miercuri, februarie 28, 2024

Iluzia integrării eurasiatice (III) – De ce proiectul este nociv pentru Rusia și vecinii săi?

Iluzii dăunătoare

Analiza de mai sus (aici și aici) demonstrează cu precădere capacitatea limitată a elitei politice ruse de a învăţa lecţiile istoriei recente.

Prima lecţie: când teama dispare, iar economia stagnează structura politică artificială se prăbuşeşte.

A doua lecţie: trebuie totuși ținut cont de deciziile statelor mici, iar punctul de vedere trebuie impus prin persuasiune şi atractivitate, nu prin măsuri de forță. Însă dezintegrarea Uniunii Sovietice dar şi valurile succesive de extindere a UE şi NATO în Europa Centrală şi de Est sunt în continuare interpretate de Kremlin prin prisma jocului cu suma nulă.

Din start integrarea eurasiatică relevă numeroase contradicţii şi slăbiciuni care fac din UV RBK/EUA un proiect iluzoriu.

În primul rând, proiectul este extrem de personalizat, iar instituţii supranaţionale (Comisia Economică Eurasiatică) nu se bucură de autonomia şi competenţele Comisiei Europene. Forţa de atracţie a proiectului este preşedintele Putin, un politician uzat de cei 13 ani la putere, vlăguit de energie și vizibil îmbătrânit. Vladimir Putin a trecut de vârful carierei sale politice şi a demonstrat după preluarea mandatului de președinte în 2012 că este incapabil să se reinventeze. Dispariţia sau chiar slăbirea poziţiilor sale pe plan intern va ridica un semn mare de întrebare cu privire la supravieţuirea UV RBK (sau crearea EUA).

În al doilea rând, colegii de uniune, preşedintele Kazahstan-ului Nazarbaev preocupat la cei 73 de ani de identificarea succesorului şi imprevizibilul preşedinte al Belarus-ului Lukashenka, nu sunt actori care inspiră multă credibilitatea acestui proiect. Natură autoritară a regimurilor politice în Kazahstan şi Belarus nu exclude renunţarea sau sabotarea integrării eurasiatice dacă cei doi lideri vor percepe că Rusia devine prea periculoasă pentru puterea lor în interiorul ţării.

În al treilea rând, oferta Rusiei este una limitată, înşelătoare şi are termen de valabilitate scurt. De pildă, preţul redus la gaze naturale. Rusia urmează să ridice preţurile interne la gaze, scumpind automat gazele pentru ţările membre UV RKB care au promisiunea că primesc gaze la preţul intern din Rusia. Deseori, după ce preia controlul asupra infrastructurii energetice Rusia creşte preţul la gaze indiferent de promisiuni iniţiale (ex. Armenia). Există exemple când Rusia, deşi oferă o reducere la gaze în schimbul păstrării prezenţei militare, ţara achită un preţ la gaze peste media europeană (vezi Ucraina). Oferta Rusiei de a păstra deschisă piaţa muncii pentru membrii UV RKB vine în contradicţie cu un curent tot mai pronunţat anti-imigraţionist în Rusia, în special la adresa cetăţenilor din Caucazul de Sud şi Asia Centrală. În acelaşi timp, închiderea pieţii muncii pentru state post-sovietice care nu se alătură UEA, riscă, pe fundalul declinului demografic din ultimele două decenii, să accentueze criza forţei de muncă în unele sectoare economice din Rusia. Dar efectele pot fi vizibile din prima zi pe străzile Moscovei. Un expert rus a mărturisit că după o razie în cartierul lui împotriva imigranţilor din Asia Centrală, străzile nu au fost curăţate de zile bune.[1]

În al patrulea rând, oferta Rusiei este suplimentată de constrângeri, ameninţări şi şantaj economic. Rusia insuflă teamă, care nu poate fi un fundament solid pentru un proiect regional de cooperare economică. În consecinţă puterea blândă (soft power) a Rusiei, în care Moscova a investit în ultimul deceniu şi ar trebuie să fie o componentă importantă în spatele proceselor de integrare, are de suferit. Aşadar, este evident că imaginea proastă a Rusiei în lume, reliefată în ultimul sondaj global a PEW (Global Attitudes 2013), are cu totul alte cauze decât cele invocate de către diplomaţi ruşi – tendenţiozitate faţă de Rusia şi eșecul Rusiei de a explica clar poziția sa pe un dosar sau altul. Potrivit unui sondaj de opinie realizat de Research and Branding Group, numărul ucrainenilor care consideră Rusia un stat prieten a scăzut de la 24% în aprilie la 16% în august 2013. În Moldova, Dmitri Rogozin a creat teren neprielnic pentru proiecţia forţei blânde de către Patriarhul Rusiei Kiril, care a vizitat Chişinău la scurt timp. Contrastul între mesajul cu privire la unitate spirituală şi solidaritate ortodoxă şi ameninţările lui Rogozin crează disonanţă cognitivă puternică în rândurile populaţiei. Blocarea produselor din Ucraina la vama rusă şi discurs agresiv a lui Rogozin au slăbit poziţiile exponenţilor integrării eurasiatice din Moldova şi Ucraina. De exemplu, în Partidul Comunist din Republica Moldova (PCRM) nu toți simpatizează cu ideea aderării la UV RBK.[2] Asertivitatea agresivă a lui Rogozin nu va contribui la coalizarea forțelor eurasiatice în interirorul PCRM. După măsuri punitive împotriva Ucrainei trebuie să fii tare inventiv să poţi argumenta convingător în spaţiul public pentru aderarea la UV RBK sau eventual la UEA.

Cele afirmate scot în evidenţă principala contradicţie a integrării eurasiatice. Rusia încearcă să construiască un proiect regional post-modern cu mijloace moderne. Dar Rusia – cu deficit imens la capitolul statul de drept şi cu instituții politice și economice șubrede  – este incapabilă să genereze un proiect post-modern economic la nivel regional. Pe plan internaţional, Rusia militează pentru neimplicarea în afaceri interne (exceptând cazuri când interesele Rusiei impun aşa ceva) şi reclamă prin vocea preşedintelui Curţii Constituţionale Valeri Zorkin limitarea suveranităţii sale judiciare de către Curtea Europeană pentru Drepturile Omului. Astfel, este greu de imaginat ca Rusia lui Putin va transfera real o parte din suveranitate spre instituţii comunitare UEA sau va crea mecanisme funcţionale de arbitraj în cadrul EUA cărora se va conforma în caz de conflict comercial, de exemplu cu Belarus.

Marşul eurasiatic al Moscovei este nociv pentru vecinii Rusiei. Alinierea la tariful vamal unic al UV RBK a redus din competitivitate Kazahstan-ului (costul de a face afaceri a crescut) şi a împins sus preţurile de consum. Un pas similar în cazul Armeniei va diminua intensitatea schimburilor comerciale a Erevan-ului cu principalul său partener comercial – UE. Subvenţionarea industriei Belarus-ului prin preţul la gaze sub nivelul pieţii menţine în viaţă o economie de altfel neperformantă. Promovarea UEA nu aduce mai multă securitate. În Ucraina şi Moldova contribuie la polarizarea societăţii şi încurajează tensiuni inter-etnice. De asemenea, instrumentalizarea conflictelor intractibile din Nagorno-Karabah şi Transnistria pentru a convinge Armenia şi Moldova de atractivitatea UEA împiedică identificarea unor soluţii sau implementarea măsurilor de sporire a încrederii între părţi. Eventuala restricţionare a accesului la piaţa muncii sau expulzare în masă a muncitorilor riscă să accentueze tensiuni sociale în state post-sovietice, care depind în mare măsură de remitenţe din Rusia. Aşadar, aceste exemple demonstrează că Rusia este o superputere regională destructivă. Dar putere în relaţii internaţionale înseamnă nu doar capacitatea de a obstrucţiona voinţa altor state ci şi a genera o agendă pozitivă, propune şi implementa soluţii. Privită astfel, Rusia este o putere unidimensională, care excelează la capitolul obstrucţie şi este repetentă la cel de construcţie.

Însă proiectul eurasiatic este dăunător şi pentru Rusia. De pildă restricţionarea accesului la piaţa muncii din Rusia, poate destabiliza state din vecinătatea Caucazului de Nord, regiunea declarată de oficiali ruşi una din principalele probleme de securitatea naţională. Dar probabil cel mai păgubos efect ai iluziilor eurasiatice este prelungirea captivităţii autoritare a Rusiei. Preşedintele Putin reproduce metoda de control a elitelor corupte din Rusia în relaţiile cu state din periferia sa. În 2013 Duma de Stat a adoptat legea care interzice funcţionarilor de rang înalt să deţină conturi bancare şi acţiuni în societăţile comerciale din afară țării. În spatele planului, supranumit de experți „naţionalizarea elitelor”, stă logica şantajabilităţii, adică se permite acumularea licită (și probabil ilicită) a averii, dar nu şi transferul acesteia în afara ţării deoarece te face independent faţă de regimul politic coercitiv. Conservarea regimului autoritar în Rusia are impact direct asupra economiei, prin inhibarea dezvoltării instituţiilor economice inclusive şi consolidarea elitei care se hrănește din exploatarea resurselor naturale, ambii fiind factori esențiali care  explică de ce eșuează națiunile.[3]

Integrarea eurasiatică este un drog menit să demonstreze potenţa regimul în interiorul ţării şi să întreţină iluzii imperiale în vecinătatea imediată. Utilizarea brutală a şantajului pentru a limita spaţiul de manevră îndepărtează până şi cele mai binedispuse faţă de Rusia state post-sovietice. Să ne amintim că preşedintele Yanukovych a fost considerat un politican pro-rus imediat după alegeri prezidențiale din 2010. Clasa de mijloc din Rusia care a stat în spatele protestelor anti-guvernamentale din 2011-2012 se trezeşte gradual la realitate. Atât în interiorul ţării cât şi în spaţiul post-sovietic se formează o masă critică anti-eurasiatică. Dintre cele cinci identități contradictorii atribuite lui Putin într-un studiu recent (etatist, supraviețuitor, omul pieții libere, ofițer operativ și outsider),[4] cea de supraviețuitor a ieșit pregnant în evidență după preluarea mandatului prezidențial în 2012. Încercarea de a supraviețui politic prin cârpirea sistemul centralizat, tot mai lent, opac și din ce în ce mai disfuncțional condamnă Rusia la o lungă şi dureroasă dezintoxicare de efecte nocive ale proiectului eurasiatic.

Analiza inițial publicată de Centrul Român de Politici Europene


[1] Interviu cu un expert, Moscova, aprilie 2012.

[2] Interviu cu un politician PCRM.

[3] Daron Acemoglu, James A. Robinson, Why Nations Fail: The Origins of Power, Prosperity, and Poverty, Crown Publishers, New York, 2012.

[4] Fiona Hill, Clifford G. Gaddy, Mr. Putin: Operative in the Kremlin, Brookings Institution Press, Washington, D.C., 2013.

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. „Rusia încearcă să construiască un proiect regional post-modern cu mijloace moderne.”

    ?????? !!!!! Uahahahaha ! Ca să nu par completely obsolete punem și LOL.

    Tot ce știe acest nefericit popor este rezumat în manualul cadeților de la 1900: „Rusia nu este un stat comercial sau agrar, ci unul armat, iar vocația ei e să stîrneasca groaza în lume.” (EDVARD RADZINSKI „Ultimul țar”)

    În ce privește „uzura” lui Putin: păi individul călărește chiar și rechini-photoshop – unde-i uzura ?

  2. Ce lecţie importantă au ratat liderii Uniunii Europene: când teama dispare, iar economia stagnează structura politică artificială se prăbuşeşte. Spre deosebire de Rusia, in Europa teama a dispărut, iată de ce proiectul unionist este in acest moment cu un picior in groapă. Dar iminentul colaps al structurilor europene nu pare a fi o preocupare serioasă printre intelectualii băştinaşi aflaţi pe statele de plată ale Uniunii…iar orice gând negru este înlăturat prin recursul la capra vecinului rus. Dacă şi Ăl Mare şi Negru de la Răsărit se prăbuşeşte atunci nici nu mai contează ce se va întâmpla cu noi. Vă rog, continuaţi să vă dopaţi cu reveriile albastre, intre timp, in toată Europa clasa de mijloc se trezeşte: vă plătim degeaba şi cât de curând o să pornim in marş către Bruxelles ca să vă stricăm jucăria. I-aţi văzut pe eurocraţi cum s-au pitit şi baricadat in sedii când cu mitingul recent al tractoriştilor belgieni sau la cel al văcarilor francezi? De ce? Păi, pentru că in utopia lor ştiinţifico-fantastică Centrala decizională a statului multilateral-dezvoltat nu avea nevoie de poliţie şi forţă ca să-şi implementeze normele aberante, erau suficiente persuasiunea şi sexapilul natural al Directivei nude, aşa că nu au catadicsit să-şi angajeze nişte trupe armate ca să-i apere de furia noastră. Aşadar, la momentul declanşării rebeliunii continentale, nanodictatorii din Comisie o să fie complet lipsiţi de orice apărare. nimeni nu va sări in sprijinul lor, din contră, şefii de state naţionale vor fi bucuroşi să ofere maselor un ţap ispăşitor extern, aşa cum încearcă şi ei, politrucii Uniunii, in disperarea lor, să arate acum cu deştu către Rusia sau America.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Stanislav Secrieru
Stanislav Secrieru
Stanislav Secrieru este analist superior la Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate. Interesele sale de cercetare se concentreaza pe relatiile UE-Rusia, politica externa si de securitate a Rusiei in regiunea post-sovietica, conflictele prelungite și relatiile UE cu statele Parteneriatului Estic (PaE). Inainte de a se alatura EUISS, Stanislav a fost analist principal la Institutul Polonez de Afaceri Internationale (2014-2016) si analist politic la Institutul pentru Politici European al Fundatiei pentru Societate Deschisa din Bruxelles (2016-2017). Stanislav este co-editor al volumului “Russia Rising: Putin's Foreign Policy in the Middle East and North Africa”, aparut la editura Bloomsbury in 2021.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro