duminică, mai 22, 2022

Iluzii pierdute:presa românească din Ungaria

Fiecare întâlnire cu jurnaliștii comunității românești din Ungaria confirmă excepționala lor strădanie de a nu dezerta, de a nu părăsi baricada identității românești și profesia însăși, în vremuri tulburi și condiții dificile de supraviețuire. La numărătoare aproape că ajung degetele de la o mână: doi oameni la Foaia românească, doi la emisiunea în limba română de la Radio Kossuth și doi la MTV. Comunitatea așezată în jurul orașelor Seghedin și Jula, cu o extensie în capitală, a scăzut numeric, iar căsătoriile mixte au stimulat pierderea limbii române încă din familie. Profesorul Cornel Munteanu, autor al unor lucrări relevante despre presa și literatura românilor din Ungaria, atrăgea atenția că peste cincizeci de ani se va ști doar din cărți că a existat presă de limbă română pe aceste meleaguri.Totuși publicațiile și emisiunile dedicate românilor continuă, cu finanțări greoaie de la Departamentul pentru relația cu românii de pretutindeni al Ministerului Afacerilor Externe din România și de la statul ungar. În ianuarie 2016 Foaia românească a împlinit 65 de ani, longevitate fabuloasă, despre care Eva Iova-Simon, redactor-șef și sufletul revistei, spunea că este”o adevărată minune” la întâlnirea cu universitarii participanți la conferința internațională Mass-media în post-comunism. Moștenire, evoluție, tendințe organizată de Universitatea din Oradea.”Ziua de naștere a Foii românești, 15 ianuarie, ne amintește la fiecare început de an de acest drept al nostru, al românilor din Ungaria, de a citi și a ne informa în limba română, dar și de strânsa noastră legătură cu cultura românească… Mulțumim, domnule Eminescu!”, sublinia editorialul aniversar. Săptâmânalul ține stindardul românismului fără să blameze majoritatea, dar mizând, mai cu seamă în ultimele decenii, pe adevăr și spirit critic. Apariția în anul 2000 a unei publicații paralele de limbă română, Cronica, a produs înjumătățirea sumei alocate de statul ungar, relevând fracturile din comunitate. La Seghedin apare o revistă bilingvă cu profil academic cu titlul Conviețuirea/Együttélés animată de profesorul Gheorghe Petrușan, căruia comunitatea românească îi datoreză imens.

Noile tehnologii au facilitat difuzarea presei, a emisiunilor de radio și televiziune, iar asta înseamnă deschidere, însă, paradoxal, comunitatea continuă să rămână întoarsă spre ea însăși.”Am încercat să difuzăm în programul nostru emisiuni de tip magazin realizate profesionist la Radio România, despre subiecte interesante din țară și din lume. N-am avut prea mult succes. Comunitatea își dorește subiecte din și despre ea”, ne-a declarat Iulia Kaupert, jurnalistă la Kossuth Radio. Dincolo de misiunea culturală pe care și-au asumat-o, jurnaliștii de expresie română au de înfruntat și condițiile generale ale deteriorării libertății presei:”Ne cântărim fiecare cuvât de frică să nu deranjăm prea mult”, scria Eva Iova-Șimon în editorialul din 14 octombrie 2016.

Ceea ce trebuie de remarcat, ca un fenomen media specific, este transformarea jurnaliștilor în promotori culturali, în conștiințe și voci ale comunității. Ei au devenit, prin forța împrejurărilor, atât cronicari ai clipei, ai prezentului, cât și cronicarii vremurilor trecute, în măsura în care tot ei, împreună cu câțiva profesori și cercetători grupați în jurul catedrei de română a Universității din Seghedin sau în jurul puținelor instituții culturale proprii, recuperează istoria, resuscită memoria locului. Cu fonduri și efective diminuate, cu ore de emisie restrânse, ei au rămas neclintiți. Iată de ce trebuie elogiați Eva Iova-Simon și Anca Butar de la Foaia Românească, Iulia Kaupert și Adam Bauer, realizatorii emisiunii O voce românească de la Kossuth Radio, Tiberiu Boca și Ștefan Cârsta de la televiziunea ungară unde realizează emisiunea Ecranul nostru.

Articol apărut în revista ”22”

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Foaia Românească primește de la statul român zeci de mii de euro anual, o sumă care îi acoperă din belșug cheltuielile de funcționare. Situația nu este nici pe departe atât de disperată cum afirmă doamna Iova și se poate constata pe site-ul DPRP. Ziarul (în format A4) arată ca o gazetă de perete și nici la conținut nu este mult diferită. Excepție face articolul de fond.

  2. Realitatea este ca sunt mult mai multi romani decat se crede …oficial. Zona MAKO si imprejurimile o spun limpede. Am intalnit numerosi cetateni care vorbeau perfect romaneste ( in graiul crisan ) dar care purtau nume maghiare …perfecte. Fiind din zona de… dincoace(PECICA-SEMLAC-ȘEITIN -NADLAC+ etc) stiind oleaca de ungureste din timpul copilariei,am ramas uimit ca atat de multi …unguri vorbesc cu mine intr-o romaneasca cum vorbesc acasa.Foarte multi dintre ei cu situatii materiale stralucite, dar care …nu mai vor sa auda de romani.( am si rude acolo , la CENADUL ROMANESC, care mi-au trantit verde in fata acest…adevar) Cunosc foarte bine si FOAIA NOASTRA (am mare stima si intelegere pentru ac revista!)si …restul,inclusiv BATANIA, JULA,BIKIȘ .Comentariile mele ar fi de prisos sa le mai continui. Si, probabul, le cunoaste foarte bine si d-na Brandușa.

  3. Foarte trista situatia. Daca este un fenomen „natural” declinul populatiei romanesti de acolo, nu as putea avea nimic de zis. Dar situatia nu este deloc atat de simpla. Situatia presei reflecta in sine starea intregii comunitati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro