luni, decembrie 6, 2021

Imparțialitate? Pe naiba!

Consiliul Național al Audiovizualului nu prididește în a amenda companiile de televiziune pentru încălcarea regulilor elementare ale jurnalismului. Una dintre cele mai frecvente abateri este părtinirea, jocul în defavoarea adevărului pe care toți jurnaliștii, dar toți!, susțin că îl servesc. Codul Audiovizualului precizează în art. 64 că furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte mai multe principii cum sunt informarea corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă cu privire la un fapt sau un eveniment, iar în art. 66 consemnează că în programele de ştiri şi de dezbateri informarea în probleme de interes public, de natură politică, economică, socială sau culturală, trebuie respectate  asigurarea imparţialităţii, echilibrului şi favorizarea liberei formări a opiniilor, prin prezentarea principalelor puncte de vedere aflate în opoziţie.

Consemnată ca un principiu de bază a jurnalismului, dezvoltată pe pagini întregi în ghiduri de conduită, coduri etice și manuale, imparțialitatea este privită simplist în jurnalismul românesc actual. Genurile de dezbatere și talk-show politic din televiziune rezumă adesea echilibrul  la a pune față în față invitați din partide reprezentând Puterea și Opoziția. Unul zice că e albă, celălalt că e neagră. Asta înseamnă imparțialitate în abordarea subiectelor controversate? ”Pe naiba!”, ar fi exclamat un reputat profesor de media chestionat de studenții săi. Eroarea pleacă de la confuzia pe care mulți jurnaliști o fac, raportându-se la persoane sau partide, în loc să se refere la fapte. Față de fapte trebuie păstrată distanța corectă, în jurul faptelor trebuie ridicat eșafodajul de date, declarații și opinii așa încât să rezulte adevărul. E la fel fie că e vorba de știri, de talk-show, de investigație, în ziar și revistă, la televiziune și radio, în online sau în eter. Publicul are dreptul să primească informațiile relevante pentru a înțelege care este adevărul. Asta nu înseamnă, conform Ghidului editorial al BBC, neutralitate absolută și nici detașare de principiile democratice. Vor fi prezente punctele de vedere relevante în subiect, chiar dacă ele sunt convergente. Echidistanța jurnalistului e simplă: el trebuie să privilegieze doar adevărul, dintr-un unghi rațional, rezonabil, just. Codul Deontologic Unic al presei noastre formulează principiul  la pct. 4.3:”În exercitarea profesiei şi în relaţiile pe care le întreţine cu autorităţile publice sau cu diverse persoane juridice de drept privat (societăţi comerciale, fundaţii, asociaţii, partide, etc), jurnalistului îi sunt interzise înţelegeri care ar putea afecta imparţialitatea sau independenţa sa”. Adică exact opusul conflictului de interese în care se află mai mulți lucrători ai Antenei 3 (Gâdea, Grecu, Tudor, Ursu, Stacu, Badea ar fi numele recurente). Ei își privilegiază patronul și interesele lui politico-economice, sucind gâtul adevărului. La ordinea zilei este acum tocarea instituțiilor Justiției cu care familia patronală Voiculescu tocmai se confruntă.

Contribuie la greșita înțelegere a imparțialității și primitivismul politicii românești. Rar (spre deloc) se poate remarca un politician dispus să accepte un adevăr incomod pentru grupul său. Exemplul cel mai bun este felul cum își apără partidele penalii, contrazicând tocmai faptele. Există și posibilitatea onestă a abținerii de la comentarii, dar politicianul român nu are educația asta. Jurnaliștii pot renunța la a contrapune artificial și fără niciun folos reprezentanți desemnați de partide ca să recite o poezie gata învățată. Ei își vor susține aberațiile, iar telespectatorii nu vor pricepe nimic. Eventual vor face haz de felul cum participanții la vorbăria televizată numită ”dezbatere” pretind minute egale în intervenții, se supără că n-au fost lăsați să debiteze ca în timpul alegerilor, când funcționează reguli speciale, chiar dacă relativ tâmpite. De aceea e inspirată decizia lui Robert Turcescu de a nu mai înșira în emisiunea ”Sub semnul întrebării”, difuzată de B1TV, politicieni într-o irelevantă controversă.

Ocupați cu stârnirea umorilor și stoarcerea emoțiilor, prinși de goana după audiență și reclamă, jurnaliștii uită adesea că dincolo de jocul publicității și de sumele aruncate pe masă (vezi cum B1 TV îndulcește tonul pe subiectul Roșia Montană de când difuzeză campania Gold Corporation), dincolo de interese imediate și agende private, dincolo de tehnologie se află, neajutorat, publicul; neajutorat dacă nu primește la timp informația curată, faptele prezentate la rece (”obiectiv” este un alt cuvânt folosit pentru imparțialitate, mai sofisticat, în atingere cu filosofia), opinia formulată cu bună-credință și factual corectă. Jurnalistul nu poate fi în același timp de partea tâlharului și a celui jefuit, a violatorului și a victimei. Echidistanța nu funcționează când este vorba bunul public și corupția care-l spoliază. Fiindcă moral distanța nu e egală.

Articol apărut și în revista 22

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Nu numai jurnaliștii de zi cu zi se împleticesc în mlaștina argumentelor specioase. Periodic diverși „filosofi ai neamului” ne convoacă la dezbateri-șuete „de vîrf”.

    Parturient montes, nascetur ridiculus mus. Adică ― VAX !

    N-ar fi normal ca asemenea „zbateri” să genereze niște concluzii cît de cît ferme ? Adică niscai puncte asupra cărora cad de acord toți, sau majoritatea participanților. Cu ce rămîne spectatorul ? Cu o puzderie de opinii din care va alege ceea ce îi convine, după tabăra în care s-a poziționat de la început, cu aceeași crispare, mai mult afectivă decît rațională.

    Mișto aleasă lozinca „Nici așa, nici altminteri” – imparțiali pînă la năuceală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro