Intr-o vreme era la moda expresia “time is money”. E o vorba potrivita in destule situatii insa uneori oamenii extrag din ea concluzia ca poti pune un semn de egalitate intre timp si bani; cu alte cuvinte nu ar trebui sa pierzi timpul pentru ca in acest fel pierzi bani.
Convingerea mea este ca, in aceasta privinta, expresia e total nepotrivita, ca nu poti pune egal intre timp si bani, ca timpul tau este de fapt viata ta, adica mult mai mult decat niste bani.
A pune egalitate inseamna ca avand bani poti cumpara timp. Or, asa ceva inca nu a reusit nimeni. Toti marii bogatasi ai vremurilor trecute au murit la vremea lor, nu sunt printre cei vii si azi, chiar daca si-ar fi dat, probabil, intreaga avere pentru asta.
A pune egalitate inseamna ca timpul si banii sunt resurse de acelasi fel. Doar ca nu sunt. Daca ai pierdut niste bani, cazandu-ti din buzunar sau investindu-i cu buna stiinta in cauze ce s-au dovedit apoi pierdute, atunci mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel sau altul, poti face alti bani, poate chiar mai multi. Daca ai pierdut timp, acela nu mai poate fi recuperat, orice ai face. Fiecare zi care trece, fiecare luna si fiecare an sunt de nerecuperat. De acest fapt al vietii ne dam seama cu totii la un moment dat. Si, cu toate ca timpul nostru e viata noastra iar banii sunt niste resurse valoroase dar care pot fi recuperate si multiplicate, de multe ori suntem mai atenti cu protectia banilor nostri decat cu protectia timpului nostru.
Imagineaza-ti ca vine o cunostinta la tine si iti cere imprumut o suma de bani. Ce intrebari iti trec prin minte inainte de a-i da un raspuns? Probabil mai multe dar am o banuiala ca printre ele se afla si urmatoarele doua intrebari esentiale: am bani de care ma pot lipsi acum? Si, daca da, oare i-as recupera de la acest om?
Cred ca putini dintre noi imprumuta bani fara sa-si puna aceste doua intrebari. De multe ori, chiar daca raspunsul e afirmativ la ambele, tot nu dam bani cu imprumut. Hai sa analizam cele doua intrebari. Prima, daca am bani de care ma pot lipsi, e o intrebare cu raspuns simplu, da sau nu. Daca nu, povestea se incheie repede. Daca da, avansam la a doua, al carei raspuns e mai complicat. Dar pana la urma cam ajungem la o concluzie si cu a doua intrebare. Sunt intrebari perfect legitime cand se pune problema sa te lipsesti pentru o vreme de niste resurse valoroase.
Oare cat de des ne punem aceste intrebari cand vin oamenii sa ne ceara timp, rugandu-ne sa-i ajutam cu diverse sarcini? In ceea ce priveste timpul, raspunsul la a doua intrebare, “oare imi da timpul inapoi”, este negativ in toate cazurile, cu o singura exceptie: cand ajuti pe cineva care te ajuta la randul sau si e ca si cum ai primi timp inapoi. Acest lucru il stiu foarte bine taranii, care se ajuta unii pe altii cu muncile campului. Culegand impreuna lanurile de porumb ale fiecaruia treaba merge mai bine decat daca si-ar culege fiecare singur propria recolta. In toate celelalte cazuri timpul dat altora, fie ca e vorba de o jumatate de ora sau de o zi, e timp pe care nu-l mai vedem niciodata inapoi.
La prima intrebare, daca am timp disponibil sau nu, tentatia e sa ne uitam in agenda si sa constatam ca exista. Ocupandu-l cu treburi importante pentru altii, sarcinile noastre importante viitoare s-ar putea sa nu mai incapa in intregime, motiv pentru care le vom amana.
Deci daca suntem circumspecti cand e vorba sa imprumutam sau sa cheltuim bani, chiar si sume mici, bani care pana la urma se pot intoarce si se pot chiar inmulti, ar fi de la sine inteles ca trebuie sa fim atenti si cand e vorba sa cheltuim cantitati mari de timp, care nici nu se intorc.
Nu imi propun sa te impresionez in vreun fel cu acest grandios rationament. Vreau doar sa atrag atentia ca, desi ce spun aici e la mintea cocosului, desi stim cu totii aceste lucruri, e uimitor cat de multi oameni sunt foarte precauti cand vine vorba de a imprumuta bani dar sunt, pe de alta parte, mult prea prietenosi cu cei care vin sa le ceara timp.
Desigur ca daca ar veni cineva sa le spuna “auzi, nu vrei sa-ti irosesti doua ore pretioase din viata ajutandu-ma sa fac ceva ce puteam sa fac singur ieri dar am fost prea comod iar acum am nevoie de un fraier si ma gandeam la tine” l-ar trimite rapid la plimbare. Numai ca solicitarile de timp nu vin sub aceasta forma. Ni se cere timp in portii mici, ceea ce e mai usor de acceptat si ni se cere timp cu pretexte la care e greu sa rezisti: “hai sa-ti povestesc ceva”, “proiectul nostru trebuie sa depaseasca un obstacol si…”, “avem nevoie de tine aici”, “tu te pricepi cel mai bine, spune-mi te rog cum…”, “am o urgenta, matusa mamei bunicii copilului si-a scrantit piciorul…”.
In concluzie, permite-mi te rog sa subliniez ca timpul e mult mai valoros decat banii. Suntem invatati inca de mici sa avem grija de bani, ceea ce e foarte bine. Dar, din pacate, nu ni se insufla aceeasi preocupare si fata de timp. Ca dovada, il pierdem printre degete de prea multe ori. Cu trista constatare ca timpul scurs e iremediabil pierdut, te invit sa te bucuri din plin de timpul pe care-l ai in fiecare zi si sa-i gasesti utilizari valoroase.
Articolul de mai sus este o adaptare a unui fragment din cartea Musai List, scrisa de Octavian Pantiș, carte proaspat lansata de Editura Publica, www.publica.ro.
Expresia ”Time is money” constituie un crez al modernității capitaliste, pragmatice, eficiente. Cu cât încerci să înțelegi mai bine funcționarea mecanismului global actual, inclusiv cronicizata criză financiară, cu atât realizezi caracterul iluzoriu al crezului amintit. Iar acest lucru confirmă faptul că multe dintre prejudecățile care caracterizează mentalul colectiv sunt false, pur și simplu, deși nu încetează să manipuleze conștiințele oamenilor. Și la scara vieții unui om, și la scară cosmică, timpul reprezintă o resursă/ dimensiune definitorie, sine qua non. Iar ireversibilitatea timpului asigură unicitate fiecărei ființe umane.
despre ce timp vorbiti : cel masurat de bani sau de limba ceasului.
sa stiti ca foarte multi au inteles esenta si se odihnesc acum pentru vremurile cind vor calatori in timp.
Pana cand vom calatori in timp, e important sa „calatorim” multumiti fiecare zi.
…Dnu’ Pantis, vreau sa felicit Editura Publica (gaudeamus igitur, cum ar zice un student bucuros ca-si termina „facultatile”…) ca a scos o noua si, probabil, interesanta carte… ne bucuram (gaudeamus) si ii multumim pe aceasta cale, pe acest „sait”… neindoielnic si Dvs sinteti de felicitat si puteti fi bucuros ca ati propus editurii… o astfel de carte… Gaudeamus ne va ajuta sa o avem in biblioteca… daca, evident, o vom cumpara… privitor la „articolul de mai sus”, care „este o adaptare a unui fragment” din carte, am impresia (doar asa, ca sa relativizez lucrurile), ca vreti sa ne invatati ceva… :-)… ca timpul meu este de fapt viata mea, adica mult mai mult decat niste bani! (vezi paragraful al doi-lea adaptat)… si ne oferiti argumente pertinente (rima obligatorie :-) si exemple relevante… iar la concluzie ne spuneti ca „suntem invatati inca de mici sa avem grija de bani” (noi, romanii?), dar nu si de timp… si ne oferiti o afirmatie, ca „dovada” de final, despre cum „pierdem printre degete de prea multe ori” noi timpul… salva Domnului ca nu o facem intotdeauna… :-)… doua curiozitati am in legatura cu acest articol adaptat dupa un fragment din cartea „Musai List” (asum ca sinteti ardelean si stiti oarece rom-gleza :-)): 1. unde, in ce loc, in ce familie, in ce scoala din Romania cineva ne invata „inca de mici sa avem grija de bani”?… as fi foarte dornic sa promovez prin toate puterile mele locul acesta, pentru ca ignoranta mea este deplina… 2. poate o intrebare prea personala pt Dvs, Dle Pantis, dar… asta e… scriem si noi la rubrica „comenteaza” (din ciclul „Intrebarile Calugarului Vasile”)… credeti sincer ca banii si/sau timpul chiar exista?… m-as bucura sa am niste raspunsuri de la Dvs… :-)…
1. In ceea ce priveste grija de bani: cred ca multi parinti le spun copiilor lor „uite niste bani, ai grija sa primesti restul dupa ce iti cumperi inghetata”, „nu-ti cheltui banii pe prostii”, „am muncit pentru acesti bani, trebuie sa ai grija de ei”, „vrei sa mergi la mare si ai nevoie de bani? Sa vedem ce note iei la scoala si apoi stam de vorba”. Aceste expresii si multe altele asemanatoare le induc copiilor ideea ca banii sunt o resursa pretioasa. Desigur ca e mult loc pentru mai bine in ceea ce priveste educatia financiara a copiilor (si a adultilor), dar cred ca gasim in familii mai multe discutii si indemnuri privind grija de bani decat cele privind grija de timp.
2. Da, cred ca timpul si banii chiar exista. Cel mai mult ne dam seama de acest lucru atunci cand ne trebuie bani si nu-i avem sau cand ne-ar mai trebui o ora sa incheiem cu bine un raport dar el trebuie predat chiar acum.
O saptamana buna,
Octavian
Multumesc pentru sfaturi si multumesc pentru ca ati abordat aceasta tema.
Dar nu-mi permit sa dau atatia bani pe cartea dumneavoastra. Timp s-o citesc as avea…☺
P.S. Am înţeles perfect articolul dvs nu-i aşa¿
Da, perfect ;)
…dezamagit ca Dnu Pantis nu a raspuns si intrbarilor din postarile la acest articol… dezamnagit si in legatura cu moderatorul „Contributors” care, poate, nu i le-a prezentat… asta e… noroc ca se mai gasesc si lucruri interesante de citit pe „Contributors”… :-)…
Banii sunt de fapt o abstractizare a valorii, de aceea trebuie sa-ti pui cele doua intrebari cand imprumuti. Iti trebuie timp sa faci conversia intre abstract si natural. Cand imprumuti timp, aproape ca stii (simti) ca se va intoarce, daca-l ceri. Daca nu simti, nu-l acorzi.
Sau oricum vei primi ceva in schimb.
In schimbul timpului, unii pot primi si alte valori, de exemplu o lauda, sau niste vorbe de apreciere, care chiar daca traduse in bani ar avea valoare zero, hranesc egoul celui care ajuta, facandu-l mai fericit.
Ce ma supara cel mai tare este ca in final oricum murim
Subiectul este foarte frumos si ne-ai dat la toti o tema de gandit. Multumim!
Cu placere, Petru.
Expresia „time îs money” este menită numai pentru business. Cine dorește sa o extindă spre alte momente, o poate face, dar nu se nimereste in price situate.
Cu bani poți sa cumperi timp, dar nu in orice situație. O facem in fiecare zi, accesand piața. Sa cumperi 3 roșii este mult mai ieftin decât a le creste. 100% din ceea ce facem este fie a ne servi pe noi insine, sau a vinde ceva (cele 8 -10 petrecute la munca, zilnic – fie ca esti salariat sau patron).