O mamă disperată că fiica ei pe nume Daria, altminteri provenind din ceea ce se cheamă o familie bună, a ajuns consumatoare de heroină (mama e interpretată, fiind prezentă îndeosebi prin voce, de Ozana Oancea) ia decizia de a se adresa unui serviciu medical de recuperare. Daria e preluată de o doamnă doctor. Pentru moment și ea o prezență eminamente vocală .Ceva mai încolo, când respectiva va dobândi și chip, ne vom lămuri că e jucată de Diana Dumbravă. Doctorița o supune pe tânăra ei viitoare pacientă unui veritabil interogatoriu. Și în această secvență de început ca și în aceea în care ni se arată, doctorița respectivă e foarte puțin empatică. Așa că nu prea ai cum să nu o compari cu detestabila soră Ratched din Zbor deasupra unui cuib de cuci.
De altminteri, cu Zbor deasupra unui cuib de cuci în integralitatea lui, a fost comparata producția cinematografică românească despre care intenționez să scriu în ceea ce urmează. S-a spus chiar că Imaculat, filmul coregizat de Monica Stan și George Chiper-Lillemark (Monica Stan e și semnatara scenariului, iar lui George Chiper-Lillemark i se mai datorează imaginea), căci despre el va fi vorba în rândurile de mai jos, ar fi o posibilă variantă românească a filmului american regizat de Miloš Forman.
Doctorița decide internarea așa că Daria, filmată în așa fel încât să nu îi poată fi deslușită decât ceafa, este condusă în salonul în care urmează să petreacă următoarea perioadă. Un detaliu de tehnică cinematografică ce l-a determinat pe excelentul critic de film care e Andrei Gorzo să plaseze Imaculat în descendența unor pelicule deja clasicizate din Noul cinema românesc. Cele mai cunoscute fiind Moartea domnului Lăzărescu, creația -pilot din 2005 regizată de Cristi Puiu, și 4 ani, 3 luni, și 2 zile, multi- premiatul film din anul 2007 al lui Cristian Mungiu. Au fost și comentatori ce au socotit că Imaculat ar aminti măcar puțin de filmele lui Cassavetes sau de Dogville al lui Lars von Trier.
Daria, impecabil jucată de foarte tânăra Ana Dumitrașcu ( e vorba despre o debutantă) este întâmpinată de cel ce se recomandă a fi Spartac. E interpretat fără cusur de Vasile Pavel. El fiind singura prezență din distribuție fără studii de specialitate. Însă vechi pacient, unul chiar cu repetiție, al acestor centre de dezintoxicare. Experiența personală își spune în acest caz cuvântul. Deși tebuie spus că și actorii profesioniști din distribuția filmului au făcut un stagiu de documentare. Spartac e Șeful, este sau se crede a fi stăpânul absolut al respectivei secții medicale. La început îi cere Dariei un tribut. Mai întâi un pupic, pe urmă s-ar mulțumi cu o îmbrățișare. Desigur, una nu oarecare. O solicită și ca preț pentru a-i procura Dariei un telefon mobil cu care ea ține neapărat să se afle în comunicare cu iubitul ei aflat în libertate. La viol nu se ajunge, ba din contră. Spartac se metamorfozează într-un fel de protector al fetei ce se confruntă cu o lume pestriță. Preponderent masculină, singura pacientă fiind Chanel. Și ea puternic masculinizată, jucată ca atare de Ilona Brezoianu.
În lumea asta în care nimic și, mai ales, nimeni nu mai prea are sens, o lume care vorbește doar spre a-și umple timpul (toate aceste discuții au fost filmate cu o singură cameră de George Chiper-Lillemark, iar procedeul accentuează impresia de sufocare), lume ce trece fără probleme din salon în salon, se insinuează și un evident intrus. Care se numește Costea și care e trimisul iubitului Dariei. Trimisul, adică spionul. E jucat de Cezar Grumăzescu. Trebuie spus că ceea ce izbutesc cu totul remarcabil cei doi regizori ai filmului e să individualizeze cumva toți pacienții. Meritul le aparține, firește, și actorilor din distribuție. În marea lor majoritate tineri, însă mai toți cu un palmares recunoscut în teatru. Unii chiar și în film. E vorba, pe lângă cei deja numiți, de Rareș Andrici (Teatrul Nottara), Bogdan Fărcaș (Teatrul Toma Caragiu din Ploiești) sau Florin Hrițcu (Teatrul Tineretului din Piatra Neamț). Dar și despre Ioan Tiberiu Dobrică, Ionuț Niculae, Dan Ursu și Petrache Ninel.
Spuneam că Spartac nu o violează pe Daria. Filmul se încheie însă cu un act sexual prelungit. Nu vedem cu cine consimte să se culce Daria. Pare-se că pentru ea detaliul acesta a ajuns să conteze prea puțin. Din punct de vedere medical este, măcar aparent, cel puțin pentru moment salvată. Pesemne nu și emoțional. Tocmai de aceea Imaculat mi se pare a fi un film cu final deschis.
Nimeni nu știe ce se va întâmpla pe mai departe cu Daria. Medicii adevărați, cei din viața reală, spun însă că în marea lor majoritate foștii consumatori de heroină recidivează.
IMACULAT
Scenariul: Monica Stan
Regia: Monica Stan și George Chiper-Lillemark
Imaginea: George Chiper-Lillemark
Costume: Sonia Constantinescu și Anca Miron
Montaj: Delia Oniga
Producător: Marcian Lazăr
Cu: Ana Dumitrașcu (Daria), Vasile Pavel (Spartac), Cezar Grumăzescu (Costea) Ilona Brezoianu (Chanel), Rareș Andrici (Manu), Bogdan Fărcaș (Radu Nebunu), Ioan Tiberiu Dobrică (Dorel), Ionuț Niculae (Ciocolată), Dan Ursu (Victor), Petrache Ninel (Buze), Diana Dumbravă (Doamna Doctor), Ozana Oancea (Mama), Florin Hrițcu (Pisică) ș.a.
IMACULAT este propunerea României pentru categoria CEL MAI BUN FILM STRĂIN la Premiile OSCAR din anul 2023