marți, mai 21, 2024

Impactul COVID-19 asupra diasporei

O abordare simplistă a subiectului ar spune că românii din Diaspora au suferit la fel de mult sau puțin ca și cei din țările pe unde s-au stabilit. În Italia sau Spania, evoluția pandemiei de COVID-19 a fost mai gravă decât în Germania sau Olanda și proporțional românii stabiliți sau muncind acolo au suferit teoretic corelat cu situația.

Realitatea este alta. Românii populau exact în țările cele mai afectate exact domeniile economice care au suferit cel mai mult. Au fost în linia întâi, deseori, atât ca și asistente medicale, casieri sau curieri, dar și în linia întâi de concedieri.

Se vehiculează că între martie-mai s-au întors în țară între 800.000 și 1.300.000 de români. O parte, evident, erau călători sau turiști. Dar mulți alții erau oameni disperați, încercând să revină la un adăpost. Mulți suferiseră pentru a ajunge acasă și puțini au fost înțeleși în țară. Opinia publică a fost extrem de negativă iar aceasta nu a făcut în nici un fel bine celor plecați

De aceea merită să reflectăm, încă la cald, despre ce efecte a avut COVID-19 asupra Diasporei.

Sezonierii

Pentru muncitorii sezonieri, detașați sau care lucrau pe contracte de scurtă durată, pandemia a fost o catastrofă. În marea lor majoritate lucrând în restul Europei, undeva la 2 milioane de români traversează frontiere anual pentru a lucra în domenii ca turism, agricultură, construcții, transporturi dar și îngrijire și sănătate, IT sau inginerie. Problemele lor ”normale”: slaba (sau inexistenta) coordonare a sistemelor de securitate socială din UE/Europa, abuzurile angajatorilor sau înșelătoriile companiilor de recrutare, lipsa de cadru legislativ adecvat lor și căderea între sisteme dar și un acces la orice informație, dacă ea există, aleatoriu.

În vreme de criză o mare parte s-au trezit fără loc de muncă, care de multe ori venea împreună cu o cazare, pierdută și ea. Oameni ce deseori nu aveau rezerve financiare importante, s-au confruntat cu o precaritate absolută: pe drumuri, în țări cu frontierele blocate, dependenți de bunăvoința străinilor sau a diverselor organizații românești care s-au activat pentru a-i ajuta.

Undeva până la un milion ar fi revenit în țară în lunile martie-aprilie 2020, ceva ce a dus la o serie amplă de dezbateri și scandaluri. Puțini s-au întrebat ce era important: de ce nu au revenit chiar mai mulți?

Concediați sumar, au ajuns totuși în România, unde au realizat că este aproape imposibil să-și obțină ajutoarele de șomaj, drepturile familiale sau orice alte ajutoare legale de care ar fi putut beneficia în statele unde lucrau, din cauza lipsei de orice fel a unui sistem unic de identificare, colectare și utilizare a datelor de securitate socială – mai ales unul digital. Problema lor abia începe.

Mulți alții, spre mai-iunie, s-au trezit că sunt iar căutați de firmele de recrutare. Fermele din Spania, Franța, Italia, Germania sau Marea Britanie au nevoie de aproape 2 milioane de lucrători în sezoanele agricole de primăvară-vară sau toamnă, iar România este pentru ei un teren de recrutare fertil. Numai că noile costuri generate de COVID-19 au dus și la mai multe ”scurtături” luate de angajatori, la neînțelegeri, dar și la, din păcate, infecții și decese. Iar lista poate continua.

Știm cu toți cazul Cluj, sau persoana decedată în Germania. Dar au fost și muncitori sechestrați efectiv în abatoare, infectați de COVID-19 și izolați, blocați în tot felul de locuri, de la blocuri de locuințe la vaporașe, grajduri sau adăposturi temporare. Fiecare consulat românesc din Italia, Germania, Franța, Olanda și nu numai are deja liste cu sute de cazuri unde au intervenit și fiecare ONG românesc din aceste zone are alte liste cu alte sute de cazuri unde a fost nevoie de societatea civilă sau grupurile informale de români pentru a ajuta.

Ar fi bine să putem avea cifre. Undeva la peste 200.000 de români au plecat deja din luna mai, înapoi. Dincolo de ei, șoferii și-au continuat activitatea, iar redeschiderea centrelor turistice din Italia sau Spania va accelera plecarea unor noi zeci sau sute de mii de oameni. Fără securitate socială adecvată, fără informații la zi, fără perspective în caz de revenire a crizei.

Diaspora ”stabilă”

Dar dincolo de cazul particular al muncitorilor mobili, perioada de vârf a crizei a evidențiat vulnerabilitatea legăturilor Diasporei stabile cu țara. O populație amplă, distribuită în mare parte în UE dar nu numai, a fost ruptă fizic de România mai mult decât oricând.

Expoziții, spectacole și concerte au fost anulate. Diversele ONG-uri, cluburi și organizații de români și-au anulat întâlnirile periodice, serile românești și nu numai. Lecțiile de weekend de limba română pentru copiii diasporenilor au dispărut și ele.

Audiențele la consulate pentru mult necesara reînnoire de documente, sau obținerea de certificate sau dovezi, au fost la rândul lor anulate. Oameni care într-o perioadă de fragilitate economică aveau nevoie de acte noi pentru a-și reînnoi contractele de muncă s-au trezit brusc că aplicația eConsulat le dă programare pentru luna octombrie, iar mai multe consulate s-au plâns că nu există moduri în care să poată ajuta oamenii de la distanță.

Despre consuli și ambasadori am scris și în alt articol, dar este cert că pentru fiecare poveste pozitivă de personal diplomatic superlativ, există și cazuri de nepăsare. Pentru fiecare consul despre care acum se povestește cum a petrecut și nopțile la telefon pentru a-și ajuta semenii români, alții sunt acum descriși ca nepăsători. Se pare că legile 156/2000 privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate, sau 62/2019 privind competențele consulatelor au primit interpretări tare diferite de la om la om.

Mai grave au fost cazurile de persoane care au încercat, de cele mai multe ori în zadar, să ajungă acasă pentru a fi prezenți măcar la înmormântarea celor dragi, sau să obțină informații despre rudele grav bolnave din țară. S-au agravat și persistă cazurile de persoane decedate în afară dar care nu pot fi repatriate pentru înhumare din cauza costurilor exagerate, în absența unor protocoale bilaterale între România și mai multe țări.

Sigur, poate găsim și efecte pozitive – mai mult timp pentru teleconferințe cu bunicii de acasă, dar una peste alta Diaspora deja are lianturi fragile cu România. COVID-19 nu a făcut decât să le fragilizeze și mai mult.

Cum ar fi fost dacă lecții sau resurse de limba română ar fi fost de la începu disponibile on-line pentru diasporenii care oricum trebuiau să facă diverse teme cu copii lor de acasă? Sau programe culturale speciale pentru ei? Sigur, au fost câteva inițiative mici, dar una peste alta oportunitatea a fost ratată.

Ce rămâne este să începem, așa cum începe toată lumea, procesul de recuperare. Să ne adunăm, tragem o linie și încerca să venim cu soluții pentru toate aceste probleme. Nu doar pentru că ne putem oricând aștepta la noi perioade de blocaje sau cel puțin încetiniri cauzate de COVID-19, dar și pentru că fiecare zi pierdută poate însemna un nou grup de români plecați în afară sau, mai rău, un nou grup de diasporeni care se decid că nu vor să mai aibă nimic de-a face cu țara.

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Cea mai ticaloasa declaratie a dat-o Laschet ministru NRW, dupa infectarea a peste 650 de lucratori intr-un abator, cica viruslul ar fi fost adus de romani si bulgari. Nenorocitu nu spune care sunt conditiile de munca in acele abatoare.

  2. Mulțumesc pentru articol. Fac parte din diaspora stabilă. Pot sa va spun ca am sunat la ambasadă (culmea, nu lucrează pentru “public” decât doua zile pe săptămâna deși eu plătesc impozite 100%), a intrat un robot, am lăsat un mesaj rugând să mă sune, evident, nu m-a sunat nimeni. Am apelat la ambasadele Portugaliei și Suediei și am fost servit prompt, in aceeași zi. Pot să confirm că o parte diaspora “temporara” e la loc: o doamnă cu fuste colorate cerșește la ușa alimentării, iar trei domni tocmai au fost prinși jefuind un pensionar după ce a ieșit de la banca. Oamenii pleacă de disperare, acasă sunt doar “politicieni” penali, minciuni și hoție pe față. Soluția sunt educația și justiția, dar cine să le facă? Penalii sunt îngrijorați de pensiile lor, vile, insule, furt de lemne și de achiziții fără licitații.

  3. Foarte interesant articol (nu ca n-as fi stiut multe lucruri si situatii – dar nu erau sintetizate), felicitari!
    Ref. la „consuli”: cunosc si din unii si din ceilalti. Pot sa afirm cu convingere ca NU e vorba despre „interpretarea legilor” – ci, pur si simplu, de caracter (sau de lipsa lui) si de… ceea ce ar numi bunicu’, simplu, „bunatate sufleteasca”!

  4. Impactul pandemiei va fi în primul rând asupra țării și nu asupra „diasporei”. Realitatea e că România și-a exportat problemele sociale prin politica de liberă circulație în UE. Prin anti-performanțele socio-economice care o caracterizează, România a împins spre emigrare parțială exact categoriile de oameni care nu ar avea în mod normal nici o vocație a emigrării. Sunt oameni simpli cu meserii obișnuite care ar trebui să se poată descurca la ei în țară. Acești oameni vor fi împinși înapoi de recesiunea care va zgâlțâi Europa dezvoltată în următorii câțiva ani. Și vor aduce în România probleme sociale pe care România nu va fi în stare să le gestioneze.

    Diaspora „stabilă” despre care vorbește articolul nu e conectată la România prin ambasade. Activitățile comunitare vor fi reluate în mod natural acolo unde există, pentru că ele sunt ținute în viață de cei de aici, nu de cei de acasă. Din păcate aceste activități identitare rămân calate în mare măsură în zona etnicistă și nu angrenează decât o parte a diasporei „stabile”. Restul se pierde și se asimilează extraordinar de repede.

    Ambasadele furnizează un serviciu prost care ar trebui regândit de la zero pentru a putea deveni util poate peste 5-10 ani. Nu se poate face nimic peste noapte. Sunt populate cu oameni care cred că rolul lor e să se ocupe de „comerț exterior” și „secu”. Cum amândouă activitățile au scăzut drastic, oamenii șomează și scriu rapoarte sau prestează servicii consulare de bază. Nu fac nimic la firul ierbii și nici nu au personal sau bugete pentru așa ceva.

    De curiozitate, cam ce credeți că așteaptă „diaspora” de la ambasade în condițiile în care ea se împarte între cei care au plecat de foame și cei care au plecat de scârbă?

  5. Am vrut sa scriu initial mai mult dar ma rezum la ce cred eu din diaspora stabila (10+ ani) despre orice reveniri permanente in Romania:

    „Fie painea cat de rea, tot ti-o fura cineva.”

    :)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Bogdan Deleanu
Bogdan Deleanu
A studiat la Facultatea de Ştiinţe Politice, secţia engleză din cadrul Universităţii Bucureşti şi la Institutul de Studii Europene al Université Libre de Bruxelles. Lucrează din 2008 în mediul European, activând în Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European, a fost coordonator electoral în cadrul Misiunii de Stabilizare a ONU din Haiti (MINUSTAH), a co-fondat Europuls și coordonat Eurosfat. S-a implicat în organizarea civică și politică a Diasporei române iar în prezent urmărește probleme de afaceri externe, dezinformare și inovare socială și digitală.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro