joi, martie 28, 2024

Impasul în care ne aflăm

Voi marca trei idei directoare pentru întâlnirea noastră de azi.*

1. Reamintirea unei banalități: cine conduce într-o democrație?

Noi pretindem că România, după 1990, este o democrație. Ceea ce-nseamnă că ea trăiește după următorul principiu: cetățenii României își creează singuri condițiile de viață, alegându-și prin vot liber reprezentanții care, prin legi, le vor organiza existența. Așadar: reprezentați – reprezentanți. Aceasta este marea sciziune a societății moderne, formula de funcționare a democrațiilor contemporane: reprezentații pe de o parte (întregul popor, electoratul, societatea civilă) și reprezentanții pe de altă parte (clasa politică aleasă). Care dintre cei doi termeni e mai important?

În democrație, prin decretarea suveranității poporului, locul natural al acțiunii istorice este societatea civilă (Benjamin Constant), alcătuită de majoritatea covârșitoare a unui popor, spre folosul și slujirea căruia funcționează întreaga clasă politică și întregul aparat de stat. Clasa politică trebuie să fie subordonată societății, ea este slujitoarea ei, răspunde în fața ei de felul în care o slujește. De aceea, nimic nu poate fi mai odios pentru noi, cei reprezentați și care au delegat puterea, decât să-și vadă slujitorii îngâmfându-se, emancipându-se, cățărându-se pe funcțiile puterii, furându-ne banii, făcându-și academii, sfidându-ne cu coloane oficiale necuvenite, cu doctorate furate, cu secretare decorate cu Steaua României.

2. Suntem, prin lipsa de educație politică, prizonieri ai clasei politice

Cum arată în clipa de față în România cei doi termeni ai ecuației democrației?

Reprezentații mai întâi, noi adică –Suntem, de 26 de ani încoace, prizonierii clasei politice. Lipsiți în mod sistematic de educația care ar fi urmat să transforme o populație ieșită din comunism într-o masă electorală articulată și matură, cei reprezentați, alegătorii, nu știu ce putere le dă votul, nu știu să se apere de tehnicile de manipulare și corupere prin mită electorală, nu știu să tragă la răspundere, nu știu cum să stăvilească apetitul infinit de înavuțire al celor aleși să-i reprezinte, nu știu să elibereze spațiul puterii aflat sub ocupația unor figuri infracționale. Trăind într-una dintre cele mai sărace țări ale Europei (ceea ce înseamnă: dintre cele mai furate), ei se lasă cumpărați din patru în patru ani, nefiind conștienți că, de fiecare dată, alegând în umbra pomenii electorale, îi aleg pe cei care le vor lua banii ce li se cuveneau și care trebuiau administrați în interesul lor. De aceea, cel mai mare cadou pe care populația României îl face clasei politice este propria ignoranță politică.

Iar reprezentanților, adică clasei politice de la noi, le convine, desigur, un electorat care așteaptă mai curând de la moaște – pe care, de trei-patru ori pe an, călcându-se în picioare, ies să le pupe – rezolvarea problemelor lui. Le convine un sistem de educație deficitar în cel mai înalt grad, așa cum le convine ca noile generații care împlinesc vârsta electorală să ajungă cu mintea goală în fața urnelor de votare. Dacă pentru a conduce o mașină îți trebuie un permis de conducere, cum să nu-ți trebuiască un minim instructaj pentru a ști pe ce lume trăiești și cum să-ți alegi viața și viitorul?

Reprezentanții, clasa politică adică – Cu cât mai ignoranți în materie de cultură politică suntem noi, reprezentații, cu atât clasa politică a devenit mai versată, mai profesionistă și mai abilă în materie de manipulare, de furt organizat și de perpetuare a puterii. Condamnarea cu care s-a ales șeful celui mai mare partid politic în urma atentatului la statutul votantului în 2012 nu-l împiedică să conducă astăzi România din culisele lumii politice, să propună legi periculoase, să țină în șah guverne etc. Revoltele de stradă care au avut loc după tragedia de la Colectiv nu i-au împiedicat pe parlamentari să-și voteze – în timp ce tinerii aceia treceau prin chinurile iadului în paturi de spitale – salarii mărite și pensii speciale sau să facă legi prin care se numără câinii la stână; nu i-au împiedicat pe generali și miniștri să-și facă academii oculte (mă refer la suprarealista Academie Națională de Științe ale Securității – cu membri oculți, cu obiecte de activitate oculte și cu indemnizații pe viață din banii noștri). N-au împiedicat clasa politică să se organizeze pe clanuri și să sfideze în continuare toate semnalele venite din partea unei societăți ajunse la exasperare.

3. Paradoxul în care trăim

În loc să ne vedem de treaba pe care o avem fiecare și să ne bucurăm de libertatea individuală și de roadele guvernării, grija noastră cea mai mare în clipa de față, a celor reprezentați (a societății civile), este cum să ne apărăm, zi de zi și ceas de ceas, de clasa politică de la noi, de cei care s-au ales prin mimarea și blocarea mecanismelor democrației. Desigur, nimic, într-o societate, nu e mai de temut decât anarhia. Dar nici felul în care ne petrecem viața în clipa de față – tot timpul pe baricade – nu este de invidiat. Cum să nu ni se fure voturile, cum să fim lăsați, din diasporă, să ne exercităm dreptul de a alege, cum să ne opunem legilor abuzive și vrăjmașe, cum să scăpăm de politizarea instituțiilor menite să apere statul de drept, cum să ne apărăm de furtul organizat, cum să ne recuperăm tonele de bani furați, cum să controlăm instanțele menite să verifice funcționarea mecanismelor democrației – iată care sunt preocupările noastre constante și angoasele care ne bântuie viețile de cetățeni care nu mai știu cu cine să voteze.

România trăiește de 26 de ani încoace, cu mici excepții, în orizontul votului negativ. Toate victoriile societății civile din această țară au constat în evitarea in extremis a catastrofei politice: Iliescu din nou (în 1996), Vadim Tudor (2000), Năstase (2004), Ponta (2014)… Însă a fi preocupat tot timpul să împiedici muntele să se prăvale peste tine încă nu înseamnă că trăiești. Înseamnă doar că-ți asiguri o jalnică formă de supraviețuire, terorizat la tot pasul de ce-ți pregătește viitorul.

Ce-i de făcut? Două lucruri:

– Primul, urgent dar pe termen lung: punerea pe picioare a unui sistem de educație pentru democrație.

– Al doilea lucru: întreținerea reactivității societății civile. – Refuzul letargiei și al sastiselii e singura soluție în imediat.  Singura armă pașnică, legală și civilă a societății în orice democrație – atunci când cei aleși o trădează în loc s-o slujească – este manifestația de stradă. Doar ieșind în stradă  ajung să ne audă – când nu ne mai aud – cei care, pomenindu-se în șaua puterii, uită că sunt, ca noi toți ceilalți, niște bieți omuleți chemați o vreme la rampă.

Dar știe cineva unde este butonul și cine apasă pe el de câte ori ne vedem obligați să ieșim în stradă?

–––––––

*Text prezentat la întâlnirea Dialog pentru România. Primăvara politică a societății civile, organizată de asociația „Inițiativa pentru România” miercuri, 17 februarie a.c. la ora 17, în aula Bibilotecii Centrale Universitare, cu participarea domnului Klaus Iohannis, președintele României.

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Daca textul acesta l-ati citit si in fata presedintelui Johannis,sint curioasa ce reactie a avut?! E prea ‘proaspat”mesajul anti-stat de drept pe care l-a dat in cazul evacuarii „Antenelor”…Multumim,inca o data,D-le Liiceanu,ne ajutati sa putem respira! O analiza „la rece”,dar…in acelasi timp,se simte si o tensiune a exasperarii,deziluziei si chiar a disperarii…Simtim la fel.

  2. Incep cu finalul
    Va intrebati unde „butonul „si cine apasa pe el,este la fel cu cel nuclear depinde pe mana cui cade,atunci cand il foloseste securitatea indiferent in ce regim democratic sau nu e de rau.
    Odata cu trecerea anilor si plecarii tot mai masive a romanilor peste hotare societatea civila s-a diminuat considerabil,odata cu aceasta si initiativa de a creea o platforma a ei.
    Pe vremuri exista GDS care daca ne aducem bine aminte a jucat un rol esential in formarea unui nucleu democratic de dreapta,astazi lipseste.
    Fara indoiala in Romania traiesc destui tineri intelectuali care ar face posibila o astfel de platforma cu conditia sa o faca fara nici o ambitie politica ci doar pentru a trasa si sublinia cu o voce ferma dar clara abaterile de la normalitate.
    Observam ca atunci cand reprezentantii „o iau razna” se aud disparat cateva voci aceleasi din pacate pe la cate un ziar care sa ia atitudine ,spun din pacate aceleasi voci pentru ca au avut grija domnii reprezentanti sa le infiereze ani in sir astfel incat sa nu le mai aude nimeni.
    Metaforic vorbind „butonul” se afla la putinii intelectuali autentici ce au mai ramas cu o singura conditie sa existe vointa sa se formeze o platforma cum era GDS si doi sa fie o singura voce altfel se disipeaza mesajul.
    Cred ca stiti la cine e actualul „buton” mult mai bine decat noi ,la actuala securitate care nu face altceva decat sa il apese atunci cand are un interes,de aceea,spuneam ca butonul e periculos atata timp cat nu stim cine il manevreaza.

    • asta e țara în care o majoritate se lasă prostită de Antena 3, această majoritate e reprezentată democratic în Parlament. revolta minorității are un impact scăzut.

      • Iesitul in strada e o solutie saisoptista si da rezultate saisoptiste. Solutia este ca oamenii normali sa faca politica si sa intre in parlament. Apolitismul e o tampenie.

  3. Sfârșitul lui 2008 ne găsea cu o datorie publică totală de 109,8 mld. lei. Asta însemna circa 27,6 mld. euro, la cursul de schimb de la finalul anului 2008. La distanță de șapte ani, la sfârșitul lunii septembrie a anului ce tocmai s-a încheiat, datoria publică totală a ajuns la 287,3 mld. lei (aproximativ 65 mld. euro, la cursul de la sfârșitul lunii septembrie), din care 272 mld. lei reprezenta datoria guvernamentală
    Cea mai mare parte a datoriei publice e făcută de guvern . Calculată în euro, datoria guvernamentală a crescut, din 2008 până în 2015, de la 25,2 mld. euro, la 61,6 mld. euro. Anul trecut, Ponta se lăuda c-am returnat împrumutul de la FMI. Conform datelor de la Ministerul de Finanțe, între 2009 și 2023, datoria către FMI, UE și BIRD plătită de guvern va atinge valoarea de 9,7 mld. euro . Acești bani sunt plătiți în contul celor 20 de miliarde de euro cotractați în 2009 de guvernul Boc. Din 2009 până în 2015, guvernul a returnat către FMI, UE și BIRD circa 4,8 mld. euro. Plata către FMI s-a încheiat, urmează de acum până în 2023 să achităm datoria de 4,9 mld. euro către celelalte două enități. Vedeți banii aceștia pe undeva? Avem mai multă infrastructură de orice fel, servicii publice mai bune? Nu. Banii s-au evaporat, dar datoria trebuie plătită.
    Pina cind sa suportam incompetentii? Agenda lor nu este sa slujeasca contribuabilul ci sa-l fure. Pina cind? Ce tara e asta in care o mana de politicieni, organizati in Parlamentul Romaniei, isi jefuiesc propriii cetateni?
    Ce tara e asta in care parlamentarii macelaresc legile pentru a-si organiza prada?!
    Ce tara e asta in care politicienii cu dosare penale ataca Justitia ?

  4. Iată de ce Dl Liiceanu este, din punctul meu de vedere, cel mai valoros intelectual pe care îl avem – pentru că nu și-a abandonat nicio clipă rolul de cetățean. Nu s-a mulțumit să fie spectator. Alții s-au retras scărbiți (cred că în război îți permiți așa ceva doar ccând dezertezi) sau se limitează la bășcălie (unul dintre cele mai odioase cuvinte, una dntre cele mai penibile preocupări).
    Nu cred că Dl Liiceanu este mai puțin ocupat decât alții sau că timpul domniei sale este mai puțin prețios decât al altora.

  5. Desi a fost in sala, mi-e teama ca presedfintele Iohanis nu a auzit sau daca a auzit, nu a inteles.
    Pentru ca nu poate si pentru ca nu vrea sa poata. Pentru ca e scalvul unor interese meschine ale sale si ale celor de care s-a inconjurat, „farurile democratice” cum le numeste domnul Tismaneanu. Apreciabil optimismul celor doua solutii, dar slaba speranta de a scapa de o clasa politica penala in cvasitotalitatea ei…pentru ca asa o creaza sistemul. Un singur om cinstit daca reuseste printr-un miracol sa o penetreze, este imediat integrat in ticalosie sau, daca se mentine vertical, rejectat in momentul urmator. Nu vad iesire din asta. Am devenit foarte pesimist dupa 26 de ani de speranta (Brucan a fost un optimist cu cei 20 de ani ai sai), iar pesimistii trebuie sa taca. de aceea nici nu m-am mai invrednicit sa scriu….

  6. Cred ca asta e ultima strigare …

    Proiecte de legi precum Demnitatea umana, centralizarea securitatii cibernetice la nivel de stat, Comisii etice cuplate cu Legislativ si coduri etice cuplate cu legislatia, definirea radicalizarii (atentie nu extremism) prin Internet in proiectul de lege al Strategiei de Aparare Nationala, desfiintarea inspectoratelor scolare nu indica decat spre abuzuri asupra libertatii individului care se vrea lipsit de orice posibilitate de a-si organiza viata independent de structurile statului.

  7. Democratia NU se educa, se exercita!
    Educatia nu e pentru cei flamanzi si goi, plini de nevoi. Iata si de ce toate societatile democratice de tip occidental au creat o baza, un nivel comun de bunastare, pe care s-au dezvoltat democratic, social, uman…

  8. De principiu,da .Numai că…democrația în sens clasic pe care o pomenește autorul s-a modificat atât de mult încât practic nu mai este funcțională.
    În condițiile globalismului,respectiv al liberei circulații a informației,capitalului și persoanelor,apar,social vorbind,câteva fenomene care perturbă fundamental mecanismul democrației clasice.
    Astfel:
    Pe de o parte apar:
    -manipularea și diversiunea generalizate prin mas-media(TV,internet,telefonie,etc)
    -demagogia și populismul politicienilor
    -relativizarea valorilor,inclusiv culturale,religioase,etice,etc
    -pierderea personalității cu fenomenul generalizat de înstrăinare a individului
    Toate acestea(și altele!) produc anarhie socială și înrăutățesc mecanismul de conducere a societății.
    Pe de altă parte,o societate trebuie condusă și se constată alte fenomene:
    -guvernele devin mai autoritare
    -limitarea drepturilor și libertăților individuale
    -recurgerea la instituții de forță pentru controlul populației și al mijloacelor de informare
    -controlul sistemului finaciar bancar
    Adică,pentru a contracara anarhia socială instituțiile de stat măresc constrângerea socială

    Ca să revin,în acest moment democrația clasică apare ca un joc gratuit și fără niciun efect social.Statele devin din ce în ce mai puternice și indivizii din ce în ce mai slabi.Am putea spune că democrația clasică a murit.

    Trebuie o nouă filozofie care să pună altfel problema stat-individ în condițiile globalismului.
    Și care să rezolve problema centrală a existenței umane și anume Libertatea Individuală.

    Poate filozofii români ar trebui nu numai să constate ci să se întrebe în ce sistem de valori vor trăi generațiile următoare.

    • Statele sunt perimate … nu isi mai au rostul in contextul tehnologizarii accentuate … din pacate decalajele economice continua sa existe si oamenii nu par sa ajunga la un consens in directia crearii unei lumi pentru toti … in sensul ca exista inca multe divergente, lupte intestine, decalaje uneori uriase, conflicte …

      Religiile si-au atins si ele limitele si ar trebui un efort de unificare al religiilor existente in asa fel ca pe langa abordarea materiala a vietii sa existe si una spirituala care sa dea sens existentei umane …

  9. nu cred ca reprezentatii sint doar de” 26 de ani încoace, prizonierii clasei politice ” ; de altfel mi se pare din nou literatura ce scrieti, poate chiar in majoritate, acest popor coabiteaza destul de strins, sa nu spun in cirdasie, cu cei pe care ii numiti clasa politica.
    putini sint cei care s ar incadra la ” nereprezentabili”
    ca lipsa educatiei este problema, nici cu asta nu s de acord. ori nu unica si cea mai importanta.
    problema !problema nu i doar ca populatia a iesit din comunism( ca doar si conducatori au iesit tot de acolo!) ci intreaga istorie de sub turci sau greci este izvorul nesecat de jmekereala de care da dovada rominul.( de ce polonezi,unguri,cehi sint diferiti ?)
    daca Transilvania nu ar fi fost anexata si acolo altfel ar fi azi situatia

  10. Astazi am scris un articol pe un blog unde public uneori, (nu-l numesc pentru ca nu vreau sa fac mascata reclama), articol pe care initial l-am denumit „luxul nepermis al sastitiei”… Ulterior, am modificat titlul.

    Titlul trimitea la lehamitea ce intervine si reteaza in cele din urma efortul ratiunii ce opereaza in melasa ambientala a unui mediu politic si social dominat de primitivitate si ignoranta; in cele din urma, constati ca orice alta preocupare este mai buna.

    Si totusi, oricat de justificata aparent, aceasta lehamite este pana la urma doar o forma de renuntare, la care nu avem dreptul, daca vrem altceva decat jugul acestei minoritati care ne confisca vietile – i-am numit pe politicieni.

    De aceea, sunt absolut de acord cu tot ce a scris dl. Liiceanu, dar mai ales cu una: de fapt, nu ne permitem luxul sastitiei, al lehamitei.

  11. Inca nu -mi revenisem dupa sedinta alesilor si ‘vitalitatea” acestui parlament de surzi la care premierul a trebuit sa-i spuna de doua ori aceleasi lucruri irosindu-si timpul, cand am dat de articolul dvs.si mintea mea se poate agata din nou de o speranta ca poate nu-i totul pierdut.La primaria de care apartin au loc periodic intalniri intre primar si o organizatie noua apolitica de tineri la care au loc niste dispute pertinente pe teme de interes social .economic si educational.Este un pas mic intr-un oras mic dar este de urmat si de altii.Televiziunile locale ar trebui sa stimuleze ,sa provoace la emisiuni dezbateri cu oamenii ca sa-i faca sa inteleaga problemele despre propria lor viata si sa gaseasca solutii la ele..Nu stiu daca asociatia ‘Initiativa pentru Romania’ are organizatii si prin tara dar cred ca ar fi minunat ca lumea sa aiba de unde invata sau citi despre problemele din administratie,cum sa faca o sesizare on-line,care sant prevederile din statutul partidelor din parlament,ce deoasebire este intre ele,ce sa aleaga,ce atributii are un deputat sau un senator,sa aiba posibilitatea sa-l cunosca f. bine pe cel care vrea sa fie votat, nu doar din niste intalniri de care afla sau nu intamplator,cum se obisnuiesteCred ca nici un sfert din populatia activa a unui oras nu este interesata de sedintele de consilui care se transmit pe posturile locale .Ignoranta oamenilor in materie de politica poate fi privita inr-adevar si ca o treaba facuta cu premeditare de politicieni, dar nici nu ne putem victimiza la nesfarsit.Chiar trebuie sa demareze odata niste actiuni pentru „un minim instructaj” de cultura politica cum il numiti.Oamenii cred ca sant receptivi in masura in care beneficiaza de niste informatii utile in timp scurt si sant explcate pe intelesul lor fara termeni elevati si fraze intortochiate.Altfel…VAX POPULI.

  12. Sintem in plina dictatura a mediocrilor. M-am ferit sa fiu bombastic si radical. Site-ul actual, refacut, al presedintiei nu mai afiseaza rapoartele facute de comisiile care au lucrat sub precedenta presedintie. Basescu a apelat la un numar de oameni calificati pe diverse domenii si care i-au prezentat niste rapoarte. Amintesc citeva: comisia Craiutiu-Stanomir-Carp etc. pt. studiul regimului politic, comisia Tismaneanu cu al ei Raport asupra comunismului, comisia pentru studiul demografic, comisia pt.educatie si cercetare etc. Pe baza unora din acele rapoarte, s-au proiectat politici si legi. Precedentul legislativ, cu o majoritate condusa de PDL, a legiferat in educatie, munca, asistenta sociala, pensii, salarii unitare (care nu se aplica), au intentionat sa faca o lege si in sanatate (tot de la un raport de comisie cu oameni calificati). Se discutau si se faceau si politici publice, nu numai can-can politic.
    Si a venit 2012 cu cei doi corifei, Ponta si Antonescu, vedetele imbratisarii lubrice intre politic si anexele mediatice de propaganda. Si s-a marcat si celebrat triumful nanismului in politica, cu o unire in unanimitate impotriva unui adversar debil deja, cu spectacole marete ale adeziunii masurate cu stadionul plin, cu fericirea afisata fara retinere de a anihila si elimina orice opozitie. Cei doi si cei din preajma lor si cei care-i sustin cred in continuare ca a fost un moment politic maret, o apoteoza pentru ei si gruparile lor politice. Au maturat orice adversar la locale, au luat TOATE colegiile la parlamentare. S-au trezit singuri pe tot terenul si au chiuit de satisfactie. Basca, au inrolat si sindicate, societate civila cu uniforma militara, revolutionari etc. Atita au inteles ei ca inseamna politica. Parlamentul din 2012 a avut cea mai larga majoritate de sustinere a guvernului. Numiti-mi proiectele legislative majore trecute prin acest parlament. Proiectul de constitutie si de reorganizare a administratiei au fost respinse de CCR. N-as pune Codul Fiscal la categoria legi mari. Iata, Dragnea, mare sef de partid si de coalitie, munceste personal sa treaca pe numele lui o lege echivoca despre maniere. Asta-i anvergura. Oprea, alt mare sef, si-a facut taraba de diplome si, pentru ca i-a mers intreprinderea, a trecut la nivelul urmator: si-a facut academie, a obtinut buget. De la vinzator de fituici de prins in dosare, la vinzator de respectabilitate. E un salt care se face doar intr-un mandat acum. Pentru ca imprejurul tau gasesti atit de usor pe cei care sa-ti inteleaga nevoile. Trebuie sa fie o bucurie sa gasesti, oriunde te intorci, urechi gata sa-ti asculte oful: vreau sa fac o academie; poftesti si tu sa fii membru? Atita le e nivelul. Le cereti prea mult, oameni buni. Daca vorbiti de rigoare, de exigenta, de calificare in preajma lor, le provocati reflexul de a cauta in haine o diploma pt. a o va arata.
    Necazul e ca tipii astia adora puterea, devin dependenti de ea ca o compensatie pentru impostura de care intim sint constienti (de aia isi umfla cv-ul cu diplome false), insa ceea ce e infinit mai rau e ca, odata instalati in pozitii de putere, adora sa se inconjoare numai de urechisti. Pentru ca ei le proiecteaza, au modificat si regulile intrecerii. Te cheama sa te intreci cu el pe pista de pe stadion, in nocturna, cu lumini, cu spectatori, dar a platit electricianul ca sa stinga luminile cit sa nu il vada nimeni ca a luat-o pe scurtatura si brusc e mult in fata ta.
    Site-ul actual al presedintiei e admirabil de fatos. Nici nu remarci ca lipsesc rapoartele comisiilor lui Basescu.

  13. O eroare gravă din partea lui Klaus Iohannis, Nimeni nu are dreptul să se opună legii sau actului de justiție.
    Cum este posibil ca președintele țării să promită că va interveni pentru ca o instituție a statului de drept să -și reconsidere decizia luată în urma unei hotârâri judecătorești ?
    Acesta este trafic de influență și abuz în serviciu și un ATAC ÎMPOTRIVA INSTITUȚIILOR STATULUI DE DREPT !
    Sunt foarte dezamăgit și mă simt umilit.
    Plătesc taxe cu convingerea că legea este și va fi respectată.
    Este incredibil cum manipulări ordinare de la posturile TV Antena au putut învenina o societate, cum indivizi lipsiți de scrupule și bine plătiți au mințit și înșelat bunul simț și buna credință a atâtor oameni .
    Nimeni nu a anulat dreptul de liberă exprimare al posturilor Tv Antena.
    A fost o zi tristă și neagră pentru democrația din România !

    • Sa fiti pe faza … ca democratia se construieste pe exersarea si exercitarea libertatilor individuale … Ori aceasta perioada de tranzitie de la comunism la democratie s-a facut in principal pe structuri si cu oameni cu o mentalitate creionata si exersata in comunism: lingai. Rezultatul se vede … si nu numai atat dar consolidarea structurilor si practicilor institutionale se creioneaza in asentimentul celor de trista amintire cuplate doar cu avansul tehnologic care poate relansa la un nivel nebanuit si iata vedem, posibil, totalitarismul.

  14. D-le Liiceanu ati fost, iarasi, admirabil si va multumesc pentru asta; cel mai mult conteaza faptul ca ati tradus sincer „Paradoxul in care traim” si puneti punctul pe I-ul de la letargIa sastIseala publica.
    Poate nu vor intelege toti mesajul dvs, poate nu toti sunt dispusi sa renunte la confortul oferit de letargia sastisita modern, dar butonul este cam la indemana fiecaruia de ceva timp, doar curajul si lipsa de incredere mai lipsesc efortului de a gasi si apasa butonul.
    Am iesit din zona mea de confort jalnic si „am vorbit” cu dl Tapalaga pe Hotnews, de fapt l-am rugat frumos sa renunte si dansul la doza cotidiana de deontologism protector si sa traduca pe intelesul tuturor mesajul dvs.
    Sper, cu toata puterea sperantei supravietuitoare, ca vom reusi sa vedem, sa intelegem ca lipsa noastra de reactie omogena la „cuceririle” democratiei politice actuale acorda acesteia un sentiment de siguranta si incredere complet deturnat de realitate. Din pacate doar Strada a mai ramas sa ne uneasca si sa ne redea increderea ca chiar mai contam, daca consideram ca meritam, bineinteles,
    Dar cu ajutorul dvs si al celorlalti oameni cu adevarat buni avem toate sansele sa gasim si sa actionam butonul propriei noastre constiinte: in fond am ajuns la un final in care ne-au mai ramas doar principille si o parte infima de optiune.

  15. Impasul, vazut de mine, pare urmatorul: de la un presedinte care considera proprietatea „un moft” (dar asta ii era educatia si convingerea de decenii), am ajuns la un presedinte care considera o decizie judecatoreasca „un banal act administrativ”.
    O decizie judecatoreasca, definitiva, ce este imputernicita cu putere de lege, este declarata „un banal act administrativ”. De catre seful Statului. Care, de risul curcilor, are si el pe cap mai multe banale acte administrative, ceva cu falsuri si insusire de bunuri necuvenite, desi dl Klaus le numea meditatii.
    Aici am ajuns.
    Ba, chiar mai departe: ca penalul Dragnea sa ameninte guvernul cu motiune de cenzura daca ANAF isi continua actiunea.
    2012 redivivus, aceiasi Marie cu alta palarie.

  16. Butonul acela se afla in capul fiecăruia dintre noi, doar ca pe circuit, fiecare are câte o siguranța care ar trebui sa se topească la fiecare semnal de alarma. Dacă siguranța e prea groasa nu se topește. De ce e groasa? Pai fiindcă la unii e făcută dintr-o ignoranta groasa ( crasa – dacă vreți), la alții e făcută din prostie groasa/crasa, din nesimțire groasa/crasa, adică din materiale care nu sunt fuzibile.
    Altfel spus, tehnologia folosită la fabricarea masei mari a populației este depașită, învechita, se folosesc materiale proaste.
    Prototipurile sunt putine si lumea nu mai este invatata sa lucreze după modele, dupa proiecte, lucrează după ureche si cu ce ii cade in mâna.
    De aceea la unii butonul sta apăsat intr-una, fiindcă au siguranțele prea subțiri si circuitul e gata sa se ardă permanent, iar alții stau si cu degetele in priza si ii doare in C…..ot.
    Va sa zică trebuie găsită intensitatea maxima a curentului care poate sa topească toate siguranțele. Aici este problema. Pana acum se pare ca doar focul, la propriu ( vezi Colectiv) a reușit sa topească mai multe siguranțe si parca nici ăla nu le-a topit pe toate. Chiar dvs. ați spus ca in timp ce la bieții tineri le ieșea încă abur pe gura si pe urechi, boii aia își votau pensiile speciale.
    Trebuie sa mai studiem d-le Liiceanu, lucrarea asta încă nu e decât o ciorna. Trebuie sa ne mai gândim. Oricum, trebuie sa ne mai consultam fiindcă începem sa punem întrebările corecte. Eu acum, după aceasta discuție, ma duc acasă si deja încep sa mă gândesc la un trotil adevărat.
    …….Cred ca am înnebunit puțin, nu credeți?

  17. O rugaminte pentru Dumneavoastra, Gabriel.
    Imediat dupa tragedia de la Colectiv au fost astfel de evenimente in strada. Au fost discutii despre alegeri anticipate, participarea societatii civile, promisiuni la cele mai inalte nivele, etc. „Coruptia ucide” este mesajul cel mai clar al acelor zile, insa dpdv politic schimbarile, asa cum ati punctat, au fost in genul „rau cosmetizat”, adica politicienii au continuat sa isi stranga „bani albi pentru zile negre” – pensii speciale si alte sinecuri facute pe bani publici.
    S-a continuat „traditia politica” de a-si batjocori proprii cetateni in timp ce-si indeasa buzunarele.

    Rugamintea este sa contribuiti (asa cum ati facut in 2014) la coagularea unei reprezentari politice reale ale societatii civile in jurul M10. Pentru ca in lipsa unei victorii clare a M10 in alegerile locale si parlamentare, urmeaza clar inca 4 ani de agonie pentru cetatenii romani neafiliati acelor clanuri de interese care constituie asa cum spune in mod repetat Departamentul de Stat SUA „grupuri infractionale organizate”. (In cazul in care se strica din nou „socotelile” acestui plan cincinal „conducatorii” au optiunea organizarii unui alt decembrie 89 transmis in direct la TVR, insa de data asta in mod realist nu ma poti fi impuscati precum cainii in strada peste 1000 romani fara sa dea socoteala decat 2-3 marionete care si-au negociat „pedepsele”).

    Lupta care conteaza este cea pentru „butoane”; manifestarile de strada sunt un circ usor deturnabil. Victor Ponta a condus o astfel de manifestatie in 2011.
    Luptati insa pentru transparenta, adevar, merit. Acestea formeaza premisele unei societati sanatoase si prospere. Restul reprezinta doar interese marunte de grup care sugruma si paraziteaza interesul cetatenilor.

    • In 2014 reprezentanta M10 a ocupat locul 5. Pe locul 3 s-au coagulat sprijinitorii lui Tariceanu, iar pe locul 4 cei ai lui Udrea.

  18. Pentru ca, desi eram in sala, nu am reusit sa pun intrebarea care ma rodea domnului Liiceanu, i-o adresez pe aceasta cale, cu speranta ca raspunsul va constitui un nou articol pe Contributors: care sunt sugestiile dvs. concrete pentru „punerea pe picioare a unui sistem de educație pentru democrație”? Sunt convins ca nu duceti lipsa de idei in aceasta privinta si sunt nerabdator sa le aflu.
    Multumesc.

    • „Educatie pentru democratie” – este un obiectiv abstract, in opinia mea…
      Or, democratia se exercita de catre oameni reali, cu nevoi reale si cu aspiratii legitime pentru o viata, cel putin, decenta!
      De aceea, conditia sine qua non pentru reusita educatiei in general, deci inclusiv a celei civice, respectiv democratice, este bunastarea materiala!
      In saracie, cele mai inovatoare si mai performante metode pedagogice vor esua, datorita confruntarii cu realitatea!
      Ca oamenii sa nu se mai lase cumparati, trebuie sa nu mai aiba lipsuri materiale! Eliberati de grija zilei de maine, alte valori vor deveni primordiale! Astfel, cu demnitatea intacta, oamenii isi vor exercita cu responsabilitate drepturile, vor fi buni democrati, instinctiv!
      Coruptii vor disparea si ei, prin simpla disparitie a cererei care generase oferta!

      • ati vazut ce simplu e !?
        pacat ca de la Bancorex n o ajuns ptr toti !
        da macar or primit romini patrioti apartamente aproape pe gratis; ioi doamne ce dezmatz ! ar trebui sa ne mai unim cu ceva frati ! da sa fie si aia mai bogati

        • N-ui simplu,da’ nu-i nici imposibil,daca exista vointa politica reala pentru lichidarea saraciei!
          Altfel,cu lumea care are de toate virtual,dar cand priveste altceva decat ecranul totul este o ruina,puteti avea cele mai tari idei de educatie pentru democratie,niciodata n-o sa functioneze!
          Puterea poporului sarac va fi mereu sursa de manipulare electorala,in RO ca in orice alte tara saraca din lume!
          Atentie:RO nu e o tara saraca,ci saracita,dar numai in aparenta! Marele avantaj ne vine tocmai de la hoti:toti,fara exceptie au furat statul roman,si majoritatea lor nu s-au delocalizat :)

          • domnule falstaff; de unde nu i , nici dumnezo nu cere
            si ca sa cobor intre oameni: in Ardeal domnule, se fura, da ashe mai cu masura; or vinit fratzi di piste munti si le or aratat la iobagi pe care i or salvat de sub jugul asupritor al grofilor unguri, cum trebe furat ! amu , chiar daca ardeleanu ii mai incet la minte, s o prins ca asta i romania, si daca nu furi , nu supravietzuieshti. oare ma intzelegetzi ?
            si vad ca imi raspundeti da nu la obiect !? ha ha stitzi ca partidul si statul nostru are grija de oameni munci, fie ei si securisti. ashe ca i or facut proprietari pe apartamentele in care i or adus de la orase si sate ! or ramas ametzitzi saraci romini de dragostea ce le o aratat o partidu si statu, ca s or dus duminica la vot orbitzi; de aci vine „Duminica Orbului” .
            problema ii ca amu Transilvania ii cam supta si bani de la ieuropeni or veni tat mai putini

          • ioi domne ca uita i sa va raspund io acum: zicetzi ca nu s or delocalizat !? pai domnule draga, ce oare i ar fi determinat sa plece ? astia au bani afara ca nici prin cap nu va trece ! iar acolo inautru pot fura linistiti ca is tat ei la putere; dumneavoastra chiar credeti ca aia citziva care is scosi de exemplu, sint 90% ? io zic ca nici 10% !
            dumneata stii citzi romini hotzi maruntzi traiesc afara cu pensie de boala primita din romanica ?rominu fura prin orice modalitate; asta i rasa, nu va suparati

            • Nu cred ca asa-i rasa,e o reputatie recent obtinuta!!!
              Inainte de 1989 romanii nu spuneau asta despre ei si semenii lor! Eu am plecat din RO prin anii 1960 si pe unde am intalnit compatrioti,acestia traiau demn,cinstit,vorbeau frumos despre RO si romani,cu exceptia regimului comunist,atat!
              Lucrurile s-au degradat o data cu Iliescu:el a dat startul!S-a devalizat tara,dar bogatii sunt la indemana,pentru ca nu sunt capabili sa traiasca civilizat in Occident.N-o fi usor sa se recupereze miliardele furate,dar se poate incerca.In paralel cu aceasta „prigoana” ,sa se distribuie fiecarui om revenit neconditionat! (Finlanda si Olanda incearca asta)vasta spun:numai cu lectii sau numai cu prigoana,nu merge!oamenii trebuie sa aiba ceva bun si frumos in viata lor,aici si acum,concret!
              trebuie incercata terapia cu binele si frumosul,ca aia cu batul si batutul in cap am vazut ce-a produs!

            • amu vorbind serios; dumneata ca om la 70 ani ai mai multa experienta ca mine; vad ca sinteti si optimist, dar iertati ma ; faptul ca doar acum se descopera reputatia rominilor nu se datoreste tovarasului iliescu, sau nu in mod direct. el a deschis cushca romineasca(cind au putut romini navali afara) si a lasat liber cuvintul. asta este motivul ptr care dvs doar dupa 90 ati aflat despre reputatie !
              iar batul si batutul in cap la care faceti referire, tocmai ca a ascuns si moderat avintul reputatiei rominilor.
              si ptr ca tot sintem la un articol al unui intelectual romin, de ce credeti ca ei nu se prea leaga de insusirili rominilor ?sau le prezinta de felul : tradarea nu i un lucru rusinos,e intoarcerea armelor care i folositoare,lasitatea ii un profit si se cheama „capul plecat sabia nu l taie” .
              drept ii, ca putini care o fac sint scuipati pe strada si probabil ar fi linsati daca ar continua.
              pacat de Transilvania

  19. E o farsa sinistra, ma tortureaza inutil, barbar, intr-un mod prelungit absurd, dincolo de ce e necesar, dincolo chiar de explicabil si de bun-simt, ma tortureaza salbatec, in grad urias disproportionat cu pricina (pentru ce?, pentru niste biete vorbe). Sunt prizonierul clasei politice, mereu la cheremul capriciilor ei asasine.

    • …sau sunteti „doar” prizonierul gandurilor dvs!
      Dezavantajul ar fi, in acest caz, ca nicio schimbare exterioara nu va va elibera din „inutila tortura” (foarte bine ati calificat-o!) pe care o suportati eroic, dar la fel de inutil…

    • Uitati ce fac cu mine: imi dau in cap fara mila si cu nemiluita, fara socoteala si fara masura, de parca cerebelul meu poate sa duca un asa asalt de curenti electrici, unde radio, campuri magnetice si iradieri de mare intensitate. Pentru ca asupra capului le proiecteaza cat e ziua de lunga. Spuneti si dvs, care e scopul lor? Acela de a ma distruge grav si iremediabil, de a-mi reduce sever calitatea vietii cat voi mai trai si posibil chiar de a ma omora? Da, pentru ca asta fac in esenta. E clar ca vor sa ma omoare, fie subit, fie prin degradarea galopanta a sanatatii. Reusesc asta in vazul tuturor, in pofida common-sense-ului si a tot ce este rational, pastrand aparente de legalitate (o legalitate indoielnica si contorsionat justificata: cum poti justifica tortura chiar daca e facuta cu mijloace tehnice in secolul al XXI-lea?), servindu-se de fraze si accente grave ca „securitate” si „responsabilitate”. In fapt ce fac ei e o crima la adapostul tuturor acestor invelisuri.

      • Aceeasi vesela iresponsabilitate la butoane. Nu s-a schimbat nimic. Pot sa crap urmatorul minut? – nu conteaza, da-i inainte! Asasinat pe fata, ma omoara in amiaza mare, avandu-i pe toti imprejur privind si mint cu figuri candide ca e pentru masuri necesare de „siguranta nationala”. Mereu testeaza la limita vietii, mereu imping lucrurile tot mai departe, mereu lovesc acolo unde s-a dovedit subrezeala si s-a mai rupt odata. Cine ma vrea mort? De ce aplica mereu radiatiile astea de mare risc, de ce insista sa fiu radiat riscant in felul asta? Pana una, alta, dupa felul in care ma intrebuinteaza, se pare ca cei de la butoane sunt primii ma vor mort. Aici asasinatul proiectat se face la lumina, cu legea in mana, cu totii privind imprejur fara a indrazni macar sa conteste. E intr-adevar o tortura fara sfarsit, la care „trag tare” dar care paradoxal, refuza sa fie incheiata. Cu ce raman eu dupa acest „tras tare”? Cu consecintele medicale, mai putin cu rezultate concrete care sa incheie povestea. Ma aleg cu violenta, mai putin rezultatele pentru care a fost intreprinsa. E bizar in grad maxim ce fac acesti indivizi. Tot ce ramane in urma lor sunt rupturi, leziuni, degenerescenta, idiotenie, invaliditate. Luati-le butoanele din maini asasinilor ca ma omoara! Astia imi vor si imi provoaca moartea.

  20. Impasul in care se afla societatea romaneasca , societatea civila si liderii ei

    Orice reuşită are valoare dacă este urmată de un traseu etic!
    Steven van Groningen
    Presedinte Raiffeisen Bank

    De la axioma care defineste o societate civilizata : „ Clasa politică trebuie să fie subordonată societății, ea este slujitoarea ei, răspunde în fața ei de felul în care o slujește.” ( Gabriel Liiceanu – Impasul în care ne aflăm (http://www.contributors.ro/editorial/impasul-in-care-ne-aflam/ ) si pana la realitatea brutala a societatii romanesti in care se intampla exact pe dos , este o cale foarte lunga. Intrebarea esentiala este cum o explicam pentru ca doar pornind de aici se poate afla si ce putem face. Din nefericire , explicatia oferita in acest caz este cel putin inadecvata :
    „Suntem, prin lipsa de educație politică(s.n.), prizonieri ai clasei politice.”
    Mai clar, in opinia autorului vina ar fi in ultima instanta a cetatenilor :
    „ Lipsiți în mod sistematic de educația care ar fi urmat să transforme o populație ieșită din comunism într-o masă electorală articulată și matură, cei reprezentați, alegătorii, nu știu ce putere le dă votul, nu știu să se apere de tehnicile de manipulare și corupere prin mită electorală, nu știu să tragă la răspundere, nu știu cum să stăvilească apetitul infinit de înavuțire al celor aleși să-i reprezinte, nu știu să elibereze spațiul puterii aflat sub ocupația unor figuri infracționale.”
    Ca sa lamurim lucrurile, lipsa de educatie politica este o problema ( mai exact este o consecinta, nu o cauza ) , dar mimarea si blocarea mecanismelor democratice, respectiv sabotarea mecanismelor de exercitare a votului cetatenilor in deplina libertate si in deplina cunostinta de cauza, este o cu totul alta problema , respectiv principala explicatie a faptului ca cetatenii au devenit prizonierii clasei politice prin frauda penala, constitutionala si morala.
    Descrierea mecanismului de captare, control, dominare si santaj social este perfecta , dar este prezentata doar ca o consecinta „a lipsei de educatie politica” a cetatenilor si nu ca fiind principala cauza acesteia :
    „…grija noastră cea mai mare în clipa de față, a celor reprezentați (a societății civile), este cum să ne apărăm, zi de zi și ceas de ceas, de clasa politică de la noi, de cei care s-au ales prin mimarea și blocarea mecanismelor democrației.”
    „Dar nici felul în care ne petrecem viața în clipa de față – tot timpul pe baricade – nu este de invidiat. Cum să nu ni se fure voturile, cum să fim lăsați, din diasporă, să ne exercităm dreptul de a alege, cum să ne opunem legilor abuzive și vrăjmașe, cum să scăpăm de politizarea instituțiilor menite să apere statul de drept, cum să ne apărăm de furtul organizat, cum să ne recuperăm tonele de bani furați, cum să controlăm instanțele menite să verifice funcționarea mecanismelor democrației – iată care sunt preocupările noastre constante și angoasele care ne bântuie viețile de cetățeni care nu mai știu cu cine să voteze.”
    In esenta este vorba de o tehnica de inginerie sociala prin care cetatenii ( si implicit societatea) sunt tinuti permanent sub asediu, adusi in situatii de imposibilitate politica, economica, sociala si psihologica in care nu au de fapt control asupra destinului lor social. Ei se afla sub un stress continuu datorita multiplelor situatii de criza care apar si in care cetatenii prinsi in mecanismele santajului si dependentelor sociale nu pot avea decat comportamente reactive . Scopul acestei tehnici de inginerie sociala este distrugerea coeziunii de grup si a coeziunii sociale in general si blocarea comportamentelor proactive respectiv blocarea initiativei si actiunii la nivel individual si social :
    „ Insă a fi preocupat tot timpul să împiedici muntele să se prăvale peste tine încă nu înseamnă că trăiești. Înseamnă doar că-ți asiguri o jalnică formă de supraviețuire, terorizat la tot pasul de ce-ți pregătește viitorul.”
    Pe cale de consecinta blocajul politic si social , starea de parabioza in care se afla societatea romaneasca si starea de apatie a cetatenilor nu pot fi rezolvate doar prin masurile paleative propuse in context.
    In primul rand, „punerea pe picioare a unui sistem de educație pentru democrație …urgent, dar pe termen lung (sic!) ” dupa mai mult de un sfert de secol irosit deja in care s-au cheltuit zadarnic milioane de euro din fondurile europene si din fondurile interne exact in acest scop educatiei pentru democratie iar statul, mass-media , si societatea civila prin ceea ce (nu) au au facut, au reusit sa compromita si mecanismele electorale si ideea de democratie , seamana acum cu un „Buna dimineata, cetateni !”.
    In realitate , prezentarea clara a ideilor , valorilor si mecanismelor democratiei era primul obiectiv pe care ar fi trebuit sa si-l propuna sociecietatea civila cu liderii ei cu tot in urma cu mai mult de 26 de ani , deoarece daca nu ti-ai fixat tinta nu stii nici cum sa ajungi la ea. Mai mult decat atat, acest obiectiv seamana cu o tinta in miscare deoarece nu poate fi atins niciodata fara informarea obiectiva a cetanilor si respingerea manipularii , respectiv printr-o presa obiectiva adica exact ceea ce lipseste si acum la noi.

    In al doilea rand, intretinerea reactivitatii civile doar prin iesirea oamenilor in strada nu este o solutie in absenta unor scopuri clare prin care sa se obtina o reforma a statului si sistemului politic in special care sa excluda accesul la decizie doar prin mecanismele selectiei sociale negative si sa permita , in sfarsit, accesul oamenilor onesti si competenti.
    In cazul de fata avem de-a face cu recunoasterea unui esec major al societatii romanesti, dar fara identificarea cazelor sale profunde ale acestui esec nu putem iesi din impas. Ar fi foarte simplu sa le reducem doar la actiunea primitiva a unei clase politice penale ai carei reprezentanti declara cu un cinism politic si social dezarmant pentru o constiinta si o minte normala :
    „Mi s-a spus că n-am şanse în politică din cauza CV-ului. Ca şi cum în România interesează pe cineva CV-ul…“
    “Nu puteţi să conduceţi ţara cu oameni săraci şi cinstiţi”

    Marian Vanghelie
    http://adevarul.ro/news/societate/interviu-marian-vanghelie-mi-s-a-spus-n-am-sanse-politica-cauza-cv-ului-romania-intereseaza-cv-ul-1_56ae4b8f5ab6550cb8512e33/index.html
    Problema este ca exact acelasi gen de cinism dezarmant intalnim il intalnim si la unii jurnalisti :
    „Ce dacă am fost la închisoare? Sunt un model de urmat pentru tinerii ziarişti“

    Sorin Rosca Stanescu
    http://adevarul.ro/news/societate/video-interviu-sorin-rosca-stanescu-ce-fost-inchisoareo-model-urmat-tinerii-ziaristi-1_560179b9f5eaafab2ce239d9/index.html

    Cercul cinismului social se inchide perfect cu universitarii romani care dau recomandari pentru „lucrari stiintifice” (?!)elaborate in inchisoare de catre detinuti de drept comun , si cu cinismul Comisiei de Etica a …Universitatii Bucuresti de exemplu , care ii apara cu inversunare (http://www.scribd.com/doc/299240277/Punct-de-Vedere-Comisia-de-Etic%C4%83)

    Intrebarea la care trebuie sa raspundem este cum s-a ajuns intr-o perioada istorica atat de scurta la acest cinism politic si social extrem . Este adevarat, avem o clasa politica penala caracterizata prin „moral insanity” si interesata doar de bani si de putere , dar ea singura nu putea schimba intreaga tabla de valori a societatii doar prin „puterea exemplului”. Atunci ?!
    O solutie pentru intelegerea acestui proces si iesirea din impas ar fi schimbarea perspectivei de abordare a problemei . In loc sa explicam totul doar prin actiunea unei clase politice , sa intelegem ce s-a intamplat de fapt la nivelul intregii societati si unde s-a produs declicul care a deschis drumul unei clase politice penale conform unui celebru aforism :

    „Pentru ca răul să triumfe, este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic.”
    Edmund Burke

    In acest caz vorbim de inexistenta unei culturi a onestitatii sociale , dar si de lipsa de reactie a societatii civile , a personalitatilor culturale , a liderilor de opinie,etc. Fara o informare corecta a cetatenilor , cu o mass-media care manipuleaza cetatenii si care impune false valori , cetatenii vor ramane prinsi mereu in acest angrenaj infernal care asigura perpetuarea unei clase politice corupte. Daca DNA ne poate scapa de infractorii politici dovediti , acesta nu ne poate scapa totusi de cercul vicios care ii genereaza si aici exista un surprinzator punct de vedere al unui specialist care studiaza „laboratorul romanesc ” de mai mult de 25 de ani si care pune punctul pe i intr-o chestiune vitala pentru societatea romaneasca :

    „ …cultura este principala problemă. Ea definește modul în care lucrează sistemul politic sau alte sisteme și instituții ale unei societăți. Asta e cheia, cultura, nu sistemul!”

    „Noi studiem întotdeauna mass-media din punctul de vedere al sistemului şi asta ne dă o imagine a arhitecturii sistemului, dar nu ne spune cum sunt legăturile între diferitele părți ale sistemului și cum lucrează el. Așa că nu politica, nu economia, nu alte lucruri care de obicei definesc un sistem sunt principalii vinovaţi de starea mass-media, ci cultura, valorile, atitudinile, pentru că asta se traduce în practici și aici e problema cea mai mare”.

    Peter Gross – Întoarcere în laboratorul românesc. Mass-media după 1989 (Editura Nemira, 2015 )
    Aici trebuie sa discutam cu cartile pe faţă si sa taiem in carne vie. Clasa politica penala nu putea sa ramana la putere mai mult de un sfert de secol fara complicitatea intregului angrenaj social si fara actiunea tovarasilor ei de drum din corpul social care i-au pregatit lansarea si i-au asigurat spatele.
    In timpul Revolutiei din 1989, cand oamenii inca erau vanati si impuscati in strada , regizorul Sergiu Nicolaescu propunea in direct la TVR sa fie difuzate specatcole cu stripteuzele de la Moulin Rouge „ca sa distreze cetatenii” ( e drept, s-a ales doar cu injuraturile cetatenilor ). In timpul cumplitei Mineriade din 1990 , filozoful si scriitorul Andrei Plesu a ramas curajos pe baricade , adica in postul de ministru al Culturii si in guvernul care a gestionat mineriada, dar nu a uitat sa semneze un comunicat al ministerului pe care il conducea si in care condamna cu tarie ce se intampla exact in timpul cand actiona guvernul care facea parte. In primele zile dupa Mineriada din 1990, criticul literar Nicolae Manolescu il gratula din proprie initiativa pe Ion Iliescu ( cel care vedea de unul singur steaguri legionare peste tot ) cu titulatura de „ om politic genial” in deplin consens cu ziaristul Ion Cristoiu cel care militeaza si acum pentru tabloidizarea presei romanesti .

    Ca sa dam Cezarului ce este al Cezarului, meritul istoric nu revine in acest caz elitei noastre politice penale, ci elitei noastre intelectuale si culturale care a dat tonul prin degradarea spatiului nostru public si resetarea sistemului valori ridicand astfel mingea la fileu pradatorilor sociali care nu pot supravietui decat intr-un climat social bazat pe „moral insanity”.
    Acum putem sa punem in sfarsit degetul pe rana. Chiar daca nimeni nu poate rapi clasei politice penale de la noi meritul absolut al devalizarii Romaniei si al instaurarii coruptiei la nivel de sistem , aceste probleme se manifesta totusi in spectrul vizibil si aici cel putin avem o solutie juridica. In schimb , ceea ce se intampla in adancime este mult mai periculos si acesta este adevaratul cancer care macina din interior societatea romaneasca.
    Cum pentru starea de fapt a societatii romanesti trebuia gasit totusi un vinovat de serviciu , acesta a fost identificat in persoana cetatenilor iar in sens mai larg ca fiind poporul roman. Din acest punct de vedere exista la noi o adevarata emulatie intelectuala intre directorii de constiinta si liderii de opinie de la noi care, uniti in cuget si simtiri , se intrec in a pune la zid tot ce tine de romanii , de natia, traditiile , cultura , valorile si trecutul lor atunci cand nu sunt ocupati si in 2016 cu …vanatoarea de legionari ( http://adevarul.ro/news/eveniment/cazul-vintila-horia-consiliul-local-segarcea-retrage-titlul-cetatean-onoare-acordat-scriitorului-1_56cb35da5ab6550cb816e5fa/index.html) .
    Demersul preferat prin consens tacit este generalizarea gratuita , respectiv extinderea unui atribut de la unul/unele cazuri la intreg ansamblul social :

    Specula, corupţia, învârteala, ciupeala, într-un cuvânt, păcatele tipice şmecheriei dâmboviţene ţin de esenţa poporului român .( ?! – s.n.)
    Ion Cristoiu – ziarist, scriitor
    http://www.adevarul.ro/ion_cristoiu/Eterna_smecherie_romaneasca_7_456024396.html

    „Acum suntem o naţie handicapată moral (s.n.) ”
    Mircea Toma- psiholog, ziarist
    adevarul.ro/news/eveniment/mircea-toma-acum-natie-handicapata-moral-1_50ae6afa7c42d5a6639c89a4/index.html

    ” Daca le vorbesti oamenilor de coduri etice , isi fac cruce ”

    Prof. Valentin Mureşan,director al Centrului de Cercetare în Etică Aplicată Universitatea Bucuresti
    http://adevarul.ro/educatie/universitar/etica-cercetare-etica-aplicata1_52616063c7b855ff5651201a/comment/246704.html

    „În spațiul acesta de tranziție, de anevoioasă, de nesfârșită tranziție, se întinde, triumfătoare, mahalaua”.
    ” Modul extravagant in care s-a derulat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara este defecta. …Ceva nu merge in Romania si nu doar sus , in clasa politica, si nu doar de ieri, de alaltaieri. Sa fie un blestem ? Nu e doar istorie, dar e cam acelasi lucru .”
    Lucian Boia – istoric
    De ce este România altfel?, Editura Humanitas, 2012

    „Mîrlania, ca sentiment al fiinţei româneşti, nu e nouă şi nu va dispărea.”
    Dragos Ghitulete
    http://www.contributors.ro/fara-categorie/romania-mirlanilor-bine-ancorati/

    „Dar procentul de incultură, primitivism, aroganţă, căpătuială şi impunitate de pe scena noastră publică mi se pare fără echivalent în lumea Europei occidentale.”
    „Noi vorbim surescitat şi cu glas mare despre lucruri care, în restul lumii, sunt ori subînţelese, ori marginale, ori lăsate în seama tabloidelor. În schimb, nu vorbim decît frugal şi întîmplător despre actualitatea arzătoare a continentului şi a planetei.”
    „Nouă ne plac şmecherii, băşcălioşii, hoţomanii.”
    Andrei Plesu – scriitor, eseist
    http://adevarul.ro/news/societate/romania-altfel-1_56ca2e3b5ab6550cb80f0148/index.html

    Problema este ca mahalaua nu se intinde de una singura si nici din proprie initiativa , ci a fost si este intinsa , printre altele, cu ajutorul dezinteresat al mass-media ( romanii plecati afirma demult ca avem unele din cele mai toxice televiziuni din Europa… ) si chiar al unor directori de constiinta, lideri de opinie, jurnalisti, scriitori. Daca vrem sa ne aducem aminte, una dintre primele persoane care a vorbit trivial si in direct la TV poate fi identificata drept un poet fost disident , initiativa de a folosi limbajul obscen intr-o carte aparuta in spatiul public a apartinut unei scriitoare , initiativa prin care spectatorii unei reprezentatii teatrale din Bucuresti erau indemnati sa strige in grup apelativul vulgar pentru matricea feminina a fost elogiata in presa de un distins critic de teatru, un interviu care a spart gheaţa folosind pentru prima data limbajul obscen intr-un ziar de mare tiraj a fost dat de un fost ministru al Culturii (http://www.evz.ro/detalii/stiri/nota-lui-basescu-catre-securitate-vazuta-de-andrei-plesu-907350.html ) ,etc.
    Ca sa nu ramanem cu impresia ca este vorba numai de initiative singulare si izolate , initiativa oficiala de a include in dictionar ( si deci in spatiul public) trivialitatile , apartine chiar unor distinsi cercetatori de la Academia Romana ( http://stiri.kappa.ro/actualitate/24-11-2007/noul-dictionar-al-limbii-romane-va-cuprinde-si-cuvintele-obscene-157880.html ) , asta ca sa ne referim numai la degradarea programata a limbajului public, dar aceasta este poate cea mai buna demonstratie a faptului ca Romania nu s-a desprins inca de mentalitatea totalitara . In ultima instanta, lipsa de informatii obiective in mass-media , lipsa de neutralitate si obiectivitate este pusa de cei care cunosc aceste defecte pe seama intregii societatii romanesti si justificata prin „cultura balcanica”.
    In sfarsit, toate aceste viziuni sunt convergente si se incadreaza perfect intr-un curent de opinie mult mai larg de negare a identitatii nationale , a traditiilor si a valorilor culturii romane . Prin acest masochism social rar intalnit , romanii sunt decretati apriori drept “vinovati ” pentru ceea ce li s-a intamplat . Mai mult decat atat, ei ar avea in realitate “ura de sine” ( sic!) , “complexe”,etc. si ar trebui sa fie …psihanalizati (!) pentru ceea ce altii , sau mai exact unii dintre ei, au abatut asupra lor.
    Va puteti delecta mai jos cu discutia unor alti distinsi intelectuali care refuza sa priveasca ceea ce au drept in fata ochilor, si expediaza totul intr-o vaga si generala nevroza „nevroza balcanica” (sic!) :

    https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=bukkDDe5IJs

    Atat de balcanica este aceasta nevroza incat dupa unele opinii intelectuale aceasta ar fi alterat la romani nu numai credinta in valorile democratice, ci si sentimentul de moralitate sociala si de justitie in asa fel incat comportamentul lor social a regresat la reactii de-a dreptul primitive :

    „Psihologic vorbind această asteptare a tăierii pensiilor securistilor vine din dictonul românesc „să moară si capra vecinului”, dicton care ne face mult rău pentru că este unul resentimentar. Motivul este invidia transformată în resentiment ”
    Vasile Dem Zamfirescu, psihanalist
    http://www.evz.ro/detalii/stiri/n-au-suferit-romanii-in-comunism-la-2-1-cu-psihanalistul-dem-zamfirescu-si-presedintele-iicm.html
    Ceea ce din diferite motive nu au curajul sa spuna cu voce tare cei din tara , au curajul sa spuna cei din afara ei care nu mai sunt de sistem , si o spun in asa fel incat sa nu mai existe nici un dubiu :

    „40% dintre cei care se afla astazi la putere provin din vechea Securitate si se protejeaza intre ei”
    Herta Müller
    http://www.hotnews.ro/stiri-esential-6295535-herta-mller-despre-romania-40-dintre-cei-care-afla-putere-provin-din-vechea-securitate-protejeaza-intre.htm

    Revenind la subiect, despre a cui ” nevroza ” vorbim in aceasta logica a ochenului intors ?! Bineinteles , a victimelor , respectiv a romanilor obisnuiti care au achitat si achita nota de plata pentru tot acest experiment social in care la final unii au ajuns sa traiasca dincolo de Occident. iar altii ( daca nu cei mai multi ) au nu numai prezentul, ci si viitorul , facute ţăndări probabil pentru inca 25 de ani, cel putin.
    In concluzie, de peste un sfert de secol , societatea civila cu liderii ei cu tot isi framanta mainile privind la drobul de sare (” istoria e de vina” ), iar Romania bate pasul pe loc si se invarteste in cerc pentru ca ramane actuala exact aceeasi intrebare de acum cateva decenii : “ Ce-i de facut ” ?!
    Si totusi , inainte de a mai face ceva , societatea civila cu liderii ei cu tot ar trebui sa recunoasca faptul ca nici acum nu stie nici unde vrea sa ajunga, si nici cum. Acesta este marele esec al societatii romanesti. Inainte sa fie tradati de clasa politica ( ceea ce era de asteptat ) , romanii au fost tradati de fapt societatea civila si de liderii ei care timp de peste un sfert de secol nu au reusit nici cel putin performanta de a propune societatii un sistem de valori morale in contrast cu cele penale, dar sa mai si obtina si vreo victorie notabila in spatiul politic sau social.
    Rezultatul era unul previzibil. Ingroziti de ceea ce vad in aceasta lume intoarsa pe dos de aici si in acest iad social in care penalii fac regulile jocului ( nici macar intr-o inchisoare nu se poate intampla acest lucru !) iar cetatenii onesti sunt constransi sa le aplaude, strainii au ajuns sa pledeze mai bine cauza Romaniei decat romanii :

    ” România e o țară atât de frumoasă, cu oameni extraordinari, cu o istorie extraordinară, geografia este grozavă. România are 41 de județe, eu am fost destul de norocos să ajung în 35 dintre ele: oameni grozavi! Cei mai buni oameni pe care îi poți avea în preajmă sunt cei muncitori și cinstiți. Și apoi mergi la Parlament, 85% din Parlament e corupt, toți iau mită. O știu și ei, se supără când eu vorbesc despre asta.(s.n.)”
    „…ești pe drumul greșit, dacă în fiecare zi ai alt scandal de corupție, de la cel mai înalt birou până la un polițist local care ia mită ca să nu scrie o amendă, și înapoi iar până la biroul prim-ministrului.Nu există nicio scuză pentru asta și România nu are pe cine da vina decât pe sine(s.n.). ”
    „…când noi vorbeam despre a-i prinde pe infractori sau despre recuperarea prejudiciului unei infracțiuni, am adus specialiști și România i-a respins pentru că românii erau prea corupți. Când am avut conferința despre corupție și confiscarea averilor, românii n-au vrut să aibă de-a face cu noi, de teamă că vom merge după „băieții răi” și am identifica prea mulți politicieni și judecători corupți. E o situație foarte tristă. România e parte a problemei, pentru că nu le-au permis partenerilor să vină și să îi ajute să facă curățenie (s.n.).”
    „… în ochii comunității internaționale, credibilitatea României e la pământ(s.n.).
    ” Uneori, România e propriul său dușman, poate fi cel mai mare dușman al său, pentru că nu face îndeajuns să se ajute pe sine, nu face suficient pentru a-și ajuta propriul popor.(s.n.)”
    ” Sunt țări care fac mai mult pentru România decât România însăși (s.n.) ”
    Darren White – Darren White , fostul șef al US Secret Service Europa de Est
    http://politicscan.ro/stirile-zilei/interviu-darren-white-sef-secret-service-serviciu-sua-video/

    Cum era de asteptat, aprecierile de mai sus au fost contestate cu furie atat de politicieni , cat si de unii reprezentanti ai societatii civile care teoretic ar trebui sa fie interesati de principiul onestitatii sociale ( http://politicscan.ro/analize/dl-white-de-la-secret-service-romania-intre-dna-si-vlad-tepes/ ) .
    Marea surpriza vine insa de la strainii care nu pot fi acuzati sub nici o forma de o pozitie „partizana” si care din proprie initiativa sustin cauza Romaniei, invata limba romana , si militeaza pentru …valorile , traditiile si cultura romana in locul societatii civile si al liderilor ei care au cu totul alte prioritati .
    Cand un irlandez get-beget protesteaza in locul romanilor si impotriva cataclismului social care are loc in tara lor , avem o mare problema noi ca societate ( intre noi fie vorba , daca un roman ar fi facut un mars de protest de la Săpânța si pana la Muzeul Satului din Bucuresti ar fi fost luat in ras, cel putin… ) nu acesta ca persoana :
    Cel mai român dintre irlandezi, deja faimosul Peter Hurley, şi-a legat numele, de-a lungul anilor de când trăieşte în patria noastră, de Maramureşul al cărui înfocat avocat a devenit. De la festivalul creat de el, pe banii lui, „Drumul lung spre Cimitirul Vesel“, la o serie de iniţiative de promovare a satului românesc, Peter s-a dovedit un autentic Don Quijote convins că va putea învinge, pe drum, morile de vânt ale birocraţiei şi ale neîncrederii tipic româneşti.
    http://www.romanialibera.ro/special/reportaje/peter-hurley–un-%E2%80%9Epelerin%E2%80%9C-irlandez-pe-cararile-romaniei-322247
    Romania este tara ultimei civilizatii rurale autentice a Europei. Aici are loc un cataclism. Iertati-ma ca va spun. Sunteti un popor abrutizat.Dupa 50 de ani de comunism si o decapitare a neamului urmata de 25 de ani de faradelege salbatica, incercati sa va cresteti un cap nou. Nu stiti ce drepturi va apartin.
    Peter Hurley
    Fondatorul Asociaţiei Interculturale de Tradiţii
    http://adevarul.ro/locale/cluj-napoca/scrisoarea-unui-irlandez-comisar-european-romania-tara-ultimei-civilizatii-rurale-autentice-europei-ue-asista-cea-mai-marenedreptate-sociala-1_550d351c448e03c0fdc39a83/index.html ( https://www.youtube.com/watch?v=cdRr1meGcws&feature=youtu.be – min 4.51)
    Istoria ultimului sfert de secol in Romania este o istorie a tradarilor ( a romanilor de catre politicieni ), dar poate mai mult decat atat , o istorie a dezamagirilor civice pentru ca de toate promisiunile facute in zona societatii civile s-a ales praful, iar lovitura de gratie data sperantelor civice a fost traseismul politic urmat de traseismul civic care in final au ajuns sa se confunde , ultima moda fiind saltul din barca societatii civile direct in arena politica , dar acesta este cel mai sigur mod de a compromite ideea de societate civila .

    In realitate , in ultimii 25 de ani am asistat la un adevarat balet social in care piruetele axiologice , deontologice si morale ale unor lideri civici consfintesc o adevarata schimbare la faţă si o scindare iremediabila a societatii civile dupa principiul „hais, cea” si reciproc . Sa ne amintim aici ca in vara anului 2012 , un intreg regiment de intelectuali si-au updatat si reorientat sistemul de valori in raport cu comandamentele politice ale momentului ( in multe cazuri in contrast violent cu valorile sustinute de aceeasi lideri civici in anii `90) trecand cu arme si bagaje in tabara Antenelor si protestand „pentru contra” intr-o celebra „Scrisoare catre Uniunea Europeana” (http://www.hotnews.ro/stiri-politic-12866745-ilhl.htm).

    In teatrul de umbre care este viata sociala de la noi si in care „sub ceva se ascunde de regula altceva” , romanii total dezamagiti de clasa politica sunt pe cale sa fie dezamagiti si de societatea civila , si de liderii ei ca ultima reduta a normalitatii sociale impotriva razboiului declarat si statului, si societatii de catre un grup penal si corupt.

    Din nefericire, in forma in care a evoluat pana acum , societatea civila nu si-a indeplinit menirea, nu si-a atins obiectivele si nici nu a devenit cu adevarat credibila si cu adevarat distincta de clasa politica pentru ca traseismul politic a fost urmat in mod surprinzator de un traseim civic care poate proba existenta unor legaturi subterane intre sectoare ale societatii care in mod aparaent sunt distincte , cea mai neagra ipoteza fiind aceea ca si societatea civila sa fie dublata in realitate de o „societate in civil”.

    Daca Romania nu poate fi salvata de clasa ei politica incapabila sa se salveze singura , si daca societatea civila si liderii ei nu reusesc nici acum sa vada luminita de la capatul tunelului , ce se mai poate face ? Raspunsul este tot aici, dar se refera la o alta Romanie , aceea pe care o vad strainii si care este ascunsa romanilor pentru ca nu apare in mass-media oficiala , la fel cum sunt ascunse si adevaratele ei elite.

    Dupa teoria probabilitatilor , in lumea reala ar exista sanse infinitezimale ca o fosta jurnalista din America si mama unui acelebru actor de la Hollywood sa se intalneasca si sa discute cu un bancher olandez … in singura camera a unei case de oameni saraci dintr-un sat uitat din Romania s(http://3.bp.blogspot.com/-9g8vmoIhtOQ/VqN_jJsPH9I/AAAAAAAACZI/VUF_Exx8sAI/s1600/Raiffeisen%2BComunitati2.jpg) , soarta unor copii saraci de care statul roman nu reuseste sa se ocupe pentru ca are alte prioritati, dar cum se intampla foarte des la noi, viata bate filmul si realitatea bate imaginatia . Dar acest lucru este posibil doar in afara sectorului de stat si numai intr-o anumita zona a societatii civile de la noi.

    In aceasta Romanie paralela a normalitatii, onestitatii sociale si a civilizatiei , exista personalitati cu un profil moral si intelectual total diferit de cele prezentate in mod frecvent in mass-media . Sunt oameni la care acordul intre vorba si fapta este o regula de viata si care prin simpla lor prezenta demonstreaza ca inteligenta adevarata merge mana in mana cu educatia , bunul simt si cultura (http://sergiusimion.blogspot.ro/2016/01/despre-oamenii-invizibili-si-despre.html).
    Aceste personalitati devin involuntar un model pentru cei din jur si genereaza incredere sociala deoarece puterea exemplului, modestia, naturaletea , sinceritatea si fair-play -ul sunt cele mai sigure modalitati ( si singurele ) de a castiga increderea celorlalti. La randul lor , aceste comportamente genereaza un efect in lant exact dupa vechiul proverb romanesc conform caruia „omul sfinteste locul” si care arata ca in ultima instanta oamenii nu numai ca inving sistemele, dar le si deconspira adevarata lor natura.

    In prezent , societatea romaneasca se caracterizeaza doar prin fracturi si falii sociale imense intre societate si politicieni , intre stat si cetateni, intre stat si societatea civila , intre cetateni si societatea civila ,etc. iar printre aceste falii si fracturi ratacesc romanii care de 26 de ani cauta un punct de sprijin la fel ca Arhimede in antichitate . Cu regret , acesta inca nu exista, si mai rau decat atat , nu va veni nimeni sa-i salveze.
    Din nefericire, si dupa unele opinii autorizate*) , va mai curge multa apa pe Dunare pana cand societatea romaneasca va deveni , poate, o societate cu adevarat deschisa.
    Pana atunci , si dupa experienta ultimilor 25 de ani care au trecut deja , daca tinerele generatii nu vor putea sparge spirala tacerii respectiv blocajul politic, economic si social construit si impus de vechile generatii ( slaba speranta ! ) , fiecare roman onest nu se va putea baza decat pe sine.

    Note

    *) „In opinia mea, va dura 40 pana la 60 de ani pana cand tara sa ajunga pana la acea etapa slavita a unei societati cu adevarat deschise, care acum este in uter”.

    Peter Gross
    Intoarcere in laboratorul romanesc.Mass-media dupa 1989 – Editura Nemira, Bucuresti, 2015
    ( N.B. Aceasta carte reprezinta cea mai obiectiva radiografie facuta societatii romanesti in ultimii 26 de ani.)

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro