vineri, martie 29, 2024

Imperativul sănătății nu trebuie să devină o carte blanche pentru a supraveghea viața oamenilor

Pandemia COVID-19 a ucis deja peste 190.000 de oameni în lume, și mai mult de jumătate dintre ei au murit, în ultimele două luni, în Europa. E de ajuns să vezi aceste cifre, pentru a înțelege de ce guvernele au trebuit să ia măsuri extraordinare, precum izolarea la domiciliu și carantinare. Aceste eforturi dau acum rezultate încurajatoare. Pe măsură ce unele guverne reduc treptat restricțiile, este esențial ca ele să se asigure că măsurile foarte restrictive adoptate până în prezent nu vor depăși cadrul situațiilor de urgență.

Supravegherea este unul dintre cazurile avute în vedere. Multe țări europene apelează la dispozitive digitale pentru aplicarea masurilor de carantină, pentru a urmări evoluția infecțiilor sau pentru a informa oamenii despre posibila lor expunere la persoane infectate. Obiectivul este de a consolida capacitatea de a ține sub control răspândirea COVID-19, reducând astfel presiunea asupra sistemului de asistență medicală și permițând reluarea serviciilor clinice și a intervențiilor chirurgicale care au fost suspendate din cauza pandemiei. Prin urmare, potențialul mijloacelor digitale merită explorat. Cu toate acestea, imperativul sănătății nu trebuie să devină o carte blanche pentru a cerceta viața oamenilor. Este necesar ca tehnologiile digitale de sănătate să fie contrabalansate de respectarea vieții private.

Proiectarea, dezvoltarea și utilizarea tehnologiilor digitale au implicații etice și legale care nu pot fi ignorate. Dacă este adevărat că ele pot îmbunătăți calitatea vieții noastre – în special, permițând o ieșire mai sigură și mai rapidă din situația actuală de izolare, îmbunătățesc reacțiile la amenințările la sănătatea publică, consolidează responsabilitatea și creează noi oportunități în multe sectoare cheie ale vieții. cum ar fi serviciile de sănătate, ele se pot întoarce împotriva noastră atunci când pătrund în viața privată și ne restricționează capacitatea de a participa la societate.

Acest risc s-a materializat deja în mai multe țări europene.

În Rusia, guvernul a apelat la camere video de recunoaștere facială pentru a pune în aplicare măsurile de carantină fără garanții adecvate că o astfel de tehnologie intruzivă nu va fi generalizată și folosită în alte scopuri. În Azerbaidjan, cetățenii sunt obligați să raporteze mișcările prin SMS către un sistem electronic, permițând astfel poliției să îi monitorizeze. În Muntenegru, guvernul a publicat pe site-ul său web o listă care cuprinde numele și adresele persoanelor care au primit ordin să se autoizoleze timp de 14 zile la întoarcerea lor din străinătate, pentru a le descuraja să încalce măsurile de izolare.

În Polonia, o aplicație de smartphone obligatorie, furnizată de guvern, solicită persoanelor aflate  în carantină să își facă selfie-uri marcate cu ora, data și coordonatele GPS de mai multe ori pe zi pentru a demonstra că respectă ordinul de carantină. Nerespectarea acestei obligații implică intervenția poliției și poate duce la o amendă grea. Turcia a anunțat, de asemenea, o aplicație similară de smartphone obligatorie pentru a urmări locurile persoanelor care au fost testate pozitiv pentru SARS-CoV-2.

În Spania, datele personale ale persoanelor care utilizează o aplicație mobilă a guvernului Comunității Autonome Madrid au fost distribuite inițial companiilor private care au ajutat la dezvoltarea aplicației, precum Google, Telefónica și Ferrovial, înainte ca aplicația să fie rectificată pentru a putea fi mai bine protejată confidențialitatea. În Marea Britanie, The Guardian a descoperit că firmele tehnologice procesează datele personale confidențiale ale pacienților fără transparență sau posibilitatea de a fi trași la răspundere.

Acestea sunt cele mai îngrijorătoare exemple ale unei tendințe mai generale de supraveghere, în Europa, supraveghere  care stârnește îngrijorare cu privire la compatibilitatea ei cu standardele privind drepturile omului, ce reglementează protecția datelor, în particular, cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Curtea a recunoscut că îngrădiri ale drepturile omului pot avea loc și că utilizarea datelor cu caracter personal poate fi necesară în anumite situații de urgență. Cu toate acestea, Curtea a subliniat  că statele pot colecta, utiliza și stoca date sensibile cu caracter personal doar în condiții excepționale și precise, oferind în același timp garanții legale adecvate și având o supervizare independentă. De asemenea, guvernele trebuie să se asigure că măsurile adoptate se bazează pe lege, sunt necesare pentru atingerea scopului urmărit, sunt cele mai puțin intruzive posibil și vor fi ridicate o dată ce motivul introducerii lor nu mai există.

Păstrarea datelor din telecomunicații este, de asemenea, strict reglementată de Convenția Consiliului Europei pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și de dreptul UE, cu limitele clare pe care Curtea de Justiție le-a stabilit operațiunilor statelor membre ale UE, care interferează cu respectarea vieții private.

Deși tehnologiile digitale pot fi de ajutor în lupta contra pandemiei, nu ar trebui să ne amagim cu ideea că ele pot rezolva totul. Ajutorul lor ar trebui să fie luat în considerare numai dacă sunt utilizate respectând regulile democratice.

Dacă guvernele nu respectă aceste granițe legale, riscă să pună în pericol sistemul nostru de protecție a drepturilor omului, fără a îmbunătăți neapărat protecția sănătății noastre. De asemenea, vor risca să piardă încrederea și sprijinul public, caracteristici esemnțiale în eforturile statului de a proteja viața și sănătatea oamenilor.

Prin urmare, este încurajator să vedem că Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, în care sunt reprezentate toate cele 47 de state membre ale sale, a adoptat la 22 aprilie o declarație în care reamintește că „măsurile de combatere a bolii și consecințele mai largi ale acesteia trebuie să fie luate în conformitate cu principiile Organizației și cu angajamentele asumate de statele membre ”. Acesta este un angajament important iar statele membre trebuie să purceadă la o implementare concretă.

O democrație nu are nevoie să ne sacrifice intimitatea pentru a ne proteja sănătatea. Dimpotrivă, sănătatea și protecția datelor sunt părți integrante ale unei vieți trăite în demnitate și securitate. Guvernele pot și trebuie să găsească echilibrul corect între aceste două imperative presante și să se asigure că tehnologia funcționează pentru și nu împotriva drepturilor omului, democrației și statului de drept.

Pentru a face acest lucru, statele au o serie de pași de parcurs.

În primul rând, guvernele trebuie să se asigure că dispozitivele digitale sunt proiectate și utilizate în conformitate cu normele de confidențialitate și nediscriminare. Astfel de dispozitive trebuie să fie anonime, criptate, descentralizate, să funcționeze open source și să fie disponibile pentru cel mai mare număr de persoane posibile, reducând astfel decalajul digital care există încă în Europa. Utilizarea lor trebuie să fie voluntară, bazată pe consimțământul informat, limitată la scopul protecției sănătății, să conțină un termen-limită clar și să fie o utilizare complet transparentă. Utilizatorii ar trebui să poată renunța în orice moment, ștergând toate datele lor și să poată reacționa contra intruziunilor în sfera lor privată prin căi de atac independente și eficiente.

În al doilea rând, legile care permit statelor să strângă, să utilizeze și să stocheze date cu caracter personal trebuie să respecte cu strictețe dreptul la confidențialitate, protejat de jurisprudențele constituțiilor naționale și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Europene de Justiție.

În al treilea rând, operațiunile guvernamentale trebuie să fie supuse controlului independent. În perioadele în care teama pentru propria sănătate crește gradul în care oamenii acceptă măsuri intruzive, o supraveghere puternică a acestora de către organisme competente și independente, care să poată funcționa în afara unui cadru al urgenței, devine crucială. E nevoie de control juridiscțional și de responsabilitate, precum și de monitorizare din partea parlamentului și a instituțiilor naționale pentru drepturile omului. Cel puțin, autoritățile independente pentru protecția datelor trebuie să testeze și să aprobe dispozitivele tehnologice înainte ca acestea să fie utilizate de autoritățile statului și de partenerii lor.

Crizele de sănătate publică sunt adevărate amenințări care necesită un răspuns eficient. Dar măsurile de supraveghere care ocolesc drepturile omului și statul de drept nu sunt o soluție democratică.

(traducere de Lucian Popescu)

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Ce sa-i faci ?! Cu toate aceste mijloace de urmarire 5G sarcina conservelor rosii devine si mai dificila ! #vinvremigrelepenru tampiti !

  2. Da , aveti dreptate insa inevitabilul se va intampla precum este practica curenta in Asia si acceptata, vezi Corea de Sud, tara care este catalogata drept democratie.
    Nu vad nici um motiv ca in occident sa nu fie introduse aceleasi metode de supraveghere cu sau fara virus, metode aplicate deja la scara larga in Marea Britanie si nu numai.
    Smartphon-ul este similar bratarii electronice aplicata in supravegherea infractorilor, noi fiind potentiali infectati cu virus , infractori, persoane cu pareri neconformiste, persoane cu diferite apartente religoase, sexuale, etc. toate datele putand fi furnizate cu ajutorul inteligentei artificiale si a recunoasterii faciale.
    Poate unul si altul se gandeste sa arunce telefonul mobil, atunci de ce il mai achizitoneaza de multe ori la preturi astronomice ?
    Prin dependenta de telefonul mobil devenim mai transparenti decat un geam bine spalat, atunci de ce sa mai purtam toate aceste discutii si sa fim pusi sa tot semnam tot felul de documente referitoare la siguranta datelor ?
    Poate se va schimba ceva daca ne vom vinde datele celor care acum le utilizeaza cu sau fara voia noastra in scopuri comerciale facand castiguri fabuloase.
    Cum ramane insa cu datele colectate de stat, de instutiile sale, servicii, armata etc.etc.?
    Reprezentantii nostri ii votam democratic sub forma unor alegeri, ma rog, o farsa, care ne baga calusul in gura, este ca si cum am pune singuri calaului care ne va taie capul, securea in mana.

    • Ma intreb daca discutia nu trebuia transata acum cativa ani cand accesul la datele persoanale a unor companii precum Google, Amazon sau FB a fost lasat in limbo. Ar fi anormal ca un cetatean american, britanic, francez, neamt sau roman sa se pazeasca de accesul guvernele proprii la datele sale personale, iar acestea sa fie disponibile unor companii private.

      • Increngaturile intre companii si guverne nunt sunt transparente, statul avand puterea sa oblige companiile private la accesul de date, atunci n-ar fi mai bine sa le comercializam complet, in momentul in care cineva apeleaza la datele mele trebuie sa platesca, va dati seama cate venituri suplimentare ar avea fiecare dintre noi.

  3. Frumos discurs si corecte imperativele rezultant,e dar mai apare o intrebare:
    Unde este moralitatea UE, clar acum pe n viteze si z interese.
    Sunt prin crez si vocatie pro UE, nu sunt necesare analize sofisticate , statistici laborioase si discursuri inteligente ca sa intelegi unde ne este locul, dar nu pot sa nu ma intreb unde este UE? UE care deschise larg portile pentru cei cu probleme din Africa, din Asia, DAR e surda si oarba fata de cetatenii ei ,acum nu doar pentru EST, dar si pentru SUD.
    Nu stiu daca cei care (bine intentionati) descriu aici deviatile de la societatea perfecta , inteleg cu adevarat realitatea resurselor limitate decimate inexorabil de cosmarul politicianist global, de rapacitatea cresterii economice cuantificata imbecil, de lozincile geostrategice si cele ale solidaritatii eronat distribuite (apropo ce este rau in cresterea economica /durabila ZERO?)
    Distrugem cu obstinenta si inconstienta ca specie (paradoxal exact ca un virus) singurul loc pe care il avem si construim vesel paradisuri virtuale pline de paznici cibernetici programati eficient si imoral.

  4. Privind derogarea la urgente, CEDO a spus ca „măsurile adoptate se bazează pe lege, sunt necesare pentru atingerea scopului urmărit, sunt cele mai puțin intruzive posibil și vor fi ridicate o dată ce motivul introducerii lor nu mai există.” Deci să nu lăsam ca spaimele unora să limiteze libertatea altora, fără să verificam dacă spaimele presupuse sunt rezonabile pentru toți și fără să verificăm că măsurile ce se vor lua nu sunt exagerate și nu modifică viata celor care au spaimele lor mai mici. Fiecare are dreptul de a-și risca propria viata conform voinței sale libere, dacă nu implică riscul rezonabil al altor vieți. Deci dacă o majoritate nu locală, ci globala, acceptă o rezonabilitate, a nu se trece peste acestea și a nu știrbi libertățile unora pentru frici închipuite ale altora. E ca toleranța locală la religia altora nou veniți, dacă acei alții nu respectă cutuma locală și aduc prejudicii celor ce i-au primit.

  5. Imi este absolut clar ca ne indreptam spre un tip de distopie tehno-surveillance-colectivista de tip chinezesc. E un model foarte atractiv pentru etatistii care cred ca solutia pentru orice e si mai mult stat. Sper sa ne trezim la timp si sa demonstram dronelor colectiviste ca individul si libertatea individuala sunt cheia progresului si bunastarii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dunja Mijatović
Dunja Mijatovićhttp://Mijatovic
Dunja Mijatović este Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei Dunja Mijatović a fost aleasă comisar pentru drepturile omului la 25 ianuarie 2018 de Adunarea Parlamentară și a preluat funcția la 1 aprilie 2018. Este al patrulea comisar, urmându-i lui Nils Muižnieks (2012-2018), Thomas Hammarberg (2006-2012) și Alvaro Gil-Robles (1999-2006). A lucrat pentru promovarea și protejarea drepturilor omului în ultimele două decenii, dobândind astfel o experiență bogată în domeniul monitorizării internaționale, în special în ceea ce privește libertatea de exprimare. Înainte de numirea ei în funcția de comisar pentru drepturile omului, ea a îndeplinit funcția de reprezentant al OSCE pentru Libertatea mass-media (2010-2017), director al Agenției de reglementare a comunicațiilor si transmisiunilor din Bosnia și Herțegovina (2001-2010), președinte al Platformei europene a agențiilor de reglementare (2007-2010) și a Grupului de specialiști al Consiliului Europei privind libertatea de exprimare și informații în timp de criză (2005-2007). Dunja Mijatović a susținut regulat prelegeri în forumuri naționale și internaționale și a primit mai multe premii pentru drepturile omului. De asemenea, a activat în sprijinirea activităților ONG-urilor în domeniul educației în domeniul drepturilor omului și azilului.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro