile in urma. Organizatiile teroriste isi imbunatatesc continuu si distanta si precizia rachetelor si au si productie proprie nu numai prin trafic cum si recent au gasit americanii in Marea Rosie, la zece ani de zile dupa Karin.
    https://apnews.com/article/bahrain-gulf-of-aden-dubai-united-arab-emirates-persian-gulf-tensions-06e5b738d8a212702b5588b49ea26b17

    – „de pierderile de soldați evrei,” – sunt si soldati kurzi si beduini. Nu este frumos sa aratati elemente din cultura rasista preluata de ashkenazim din Europa, Deci soldati israelieni, da?
    – O chestiune de subtilitate a limbii ebraice – „Justifica existența” – trebuia „ISI justifica existenta”. Nu trebuie sa incercati sa incercati sa explicati inexistenta verbului a fi in ebraica. De ce? Tot esafodajul construit pe „gandesc deci exist” s-ar prabusi.
    – Nu sunt teritorii palestiniene ci sunt teritorii DISPUTATE ca si in multe alte tari. Asta NU INSEAMNA ca palestinienii nu au dreptul sa traiasca in pace acolo.

    Recomandare: Cititi si altceva decat Haaretz.

  16. CAre e scopul existentei Hamas pentru ce sunt ei subventionati?
    Sa lupte cu statul evreu implantat in teritoriul musulman.
    Pana cand cei care finanteaza hamas nu pricep ca jocul sa terminat si mai bine investesc acasa…gen Iran/Turcia/Arabia Saudita conflictul mocnit va continua.
    Nu de alta dar au si ei nevoie de o justificare financiara astia de la Hamas.
    Ultimul episod e mutual benefiacial si pentru Bibironu evreu si pentru Hamsteri arabi.
    Am ajuns oare la concluzia ca nu exista o etnic palestiniana?
    Si ca de fapt arabi sunt arabi fie ca stau in Arabia Saudita sau Siria?
    Daca sunt toti o natie sa fie luati si trimisi de unde au venit nu?
    Arabia Saudita.
    Ce face SUA si UE acum e similar cu ce au facut democratii izolationisti prin anii 20.
    In loc sa garanteze ordinea globala pentru ca ei aveau interese divergente de Londra si Paris au zis ca nui problema lor ba chiar au finantat refacerea economica a Berlinului neafectat de razboi pe teritoriul propriu/industria intacta/agricultura nu a cunoscut parjolul din nordul Frantei sau ce au patit polonezi.
    Cine e raspunzator de acei americani morti in al 2lea razb mondial? nu politica de izolare? e o iluzie sa crezi ca vei ramane neutru cand GErmania inghite Europa/comunismul inghite lumea sau Japonia inghite estul Asiei/momentan loc luat de mercantila China.
    E o iluzie si una periculoasa sa lasi competitia sa creada ca vei accepta inchide ochii.
    In cazul de fata e pericilos ca arabilor li se ingaduie iluzia unei solutii avantajoase lor si ca pot negocia cu pocnitori de 2 lei.
    E ca in filmele cu prosti.
    Betivu ia o palma dar nu sta jos, mai incaseaza una si tot asa.
    Prostia se plateste.Orice palestinian destept emigra de mult din enclava aia Gaza dar nu cred ca le da voie Hamas alora sa fuga undeva mai bine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro