joi, martie 28, 2024

Imaginea distorsionată a lumii prin lentile anglo-americane

După alegerea lui Trump în 2016, au apărut multe dubii cu privire la integritatea și viitorul Uniunii Europene. Odată însă cu ascendența lui Emmanuel Macron la președinția Franței, amenințările imediate la adresa acesteia au luat sfârșit. Alegerile din Germania nu mai provoacă emoții nimănui. Sondajele arată că partidul lor populist (Alternative für Deutschland) este departe de a deveni un factor influent în formarea unei coaliții[1].

Deși urmează alegeri în Italia și Austria[2], iar partidele populiste de-acolo stau bine în sondaje, atât natura sistemului lor politic și electoral cât și platforma acelor partide fac o implozie a Uniunii foarte puțin probabilă pe termen scurt și mediu. Surprizele provocate de brexit si Trump nu vor răsturna vechea ordine europeană.

Ele în schimb ridică o serie de întrebări și provoacă (sau ar trebui să provoace) o introspecție profundă a felului în care percepem și interpretăm spațiul public și informațiile care circulă aici.

1.     Declinul și izbăvirea experților și sondajelor de opinie

După anunțarea rezultatelor primului tur al alegerilor prezidențiale franceze din 23 aprilie, multe jurnale internaționale au lăudat precizia cu care sondajele de opinie au anticipat rezultatul[3]. Comparații cu eșecurile înregistrate de omologii lor din America și Marea Britanie nu au întârziat.

Deși succesul înregistrat de instituțiile de sondaje franceze este incontestabil, măsura în care sondajele de opinie s-au înșelat asupra rezultatelor referendumului pentru brexit sunt exagerate. Majoritatea lor indicau un rezultat incert și un scor apropiat[4].

O victorie certă pentru oricare din părți era greu de dedus doar din aceste sondaje. În realitate, nimic din datele de pe teren nu sugerau certitudinea unui vot pro European, iar reacțiile din urma dezbaterilor televizate pe această temă sugerau chiar contrariul.

Șocul a avut loc datorită asumpțiilor unei părți importante a elitelor culturale, politice și economice din Marea Britanie. Printre aceste asumpții se numără:

– Că status-qvoul are un avantaj natural, iar indecișii vor tinde să îl mențină.

– Că britanicii sunt raționali și vor pune stabilitatea și bunăstarea economică înaintea oricăror promisiuni naționaliste și politici economice vagi.

– Că David Cameron este un politican abil, capabil să câștige un referendum făcut ca o concesie electorală (în fond câștigase atât referendumul de independență scoțian cât și alegerile parlamentare din 2015).

Alegerea lui Trump ca președinte al Statelor Unite a fost o surpriză semnificativ mai mare. Datele de pe teren erau favorabile lui Clinton. Printre avantajele ei s-au numărat fondurile disponibile campaniei sale[5], scandalurile declanșate de contra candidatul ei și performanța ei mai bună în timpul dezbaterilor. Majoritatea jurnaliștilor nu și-au ascuns dezacordul față de candidatul republican și majoritatea sondajelor de opinie o dădeau pe Hillary câștigătoare.

Victoria lui Trump merită o analiză mult mai detaliată decât poate fi făcută în acest articol, dar e suficient de spus că erau destule persoane care subliniau ca o victorie a lui Trump nu este imposibilă (chiar dacă improbabilă). Vocea lor pur și simplu a fost mai greu de auzit datorită valului de opinii contrare. Spre exemplu, un articol publicat pe 4 noiembrie pe situl fivethirtyeight.com (un website ce se axează pe sondaje, politică, economie și predicții sportive) spunea că deși modelul lor îi dă lui Hillary prima șansă, diferența față de Trump se află în marja de eroare a sondajelor[6]. De asemenea, alți colaboratori spuneau că scorul relativ bun al lui Hillary în state care vor vota în ansamblu cu republicanii (cum ar fi Texas) sau în state tradițional democrate (cum ar fi California), combinat cu incapacitatea ei de a mobiliza eficient alegătorii în state decisive (cum ar fi Florida sau Pennsylvania)  ar putea să ducă la pierderea votului în colegiul electoral[7]. Fapt care s-a și întâmplat, Hillary câștigând votul popular (48.2% vs 46.1%), pierzând însă decisiv colegiul electoral.

Este însă interesant că diferența numărului de voturi între ea și Trump a fost foarte apropiată de ce preziceau sondajele la nivel național în Statele Unite[8]. Problemele cele mai mari au avut loc la nivel de stat, iar sondajele sunt de regula mai puțin precise când vine vorba de subgrupuri ale unei populații[9].

Aceste două evenimente arată cum o mare parte din elite (în special cele din mass media) nu au reușit să iasă din șablonul lor convențional de gândire și să accepte că este posibil să aibă loc o schimbare. Unele publicații ca New York Times au realizat că este nevoie de o introspecție și o schimbare din partea lor[10]. Altele însă au rămas ambigue. Ce s-a văzut însă clar a fost o decuplare profundă între elitele culturale anglo-americane și o mare parte a co-cetățenilor acestora.

2.     Lumea prin lentile anglo-americane

Chiar și înainte de victoria lui Trump, anul 2017 se anunța unul tensionat pentru Europa. Urmau alegeri în Austria, Olanda, Franța și Germania. Sondajele preziceau scoruri ridicate pentru partidele anti sistem iar economia europeană (în ansamblu) avusese o performanță inferioară celei din Marea Britanie și Statele Unite.

Este de înțeles de ce era tentant pentru jurnaliștii din lumea anglo-americană să caute paralele cu Trump și brexit în alegerile europene. Măsura în care acestea au dominat reportajele și articolele a fost însă profund exagerată și a dus la un nou eșec al mass mediei (celei anglofile în special dar nu numai).

În cazul Olandei, multe publicații s-au axat pe scorul ridicat al lui Gert Wilders în sondaje și prezentau alegerile ca o variantă între extrema dreaptă eurosceptică și partidul / partidele tradiționale (foarte asemănător cu un Hillary Vs Trump). Acest fir narativ a făcut imposibilă o relatare precisă a evenimentelor și a potențialelor consecințe. Printre probleme se numără:

1.     Percepția greșită a ce-ar însemna ca Gert Wilders să câștige alegerile. Sistemul politic olandez este foarte fragmentat. Astfel chiar și o victorie zdrobitoare a PVV-ului (partidul său) ar fi însemnat în jur de 25% din deputații parlamentului. Un asemenea rezultat ar fi avut repercusiuni importante asupra Olandei și a Europei, dar nu ar fi fost un rezultat tip winner take all (cum a fost alegerea lui Trump in SUA).

2.     Absența celorlalte partide din poveste. Majoritatea jurnaliștilor internaționali se axau pe ce spunea și făcea Wilders. Asta a făcut ca adevăratele surprize ale alegerilor să fie aproape complet ignorate. Printre acestea se numără colapsul partidului de centru stânga tradițional (al cărui număr de deputați a scăzut de la 38 la 9), câștigurile făcute de verzi și de partidul pro-European D66, sau prezența record la vot de 81.9%[11][12].

3.     Narativul a rămas aproape constant pe tot parcursul campaniei: anume că sondajele îl dau pe Wilders învingător sau cu un scor ridicat. Al doilea lucru s-a adeverit (partidul său a ajuns pe locul 2), însă povestea este mult mai nuanțată. S-a omis spre exemplu scorul mare al partidului său din  2010 (când a câștigat mai multe voturi decât în 2017) sau faptul că începând cu ianuarie 2017, scorul lui Wilders în sondaje se afla pe un trend descendent (media scorului său din sondaje este reprezentată prin linia gri din grafic).



[13]

Probleme similare au avut loc și în Franța. Șansele de victorie ale lui Le Pen au fost exagerate, iar consecințele unui asemenea eveniment slab explicate. Problemele nu au fost la fel de pronunțate ca în Olanda. Sistemul semi-prezidențial Francez este mai asemănător cu cel al Statelor Unite, dar chiar și așa lipsa colegiului electoral în Franța și alegerile legislative din iunie sunt diferențe notabile care ar fi dezavantajat-o pe Le Pen, chiar dacă electoratul ei potențial ar fi fost mai mare.

3.     Și de ce contează asta?

Mass media și formatorii de opinie britanici și americani s-au înșelat profund asupra stării de spirit a co-cetățenilor lor și asupra evenimentelor politice externe. Pentru a afla motivele acestui eșec și soluțiile disponibile, este nevoie de o introspecție profundă asupra rolului lor și a felului în care funcționează. Cele mai multe organizații au reacționat însă prin a da vina pe sondaje și experți, care deși nu sunt fără vină, au oferit o imagine relativ nuanțată asupra evenimentelor. Aceasta a fost însă comunicată ca un verdict.

Fie că ne place sau nu, în momentul de față mass media și elitele culturale anglo-americane au cea mai mare influență la nivel mondial. Deși capacitatea lor de a defini, contura și analiza probleme la nivel național și regional este limitat, majoritatea dintre noi consumam (voit sau nu) știri și trenduri culturale internaționale printr-un filtru anglofil.

Urmează alte evenimente importante ale căror deznodământ și / sau consecințe vor fi greu de anticipat / analizat. Printre ele se numără alegerile legislative din Franța, Italia, Germania și Austria, viitoarea direcție a proiectului European, viitorul orientului Mijlociu, direcția pe care o va lua Europa de Est, viitoarea colaborare cu Rusia etc. Mai mult, încep să fie contestate anumite ”adevăruri” și constante. Spre exemplu, daca măsurarea PIB-ul unei țări este cea mai bună metodă de a-i evalua succesul economic. Marea majoritate a jurnaliștilor folosesc acest număr ca un indicator național pentru prosperitatea tuturor cetățenilor. Asta le permite să tragă concluzii ce par relativ directe și oneste, cum ar fi că economia Statelor Unite și cea a Regatului Unit au performat mult mai bine decât cele europene după criză. Dacă este să privim creșterile de salarii însă și inegalitatea în acele societăți, concluzia ar fi mult mai nuanțată. În cazul Marii Britanii, aceasta a fost singura economie dezvoltată care a înregistrat o creștere economică în timp ce salariile au scăzut[14].

Alte instituții (cum ar fi OCDE[15] sau Institutul pentru Studii fiscale[16]) au analize ce arată că salariile din Marea Britanie și Statele Unite au avut creșteri foarte slabe, iar anumiți jurnaliști specializați (spre lauda lor) au subliniat asta de mai multă vreme[17].

Dacă aceste surse de informații devin incapabile să iasă din tiparele de gândire ce nu le permit să facă o analiză corectă a societăților, evenimentelor și schimbărilor ideologice ce au loc, există riscul să se intensifice decalajul între percepțiile noastre despre lume și realitate. Terenul devine astfel fertil pentru știri false (Fake news), teorii ale conspirației, soluții radicale și simple care ”au sens” și dezinformare în general.

NOTE _ _________________________

[1] https://en.wikipedia.org/wiki/Opinion_polling_for_the_German_federal_election,_2017

[2] http://www.dw.com/en/snap-elections-in-austria-with-wunderwuzzi/a-38864982

[3] https://www.washingtonpost.com/news/worldviews/wp/2017/04/24/french-election-how-the-pollsters-got-the-last-laugh/?utm_term=.02a47bf8b6d2

[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Opinion_polling_for_the_United_Kingdom_European_Union_membership_referendum#Standard_polling_on_EU_membership

[5] https://www.bloomberg.com/politics/graphics/2016-presidential-campaign-fundraising/

[6] https://fivethirtyeight.com/features/trump-is-just-a-normal-polling-error-behind-clinton/

[7] http://fivethirtyeight.com/features/how-trump-could-win-the-white-house-while-losing-the-popular-vote/

[8] https://projects.fivethirtyeight.com/2016-election-forecast/national-polls/

[9] http://www.pewresearch.org/fact-tank/2016/09/08/understanding-the-margin-of-error-in-election-polls/

[10] https://www.nytimes.com/2016/11/09/podcasts/election-analysis-run-up.html?rref=collection%2Fnewseventcollection%2Felection-2016

[11] https://www.washingtonpost.com/opinions/global-opinions/the-real-story-in-the-netherlands-the-implosion-of-the-center-left/2017/03/16/b3aeb3cc-0a52-11e7-a15f-a58d4a988474_story.html?utm_term=.a3767c4508aa

[12] http://www.economist.com/news/europe/21718921-identity-does-not-have-be-exclusive-preserve-far-right-dutch-election-suggests

[13] https://en.wikipedia.org/wiki/Opinion_polling_for_the_Dutch_general_election,_2017

[14] https://www.ft.com/content/83e7e87e-fe64-11e6-96f8-3700c5664d30?mhq5j=e3

[15] http://www.independent.co.uk/news/business/news/uk-wages-drop-10-tuc-greece-recession-financial-crisis-brexit-a7157681.html

[16] https://www.ifs.org.uk/uploads/Presentations/Understanding%20the%20recession_230915/SMachin.pdf

[17] https://www.ft.com/content/cd1c369c-84c7-11e6-8897-2359a58ac7a5?mhq5j=e3

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. 1.Intradevar, nimic mai fals in a reflecta cresterea economica reala decit P.I.B.-ul, care in tarile inapoiate economic si industrial ca Romania este cu atit mai irelevant, cu cit ponderea intreprinderilor (si mai ales) a supermarketurilor straine care se insumeaza la acest indice, este mai insemnata.Asa se explica rezultatul cresterii anuale catre 5 la suta, care conduce doar la cresterea indatorarii nationale si declinul abrupt a monedei nationale.Fara un indice realist de crestere economica, care sa cuprinda produsul intern net ramas Romaniei dupa un an de activitate economica, PIB-ul ramine indicele (fals) de crestere economica, de natura sa mascheze esecul economic general, in urma disparitiei economiei si industriei nationale si a investitorilor industriali, dupa 2008.
    2.Fara un indice economic ,,calitativ”, este imposibila crearea unei grile de evaluare a politicilor economice nationale.Proiectele economice consumeriste, de genul ,,proiectului Dragnea de crestere a salariilor si drepturilor sociale” tin astazi locul proiectelor de RECONSTRUCTIE INDUSTRIALA, perpetuind starea Romaniei de tara esuata economic si social.

    • „Intradevar, nimic mai fals in a reflecta cresterea economica reala decit P.I.B.-ul, care in tarile inapoiate economic si industrial ca Romania este cu atit mai irelevant, cu cit ponderea intreprinderilor (si mai ales) a supermarketurilor straine care se insumeaza la acest indice, este mai insemnata”
      Atentie, Luxemburg care are un PIB enorm foloseste aproape exclusiv capital strain.
      ***************
      exista si Human Development Index. Interesant, clasamentul tarilor e asemanator dupa PIB/locuitor sau HDI!?

    • Reconstructia industriala ar putea fi facuta doar in baza un preturi / salarii mici si mai ales pe un trend cu multi ani de salarii brute de cateva sute de euro. Care solutie va alunga si asa putina forta de munca ramasa prin tara.
      Metode protectioniste gen garduri economice nu fac decat sa alunge putini investitori sau sa ii oligarhizeze pe cei autohtoni.

      Solutia e o mai buna exploatare a resurselor minerale si ale solului eventual chiar pe model american (ma rog asta inseamna si alta constitutie) acum e un sistem in care nici o firma nu are acces si o piata cat mai libera. Asa cum e acum ai nevoie de zeci de avize (fericiti cei ce le dau) si firmele nici nu se obosesc sa vina.

  2. Motto „Prediction is very difficult, especially if it’s about the future.” Niels Bohr

    Iata un articol dupa gustul meu, neutru, cu diagrame, fara fitze, fara epitete si pilde. Uneori pildele si imaginile poetice ma fac sa ma simt jignit, am impresia ca autorul nu crede ca pot gindi atit de adinc incit sa inteleg ceva doar din simpla expunere. Se simte dator sa coloreze.

    Da, in ziua de azi e greu de facut predictii, pina si meteorologii, cu exceptia celor care se ocupa de incalzirea globala care sunt f. siguri, nu nimeresc nici macar predictia pentru trei zile. Nu-i invidiez pe autorii acestor studii, e extrem de greu sa renunti la propriile pareri si sa fi reusesti sa fi neutru.

  3. Rezultatele alegerilor din UK tocmai adauga un pic de greutate la ceea ce ati scris mai sus. Problema reala este cat din aceste esecuri in previziuni sunt datorate cunostererii limitate a motivatiei si comportamentului indivizilor, marimii esantioanelor si cat manipularii voite a previziunilor in speranta influentarii rezultatelor.

  4. „The Winner takes it all“, sistemul electoral britanic favorizează de mult timp partidele mari, Labour și Conservatorii.
    Theresa May e azi în drum spre Buckingham Palast pentru a obține de la Queen Elisabeth II un nou mandat, pentru un guvern minoritar (318 sedii 2017 în loc de 326 pentru o majoritate). Speculația cu alegeri parlamentare anticipate 2017 e un eșec, asemănător cu cel al fostului premier David Cameron și referendumul 2016 care a dus la Brexit. Sondajele de două ori nu au fost de folos în UK.

    Autorul privește departe, peste canal și peste mare. Cred că suntem la foarte mare distanță de UK și SUA. Nu ne desparte numai apa mare. Ne despart multe alte tradiții. Scandinavii se orienteză în mod tradițional spre Londra și limba engleză. Continentalii? Estul?
    Cum e pe continent 2017- 2022 în UE27 fără UK? La Paris, Bruessel, Roma se decide soarta UE de mult timp.

    … „… Spre exemplu, daca măsurarea PIB-ul unei țări este cea mai bună metodă de a-i evalua succesul economic. Marea majoritate a jurnaliștilor folosesc acest număr ca un indicator național pentru prosperitatea tuturor cetățenilor. Asta le permite să tragă concluzii ce par relativ directe și oneste, cum ar fi că economia Statelor Unite și cea a Regatului Unit au performat mult mai bine decât cele europene după criză. Dacă este să privim creșterile de salarii însă și inegalitatea în acele societăți, concluzia ar fi mult mai nuanțată…. „…..

    Libertatea expresiei e un principiu suprem la anglo- saxoni, în UK și SUA.
    In decembrie 1989 cetățenii români au recucerit, au redobîndit libertatea cuvîntului, libertate expresiei, libertate gîndirii, libertatea presei, etc. E mult. E bine.

    Statistica ca noua „ideologie” nu spune mare lucru. Căderea cortinei de fier între est și vest 1989 a dus la aderarea (vezi Westbindung, Konrad Adenauer 1949-1956, NATO si EWG) estului la NATO și UE. E mult. E bine.

    Decalajele „istorice” în multe domenii despart România 2017 de occidentul continentului. Cum se pot ameliora decalajele? Care sunt prioritățile țării 2017- 2019- 2022?
    Cifrele cu BIP pe cap de locuitor (de 10 ori mai mare în Luxemburg decît în România) sunt un lucru. Valorile „moi”, calitatea vieții trăită subiectiv nu mai are 2017 un răspuns „colectiv”, în țară, în UE27. Pensionarii cu pensiile speciale, metoda grecească aplicată 2017 de regimul de la București e în dauna tinerilor. Problemele reale și conflictele mari sunt în interiorul țărilor UE27, în România, Italia, Grecia, etc. La aniversarea 1918/ 1919- 2018/ 2019 se poate pune întrebarea despre „transformările” UNIRII în regiunile „istorice”: Muntenia, Transilvania, Banat, Oltenia,etc. Deosebirile (vizibile pînă azi) între orașele Cluj, Brasov, Sibiu, Timișoara, etc. și mediul rural „teleormanizat” (din Regatul România 1859- 1881- 1918) nu pot fi trecute cu vederea. Ce e de făcut în interior 2017- 2019? Era digitală oferă o șansă mare de a depăși multe decalaje, azi. Informațiile generației Internet- Smartfone- Google din patrimoniul mondial, tehnic, științific și cultural, le oferă cetățenilor români șansa de a scăpa de ”legarea de glie” (cu totul altfel decît la generațiile anterioare 1859-1881-1919-1989).

    Problemele UE27 se rezolvă aparent printr-o restructurare după modelul francez (F. Hollande 2016, viteze diferite) care va fi realizat de Emmanuel Macron 2017- 2022, cu integrare mai mare în ZE19. La Paris și la Roma se decide soarta UE27, ca pînă acum 1956-2017. Nu cred că se va întîmpla mare lucru 2017-2019. UE27 e un melc, merge înainte, dar foarte încet.

    România nu se află în nucleul ZE și Schengen, probabil mult peste anul 2022. Cu un BIP de 1,2 % din UE, România preia 2019 președinția UE27. Cu care țeluri în interior pînă 2019? Cu care țeluri în noua structură UE27, după scindarea începută de suveraniștii- naționaliști 2016 la Bratislava? La Paris 2017 -2019 nu mai are importanță ce se întîmplă azi la Varșovia, Bratislava, Budapesta, Praga. Economic se pot reaminti cifrele BIP. Estul nu are o pondere economică însemnată în UE27. Politic scindarea UE 27 e realitate. Incotro se va îndrepta regimul de la București 2017- 2019- 2021?

    Tinerii sunt viitorul țării. Am încredere în tinerii de azi. Brain drain? Go vest?

  5. Comparând lumea anglofonă cu Europa nu trebuie să pornim de la raționalitatea populară anglofono. Practic nu există această raționalitatate. Există în schimb în aceea lume un bun simț unit la natura (primitivă) a vieții. Totul e aici și se explică în modul ăsta. ,,Nu vă îndepărați de nartură nu vă îndepărtați de ADEVĂR……..!”. Așa se explică parabola vieți politice a lui Cameron și mult mai explicit a lui Thrump care reprezintă numai și numai voia viscerale de supravivere a Americi și nimic în plus. Natura profundă spune întoteauna adevărul, uni o ascultă cu urechile lor cum fac anglofonii alții pun popii să o asculte așa cum facem noi. Din punctul meu de vedere diferența între noi și ei e toată aici.

  6. Din nou un articol „europenist” în care „lentilele anglo-americane” distorsionează realitatea,înţelegându-se indirect cum că „lentilele europene” sunt Zeiss,mai ales cele franceze(…).
    Bântuie prin „Europa noastră” o stafie,stafia anti-anglo-americanismului.Capul răutăţilor este Germania şi Franţa pe care unii nici cu lentile Zeiss nu le văd că practică o politică neo-imperială de aservire a Europei.Şi,mai ales,nu văd că „Europa noastră” este atacată din toate părţile.Iar pentru a da un răspuns la întrebarea DE CE se întâmplă asta?nu-ţi trebuie lentile ci o constatare raţională şi imparţială a situaţiei „bătrânii Europe” care a fost şi vrea să rămână şi în continuare Metropola Lumii.
    Numai că…asta nu se mai poate.

    • Unii vor sa aserveasca doar Europa si folosesc lentile Zeiss, altii vor sa aserveasca intreaga planeta si asta nu se vede nici cu telescopul Hubble pentru ca Lucifer nu vrea s-o vada.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Batrin
Bogdan Batrin
Absolvent de stiinte politice (SNSPA), are un Master in Comunicare Politica (University of Leeds) si momentan e consultant independent in comunicare si analist de date in Bruxelles.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro