In lumea indignata a devenit foarte la moda blamarea marii conspiratii a finantelor mondiale contra cetateanului de rand, pe care vrea sa-l spolieze de micul sau avut agonisit cu truda prin credite cu buletinul. Noroc ca se gasesc politicieni in tarile astea bine guvernate si indatorate peste cap sa se gandeasca la cum sa se intoarca la popor in grele clipe de restriste (chiar, n-am inteles ce urma sa-i intrebe pe greci la referendum, daca s-ar fi tinut – „mai doriti sa ne platim datoriile, sau le dam cu tifla prostilor care ne-au sters deja jumate?” Ca in esenta alta intrebare nu se mai putea pune acum cand au ajuns unde au ajuns, indiferent cum ar fi fost ea formulata.)
Revenind pe plaiuri mioritice, indignarea contra finantelor mondiale imbraca de regula forma dezacordului public cu imprumuturile de la FMI, pornind de la ideea ca imprumutul de la FMI inseamna banii de imprumut si-atat, in cel mai bun caz; sau in plus si agatati de niste conditii impovaratoare, care ne limiteaza suveranitatea ca popor si pune talpi fragilei noastre democratii. Primul argument seamana cu cel privind privatizarile – am risipit banii din privatizari, deci privatizarile nu sunt bune. Am mai spus in alte ocazii ca in Romania conteaza mai putin cati bani iei din privatizare si ca privatizarile bune au fost alea in care statul n-a mai ramas in „relatii speciale” cu compania in pricina ca sa sifoneze bani publici in continuare, in diferite forme (vezi scandalurile de presa din ultimii ani cu UCM Resita, RAFO, Rompetrol si altii). Beneficiul unei privatizari serioase e ca o companie privata si neagatata de stat functioneaza dupa principii de eficienta, nu mai toaca bani publici distribuindu-i catre amici politici si nici nu mai distorsioneaza toata economia din jurul ei – intre cazurile de succes se numara companiile din energie (EON, ENEL…) sau bancile (Erste…).
Cel de-al doilea argument, cu conditionalitatile, e putin mai greu de mestecat. Realitatea e ca noi n-am reusit niciodata in ultimele doua decenii sa-i facem responsabili pe politicienii de la noi (asumandu-ne noi responsabilitatea de cetateni sa stam cu ochii pe ei), si atunci ne-am bazat intotdeauna pe altii sa ne puna conditii, cu gandul ca stiu ei mai bine pentru noi in timp ce noi avem alte treburi. De cele mai multe ori a mers, asa am facut niste reforme inainte de aderare. Ei bine, nici de data asta banii de la FMI n-au insemnat bani si-atat, si nici macar doar incredere suplimentara a pietelor financiare in sansele ca Romania sa dea inapoi banii de imprumut. Cele mai mari castiguri pentru noi din cele doua acorduri (cel din 2009 si Stand-By-ul de acum) sunt exact conditiile acelea pe care ni le-a impus FMI, pacat ca nu stim sa impingem si noi in interesul nostru propriu, sa conteze si dupa ce se termina acordul. Ma incearca un sentiment de recunostinta cand il aud pe domnul acela in costum de la FMI cum spune intr-o romana perfecta „baieti destepti” – si cum a impins din nou pe tapet chestiunea asta, pe care noi n-o vedem desi din buzunarul nostru se plateste.
Sigur ca reformele impuse de FMI merg greu, cam cum e cu Mecanismul de Cooperare si Verificare al Comisiei pentru justitie, dar miza e la fel de mare. In realitate, intr-o tara in care cetateanul nu vrea sa se informeze si inghite populisme pe nemestecate, iar cei care sunt realmente stakeholderi nu se baga pentru propriul lor interes, totul e lasat pe FMI. Asa a ajuns FMI sa se bata cam de unul singur cu reforma finantelor, pensiilor, sanatatii, companiilor de stat, energiei, transporturilor, Postei, pietei de munca, asistentei sociale samd, asta in conditiile in care nici macar cei care sunt direct afectati nu se baga si asteapta cu bratele incrucisate cum sade bine unui popor de asistati. De pilda, nu pot pricepe nici in ruptul capului de ce companiile din energie asteapta tot de la FMI sa impinga liberalizarea pietei si plata de catre stat a datoriilor restante si nu ies ele mai public cu asta, ca e un interes legitim, le taie profiturile si nu vad de ce se asteapta sa le rezolve altcineva problema; la fel, de ce stakeholderii din sanatate, transporturi, posta, alte companii de stat, stakeholderi ca platitorii de taxe, asociatii de business, consumatori etc. nu pun presiuni pe reforma cata vreme ei sunt principalii perdanti din starea de fapt.
Iata un mic exemplu de reforma pe care FMI-ul a impins-o practic singur timp de doi ani, desi lumea ar fi trebuit sa fie interesata, odata cu scandalurile legate de stimulentele de la Finante, cazurile frecvente de nepotism si scandalurile de feudalism administrativ gen Bian: eliminarea stimulentelor „de performanta”. Stimulentele de performanta, cum explicam aici la Expert Forum, au fost de fapt mecanisme de impartire de favoruri ca in feudalism, in interesul conducerii institutiei, nu al cetateanului. Stiati cate institutii publice luau bonusuri de performanta prin mecanisme extrabugetare, pe criteriul „dreptului castigat”, si in conditiile in care numai performanta nu aveau institutiile respective? Sa le enumeram: ANRM (resurse minerale); ANRS (rezerve de stat), ANPC (protecția consumatorului), Garda de Mediu, alte autorități de mediu, Ministerul Justiției, Poliție, ORDA (drepturile de autor), agenția care se ocupă de combaterea dopajului în sport, CNAS, Ministerul Finanțelor și ANAF, Apele Române, autoritățile naționale pentru handicap, protecția copilului, protecția familiei, egalitate de șanse, direcțiile de muncă și protecție socială, OI POSDRU, oficiul pt migrația forței de muncă, Garda Financiară, Vama. Sumele in sine sunt importante (cca 200 mil EUR pe an), insa poate si mai grav e faptul ca principiul din spatele stimulentelor si mecanismul pe care il perpetueaza este tocmai ceea ce face administratia publica romaneasca sa fie profund politizata si decuplata de interesul cetateanului. Mai exact, in spatele stimulentelor se afla o idee adanc inradacinata in mentalitatea sefului de institutie publica – aceea ca functia publica si puterea care vine odata cu aceasta e un privilegiu personal, ce se poate distribui in jos sub forma de favoruri in interesul propriu al sefului din varf, ca in feudalism. FMI ne-a rezolvat-o macar pe asta temporar. Pacat ca probabil nu vom sta nici de data asta cu ochii pe politicieni, ca dupa ce se termina incomodul acord cu FMI probabil vor fi multe presiuni pentru inlocuirea stimulentelor cu, fireste, stimulente.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
E adevarat ca nu toate politicile IMF sunt de lepadat/acuzat. Nu e mai putin adevarat, insa, ca dumneavoastra lasati deoparte politica generala a IMF-ului, politica ce nu cred ca este foarte flatanta sau eficienta. E fascinant faptul ca in toate cazurile in care reformele IMF au fost adoptate au dat gres. E oare necesar sa ne gandim la experimentele din anii 90 ale Fondului, experimente care au reusit sa duca with a little help from our friends Rusia aproape de faliment. Asta ca sa nu dam doar exemple romanesti.
Din nenumaratele carti „populiste” va sfatuiesc sa va uitati pe:
Ngaire Woods: The Globalizers: The IMF, the World Bank, and Their Borrowers
Leo Van Houtven: The Governance of the IMF: Decision Making, Institutional Oversight,
Ceea ce spuneti despre privatizare este abracadabrant.
O seara placut
mda, mari REFORME!!! Vine FMI si „cere Romaniei” sa vanda absolut to c mai merge in tara asta si aduce bani statului, dupa care, CULMEA, politica a dat gres :))))
hahahahaaaaa cat de stupid poti sa fii sa crezi ca FMI, CE, BM, UE sunt pentru binele nostru si nu sa ne suga de tot ce ne-a mai ramas.
prin coruperea politicienilor greci de catre corporatii, banci, guverne straine au ajuns grecii atat de indatorati, de aici tre sa inceapa orice dicutie despre inapoierea unei datorii uriase
da, saracii politicieni, sunt niste victime.
Na, hop ce ai priceput si tu in ce a zis omu!
Doamna Nutu, stima mea (fara mindria ceausista) ! In fine spus pe sleau ce e de spus despre propaganda ani-bancara ! Nu ca acolo nu ar fi nereguli – dar nici asa.
FMI-ul e chemat numai atunci cand o economie e muribunda .Nu e de mirare ca nu prea are succes cu asemenea pacienti . Daca ar fi luat Grecia ca pacient acum 10 ani ar fi fost alta treaba . Si la noi daca nu renuntam la acord (parca in 2005 sau 2006) . Toata „cresterea” lui Tariceanu o sa o platim acum si in anii viitori si cu dobanda din pacate .
Bun articol, mai putin chestiunea referendumului din Grecia. „Fraierii” nu au sters din marinimie datoriile ci pentru ca daca ar fi fost realiyat un audit (precedentul exista) ar fi fost descoperit faptul ca peste 70 % este datorie creata artificial si nu de greci (Franta si Germania au conditionat imprumuturi anterioare de achiyitie de armament inutil dar care a stimulat economia Frantei si Germaniei). Contracte cu statul elen au fost negociate de companii din Franta si Germania cu clauye devaforabile prin presiune si coruptie (ex Siemens). Intrebarea deci la referendum „Sunteti dispusi sa mai subventionati cresterea Frantei si Germaniei renuntand la nivelul vostru de trai ?”
Ne spuneti si noua care e diferenta dintre reforma si privatizare, in viziunea FMI si / sau a dumneavoastra? Nu pare foarte clar. Vorbiti despre reforma institutiilor publice de prestari de servicii sau despre trecerea lor in domeniul privat, unde nu mai ai control, ca cetatean, daca o sa mai ai spital in oraselul tau. Si nu o sa-ti poti permite sa mergi la consultari in clinici particulare, daca esti sarac. Cu saracii ce facem? (saracia este, in primul rand, o problema structurala, nu una de alegere individuala sau de trasatura culturala, sunt tone de studii)
Stimata doamna,
1. FMI-ul nu este panaceul universal. Va rugam sa ne prezentati exemple de tari care s-au dezvoltat economiceste in urma imprumuturilor si „sfaturilor” FMI.
2. Privatizarea nu este panaceul universal. Va rog sa mentionati cate state „civilizate” si care, isi pastreaza in portofoliul de stat, companiile strategice.
3. Statul in sine, ca administrator al unei entitati economice strategice, nu este in sine un prost gospodar. Statul, ca si mediul privat, poate angaja manageri, absolventi de MBA-uri la Oxford sa zicem, poate stabili obiective economice bazate pe eficienta si eficacitate, si poate genera valoare (nu profit). Astfel, suveranitatea nu se pierde, valoarea ramane in interiorul tarii.
Multumesc
1. Eu vad doar ca la noi, singurii care sustin reformele dificile si trag Guvernul la raspundere sunt FMI, nu stakeholderii locali, despre asta e vorba in articol. Nu e vorba de indicatorii macro, ci de reformele de guvernanta.
2. Statele „civilizate” pot avea companii (strategice sau nu, sa fiu sincera n-am inteles niciodata termenul). Realitatea e ca in statele „civilizate” coruptia si administrarea catastrofala a proprietatii de stat nu sunt o problema la fel de mare ca la noi. Nu cred ca putem compara guvernantra corporativa a lui EDF cu cea a Hidroelectrica, de pilda. Ceea ce spun eu e ca, daca statul roman n-a fost in stare sa faca profitabile si bine guvernate companiile de stat in astea doua decenii de incercari, ci ele raman tot gauri negre sau surse de contracte cu tot soiul de „baieti destepti”, atunci trebuie schimbat sistemul de guvernanta corporativa. Cum statul n-are niciun interes, lasati privatul sa faca asta.
Ca o paranteza, singurii stakeholderi care incearca sa reformeze Hidroelectrica sunt actionarii ei privati, Fondul Proprietatea – Templeton, care au dat in judecata Hidroelectrica pt contractele cu baietii destepti.
3. Nu sunt adepta „privatizarii cu orice pret, oriunde” si sunt convinsa ca intr-o tara ca Finlanda o companie de stat poate functiona excelent. Realitatea romaneasca arata insa ca la noi companiile de stat functioneaza prost.
S-a batut multa moneda pe privatizarile care ne scapa de gaurile negre din economie si constat ca unii chiar ajung sa creada in asta. Este o jumatate de adevar amestecata cu o minciuna prin omisiune. In statele civilizate de care pomeniti nici nu se pune problema unei privatizari a unor companii strategice (energie, distributie, infrastructura, minerale) fara a discuta care va fi beneficiul statului. Daca statul pierde controlul asupra unor parghii ale economiei si apoi priveste candid (efectul „comisioanelor” date catre politicieni „de bine”) cum investitiile promise sunt facute prin majorari de preturi, cum firmele isi cara profiturile in afara tarii, ori primeste in schimb niste maruntis inseamna ca este o privatizare „a la Romania”. Incercati sa le propuneti finlandezilor o afacere din aceasta sa vedeti cum va vor trimite la plimbare.
Ati afirmat: <>. Bun, se pare ca va schimbati opinia de la un articol la altul.
Companiile strategice in US (citeva, sa ne dam seama), owned by the state:
AmTrak
The Federal Crop Insurance Corporation (FCIC)
Federal Deposit Insurance Corporation (FDIC)
Overseas Private Investment Corporation (OPIC)
Panama Canal Commission (PCC)
etc….
Gasesc normal sa returnezi un credit pe care l-ai luat de la o banca. Dar problema apare cind bancile speculeaza pe banii clientilor si e nevoie sa fie recapitalizate de stat.In momentrul acesta creditorii devin multimea celor se sustin economia prin munca lor.Daca functionarii bancari continua sa se creada deasupra legii si se indoapa cu bonusuri in vreme de criza sa nu se mire daca ii va ajunge o soarta mai dura ca a lui Kaddaffy. In alta ordine de idei problema de fond a Romaniei e cotetul ei legislativ care nu a permis efectuarea unor reforme reale in economie.Cu toata criza situatia ar fi fost alta.