joi, martie 28, 2024

IICCMER (Muraru-Zamfirescu) si gogoaşa celor 35 de tortionari (Updated)

Motto: “Cu iaurt, cu gugoşele,/Te făcuşi vornic, mişele!” –Costache Negruzzi, “Istoria unei plăcinte”

Lista lui Andrei Muraru va dăinui ca unul din misterele istoriei recente a Romaniei. Lansata ca o bomba jurnalistica, cu surle si tobe, lista pare sa fi fost mai degraba un exercitiu de PR al celui care, pana recent, a fost presedintele executiv al IICCMER, iar acum candideaza, din partea PNL, pentru un loc in Parlamentul European. O poveste nu in sens de story, ci de basm. Deci de fictiune, de nascocire. Aflam ca dl Dinu Zamfirescu nu a avut acces la lista, desi este presedintele Consiliului Stiintific, numit tot de premierul-plagiator Victor Ponta. Inteleg ca nici dl Marius Oprea, sef de departament, nu este foarte lamurit si se indoieste ca ar exista 35 de indivizi precum aceia “vanati” de dl Muraru cu ajutorul “neprecupetit” al d-lui Tiberiu Nitu (mult mai putin entuziast in 2010 in cazul real al tortionarului Enoiu). Impostura? Facatura? Incompetenta? Farsa? Din pacate, nu m-am inselat cand am spus ca anticomunismul uselist, o contradictie in termeni, un oximoron, miroase cale de-o posta a stahanovism politic. Ca unii au fost dispusi sa-l crediteze, este, cum se spune, problema lor, nu a mea.

http://www.evz.ro/stahanovism-politic-si-anticomunism-uselist-1058423.html

Ar rezulta ca nici membrii acelui organism menit sa coordoneze activitatile stiintifice ale institutului nu sunt la curent ci enigmaticul continut al listei. Oare ce au de spus istoricii Zoe Petre si Adrian Cioroianu, membri ai Consiliului Stiintific? Cei din strainatate nu sunt acolo, dar ce au de spus cei din tara? Jenant, teribil de jenant. Situatia este paradoxala, chiar consternanta, si nu poti sa nu te intrebi cum a fost de fapt condusa institutia in acesti ultimi doi ani? S-a facut stiinta sau propaganda? Cum si de unde a aparut numarul magic “35″? A indus dl Muraru in eroare opinia publica? Daca nu, sa probeze existenta acelor 35 de nume de tortionari aflati in libertate. Daca da, sa recunoasca, el si cei care l-au girat, ca s-a comis o frauda morala si stiintifica. Poate ca dl Ponta va trimite Corpul de Control sa vada despre ce este vorba…

http://m.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/unde-au-disparut-cei-35-de-tortionari–331626

Cum sa nu fii de acord cu istoricul Dumitru Lacatusu atunci cand intervine intr-una din discutiie de pa Facebook si precizeaza:

“Marius Oprea si Dinu Zamfirescu erau la IICCMER si in 2013. Din cate stiu, nu au iesit public sa spuna ca e o farsa mediatica. Au fost dezvaluiti 4 tortionari, doar pentru ca atat a apucat Muraru sa fure din dosarele celor care lucrau acolo. Dosarul lui Ficior era gata din timpul mandatului lui Tismaneanu-Stanomir. Groapa comuna de la Periprava a fost descoperita din 2008. Tot atunci au fost fotografiate si cele 100 de acte de deces. La cel cu Visinescu se lucra de ceva timp. Motivul pentru care acesta a fost dezvaluit primul a fost notorietatea personajului. S-a mizat pe sensibilitatea publicului. Toate informatiile era deja adunate. Iuliu Sebestyen a fost luat din ‘Dictionarul ofiterilor de penitenciare’. Cormos a aparut in sesizarea Institutului din 2008, cea cu 205 ofiteri, care in timpul lui Muraru a disparut de pe site-ul IICCMER. Meritul dlui Muraru este ca a stiut sa vanda o gogoasa goala, care nici macar nu-i apartinea. Asta arata ca are stofa de politician, ca pupil al lui Fenechiu.”

Cateva elemente ce tin biografia IICCMER sunt utile in acest context. Celebra lista a fost intocmita de angajati in mai 2007. Tot atunci IICCR (Marius Oprea/Stejarel Olaru) a facut o conferinta de presa in care anunta depunerea unei sesizari penale impotriva a 210 comandanti si loctiitori de penitenciar din perioada comunista. Totul era grabit si prea putin structurat, apareau acolo, inteleg, si comandanti din anii ’80. Era o miscare de imagine, inca de pe atunci. Duumvirii nu s-au sinchisit sa vada care ar fi putut fi acuzat de ceva si care nu, au dat Parchetului un mare TABEL … rezultatele se cunosc, adica nule. Doreau doar sa arate lumii, la un an de la infiintare, ca IICCR face treaba. Citez din arhiva institutiei: „Cei 210 de foşti comandanţi vor fi cercetaţi penal de Parchetul Militar sub aspectul savârşirii infracţiunii de genocid.”Observ ca apare acuzatia de „genocid”, inca din 2007, in absenta oricarei legi care sa sustina o asemenea actiune judiciara.

Ajuns conducator de facto al IICMER in mai 2012, la propunerea lui Crin Antonescu, de fapt, se pare a lui Relu Fenechiu, Andrei Muraru reia aceasta lista, arc peste timp, intreaba la evidenta populatiei si afla ca mai traiesc vreo 35 dintre ei… Intre acestia, iata, oameni gen Visinescu, bine mersi in viata si care au condus astfel de penitenciare intr-o perioada de maxima represiune comunista. Dl Muraru speculeaza oportunitatea de imagine si lanseaza campania. Este greu de crezut ca dl Muraru era atat de naiv incat sa nu stie ca o astfel de incadrare (genocid) nu are nicio sansa de reusita.

Sigur, totul era cat se poate de circumstantial, pe sistemul daca acesti indivizi au condus penitenciarele X si Y in perioada represiva, ergo sunt criminali. Ceea ce e foarte probabil, dar justitia nu functioneaza cu deductii si marturii luate din literatura concentrationara. In schimb presa avida de senzational a marsat la „tema tortionarilor”. Opinia publica era avida de imagini revoltatoare, de genul „monstrul de langa noi”, sesizati de dl Muraru jurnalistii l-au gasit pe Visinescu pe strada Brezoianu, s-au dus peste el, l-au provocat etc. etc. Aici mai intervine ceva:o alta mutare a lui Andrei Muraru a fost sa aranjeze o forma de exclusivitate cu ziarul „Gandul”. Surse demne de incredere spun ca ceilalti jurnalisti care il sunau primeau direct un mare si iritat refuz, li se spunea ca aceste informatii nu pot fi facute publice pentru ca se lucreaza intens la ele.

Vorbim deci de o institutie publica in care presedintele executiv, subordonat direct premierului Romaniei, facea practic trafic cu informatii (nu stiu ce contracte si contacte a avut cu „Gandul”, dar imi pot imagina ca o ancheta ar gasi lucruri interesante). Logic ar fi fost sa asigure acces intregii prese la aceste asa-zise informatii, cata vreme IICCMER, cel putin formal, nu era mosia exclusiva a domnilor Muraru si Zamfirescu, ci o institutie publica obligata sa ofere informatii oricui le cere – de la presa, la petentii care veneau aproape zilnic pe acolo.

Lista a fost ascunsa, din cate stiu, inclusiv de ochii angajatilor (doar dl Muraru si doi din apropiatii sai colaboratori aveau acces la ea). Era oricum o mutare rizibila, originalul din 2007 exista si ajunsese de fapt la unii jurnalisti care au declansat propriile investigatii. Deci, pe scurt, transparenta, rezultate, eficienta, credibilitate stiintifica si morala: zero. Nimic de adaugat, decat ca nu-l invidiez pe dl Radu Preda, noul presedinte executiv, autor al unor excelente lucrari despre comunism, pentru ce mostenire are de administrat…

Despre echipa Zamfirescu-Muraru si grava criza din IICCMER:

http://tismaneanu.wordpress.com/2012/07/30/impotriva-calomniilor-denigrarilor-si-mistificarilor-comunicatul-fostei-conduceri-a-iiccmer/

http://tismaneanu.wordpress.com/2013/03/27/degringolada-iiccmer-dl-andrei-muraru-recurge-la-inventii-si-calomnii/

https://www.contributors.ro/cultura/betia-puterii-si-stiinta-destinul-iiccmer/

https://www.contributors.ro/politica-doctrine/pseudo-justitiarul-ponta-cazul-visinescu-si-decomunizarea/

https://www.contributors.ro/fara-categorie/iiccmer-si-politica-de-partid-a-memoriei-memoria-noastra-utilizare-buna-vs-utilizare-rea/

https://www.contributors.ro/cultura/cum-poate-fi-distrusa-o-institutie-despre-iiccmer-la-ceasul-muraru-zamfirescu/

http://epochtimes-romania.com/news/iiccmer-acuzat-de-tentativa-de-deturnare-a-adevarului-despre-crimele-comunismului–204957

Update (12 aprilie 2014): Una din atributiile IICCMER tine de analiza surselor ideologice ale dictaturii comuniste. Regimul totalitar care a stat la putere in Romania intre 6 martie 1945 si 22 decembrie 1989 a fost unul de tip sovietic. Daca nu intelegem acest lucru, ne ratacim intr-un labirint de alibiuri, mituri si mistificari. Sigur, intre 6 martie 1945 si 30 decembrie 1947 comunistii nu au putut sa instituie teroarea, la nivel national, care avea sa urmeze, dar au pregatit-o sistematic, metodic, diabolic. Dupa Declaratia din aprilie 1964, PMR a obtinut o relativa autonomie in raport cu Kremlinul, dar a ramas pana la capat fidel stalinismului national. De-sovietizarea a fost de fapt argumentul PMR/PCR pentru a evita de-stalinizarea. Nu spun ca n-a existat de-sovietizare (de-rusificare), spun doar ca finalitatea nu era una reformatoare. Ar fi putut sa fie, dar n-a fost. Iugoslavizarea nu s-a intamplat in Romania unde dogmele leniniste au ramas intacte.

Unul dintre istoricii cei mai profunzi, subtili si informati ai leninismului este Alain Besançon. Contributiile sale apartin celei mai rodnice si durabile traditii a sovietologiei. alaturi de scrierile unor Seweryn Bialer, Archie Brown, Zbigniew Brzezinski, Abraham Brumberg (vreme de decenii editorul si sufletul revistei „Problems of Communism”), Hélène Carrère d’Encausse, Stephen Cohen (cu ale sale iluzii, dar si cu biografia lui Buharin), Robert Conquest, Robert V. Daniels, Herbert G. Ellison, Merle Fainsod (unul dintre fondatorii Centrului de Cercetari Ruse la Universitatea Harvard), Mikhail Heller, Ghita Ionescu, Ken Jowitt, Leo Labedz (ani de zile editorul exceptionalei reviste „Survey”), Wolfgang Leonhard, Moshe Lewin, Martin Malia, Alfred Mayer, Norman Naimark, Aleksandr Nekrich, Richard Pipes, Peter Reddaway, Henry Roberts (fondatorul Institutlui de Studii Comuniste de la Universitatea Columbia, autorul unei carti clasice despre Romania), Alvin Z. Rubinstein (mentorul meu la University of Pennsylvania), Leonard Shapiro, Robert Service, Boris Souvarine, Robert C. Tucker, Adam Ulam, Bertam Wolfe. Apoi, generatia de mijloc, George Breslauer, Timothy Colton, Karen Dawisha, Bruce Parrott, Stephen Sestanovich, Angela Stent, Viktor Zaslavsky. Despre „scoala revizionista”, cu alt prilej. Unii si-au reconsiderat pozitiile din anii 70 si 80 (intre acestia, J. Arch Getty, chiar Sheila Fitzpatrick), altii mai putin.

Din generatia mai tanara, i-as aminti pe Anne Applebaum, Leon Aron, Jörg Baberowski, David Brandenberger, Michael David-Fox, Orlando Figes, Igal Halfin, Stephen Hanson, Jochen Hellbeck, Stephen Kotkin, Jan Plamper, James Ryan, Simon Sebag Montefiore, Yuri Slezkine, Timothy Snyder, Françoise Thom, Vladislav Zubok, Amir Weiner, Nicolas Werth. Visez o colectie intitulata „Biblioteca de sovietologie” care sa includa carti ale autorilor amintiti, dar si ale atator altora. Sovietologia a avut cel putin doua functii: sa exploreze natura sovietismului si, in egala masura, sa lupte impotriva tendintelor de a prezenta totalitarismul bolsevic, mai ales dupa moartea lui Stalin, drept un autoritarism relativ benign. Cred ca si-a atins ambele obiective.

Ceea ce as numi noua kremlinologie, mostenind traditia celei care a trait clipele ei de glorie in tulburii si riscantii ani ai Razboiului Rece, trebuie (in sensul de urgenta strategica si morala) sa se ocupe cu analiza „democratiei administrate” care este putinismul, deci o pseudo-democratie, si sa convinga fortele de decizie si de autoritate simbolica din Vest ca nu este vorba doar de personalism si de autoritarism benign.

Cum poti intelege in adancime universul mental al unui Vladimir Putin fara a citi, sa spunem, „The Soviet Political Mind” de Robert C. Tucker? Cum poti intelege efortul sau de a resuscita mitocratia sovietica fara a citi cartile unor Besançon, Conquest, Malia, Pipes si Ulam? Cum poti intelege declinul bolsevismului fara a-i citi pe Jowitt, Kotkin si Reddaway? Am incercat, impreuna cu colegii mei, sa sustinem racordarea cercetarii din Romania la aceasta linie intelectuala. Din nefericire, efortul nostru a fost rapid abandonat dupa ce premierul Ponta a decis numiea echipei DZ-AM in fruntea IICCMER. Am vrut sa fim sincroni, ni s-a raspuns: „Sunteti inutili”. In spatele deciziei sale au stat deopotriva marunte interese politice si o imensa, vasta ignoranta.

Recomand aici cartea lui Alain Besançon despre utopia incarnata aparuta zilele acestea la Editura Humanitas. Mi se par cat se poate de graitoare cuvintele lui Gabriel Liiceanu:

„Stafia care, în imaginarul politic al lui Marx, bântuia Europa n-a avut parte niciodată de un corp care s-o preceadă. Ea a fost şi a rămas o stafie chiar şi după ce a fost proclamată întruparea ei. Ce s-a întâmplat însă cu oamenii care au fost puşi să trăiască într-o economie ireală şi irealizabilă şi care au experimentat pe pielea lor încarcerarea într-o utopie? Cum poţi angaja popoare întregi, pornind de la o fantasmă politico-economică, în construirea planificată a neantului? Nici un autor nu a descris, într-o manieră mai concisă şi mai limpede ca Alain Besançon, o realitate care, încălcând toate legile economiei, s-a declarat a fi economia însăşi, «socialismul real». Cartea lui Alain Besançon răspunde aşadar la întrebarea «cum e cu putinţă ceva care nu e cu putinţă?». Ea e anatomia unei societăţi care nu poate genera nimic pentru indivizii care o alcătuiesc, ci doar pentru economia de război menită să apere partidul care deţine puterea. Şi care, paradoxal, trăieşte pe spezele societăţii pe care îşi propune s-o distrugă («capitalismul»). Un ţel care, odată atins, ar reprezenta şi propriul ei sfârşit. O carte obligatorie pentru noile generaţii cărora le place să viseze în anticamera unui coşmar pe care părinţii lor l-au trăit.

http://www.humanitas.ro/humanitas/anatomia-unei-stafii

Despre actualitatea traditiei sovietologice:

http://www.washingtonpost.com/opinions/why-america-doesnt-understand-putin/2014/03/14/81bc1cd6-a9f4-11e3-b61e-8051b8b52d06_story.html

https://www.contributors.ro/cultura/un-mare-sovietolog-lectia-lui-adam-ulam-1922-2000/

http://www.revista22.ro/robert-c-tucker-mentor-model-prieten-in-memoriam-8698.html

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Eu nu inteleg cum a putut fi „ascunsa” aceasta lista:
    – dupa cum bine spuneati, lista celor 210 era deja publica, si este relativ la indemana oricui sa afle daca o anumita persoana mai este sau nu in viata;
    – nu cred ca informatia privind decesul celorlalti 175 (sau in fine, a celor ramasi pe lista din 2007 dupa o eventuala „epurare” pe alte considerente) putea ajunge strict la domnii Muraru si Zamfirescu. Afirm acest lucru intrucat cunosc birocratia institutiilor statului, si nu cred ca IICCMER face exceptie.

    P.S. Daca imi trimiteti lista completa cu cei 210 am banuiala ca v-as putea spune exact cati mai traiesc (si eventual la ce adresa), si asta fara a-mi deplasa pretioasa fiinta din fotoliul preferat. ;)

    • Domnule iosiP, pareti foarte sigur ca stiti cum functioneaza presa si institutiile statului :) Domnul Tismaneanu amintea doar ca lista a fost anuntata public in 2007 si ca institutul a inaintat-o catre Parchetul Militar. Corect. Dar ati vazut dvs undeva cele 210 nume publicate? Eu, nu! Presa a preluat informatia si a fost „fericita” ca institutiile statului „functioneaza”. Repet, informatia despre existenta listei si nu lista in integralitatea ei a ajuns la public… Peste ani, Andrei Muraru a reluat povestea pe acorduri similare si dupa o dare de seama sumara cu Evidenta Populatiei, a ramas cu doar 35 de posibili „candidati” la titlul de „tortionar”. Pe ce se baza Muraru in aceasta faza incipienta a campaniei sale de imagine? Pe simplul fapt ca anumiti oameni mai sunt in viata (sic). Nu era insa suficient, trebuia deci sa vii si cu altceva pe piata, cu crima, cu smoking gun-ul. El a zis 35, dar probabil ca 3, 4 sau 5 condusesera penitenciare in anii maximei represiuni. Deci abia cativa ar fi putut, teoretic, sa corespunda portretului-robot al tortionarului. In rest, a explicat foarte bine autorul: domnul Muraru s-a grabit sa repete eroarea (eu cred ca una constienta) din 2007 a incadrarii pe „genocid”, o aberatie pentru oricine stie cat de cat drept si conventiile care reglementeaza cestiunea.

      Nu cred ca e la indemana oricui sa afle astfel de informatii relevante despre un oarecare „Ion Popescu” (dau un exemplu). Daca nu stiti anul nasterii, nu stiti initiala tatalui, daca nu stiti nici macar unde a avut ultimul domiciliu, cred ca nu faceti decat sa cautati acul in carul cu fan. Nu mai zic de diferenta de timp de reactie intre o cerere facuta de un simplu cetatean catre Evidenta Populatiei si una facuta de ditamai institutia statului. Deci va hazardati teribil!

      Ia vedeti apoi ce zic aici Marius Oprea si Zamfirescu: http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/documentar/unde-au-disparut-cei-35-de-tortionari–331626

      Citez din Oprea: „Nu mai există 35 de torționari. Andrei Muraru s-a grăbit cu această cifră. Proiectul a fost lucrat sub zodia secretului”. Ce ziceti acum: e sau nu e? :) Ca Oprea si Zamfirescu erau la curent cu miscarea de imagine a lui Muraru e evident. Ca acum pozeaza in fecioare, iarasi e evident. Deci stiti cum functioneaza institutiile statului? Nu prea cred…

      Si inca ceva despre presa din Romania, acea parte aparent interesata de subiect… cati jurnalisti „de investigatii” credeti ca se apuca sa citeasca aceste instrumente de lucru esentiale: http://www.polirom.ro/catalog/carte/dictionarul-ofiterilor-si-angajatilor-civili-ai-directiei-generale-a-penitenciarelor-volumul-i:-aparatul-central-1948-1989-3475/ ? Si cati prefera sa dea telefoane sa li se puna pe tava o sinteza? Haideti ca ati ghicit… in aceste dictionare, pe care eu le-am rasfoit, pe alocuri atent, sunt informatii despre oameni care apar pe celebrele liste. Dvs ati stat in fotoliu cu ele in brate? Nu stiu, dar va zic ca presa n-a facut-o. Jurnalistii nu citesc peste o mie de pagini din 2 astfel de volume ca sa faca o poveste de maxim o pagina de ziar. Prefera sa-l sune pe acuzat sau acuzator si sa stoarca de la dansii senzationalul… este exact ce stia si Muraru si s-a jucat teribil cu aceste slabiciuni multiple… deci sa fim iubiti, nu mai exista tortionari (juridic vorbind), ci doar murari… din pacate!

      • Domnule Danton, va multumesc pentru clarificari.
        Eu m-am bazat pe cele scrise in articol: „Era oricum o mutare rizibila, originalul din 2007 exista si ajunsese de fapt la unii jurnalisti care au declansat propriile investigatii.”, de unde am inteles ca in 2007 a fost facuta publica lista, si nu doar existenta acesteia.
        Cat despre functionarea institutiilor publice, m-am referit la altceva: nu cred ca directorii unor astfel de institutii redacteaza personal cererile catre Evidenta Populatiei, si nici ca raspunsurile din partea acesteia le parvin „la domiciliu”. Sau altfel spus, sunt convins ca mai exista si altii din IICCMMER care sunt la curent (chiar daca numai partial) cu lista celor 35, si-atunci nu inteleg de ce aceasta lista nu este facuta publica.

        P.S. Cu privire la celalatl subiect, nu a pomenit nimeni de cereri adresate Evidentei Populatiei ;)

  2. he-he. Am sperat sa nu am dreptate, sa ma insel atunci cand spuneam, la cateva zile dupa dezvaluirile despre Visinescu si Ficior, ca nu se va intampla nimic, ca e o farsa.

    1 aug 2013:
    Îndrăznesc o predicție: torționarul Alexandru Vișinescu, cel care a condus penitenciarul în regim de exterminare de la Râmnicu Sărat, cea mai dură închisoare din perioada comunistă, nu va fi judecat și va continua să își ducă viața în confort, cu pensia sa uriașă, până la sârșitul zilelor.
    ….
    Dacă această campanie nu va fi continuată și după ce colegii din USL ai torționarilor, cei care controlează azi IICCMER-ul, vor considera că și-au atins scopul deturnării atenției de la interviul cu Pacepa și scandalurile recente, Alexandru Vișinescu, Ion Ficioru și ceilalți criminali comuniști, vor fi uitați.

    http://inliniedreapta.net/insemnare/dezamorsarea-bombei-pacepa-si-aparenta-vanatoare-de-tortionari/

    Visinescu si Ficior au fost uitati, lista celor 35 se pare ca nu a existat niciodata, IICCMER-ul Muraru-Zamfirescu a castigat popularitate si presa cat cuprinde, altfel, nimic.

    Cum era de asteptat.

    Cu toate astea, cred ca e important sa se vorbeasca si sa se scrie in continuare despre asta.

    • Daca citeati comentariile de pe contributors cand cu evenimentul Visinescu ati fi observat ca majoritatea postarilor a fost in nota pesimista punctand circul creat de Antena 3 Asa ca nu ati fost nici primul si nici ultimul ce a sesizat mascarada mediatica. De aceea este bine sa va feriti pe viitor de sindromul Alina Mungiu.

    • Normal sa se intample asa in anormalitatea de acum. In mod logic procesul tortionarilor ar fi trebuit sa cuprinda nu doar instrumentele, cei din penitenciare si din aparatul de securitate, dar si procurorii si judecatorii si mai ales decidentii politici. O parte din acestia sau urmasii lor directi sunt prezenti in viata politica si administrativa a Romaniei. Daca e sa cautam opozantii masurilor de condamnare a comunismului si aservitilor lui, atunci ne lovim de cei mai de sus descrisi. Faptul ca sunt de neatins si beneficiaza de salarii si stipendii, sau de pensii mari demonstreaza cat de puternic e inca sistemul.

  3. Trist, foarte trist,
    Eu unul m-am contrat atunci cu unii entuziasti, cind fusese in voga cazul Visinescu, ca acuza de „genocid” este lansata tocmai pentru a-i scapa de lege. Care lege nici nu exista.

  4. Nu am cum sa stiu ce au vazut altii sau ce au citit ei despre tortionari. Dar pentru mine, si sunt destul de bine informat in general, a fost pentru prima data cand au iesit din paginile unor carti precum „Fenomenul Pitesti”, „Gherla”, etc, tortionari adevarati (da, au mai aparut oarecum, ezitant, in „Memorialul durerii”, de exemplu, dar acum lucrurile erau documentate serios de o institutie a statului care are exact aceasta sarcina). Da, au fost doar patru, da, campania s-a stins cu un mare fas. Totusi, si asta spune ceva despre toate guvernele care au fost la putere pana acum, acesti patru tortionari au fost singurii vizibili in timpul vietii. De asemenea, am aflat cate ceva despre cum mai traiesc si, foarte interesant, faptul ca statul roman ii plateste substantial pentru ceea ce au facut. Este un lucru foarte interesant care te face sa intelegi care sunt valorile acestui stat: nu-si condamna tortionarii ci le plateste pensii mult mai mare decat standardul. De asemenea, imaginile cu Visinescu au fost absolut fascinante.

    • Reiese din mesajul Dvs ca si unii oameni bine informati nu sunt intodeauna la curent cu ceea s-a intreprins in acest domeniu. De pilda:

      http://www.iiccr.ro/ro/evenimente/cine_a_fost_gheorghe_enoiu/

      Impreuna cu dl Ioan Stanomir am mers la dl Tiberiu Nitu (era, daca nu ma inseala memoria, in vara anului 2010) cerand deschiderea actiunii penale in cazul fostului tortionar sef al Securitatii, colonelul (r) Gheorghe Enoiu. Dl Nitu ne-a ascultat amabil si nu s-a facut nimic. Nu am mers ca turisti,: eu eram presdintentele CS al IICCMER, dl Stanomir era presedintele executiv. Deci reprezentam o institutie a statului afalata in directa subordine a primului ministru. Cum poate stiti, Enoiu nu a fost stingherit nici macar cu o flaore si a murit linistit, fara framantari constiinta, total impenitent. Niciun om care respecta statul de drept si adevarul istoric nu obiecteaza la demersul identificarii fostilor tortionari si la sesizarea justitiei. Nu aceasta este tema articolului. „Imaginile cu Visinescu au fost absolut fascinante”. Nu neg, am scris pe acest subiect. Nu doar fascinante, ci si revoltatoare, repugnante. Doar ca ele faceau parte dintr-o inscenare mediatica. e acord cu Dvs, este scandalos ca acesti calai se bucura in continuare de pensii opulente oferite de un stat nascut dintr-o revolutie sangeroasa. Imi veti ingadui sa va reamintesc un text mai vechi, dar, iata, inca teribil de actual:

      http://www.contributors.ro/reactie-rapida/palme-pentru-victime-pensiile-securistilor-si-activistilor/

      • Multumesc pentru raspuns. Sunt cu totul de acord cu dumneavoastra, cu mica mentiune ca, traind aici si vazand tot ce se intampla de 25 de ani, am ajuns sa ma bucur si pentru o inscenare mediatica. Eu am aflat despre cei patru tortionari din ziarul „Gandul”, citind acum inteleg ca si pe la antene, televiziunile care au ridicat manipularea la rang de arta, a fost o oarecare miscare in acest sens. Dar la antene eu nu ma uit decat ocazional (de obicei pentru a ma minuna ca exista oameni care pot lua in serios atatea minciuni sfruntate pe minut), daca as auzi acolo ca soarele rasare maine la 6:04 m-as duce imediat pe un site sa verific. Din punctul meu de vedere credibilitatea lor este 0.

  5. domnule prof.! Cu un singur cuvant spunem tot: MASKIROVKA!
    Ca sa nu discutam de crimele comunismului, ca sa nu apara la lumina alde Voiculescu, Ristea, si multi altii s-a inventat chestia TORTIONARILOR. Ca au murit, ca nu mai sunt constienti, ca pensiile sunt practic intangibile nu mai conta, ci urletele pe sticla sa fie.

  6. Câteva explicații ale numărului de iluzionism cu torționari sub cupola circului se pot întrevedea din modul de soluționare a acțiunii lui Andrei Ursu împotriva protecției asigurate torționarului maior al Securității, Marin Pârvulescu.
    Protectorii de serviciu din trecut și prezent: Parchetul General, Tribunalul Militar București, SRI și mulțimea persoanelor interesate de tăcerea securistului torționar. Mulțimea cea din urmă nu exclude gruparea persoanelor implicate din cele trei instituții enumerate (din intersecția lor nu rezultă o mulțime vidă, dimpotrivă)
    Modul strident grosolan în care procurorul de ședință (metamorfozat în avocat al apărării torționarului) și judecătorii Tribunalul Militar București au socotit termenul de prescripție a urmăririi penale… evident neîmplinit, sfidând regulile aritmeticii elementare și legea 27/2012- în vigoare- arată complicitatea acoperitoare și tupeul sfidător al celor plătiți să simuleze aplicarea legii în scopul plasării torționarului deasupra ei.
    Legat de același caz Ursu, torționarul condamnat la 20 de ani pentru instigare la omor – colonelul milițian Tudor Stănică – execută de zece ani pedeapsa… la fără frecvență, cu ajutorul celor la fel de interesați de tăcerea acestuia.

    Dosarul de urmărire informativă al Securității împotriva disidentului Ursu a fost trimis de reformații din SRI în instanța de judecată după circa 10 ani de amăgire procesuală postrevoluționară și după ce l-au coafat, fardat și golit de conținut în părțile esențiale.

    Ce act de justiție mai poate fi administrat și îndeplinit în aceste condiții ale statului de drept de-a curmezișul?
    Protecția postrevoluționară colectivizată nu și-a permis să atingă demnitatea securistului torționar Pârvulescu nici măcar cu o floare frumos mirositoare, preferând să blocheze disprețuitor chiar și începerea cercetării penale care avea toate condițiile să fie doar o floare la ureche formală și lesne de finalizat cu același rezultat nul.

    Ce motive avem să ne imaginăm un alt tratament împotriva altor torționari?
    Mai bine ne întrebăm ce anume îi unește pe toți cei legați de același trecut și poate vom înțelege mai multe decât explicația protejării torționarilor trecutului: originea, cauzele și performanțele aceleiași structuri de rezistență… în prezent și viitor.

  7. Intr-o tara de dalmatieni cu pete cit roata carului, in care din trei patru au fost turnatori, basescu apare imaculat desi este departe de standardele normale.
    -prezenta la post si raport catre organele superioare si credinta celor puternici
    -deputatie pentru fica si mosie pe masura
    -cumparare de casa nationalizata pentru el, intrucit toti invirtitii si-au luat astfel de case
    -afaceri si evaporari de vapoare
    -teatru cu lacrimi de crocodil cind este suspendat si se vrea aparat de pleada de intelectuali si cruciati ai demo-ctratiei in realitate simulatori
    Ce au produs pozitiv acesti semi-torsinari
    Exista un singur politician sau functionar mare de stat sa nu provina din nomenclatura sistemului ?
    Am utiat ca toti au facut rezistenta…

  8. delicioase gugoselele cu iaurt ale lui Negruzzi. pacat ca s doar pentru dregatori nu si pentru muritori. acele de ceas se invirt invers aici. cine sa i pedepseasca pe tortionari ? acesti mascarici (politici) care daca nu sint progeniturile lor atunci cu siguranta sint pacalicii utili (cu minte putina, lipsiti de scrupule, onoare si demnitate). sa nu uitam ca pilonii vechiului regim au fost partidul, justitia si militia (securitatea intra aici – forta de represiune bruta si docila). sa admitem ca partidul s a divizat (nu distrus) in puzderia de acronime de azi. dar ceilalti au disparut ei peste noapte ? averile, pensiile si batrinetile lor nu trebuie protejate ? ca doar de aceea am avut revolutiune !

  9. Teribil şi jenant articol!
    Mustind de ranchiună şi partizanat nemăsurat!
    De unde siguranţa că aceste sinistre figuri au fost lăsate în pace?
    Vă dau informaţii cei din justiţie?
    Au de gând să nu-i pedepsească?
    Acum văd că umblaţi la numere.
    A fost vreun ticălos al regimului comunist de exterminare deranjat când eraţi pontiful acestei instituţii?
    Nu!
    Vulpea când nu ajunge la struguri spune că sunt acri!

    • O mascarada n-ar fi cat de cat reusita daca n-ar exista si unii care sa se lase inselati. Ati citit ce declara domnii Zamfirescu si Oprea? N-ar fi mai onorabil si mai decent sa va abtineti de la insulte? Aveti cea mai vaga idee despre Legea imprescriptibilitatii omorului deosebit de grav? Stiti cine a initiat-o si cand? Stiti care este definitia juridica, pe baza conventiilor internationale, a genocidului? Pe scurt, inainte de a recurge la invective si insinuari, documentati-va. Va asigur ca pe acest forum tonul Dvs nu este binevenit.

    • @joenegut
      Domnule, cred ca trebuie sa te opresti imediat a mai insulta, nu de alta dar nu e prima oara; si pe deasupra o faci si gratuit. Imagineaza-ti cum ar reactiona la ineptiile dvs. cineva care a facut puscarie comunista sub astfel de calai. Vin-o cu argumente si nu cu antenisme de golan de cartier.
      Bonus: Daca-mi spui de unde e chestiunea cu vulpea si strugurii si in ce context a fost spusa ai doi lei de la mine.

    • Domnule Negut, contactul prelungit cu materialele radioactive afecteaza diferite organe!
      Unii cercetatori poarta sorturi cu plumb, pentru a nu-si distruge capacitatea procreativa. In cazul dumneavoastra nu mai este cazul (deh, varsta, maica!) dar poate o tichie cu plumb n-ar strica, sa mai salveze ce mai poate fi salvat!
      N.B. V-as fi recomandat una de margaritar, doar ca nu stiu in ce masura imbunatateste simptomele sindromului Tourette.

  10. Buna seara !

    1) re. Visinescu Tocmai ma uitam peste unul din dosarele lui Gheorghe Placinteanu (ala cu Lica si ciorapii) si ce-mi vad ochisorii ? EL suferea de o forma usoara de TBC. Sigur cu stresul anchetei si condamnarii asta s-a agravat. A ajuns la Ramnicu-Sarat , unde comandant era, atunci , Visinescu. In 1961 boala s-a agravat rapid (sigur, si datorita conditiilor de detentie). Medicul inchisorii l-a examinat si a cerut (recomandat) sa fie dus la spital la Buc , pt. ca la inchisoarea R.Sarat nu avea conditii de ingrijire (desi, din ce vad ca a prescris medicul respectiv , s-a dat medicatia obisnuita pt. acele timpuri). Ei, si Visinescu a refuzat categoric .Sigur, Draghici daduse niscaiva „indicatii pretioase” probabil, dar documentul de refuz e scris si semnat de manutza lui Visinescu. Placinteanu a sucombat la cateva zile dupa asta. Chestia a fost atinsa de comisia lui Raduica in ’68 , dar numai tangential cu re. la Visinescu pt. ca ei erau dupa pestele cel mare atunci (Draghici). Cred ca se poate echivala cu complicitate la omor deosebit de grav , se intra pe imprescribilitate si nu mai e nevoie de cautat martori (ma refer strict la Visinescu). Ma mir ca toti din media care au facut tambalau in toamna cu Visinescu nu au amintit (poate nu stiau , sau nu li s-a spus) de acest aspect f. concret din activitatea lui V. la Ramnicu-Sarat. Sau, cum scria cineva mai sus, jurnalistii prefera scene de soc in loc sa umble la documente .

    2) O nedumerire . Scrieti Dvs. : ” Poate ca dl Ponta va trimite Corpul de Control sa vada despre ce este vorba…” Corpul de Control al Primului Ministru , diun cate stiu, se ocupa de deturnari de fonduri, decontari fictive sau nejustificate , facturari umflate, etc. – ma rog, chestii financiare. Dvs. discutati pertinenta unor activitati , sau daca vreti validitatea sau valoarea lor stiintifica – parca nu are treaba cu CC-PM. Oricum , cred ca stit ca CC face periodic verificari de rutina si va trece si pe la IICCMEDR. Dar aveti si optiunea de a sesiza Dvs. respectivul CC daca credeti ca e ceva de competenta lor – puteti fi convins ca vor trata sesizarea Dvs. cu seriozitate . Cind e vorba de bani , afinitatile politice nu se iau in considerare :lol:

  11. Domnule Tismaneanu, tot timpul vorbiti despre ura, frustrari, resentimente, insulte, jigniri,insinuari…dar hai sa examinam limbajul dvs de mai sus:

    Motto: “CU IAURT, CU GOGOSELE,/TE FACUSI VOMIC, MISELE!” –Costache Negruzzi, “Istoria unei plăcinte”

    Lista lui Andrei Muraru va DAINUIi ca unul din misterele istoriei recente a Romaniei. Lansata ca o BOMBA JURNALISTICA, cu SURLE SI TOBE, lista pare sa fi fost mai degraba un EXERCITIU DE PR al celui care, pana recent, a fost presedintele executiv al IICCMER, iar acum candideaza, din partea PNL, pentru un loc in Parlamentul European. O poveste nu in sens de story, ci de BASM. Deci de FICTIUNE, de NASCOCIRE. Aflam ca dl Dinu Zamfirescu nu a avut acces la lista, desi este presedintele Consiliului Stiintific, numit tot de premierul-plagiator Victor Ponta. Inteleg ca nici dl Marius Oprea, sef de departament, nu este foarte lamurit si se indoieste ca ar exista 35 de indivizi precum aceia “vanati” de dl Muraru cu ajutorul “neprecupetit” al d-lui Tiberiu Nitu (mult mai putin entuziast in 2010 in cazul real al tortionarului Enoiu). Impostura? FACATURA? INCOMPETENTA? FARSA? Din pacate, NU M-AM INSELAT cand am spus ca anticomunismul uselist, o contradictie in termeni, un oximoron, MIROASE cale de-o posta a STAHANOVISM politic. CA UNII AU FOST DISPUSI SA-L CREDITEZE, este, cum se spune, problema lor, nu a mea.

    http://www.evz.ro/stahanovism-politic-si-anticomunism-uselist-1058423.html

    Ar rezulta ca nici membrii acelui organism menit sa coordoneze activitatile stiintifice ale institutului nu sunt la curent ci enigmaticul continut al listei. Oare ce au de spus istoricii Zoe Petre si Adrian Cioroianu, membri ai Consiliului Stiintific? Cei din strainatate nu sunt acolo, dar ce au de spus cei din tara? JENANT, TERIBIL DE JENANT. Situatia este paradoxala, chiar consternanta, si nu poti sa nu te intrebi cum a fost de fapt condusa institutia in acesti ultimi doi ani? S-A FACUT STIINTA sau PROPAGANDA? Cum si de unde a aparut numarul magic “35″? A INDUS dl Muraru in EROARE opinia publica? Daca nu, sa probeze existenta acelor 35 de nume de tortionari aflati in libertate. Daca da, sa recunoasca, el si cei care l-au girat, ca s-a comis o FRAUDA MORALA SAU STIINTIFICA. Poate ca dl Ponta va trimite Corpul de Control sa vada despre ce este vorba…

    VA ROG FRUMOS PROFESORUL TISMANEANU INCETATI CU LECTIILE DESPRE CIVILIZATIE SI DESPRE „TONUL FORUMULUI ACESTA” ATAT TIMP CAT E CLAR CA NICI DVS. NU RESPECTATI REGULILE. VA MULTUMESC!

    • In primul rand, daca se poate, v-as ruga sa renuntati la scrierea cu litere de tipar (litere mari). Nu de alta, dar intr-un mesaj pe internet (ori intr-o scrisoare dactilografiata) ele au valoare exclamativa, sunt stridente, tipa. In al doilea rand, am dat link la articolul din „Romania Libera”. Acolo puteti gasi datele legate de domnii Zamfirescu si Oprea. In al treilea rand, a spune ca anticomunismul uselist (presedintele de onoare al PSD se numeste Ion Iliescu) este un oximoron, este constatarea unui fapt verificabil, nu o insulta. Intrebarea privind natura arbitrara a numarului „35” este, cred, impartasita si de domnii Zamfirescu si Oprea. Puteau fi 13 sau 76 sau 95 sau 195, cata vreme lista ramane ascunsa sub sapte peceti din ratiuni insondabile si impenetrabile. „Premierul-plagiator” nu e o injurie, ci pozitia Senatului Universitatii din Bucuresti, a sute, daca nu mii de intelectuali din Romania si din strainatate. In incheiere, v-as ramane indatorat daca nu ati mai interveni cu somatii. Sunt realmente nepotrivite, ca sa ma exprim eufemistic :)

  12. Va multumesc pentru raspuns! Dar ati ocolit sa adresati termeni specifice folosite in articolul dvs.: Cu iaurt, cu gugoşele,/Te făcuşi vornic, mişele!; dăinui; bomba jurnalistica, cu surle si tobe, un exercitiu de PR; basm; fictiune; nascocire; Impostura? Facatura? Incompetenta? Farsa?; miroase cale de-o posta a stahanovism politic; Jenant, teribil de jenant; S-a facut stiinta sau propaganda? A indus dl Muraru in eroare opinia publica? s-a comis o frauda morala si stiintifica.

    Cum sa calificam termeni de genul acesta, Profesorul Tismaneanu?

    • Observati ca intreb, deci las deschisa discutia. Dvs ce credeti? In loc sa va ocupati de stilistica textului meu, poate reveniti la tema articolului, la informatiile din „Romania Libera”. Daca nu aparea acel articol, nu cred ca l-as fi scris pe al meu. De altfel, are ca tag, intre altele, „reactie rapida”. In aceasta cheie v-as sugera sa cititi textul. Motto-ul: este un citat clasic din literatura romana. Daca se aplica, decid ciitorii. Eu zic ca da :) Veti nota ca este de fapt o aluzie la afirmatia, citata in text, a unuia dintre istoricii pe care ii respect in mod deosebit pentru integritatea lor siiintifica, dl Dumitru Lacatusu. Am si eu o intrebare: ce ste pejoarativ in verbul „a dainui”. Poate ma insel, dar pentru mine trimite la persistenta, durabilitate etc A dainui, adica, in acest caz, a ramane.

      Recomandare:

      http://www.contributors.ro/editorial/cine-a-fost-alexandru-visinescu/

      Pentru destindere, o amintire din facultate. Tocmai fusese interzis apelativul „domnule/doamna”. La festivitatea de decernare a titlul de Doctor Honoris Causa marelui psiholog Jean Piaget, profesorul de socialism stiintific Vasile Nichita, decan al Facultatii de Filosofie, nestiind cum sa se adreseze ilustrului laureat, i-a dat cuvantul spunand: „Aveti cuvantul, Savantul Piaget!” :)

      • Tocmai fusese interzis apelativul “domnule/doamna”. La festivitatea de decernare a titlul de Doctor Honoris Causa marelui psiholog Jean Piaget, profesorul de socialism stiintific Vasile Nichita, decan al Facultatii de Filosofie, nestiind cum sa se adreseze ilustrului laureat, i-a dat cuvantul spunand: “Aveti cuvantul, Savantul Piaget!

        Phew! Bine că nu i s-a adresat la genul „Aveți cuvântul, Cetățene Piaget!”, ca pe vremea Marii Terori… :-)

  13. Dle Tismaneanu,
    Din pacate asa este – ICCMER este acum ca si ICR o institutie discreditata. Nu atat inlocuirile echipelor de conducere in sine sunt problema, ci faptul ca cei care au urmat au distrus aceste institutii – A.Marga urmat de o nulitate acum si Dl Oprea sau Dl Muraru in cazul ICCMER. Este tragic ca in 20 de ani post comunism nimeni din cei vinovati pt crime nu a fost deferit justitiei – de ce? In cazul actualilor guvernanti si a FSN/PSD o explicatie o gasim poate in insasi formatiunea politica continuatoare a PCR, condusa de Iliescu. Dar in cazul guvernarii PDL, CDR care este explicatia? – a fost condamnarea comunismului de catre Dl Basescu formala si ipocrita asa cum este acuzat de o majoritate a opiniilor?
    Si intr-o nota relationata – poate nu direct dar cu siguranta cu implicatii clare pt discutia larga despre libertate si guvern – astazi P. Gruenwald si L.Poitras au primit prestigiosul Polk Award aici in NYC pt munca lor in expunerea abuzurilor guvernelor US si UK in urmarirea cetatenilor, toate bazate pe cazul Snowden. Some of the most respected names in journalism have won Polk Awards, including Edward R. Murrow, Christiane Amanpour, Carl Bernstein, David Halberstam, Gay Talese, Fred Friendly, I.F. Stone, Morley Safer, Joseph Lelyveld, Anthony Lukas and Walter Cronkite.
    Este interesant ca in Ro acest caz si implicatiile acestuia nu au fost discutate aproape deloc, Contributors included. Lasam la o parte afirmatii naive ale Dlui Liiceanu pe marginea cazului – domnia sa evident are o experienta limitata in a ingelege problematica americana asupra problemei. Dar nicaieri pe Contributors nu am vazut o analiza serioasa si pertinenta. Este bine de stiut poate pt cei din Ro si de aici ca jurnalismul de calitate are urmari aici in US. Asta asigura dealtfel un diaog necesar pt functionarea democratica si pentru un check necesar adupra guvernului oriunde s-ar afla el.
    Cu consideratie,

    • As preciza ca nu dl Marius Oprea este presedintele Consiliului Stiintific al IICCMER, ci „seniorul liberal” Dinu Zamfirescu. In rest, aveti dreptate; au fost anihilate, de fapt, doua institutii preluate „la cheie”, performante dupa standarde internationale. Incompetenta? Rea vointa? Ambele? In cazul IICCMER, ma intristeaza mai cu seama disparitia programului de sustinere a unor importante traduceri, de sustinere a publicatiilor originale si extinctia exceptionalei reviste „History of Communism in Europe”. Orgolii meschine si partizanate brutale au dus la demisii in serie. O excelenta echipa de cercetare a fost, practic, distrusa. Cea mai grava carenta a conducerii Muraru-Zamfirescu a fost, cred, absenta colegialitatii, a increderii si a spiritului de echipa.

      Despre Glenn Greenwald si modul cum percepe el lumea:

      http://www.newrepublic.com/article/116253/edward-snowden-glenn-greenwald-julian-assange-what-they-believe

      Nu neg importanta premiului. Dar, cum stiti, premiul Nobel pentru Literatura l-au luat si Albert Camus si Dario Fo…

      • @ V.Tismaneanu

        Este o tragedie a Romaniei incapacitatea acesteia de a construi instutii. Da, au fost distruse, si elementul uman de care vorbiti in cazul ICCMER est foarte trist. ICR era pe drumul de a deveni o institutie similiara cu cele internationale. Era pe drum – inca nu era acolo. Cunosc situatia destul de bine si nu trebuie sa idealizam realitatea. Acum ambele sunt praf – spune multe, daca mai era nevoie despre dezastrul USL.

        Articolul din New Republic – il stiam. L-am recitit acum si am ramas cu aceleasi very mixed feelings ca si la prima citire. Este indeajuns de tendentios (resentimentar daca vreti) incat nu este credibil. Daca l-ati dat ca un ex pentru o analiza asupra lui Greenwal, Snowden – sorry, nu este. Exista analize mai bune.

        Polk Awards: re-confirma si legitimizeaza fara discutie contributia premiatilor la jurnalism si public discourse. Indiferent ca ne plac sau nu pozitiile celor premiati aceste premii sunt o confirmare asupra importantei cazului Snowden si abuzurilor NSA. E bine sa se stie acest lucru in Ro unde firavele comentarii asupra cazului au fost naive.

        Camus & Premiul Nobel – ce vreti sa spuneti cu asta? Ca Premiul Nobel s-a decedibilizat pt ca un Albert Camus sau un Marques au anumite vederi de stanga? Sper ca vedeti the fallacy of this argument da? – atat Camus cat si Marques raman unii dintre cei mai mari scriitori din istorie. Period. La fel cum spre ex contributiile unui N.Mandela la istoria umana nu pot fi diminuate de atitudinea favorabila spre un Guevara sau catre anumite idei de stanga. A ignora aceste fapte inseamna sa fii tributar unei ideologii dincolo de orice.

        In continuare nu avem o analiza pertinenta asupra cazului Snowden si a implicatiilor acestuia. Intr-o tara care are propria istorie a supravegherii lipsa unor analize, comentarii serioase pe acest subiect spune multe despre provincialismul in care inca se zbate gandirea romaneasca.

        best regards

        • Sunt un camusian convins, deci nu voiam decat sa spun ca intre Camus si Fo exista o distanta mare, cel putin din al meu pdv, ca valoare spirituala si morala. Deci ca Premiul Nobel, ca orice premiu, poate fi dat si unor personalitati mai putin proeminente ori credibile (etic, estetic etc). Puteam la fel de bine sa spun Harold Pinter :)

          O discutie serioasa pe tema libertate si securitate este, sunt de acord, binevenita.

          Va doresc un weekend placut!

    • @Leon Bley
      De ce spuneti ca ICR-ul nu a fost o institutie comparabila cu cele similare internationale? Eu o dau mereu de exemplu exact pentru a fi fost o institutie de nivel european asa ca ma intereseaza o parere documentata despre acest subiect. Sper, adica, sa aveti o opinie documentata (desi discursul dumneavoastra imi trezeste un oarecare scepticism, fie si numai pentru faptul ca scrieti „public discourse” in loc de „discurs public” si altele similare si la fel de gratuite :-)). Cum deplangeti lipsa analizelor serioase din spatiul public romanesc pe diverse teme, este o ocazie excelenta sa ne oferiti ceea ce dumneavoastra considerati o analiza serioasa pe un subiect pe care il cunoasteti „destul de bine” (suficient, oricum, incat sa va pronuntati asupra lui).

  14. Am vazut un documentar tv acum cativa ani. Acolo se spunea ca in ’90, in Romania, existau 4.000.000. de turnatori(deci, oameni cu angajament semnat) si 115.000 cadre de Securitate. E interesan de vazut cati insi erau pe la Partid, cu ceva functii remunerate, pe la Militie, U.T.C., etc. Dupa un calcul simplu, daca scadem, dintr-o populatie de 22 de milioane, copiii, pauperii din zonele rurale sau urbane, reiese ca la oras ne calcam in picioare in a ne turna unii pe altii! O performanta pe care George Orwell n-ar fi prevazut-o.
    In autobuze, pe strada sau pe terase, aceleasi discutii-despre justitie. „Ceva nu merge”, se spune peste tot. Ideea e ca au cam lipsit modelele-pana ati plecat din tara, nici Dvs n-ati fost deloc activ antisistem. La fel ca multi altii, care acum, in lipsa, articuleaza discursuri anticomuniste mai ceva decat victimele. E simptomatic faptul ca niciodata punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara n-a fost sustinut in Romania de o masa critica de personalitati publice. Fetisizarea acelui discurs al Presedintelui din Parlament, vazut, la vremea aceea, chiar de dl Liiceanu, ca avand o mai mare amplitutine decat legea lustratiei din Cehia, mi s-a parut o evidenta a escamotarii adevaratelor resurse ale raului sistemic de la noi.
    Ce importanta mai are ca dl Muraru a identificat 35 de calai centenari, iar Dvs 4? Niciuna! Apropos-anul acesta Corneliu Coposu ar fi implinit 100 de ani! Mult mai putin decat sperantele atator naivi din tara asta.

  15. Deci până la urmă mămăliga a fâsâit. Totul a parcurs drumul tipic asociat unui proiect românesc neaoș… pornește en fanfare, se fac declarații, se agită spirite în media, după care subit lucrurile se evaporă, se așează liniștea. Urmează recompensa celui care „a inițiat proiectul” în ciuda lipsei finalizarii, concluziilor… când nu ești pasionat de ce faci, când nu ai curaj și mimezi anchete finalul este foarte și se numește eșec. Întâmplător, la vremea dezvăluirilor despre Ficior, Vișinescu and company am urmărit un interviu cu dl. Muraru pe platforma ‘Gândul.live’ (discuția a fost găzduită de dl. Claudiu Pândaru). Am rămas neimpresionat de prestația leader-ului IICCMER: mari probleme de comunicare, greutate de a articula ideile, lipsa contactului vizual cu dl. Pândaru, etc… la urma-urmei, se pare că o carieră politică i se potrivește mai bine. Vorba cântecului…Let’s make lots of money!

  16. Vânătoarea de torționari a fost un spectacolul mediatic organizat, întreținut și amplificat din primăvara anului trecut de fariseii puterii, prin intermediul IICCMER, după consumarea unui eveniment cheie; l-aș denumi declicul mascaradei.
    Rămâne pentru următoarea ocazie cu tema asemănătoare.

    • Nu mi-am propus să par interesant și enigmatic. Am evitat să precizez evenimentul cheie, fiindcă azi nu dispun de timpul necesar să-i detaliez importanța și n-ar fi binevenită menționarea în treacăt (sumar n-ar fi interpretat just). Nu-i vorba de o bombă necunoscută, ci de intepretarea judicioasă a evenimentului: deconspiră planul măreț al fariseilor.

      Cronologia unor etape ale poziționării IICCMER (și ale unor reprezentanți ai puterii) – pornind de la semnificațiile acelui eveniment – demonstrează că vânătoarea de torționari a fost programată să dureze doar un „sezon estival”. Au premeditat din start să închidă prăvălia la sfârșitul „sezonului”, nu înainte de a-și fi etalat (cât mai spectaculos posibil) cacealmaua bunelor intenții.

      • Cred ca ramificatiile acelei serii de declaratii, cu tot arsenalul propagandei useliste mobilizat la maximum, de la „Antene” prin OC la ex-cotidianul, trebuie examinate atent. Intrebarea este: era doar actiunea self-serving a echipei DZ-AM-MO ori era un demers mai larg, menit sa schimbe imaginea USL ca alianta de fapt „socialista”? Mai cu seama ca, asa cum observa „Victor/Victoria”, Crin Antonescu rescrie istoria sub ochii nostri, ca si cum am fi cu totii lobotomizati, mancurtizati :)

        • Mi-ați dat o idee în completarea descrierii planificate. Conștiința resuscitată anul trecut în IICCMER se îmbină ca într-un puzzle cu „demersul mai larg, menit sa schimbe imaginea USL”.
          Crinul e mortal. Mă exasperează capacitatea lui de subestimare a privitorului (văzut de el grav atins de Alzheimer sau dispus să-i întoarcă și celălalt obraz).
          Îl compătimesc cu satisfacție. :)

        • Îmi amintesc frecvent de articolul scris recent de Sever Voinescu, pe Contributors, despre probabila lipsă a alternativei la prezidențiale (în turul doi) adică ne-ar cam rămâne să-l îmbrățișăm electoral pe Antonescu. Am agreat ideea, cu rezerve, interpretând mesajul autorului ca pe o mână întinsă nou-venitului în opoziție, simultan cu un timp de meditație, o invitație stimulatoare să-și definitiveze reacția lucidă de răspuns.
          Acel răspuns adecvat al lui Crin întârzie, se codește, se scufundă și îl înfundă. :)

  17. Cum se face că d-nul Zamfirescu, în calitate de superior al d-nului Muraru, nu a ştiut de această afacere secretă. M. Oprea este şeful unui departament de investigaţii speciale, unde în mod normal aceste investigaţii trebuiau să se desfăşoare. Dar se afirmă că nici acesta nu a fost informat de cercetările aşa-zis secrete ale lui Muraru. Dar până la urmă ce este cu toată această bulibăşeală la o instituţie a statului, unde nu ştie stânga ce face dreapta. Despre investigaţiile speciale ale institutului ce se mai poate oare spune. Acele cercetări efective în teren, care se finalizau cu identificarea mormintelor şi cu recuperarea rămăşiţelor victimelor, cu un impact major asupra opiniei publice, care s-au făcut în numele institutului, din câte cunosc au fost realizate de către un profesor arheolog de la Cluj. In prezent institutul acela este populat de multe persoane total nepregătite şi nepotrivite pentru obiectivele acestuia. Se poate continua doar făcându-se o curăţenie generală. D-nul Muraru este un un oportunist şi un carierist, d-nul Zamfirescu ar trebui să conştientizeze că are totuşi o vârstă ce necesită mai multă odihnă, iar d-nul Oprea nu este altceva decât un profitor şi un demagog în care nimeni nu poate avea încredere. Mai este unul pe acolo, Ţălnaru, care este chiar şi director, acesta fiind un parvenit pe toate planurile, fără studii şi fără legătură cu domeniul, adus şi împământenit de amicii săi politici liberali. O nulitate absolută.

    • Din cate inteleg, stilul (sau absenta de stil) in cazul conducerii Muraru a fost secretomania si utlizarea amenintarilor la adresa expertilor angajati de IICCMER. Faptul ca atatia cercetatori cunoscuti au demisionat spune enorm. Sa amintesc doar cazul Ralucai Grosescu, directoare de departament pana la „restructurarile” organizate de echipa DZ-AM-MO, una dintre cele mai respectate cercetatoare ale justitiei de tranzitie, autoarea unor programe educationale exceptionale in cadrul IICCMER. In momentul de fata, Raluca Grosescu este research fellow la o prestigioasa universitate britanica. Au fost eliminati, prin diverse metode, cei care puteau sa faca adevarata cercetare, au fost aduse persoane care nu au nici in clin, nici in maneca cu investigarea comunismului (din Romania ori de aiurea).

      Se poate spune ca dimensiunea intelectuala a IICCMER s-a evaporat. Putinii cercetatori autentici care au ramas in institut au fost marginalizati. Climatul a fost unul al suspiciunii si al ucazurilor administative, la frontiera cu abuzul. Cunosc cerveyatori care au fost jigniti in ineriorul institutiei de o maniera incalificabila. Accentuez ca nu este vorba aici de optiuni politice, ci de natura insasi a demersului cercetarii stiintifice. Pentru conducerea din perioada 2010-2012, elementul politic a fost irelevant. Toate promovarile si toate calificativele au fost facute in spiritul obiectivitatii stiintifice, cum, de altfel, a admis chiar dl Andrei Muraru intr-un interviu din „Observator Cultural”. Din pacate, dupa numirea lui AM, lucrurile s-au schimbat, adica s-au degradat, dramatic.

      Nu stiu cum au functionat relatiile cu sursele private de finantare, inclusiv Fundatia „Konrad Adenauer”, deci nu ma pronunt.

      • Ma bucur enorm ca ati scris acest articol, domnule profesor. Cineva trebuia sa strige in gura mare ca imparatul e gol si imi pare bine ca sunteti dumneavoastra, desi nu va invidiez, postura in care sunteti in chestiunea ICCMER e destul de ingrata. Poate vor ajuta putin urmatoarele precizari: 1. Lansarea gogoasei mediatice „35 de tortionari” a survenit la foarte putin timp dupa reincalzirea ciorbei devenite clasice a colaborarii lui Traian Basescu cu Securitatea. Practic, la doua luni dupa lansarea cartii lui Marius Oprea, cu surle, trambite si fanioane, in fata casei din Mihaileanu, si dupa ce Victor Ponta si-a insusit public teza cartii intr-o conferinta de presa, a aparut numarul magic cu tortionarii, un exemplu unic de cinism politic, imbecilitate si mizerie umana, toate la pachet. Ideea era sa li se arate romanilor cum se condamna cu adevarat comunismul, nu in Parlament, ci la Parchet…. Mizeria acestei strategii tine de faptul ca si un student la drept intr-o universitate de apartament putea sa spuna ca actiunea nu va duce absolut nicaieri, ca incadrarea juridica e o prostie grandilocventa, de un amatorism strident. Tot circul s-a facut insa in fata victimelor, dandu-li-se iluzia unui gest de dreptate, ca in sfarsit statul roman face un gest pentru ele. Asta mi se pare strigator la cer! Sa te folosesti de subiectul asta doar ca sa iei fata dusmanului, ca sa faci rating si sa dai bine la receptii, la ambasade, e cumplit! O parte dintre victimele lui Visinescu si Ficior traiesc, dar lui Muraru si Oprea nu le pasa de asta, e evident! 2. Despre cum inteleg uslasii sa conduca institutiile bugetare, ne putem face o idee consultand, de pilda, raportul de activitate al ICCMER pe 2012. Nu sunt mentionate nicaieri bugetul, organigrama institutiei, numarul de posturi, numarul de sefi sau executia bugetara. Stim – din declaratii publice – ca institutiei i s-a marit bugetul pe 2012 cu 85%, dar nu stim raportat la ce? Sau la cat? Pentru ICCMER se pare ca s-a terminat criza economica, insa din pacate criza morala a ramas aceeasi…

        • Tinand cont de relatia speciala dintre domnii Zamfirescu, Muraru si Oprea, pe de o parte, si presedintele PNL, co-presedinte si prezumtiv candidat prezidential al USL la ceasul despre care scrieti, ar fi logica deductia ca acesta din urma era si el parte a acestui aranjament propagandistic. Cat priveste ceea ce numiti pozitie ingrata, ma astept ca aparatorii „listei celor 35” sa mizeze pe acest gen de „argumente”. Ati vazut de-acum o interventie aici pe forum in care se vorbea despre „vulpi si struguri” :) Dar sunt prea apropiat prieten cu rude ale celor care au trecut prin infernul de la Ramnicu Sarat, prin alte „insule” al Gulagului roamnesc, am fost eu insumi activ in exilul democratic anticomunist, sunt prea atasat de mostenirea morala a unor Corneliu Coposu, Ioan Barbus, Constantin Ticu Dumitrescu, Vintila Bratianu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, pentru a ramane mut in fata a ceea ce consider un scandal moral. Cate o intepatura dinspre zonele stiute nu ma (mai) stinghereste. As zice chiar ca ma onoreaza :)

    • Despre „revolta si stil” la IICCMER, e bine sa nu uitam: http://www.revista22.ro/scrisoare-deschisa-domnului-andrei-dan-muraru-presedinte-executiv-al-institutului-de-investigare-a-crimelor-comunismului-si-memoria-exilului-romnesc-21302.html

      ABUZ, AUTORITARISM, DISPRET

      A se vedea cine a semnat scrisoarea… Se pare ca absolut toti au demisionat de la IICCMER ca urmare a acestui stil personalizat de conducere. Apelurile lor repetate, publice, nu au primit raspuns nici de la PM, nici din alta parte. Pentru ei, probabil, a fost in mod paradoxal o usurare (exemplul Raluca Grosescu)

      • Cum am scris mai devreme, daca nu aparea articolul din „Romania Libera”, as fi ignorat subiectul. Ceea ce era de spus despre falimentul IICCMER sub conducerea DZ-AM-MO s-a tot spus si chiar nu mai este nimic esential de adaugat. A fost o trambulina pentru unii, o sursa de venit si autoritate pentru altii, o sansa de revansa etc Orice, dar nu investigare stiintifica a dictaturii comuniste, a surselor ei ideologice si a mecanismelor institutionale de aplicare a acestor precepte. Cat priveste analiza si cultivarea memoriei exilului romanesc, passons

        • Eu as zice ca s-a lasat linistea asupra IICCMER; dupa ce au lansat bomba de ceaţă cu tortiobarii, lumea asteapta.
          La fel s-a intimplat si la ICR; dupa inlocuirea dlui Patapievici, a urmat grajdanul Marga si apoi altcineva (alt Viorel?) care a instituit linistea.
          Parca de ponei roz avem noi nevoie?

  18. Ca tot veni vorba de aceste gigacalorii ai liberalismului neliberal de tip PNL precum Muraru, Zamfirescu, Cioroianu sau Oprea, iata ce scoate pe calea bucala acest „faraoane” al revolutiei bunului simt, marele nost’ salvator din ghiarele PSD-ului, aka Antonescu Crin:

    „Oameni mulţi şi oameni cinstiţi îmi reproşează: «Păi nu i-aţi cunoscut când i-aţi adus la putere?» Ba da, ştiam cine sunt, dar nu putem uita cine sunt şi ce au făcut domnul Traian Băsescu şi cu PD-ul în guvernarea lor. Singura noastră şansă, singura noastră speranţă de a schimba, de a pune capăt unui regim abuziv, unui preşedinte abuziv, unor practici abuzive era această alianţă (USL – n.red.). În speranţa că un lider tânăr gândeşte altfel parcursul şi acţiunea acestui partid politic. În speranţa că toţi aceşti oameni învăţaseră câte ceva din ce s-a întâmplat. Am apreciat greşit. Speranţa noastră nu s-a împlinit. Nu-i nimic, dragii mei. Le spun de aici, de la Timişoara: noi i-am adus la putere, noi îi dăm jos de la putere. Eu l-am adus pe Ponta, eu îl dau jos.”

    „Astazi, drumul european al Romaniei e pus in pericol de PSD. Domnul Ponta ne spune clar ca mai are doua piedici in calea sa: justitia si presa libera. Lucrurile sunt simple, Traian Basescu si partidele sale sunt suficient de slabe pentru a nu il opri pe domnul Ponta sa puna mana pe putere, PSD sa fie peste tot. (…) Partidul lor (PSD – n.r.) traieste de pe urma baronilor, partidul nostru (PNL – n.red.) traieste din valori si nu ia voturi cu remorca. Pentru aceste lucruri ne-am batut mereu, iar cand aceste lucruri au fost incalcate, ne-am despartit si de Traian Basescu si de PSD.”
    Sursa: http://www.revista22.ro/crin-antonescu-eu-lam-adus-pe-ponta-la-putere-eu-il-dau-jos-40461.html

    Nu numai ca Basescu e de vina pt. ingrata situatie pe care Crinut al nost’ fu obligat s-o accepte, dar acesta s-a metamorfozat in salvatorul si, de ce nu, in mantuitorul nostru. Lovitura de stat, diatribele la adresa DNA, ANI, CCR, ICCJ sau Martea Neagra si inca multe altele le-a facut numai din cauza tiranului Basescu si groaznicului PDL-Boc si numai cu gandul pur al salvarii noastre. Domnule, eu propun o lege ce obliga sectiile de psihiatrie sa se autosesizeze cand au astfel de pacienti pe strazi.

      • Iar Dancu (directorul IRES- PSD) declara ca romanii se vor mobiliza la vot din cauza atacurilor DNA-ului la baroni. Inclin s-o iau ca pe o alta fumigena aruncata de PSD, dar daca e asa atunci cred ca e mai mult decat amnezie si influenta antenelor. Din pacate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro