joi, martie 28, 2024

Îl mai poate salva războiul/Hamas pe Netanyahu de pierderea funcției de prim ministru?

Știm, teroriștii de la Hamas au atacat iarăși Israelul iar statul Israel are tot dreptul să se apere. Niciun dubiu în această idee fundamentală. Dar mai este un aspect important care trebuie discutat, chiar dacă poate părea secundar în împrejurările actuale. În articolul de ieri am pus în dezbatere doar conflictul în sine, care nu poate avea, din păcate, o soluționare imediată, așa cum arătat, nu și contextul politic intern.

Dacă ne propunem o discuție cu adevărat lucidă și onestă, fără tabuuri, dincolo de clișee și de emoțiile momentului, trebuie înțeles că vremea lui Benjamin Netanyahu a trecut iar Israelul trebuie să privească înainte, spre o nouă eră politică. Acea nouă eră este foarte aproape să înceapă, poate la câteva zile distanță. Dacă nu cumva războiul și atacurile Hamas îl vor scăpa iarăși de schimbarea din funcție…

După ce a eșuat a patra oară după 2019 să formeze o majoritate parlamentară în urma multiplelor repetări ale alegerilor (inclusiv după cele din martie anul acesta, termenul de 28 de zile expirând), premierul în exercițiu de 71 de ani, aflat în fruntea guvernului de 12 ani, trimis în judecată de procurori pentru mită, fraudă și abuz de încredere[1], se vede la un pas de înlocuire.

Președintele Israelului, Reuven Rivlin, l-a desemnat acum câteva zile pe liderul opoziției, politicianul centrist Yair Lapid, liderul partidului Yesh Atid, să formeze guvernul iar discuțiile avansează pe linia unui „guvern al unității.

Alăturarea politicianului de dreapta Naftali Bennett și a facțiunii sale, Yamina, apropie noua formulă Lapid-Bennett la 58 de voturi, față de 61 câte sunt necesare în Knesset pentru învestirea unui nou guvern. Desigur, se fac mari presiuni pentru ca Bennett să renunțe, fiind organizate proteste împotriva lui -de către susținătorii lui Netanyahu- și fiind numit „trădător al dreptei”. Dar cele trei voturi de care mai este nevoie nu sunt chiar așa ușor de obținut.

Pentru că timpul presează iar războiul pare să consolideze imaginea lui Netanyahu de salvator al Israelului, liderii Lapid și Bennett ar trebui să găsească repede o soluție. S-a discutat chiar formula unei rotații între Lapid și Bennett la conducerea guvernului de-a lungul legislaturii (de exemplu, schimbul de locuri după un an) dar cifrele tot nu ajută. Încă.

Marea schimbare ar fi sprijinul venit din partea Listei Arabe Unite, cu șase mandate, dar această formațiune condiționează sprijinul de renunțarea la Yamina sau cel puțin la un politician radical din acest partid, ceea ce ar putea strica socotelile pe partea cealaltă. Ar mai fi varianta partidului Ma’ar, condus de Mansour Abbas, cu patru mandate.

În principiu, este foarte interesant și elocvent pentru dorința de schimbare politică din Israel faptul că Yair Lapid este acceptat ca lider al coaliției și posibil premier de aproape toată lumea: și de către partidul de dreapta Yamina, și de către arabi, și de către Albastru și Alb (Benny Gantz, actualul ministru al Apărării, fost candidat pentru șefia guvernului), și de Noua Speranță, Meretz, Yisrael Beytenu sau laburiști. Ceea ce mai lipsește este tocmai realizarea unei punți de legătură între posibilii aliați ai lui Lapid[2], care se arată intransigenți și incompatibili între ei, cerând fiecare să se renunțe la celălalt în schimbul sprijinului pentru noua coaliție.

Nu știm acum dacă Yair Lapid va putea fructifica sau nu oportunitatea ivită. Dar acest lucru este mai puțin important, este limpede că vremea schimbării a venit iar majoritatea israelienilor doresc alt premier și altă coaliție, chiar dacă momentan nu se înțeleg între ei iar o facțiune o respinge pe alta, prelungind blocajul. Mai devreme sau mai târziu, o coaliție fără eternul Netanyahu va fi făcută.

Ceea ce este inexplicabil acum este atacul Hamas asupra orașelor israeliene. Hamas nu ajută nicidecum cauza palestiniană, ci o încurcă. Liderii Hamas sunt ori foarte proști, ori foarte ticăloși, dar cert este că ambele variante îl ajută pe Benjamin Netanyahu să rămână în funcție. Ceea ce unii pot să spună, plauzibil, este cum să schimbi premierul în timp ce ești atacat iar țara este în război? Discursul centrist, moderat, echilibrat al lui Yair Lapid și posibila apropiere de facțiunile politice arabe moderate din Knesset sunt torpilate practic de către Hamas. Hamas dorește doar tensiune continuă și război.

SUA și aliații europeni vor susține, evident, dreptul statului Israel de a se apăra atunci când este atacat, dar se vor uita cu îngrijorare și spre numărul în creștere de civili care mor în acest război, în Gaza și în orașele israeliene.

Suntem într-un moment critic, dar un moment în care și politicienii din Israel, și palestinienii trebuie să facă efortul de grație și pasul înainte spre mai bine, pentru a întoarce o pagină de istorie urâtă și a scăpa de cei care reprezintă un trecut sângeros și corupt. Hamas trebuie anihilat și scos definitiv din jocul regional de putere. Dar asta o poate face, chiar mai bine decât premierul Netanyahu, o (încă) posibilă „coaliție socială rațională” între israelienii și palestinienii moderați (da, există și așa ceva, și nu puțini), care nu sunt de acord cu acțiunile bezmetice ale teroriștilor Hamas și nu văd războiul continuu ca soluție pentru viitorul regiunii. Rămâne de văzut dacă soluția politică rațională va fi găsită de data aceasta sau se vor face din nou alegeri anticipate, a cincea oară din 2019 încoace.

NOTE


[1] https://www.bbc.com/news/world-middle-east-47409739

[2] https://www.timesofisrael.com/lapid-bennett-know-they-must-form-a-government-quickly-or-not-at-all/

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Ati sugerat in textul supus discutiei si aparitia acestei posibilitati ce tine de politica interna a statului Israel . printre rinduri se simte si modalitatea de gindire ce ne-o aduceti ca suport al discutiei . Problema politica are insa mereu multe sensuri si pot aparea mereu necunoscute ce modifica imediat scena sau scenariul presupus a fi initial .Nu poate contesta nimeni (este ok ca ati inceput cu aceasta zicere textul ) dreptul la aparare a statului Israel . Nu ne putem imagina ca aceste rachete puteau fi lasate benevol sa loveasca tinte in Israel . Israel trebuia sa riposteze si asta a si facut . Necazul intervine – acum- cind vedem lupte si atitudini razboinice intre cetatenii aceluiasi stat .Programele TV ne arata cu claritate asta . Ceea ce vedem nu poate avea decit un singur final – stoparea luptelor interne si a atacurior externe de o parte si de alta , concomitent cu realizarea unei noi guvernari ,dar cineva va fi aratat cu degetul si cineva va deconta politic totul .

  2. Din nefericire nu vad nico o solutie pasnica pt viitorul apropiat.
    Picant e ca friday for future si greta s-au pronuntat contra Israel…

      • Cu placere, in naivitatea mea am crezut ca Friday for future ar fi finantata de anumite cercuri, acum incep sa cred ca e vorba de altele….
        Hai sa ne jucam dea conspiratiile, ce ar fi ca daca aceste organizatii „pacifiste, verzi, comuniste” ar fi finantate de, sa zicem asa, puteri ostile occidentului?
        Mi se pare ca ar fi o ipoteza extrem de realista, mi se pare ca „agentiile straine” ar fi f eficace sa foloseasca naivitatea unor copii needucati pt a destabiliza un sitem.

  3. ” Hamas trebuie anihilat și scos definitiv din jocul regional de putere.”
    Cine, administratorul de facto al fasiei Gaza, cea mai importanta organizatie terorista palestiniana? Ambitios proiect, vorba lui de Gaulle.

  4. Eu cred ca oricare prim ministru al Israelului ar reactiona la fel la un atac terorist si ar face ce face si Netanyahu, altminteri Israelul e condamnat pe termen scurt si foarte scurt. Va inteleg repulsia pentru Netanyahu, dar decizia e in mana votantilor israelieni, nu a noastra si orice schimbare ar trebui sa duca la imbunatatirea vietii pentru cetatenii israelieni nu sa dea dreptate cuiva anume sau sa concorde cu opiniile analistilor.
    Nu stiu daca Hamas sunt prosti, dar 1.000 de rachete sol-sol nu se cumpara de pe o zi pe alta, nu se primesc cadou de la prieteni si nu se folosesc aiurea. Rachetele sol-sol nu sunt armament defensiv. Ce face Hamas se numeste terorism, discutia despre politica interna a Israelului e secundara in raport cu raspunsul la o amenintare terorista. Nu politica interna a Israelului e problema, ci politica interna a teritoriului/ cauzei/ zonei/ administratiei palestiniene (nu stiu exact cum se numeste celalalta parte din conflict). Mi-ar placea sa citesc o analiza despre ce s-ar putea schimba in administratia palestiniana astfel incat sa duca la stingerea acestui conflict, ar fi mai interesant decat sa citesc despre „Problema Netanyahu”.

  5. Buna ziua
    Credeti ca liderii Hamas au atacat doar pentru cele expuse mai sus?
    Mai degraba atacurile au fost pregatite de mai mult timp – de cand mai multe state arabe au anuntat normalizarea relatiilor cu Israelul.
    Aceata situatie nu convine Iranului.

  6. O analiza mult prea optimista. Nu cred ca Hamas e „prost”. Dar Hamas nu vrea pace, vrea razboi si sa atace Israel cu ajutor iranian. De aceea ei il prefera pe Netanyahu si nu un pacifist sau neutru. Hamas vrea sa reocupe tot Israelul, sa preia conducerea Israelului, sa-l redenumeasca Palestina si sa faca un stat siit sub ascultarea Iranului. Dar cine sa intealeaga asta? Toti o dau cu dezescaladarea, dezescaladarea, dar se fac ca uita ca Hamas nu vrea asta, si Hamas a fost cel care a escaladat, cu mia de rachete trase in zone populate, intentionat. Deci Hamas trage rachete in zone populate si cere Israelului sa nu traga in civili, desi trupele Hamas folosesc civili ca scut. O miopie crasa si voita, zic eu. Am spus nu demult ca aici in Israel e punctul cel mai fierbinte al planetei si iata ca se confirma. Acum spun ca acest varf al conflictului e mana clara a Iranului, ca razbunare dupa paguba cu acele nave iraniene de spionaj. Si e doar inceputul.

    • Hamas sunt suniti, nu siiti. Hezbolah sunt siiti. Ambele sunt sprijinite de Iran, dar nu din motive religioase ci din motive de dusman comun. Si evident, Iranul se bucura sa intretina instabilitatea in zona.

    • Chiar și să fi fost o provocare, paradoxul e că și Hamas are interes, cel puțin la fel de mare ca și Netanyahu, în perpetuarea conflictului. Din 2006 de când a câștigat alegerile, Hamas își menține avantajul politic, nu printr-o legitimare democratică, cum ar fi fost normal, ci prin întreținerea fricii în rândul propriei populații și printr-un prost înțeles prestigiu obținut în urma actelor teroriste. Iar atitudinea asta e cu atât mai bizară cu cât victimele acestor conflicte se numără mai ales printre palestinieni. Cu siguranță este pentru ultimii cu atât mai frustrant, căci dacă Netanyahu nu-și propune recunoașterea vreunui stat palestinian, iar Hamas nu recunoaște Israelul ca stat legitim al evreilor, diferența dintre ei este că primul nu-și pune pericol concetățenii. Cel puțin nu direct. Logica conflictuală nu permite decât variantele perdant sau câștigător, iar ca urmare fiecare parte își arogă dreptul de a continua, acuzând adversarii de începerea unilaterală a ostilităților. Dar asimetria evidentă dpdv al tehnicii militare ar impune totuși o cu totul altă abordare din partea hamas.
      Iată de ce eu personal exclud varianta autorului că „liderii hamas sunt foarte prosti” și merg pe cealaltă.

  7. O aleanta Likud a lui Benjamin Netanyhau și
    Albastru& Alb a lui Benny Gantzar ar avea majoranta in parlament. Adică peste 50 % posturi în parlament. Adăugând și Lista Araba , majoranta ar fi zdrobitoare.
    Lăsând în afara puterii partidele ultra ortodocse și partidul rușilor imigranți.
    Dar ar trebui să plece și Netanyhau. Pierzând imunitatea. Inproponibil.
    In Likud nimeni nu poate doborî liderul ” bibi”.
    Se va continua că pina acum.
    Iar partidele religioase și a migranților , vor cere (și obține) pretenții tot mai mari.

    Problema Israel nu e Netanyhau. Problema reală e extremismul intern cultivat cu bani nerambursabili , scutiri de taxe și impozite , scăpare legală de serviciu militar obligatoriu.
    Așa au ajuns aceste partide la guvernare în coaliție cu Likud. Jumătate din electori au votat aceste partide.
    5 alegeri anticipate sunt dovada gravelor probleme care lovesc Israel pe plan intern. Polarizare tot mai gravă a electoratului.
    Uciderea de azi noapte a unui șofer arab in pumni și picioare de către extremiști israelieni era de neconceput cu doar 15 ani in urma.

    • Referitor la incidentul rasist de extremă violență menționat de dvs. in ultimul paragraf, termenul mai exact ar fi acela de „lynch”, linșaj, obicei ku-klux-klanist (USA).

      • Etimologia cuvantului „linsaj” (Lynch) – https://en.wikipedia.org/wiki/Lynching
        Dar obiceiul cu siguranta ca a fost importat in US din minunata Europa dupa modelul binecunoscut al pogromurilor medievale contra evreilor.
        Doar victimele erau altele.
        Nu importau ghilotine frantuzesti (pentru semi-automatizarea crimelor) si inca nu stiau de electricitate pentru scaune electrice.

  8. Stimate autor, eu inteleg ca vreti capul lui Bibi dar, in context, sa afirmati ca o structura paramilitara capabila sa lanseze o mie de rachete pe zi (chiar, vorba poetului, de unde au astia atatia bani?), depasind astfel capacitatea de riposta a unui stat eminamente militarizat, e incadrata cu ticalosi, prosti si besmetici ma face sa cred ca aveti ceva cu prietenul meu Netanyahu. Daca nu mi-au scapat, astept astfel de materiale radicale despre Lukasenko sau Viktor Orban si cat de proasta, imbecila si besmetica e opozitia democratica din aceste tari ca nu-i dovedeste. BTW: autoritatile locale de la mine din targ au avut recent discutii pe teme economice, oficiale, cu reprezentanti ai Belarus-ului si Palestinei (sic!). Mai, sa fie… D’aia nu gasesc pe rafturi decat sare de bucatarie din Bielorusia… Cred ca e o sincopa in aprovizionare ca mai ieri am dat de o punga de sare de Cacica. Despre faptul ca Hamas-ul e o organizatie palestiniana, pe teritoiul Palestinei, nu mai de bine, n-asa, desi produse palestiniene n-am gasit inca.

  9. Precis că un război cu Iranul va aduce Israelului multă și definitivă „pace”, anihilând și riscurile de la Hamas etc., indubitabil. Succes!

  10. Repet ce am scris ieri:
    ” Dece nu vorbiti nimic de Planul Trump din utimul an al administratiei sale cel tesut cu grija pentru a diviza lumea araba pe faliaa religioasa dintre suniti sishiiti , a izola Iranul si a crea un pool /boom economic in zona condus de Arabia Saudita sau Israell ? Era fantastic sa unesti banii monarhiilor din Golf cu tehnologiile Israelului. cu armata Turca si cu furnizorul de armament USA! ”
    Era pentru prima oara cind occidentul intelegea ca lumea araba nu are nevoie de import de democratie si ca pentru a fi pacificata dupa dezastruoasa harta croita la sfirsitul primului razboi mondial, ea trebuie impartita pe criterii religioase si nu politice sau economice si trebuie condusa de lideri puternici si autoritari, care sa imbine traditia, religia si forta.
    Vreti sa cautati autorii situatiei explozive declansate acum ? Nu ii gasiti nici in Netaniahu nici in teocratia Saudita , nici in prapaditii idioti dela Hamas, nici in Turcia. Ei se afla mai sigur la Teheran, Beijing si Moscova, dar cel mai sigur in fortele comunistoide dela Washington.

    • Corect! Se observa antisemitismul si orientarea rapida si nefreasca spre un globalism dictatorial la majoritata canalelor media din Romania, ceea ce ne face sa credem ca jurnalismul a devenit o marfa de taraba obscena de cand cu „democratii socalisti” (un oximoron) din SUA care emit si pe la noi pe plai din cauza ratingului jenant de scazut din propriul spatiu.

  11. Iata ce a declansat furia Hamas:
    Inițial autoritățile israeliene au blocat protestele populației arabe din Ierusalim îndreptate împotriva evacuării mai multor zeci de palestinieni din cartierul Sheikh Jarrah din Ierusalimul de Est. Situația era deja tensionată, fuseră puse mai multe restricții de circulație pentru a se evita manifestațiile. În ciuda acestora, credincioșii musulmani au reușit să meargă pentru a se ruga la moscheea Al-Aqsa în ultimele zile ale Ramadanului. Atunci, fix atunci, autoritățile israeliene au lansat un atac brutal asupra moscheii, lucru absolut aberant. Au intrat cu bastoane de cauciuc, cu gaze lacrimogene și au aruncat cu petarde pentru a-i izgoni pe credincioși din moschee. E un gest fără precedent care efectiv nu se face. N-ai ce căuta în locul de cult al omului pentru a-i deranja rugăciunile. Însă nu e vorba o simplă razie a poliției. Doctorii palestinieni au raportat peste 180 de răniți și 80 de internați în stare gravă. Imaginile violenței din moscheea Al-Aqsa – care este unul dintre cele mai sfinte locuri ale musulmanilor – au făcut înconjurul lumii musulmane, stârnind furia oamenilor, indiferent de facțiunea din care făceau parte. , deci se pare ca totusi Netaniahu a declansat razboilul!

  12. Ma intreb daca nu chiar Netanyahu a orchestrat toata treaba asta cu atacul cu rachete din Gaza ca sa mai uite lumea de alte chestii urate din CV ul lui. I-a mers treaba asta cu „salvatorul natiunii” pana acum.
    Nu m-as mira….au mai facut si altii cand le-a scazut rating ul, a se vedea Clinton cu razboiul din Yugoslavia, Putin cu razboiul din Siria si altii.

  13. Domnul autor vorbeste din perspectiva globalista, impaciuitorista (suna sovietic dar n-am gasit un termen mai bun pentru appeasement) si paternalista a UE care nu l-a inghitit niciodata pe Bibi pentru ca in ultimii 12 ani a transformat un Israel care acum ii sta UE-ei ca un ghimpe in fund. O tara care sub conducerea Bibi-asca a facut cu mult success tranzitia de la un socialism chibutznik la un capitalism de start-up-uri devenind (la marimea ei) o serioasa putere economica. Bruxelles-ul fara doar si poate se doreste intr-o directie total opusa.
    Mai mult Israelul nu e destul de corect politic ca sa se lase calarit de musulmani (arabi sau nu), ceea ce provoaca palpitatii celor de genul Frau Merkel care ar face o fratie de cruce si cu Bin-Laden pentru ca sa vanda un Mercedes in plus in Iran.
    Deci domnul autor nu-l place pe Bibi deloc drept care spune: ”trebuie înțeles că vremea lui Benjamin Netanyahu a trecut iar Israelul trebuie să privească înainte, spre o nouă eră politică”.
    Alternativa preferata domnului autor este Yair Lapid, un politician mediocru, fost prezentator TV si ziarist, un fel de Robert Turcescu in varianta semita.De ce ar fi bun Lapid? In primul rand pentru ca e “centrist”, ceea ce suna al dracului de bine la Bruxelles. Nu pescuitori in ape tulburi de extrema dreapta precum Netanyahu or Trump.
    Numai ca Israelul are o experienta convoluta cu stanga si “centristii” (Peres, Rabin, Barak, Olmert), asta e si explicatia faptului ca dreapta a fost la putere majoritatea timpului din 1977 pana acum. Mult trambitatul acord de la Oslo (Peres + Rabin) a fost un dezastru, imediat dupa semnare Hamasul (pe fata) si PLO (mai mascat) au declansat cele mai sustinute atacuri teroriste impotriva civililor. Israelienii nu uita usor ca la mijlocul anilor 90 majoritatea populatiei evita sa foloseasca autobuzul, pentru ca sarea in aer unul pe saptamana. Ulterior Barak si Olmert au facut niste compromisuri extraordinare care ar fi adus Israelul intr-o situatie de securitate f precara, daca arabii ar fi acceptat propunerile (dar uite ca nu le-au acceptat pentru ca telul lor final este un Israel fara evrei… )
    Indiferent de animozitatile interne si externe din jurul lui Bibi, nu cred ca Lapid are vreo sansa sa devina vreodata prim ministru in Israel, poate numai la Bruxelles…

  14. Fără masivul suport „filantropic” al multimiliardarului raposat Sheldon Adelsohn (USA) https://en.wikipedia.org/wiki/Sheldon_Adelson?wprov=sfla1,
    „Bibi” n-ar fi rămas PM ! Fără cele 3-4 miliarde de dolari din Federal Reserve a USA, „ajutor” anual nerambursabil (din buzunarul contribuabilului american!), IDF n-ar funcționa! Autostrăzi de mare viteză, infrastructură de performanță, instituții academice, culturale, sportive (Betar)
    cartiere noi pentru coloniști, construite in Ierusalimul de Est din West Bank, ocupat și anexat ilegal, toate acestea numai pe banii evreilor americani sau Vest Europeni și cu mâna de lucru ieftină a palestinienilor, chinezilor, filipinezilor etc., la care se adaugă, gratuit, „ein kessef”, importul de capital intelectual al rușilor ex-sovietici imigrați („repatriați”, zic ei!), din 1990 încoace, ultra-conservatori, de extrema dreaptă, electorat constant și decisiv pentru Bibi, Likud,Israel Beteinu & Co.

  15. Citeva intrebari ar fi binevenite sprea a afla adevarul . Care este scopul lansarii unui numar asa de mare de rachete ce nu au putut produce pagube (foarte putine ) in Israel ? Au fost trase aceste rachete fara a tinti vreun obiectiv anume si daca da care este motivul ? Raspunsul militar al IRON DOME implica costuri mari si daca da cam care ar fi acesta – raportat la costurile unei rachete Hamas sau care este cantitatea de rachete folosite de IRON – Acopera stocul de rachete (ca numar existent )IRON pe cele ce vin dinspre Hamas (ca numar folosit in timp ) ? A reusit Hamas sa induca o stare de neliniste in rindul populatiei ISRAEL si daca da care este amploarea acesteia ? Diferitele evenimete aparute in partea civila a infruntarii au fost planificate de Hamas sau sunt niste evenimente oarecare – intimplatoare ? Va intra armata din ISRAEL in confruntare directa in fisia GAZA cu trupe Hamas sau va bombarda in continuare tine considerate de interes militar? La modul declarativ si faptic se vor implica si alte forte considerate teroriste sau nu ? Se va extinde confruntarea la nivel de alte state sau pina unde va merge ajutorul acordat palestinienilor de tari sau organizatii terte? Cum vedeti lucrurile ?

  16. va propun eu un subiect de analiza cu priza la public in locul acestor comentarii despre Israel si Netanyahu. Analizati cat de bine puteti situatia din Ungaria lui Viktor Orban – acolo se petrece un paradox interesant, as zice sunt un studiu de caz in sine. Ungaria si Polonia sunt cei mai interesanti jucatori din Europa de Est.
    Ungaria are o conducere nationalista, ca si Polonia, Orban duce o politica economica nationalista. Are in plan politic parteneriate apropiate cu statele Visegrad, Rusia, China, Turcia si Israel. In plan economic, Orban are parteneriate cu Germania, US, Rusia, China, Japonia, iar in schimb duce o politica de renationalizare in sectoare strategice precum banci, energie, telecom si industrie. Succesul economic si financiar al Ungariei ii asigura lui Orban, pe de o parte, linistea si loialitatea populatiei, care apoi aceasta il crediteaza si il sustine politic in aventurile sale politice indreptate impotriva UE cu predilectie. De asemenea, politica de subventionare a diferite comunitati, proiecte si companii din Romania, Serbia si Slovacia, unde Ungaria are interese directe datorita minoritatilor ungare din bazinul carpatic il face un jucator foarte abil si politic si sa recunoastem ca Ungaria joaca eficient si cartea unei mici puteri regionale, mai prin formatul Visegrad, mai prin servanta asta de subventionare a diasporei maghiare, mai prin meciurile lui Orban cu greii lumii care il pun pe harta in fata greilor lumii- Rusia, China, Germania, Franta, US, Turcia si Israel. Cumva, diplomatia ungureasca face ca Ungaria sa fi luat in ultima decada fata Austriei ca matchmaker in Europa de est. Orban are un succes economic si politic indiscutabil, iar Ungaria este un studiu de caz excelent pentru vecinii sai. Ungaria lui Orban, desi mica, este un Israel al Estului, adica un jucator semnificativ cand vine vorba de facut jocurile in regiune. Desi ca PIB, Ungaria este sub Polonia, Romania si Cehia, reuseste pedaland si alte atribute sa fie un soft power al Europei de Est postcomuniste.

    • Ati uitat sa amintiti cum s-a desfasurat ultima reuniune dintre sefii de stat din Romania si Polonia la care a mai participat si seful NATO impreuna cu noul presedinte al Statelor Unite . Unde ziceti era Ungaria atit de laudata ? O natiune puetrnica cu un efemer conducator iliberal – Ce sanse de iliberalism acordati in continuare Ungariei . Afirmatia ce asociaza si pune oarecum un semn de egal intre ISRAEL – si Ungaria este chiar deplasata sau ati uitat istoria ?

      • @mafalda dacă veți citi cu mai multă atenție ce am scris veți înțelege din ce perspectiva am comparat Ungaria cu Israelul. Nu are niciun fel de legătura cu istoria. Dar dacă ar avea, sa vedeți de ce asocieri deplasate sunt in stare Israelul cu Germania și cu alte state care au fost ostile evreilor sau Israelului. Noi trăim în prezent totuși, un prezent în care statele fac parteneriate economice, politice și militare în funcție de interese, fie chiar și conjuncturale.

  17. Ce-i cu atatea ghilimele, sunteti cumva sarcastic? “Ajutorul” de la Sheldon e binevenit, si nu are un impact major pentru un stat al carui venit national anual este peste 400 miliarde. Ce spuneti de “ajutorul” pe care UE (si mai nou Biden care l-a reluat de unde l-a intrerupt Trump) il acorda autoritatii palestiniene si organizatiei teroriste Hamas, “ajutor” care e folosit in principal pentru arme si subventii pentru familiile teroristilor arestati sau lichidati, in timp ce populatia traieste in mizerie?
    Cat despre “ajutorul” american pentru Israel, este un aranjament exclusiv militar, Israelul e obligat sa cumpere cu toti acesti bani armament american, interesul US fiind de a testa pe viu acest armament intr-o zona de razboi, ca la laborator.
    Cat despre evreii rusi ei sunt intr-adevar mai “repatriati” decit niste indivizi care au navalit peste tot din Penisula Arabica.
    Si last but not least, ati vrut sa spuneti “bli kessef” adica “fara bani” si nu “ein kessef” care inseamna “nu sunt bani”. Invatati mai bine limba ebraica, cine stie poate va va folosi in viitor daca Doamne fereste Israelul va “ocupa” si zona in care va aflati…

  18. Bibi a primit ! sprijinul substantial personal al lui Sheldon Adelsohn, zykhrono li’vrakha, recent decedat in 2021, chiar asta am afirmat, nu m-am referit decat la Netanyahu, de ce nu sunteti atent, bevakasha mimkha?!
    Si expresia „Hinam, ein kessef !” e folosita pe acolo de unde sunt…
    Inafara faptului ca e doar o formula, evreii „repatriati” din fosta URSS, multi din Azerbaidjan, Georgia, Tadjikistan, Uzbekistan, Kazachstan, cu prietenii si afinitati naturale fata de ex-conationalii lor musulmani, sunt imigranti, ca de altfel evreii din Europa, Maghreb, Turcia, Irak, Egipt, Yemen etc.

  19. Domnule Naumescu

    Comentariile mele principale – „wishful thinking” (va luati dorintele drept realitate) si antipatiile personale vis-a-vis Netanyahu si Trump (in articole mai vechi) drept viitorul luminos al omenirii si mai ales probabil al UE.
    Comentarii secundare – nu este un standard dublu sa analizati politica din Israel si sa nu fi facut acelasi lucru pentru Belgia, Italia ca sa mentionez doar doua tari UE care au de multi ani de zile instabilitate politica cronica? De unde vine obsesia asta fata de Israel?
    Sper ca sa afle cititorii cu ocazia asta despre peisajul politic din Israel.
    Partide cu adevarat democrate in Israel sunt doar Likud-ul si Ha-avoda (partidul muncii acum cu votanti in varsta de 70+ de ani cu precadere emigranti din Europa.
    Votantii partidelor identitare (arabe, imigranti rusi, traditionalisti sefarzi, religiosi care nu fac armata sau serviciu civil dar beneficiaza de statul social) voteaza asa cum liderii lor le spun, dar nu sunt democratice. Cred ca se pot gasi asemanari si pe meleagurile romanesti la partide identitare.
    Gantz si inca alti cativa generali sunt fara doar si poate a) patrioti b) foarte calificati sa conduca structuri militare dar acesti generali impreuna seamana cu … o junta militara!
    Lapid este doar un jurnalist frumusel, un fel de George Clooney al politicii din Israel.
    Tatal lui, ziaristul Tommy Lapid (supravietuitor al Holocaustului din Ungaria spre deosebire de majoritatea membrilor familiei lui) era extraordinar de incisiv si a infiintat un partid secularist preferat de multi acum peste 20 de ani. Si avea ca adjunct in partid un evreu de origina romana, un om foarte educat si bine-crescut.
    Ceea ce este nostim dar si semnificativ cred este ca dreapta in Israel a dat numai premieri civili: Begin, Shamir, Olmert, Netanyahu.
    Stanga a dat premieri fosti militari de cateva ori: Rabin si Barak. Cine stie militarie nu inseamna ca este priceput si la politica. Chiar sansele sunt mici sa fie asa.

    Dar mai exista o diferenta majora in Israel care cititorilor din intreaga lume le este necunoscuta – „stanga” in Israel este votata de clasa mijlocie iar „dreapta” de cei saraci.
    Deocamdata nu vad un politician (potential) comparabil cu Netanyahu care sa poata sa conduca.

    Cat priveste autoritatea palestiniana – este condusa de Mahmoud Abbas fost doctorand la Universitatea Patrice Lumumba din URSS cu un doctorat preluat si amplificat atat de stanga antisemita cat si de dreapta antisemita din minunata Europa si, relativ mai nou, si din US.

  20. Un articol curajos.
    Putin pe langa subiect, in ceea ce ne priveste. Americanii au termenul Far Right, pt. o realitate echivalenta tendintelor fasciste europene, dar cu unele deosebiri si trasaturi specifice, intre care neo-fundamentalismul si asa-numitul ´sionism evanghelic´, milenarist, fara legaturi cu realitatile complicate ale Orientului Mijlociu, care ies din discutie, vorbim despre perceptii si reactii. Dreapta fundamentalista americana e anti-musulmana feroce. Dreptacii romani, printre care figuri culturale de varf, s-au contaminat de la aceasta moda atlantista, desi pe la inceputuri cochetau cu dreapta autohtonista, si acum mai scapa unele despre sorosisti si infama scoala de la Frankfurt, totusi, islamofobia a luat locul antisemitismului, nu e niciun paradox, ecuatia e aceeasi, ´saltul´ fiind o pura ipocrizie. Nu au avut niciodata de-a face cu vreun musulman aievea, pt. ei palestinian, musulman si terorist, ba chiar ´stangist´, sunt tot cam pe acolo, inamicii ´Occidentului´ crestin, despre victime, ce rost mai are sa vorbim, necredinciosi, neevoluati sau involuati, conform Crestinismului muscular darwinist. Se deschide intrebarea daca, cu aceasta atitudine belicoasa si vindicativa, de zeloti, nu sunt chiar ei adevaratii inamici ai Crestinismului. Spirite razboinice, cruciati, sunt excitati , de la distanta, martori de la monitorul Istoriei, de evenimentele sangeroase. Indiferent de scenografia de fapt, aceste reactii si comentarii surprind esenta acestui mental ´de dreapta´, cum se considera, de fapt de extrema dreapta, fara niciun dubiu : este vorba despre un fel de ´virilism´ prometeic, sfidator si exhibitionist, de altfel pur estetic si patetic, un decizionalism energetic, ´trairist´ sau experientialist, ca o mistica sui- generis ´a faptei´, adica un supraomism, predicat de oameni altminteri delicati (´palizi´) si sedentari, primadone media, cu voci nu foarte masculine, decadentii fiind cei obsedati de ´degenerare´ si de ´destinul Occidentului´, pe care se zbat sa il salveze. Aceasta autoinvestita si obscena ´elita´ este, cu toata diferenta de nivel, corespondentul generatiei interbelice ( tanarul sef de generatie Eliade avea un articol bombastic ce se numea chiar asa, ´cultul virilitatii´, cu clisee imprumutate de la Marinetti si Papini ), pe care o admira si imita si de la care chiar se trage, direct sau indirect, doar ca intr-un alt context geopolitic, mai benign si mai putin problematic. Cred ca nu sunt foarte mari dubii cam care ar fi fost optiunile acestor distinsi domni in acele vremuri, de altfel aproape marturisite.

  21. Nu vreti sa intelegeti ca in spatele Hamas stau alte puteri care ar dori să vadă Israelul distrus definitiv. Dacă era doar Hamas problema, atunci ar fi fost demult rezolvată, insa este un proxy de care se folosesc altii pentru a amenința. Legat de „aliatii” europeni ai SUA care ar sprijini Israelul, am îndoieli ca acestia susțin pe deplin statul evreu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro