miercuri, martie 3, 2021

Imperiul nebuniei: Caligula la Pyongyang

Ceea ce se petrece in Coreea de Nord este extrem de ingrijorator. Cel mai ermetic inchis regim din lume, un despotism totalitar inarmat pana-n dinti si posesor de arme nucleare, un imens lagar de concentrare condus de un comandant lunatic, a intrat in faza lichidarii propriilor corifei. Se anticipeaza varsari de sange in nomenclatura si nu doar acolo. Limbajul propagandei suna extrem de belicos. Glorificatul unchi de pana deunazi, numarul doi al satrapiei, Jang Song-thaek, a fost ucis ca o „reptila scarboasa”, „repugnant gunoi uman”, tradator vicios, bestie contrarevolutionara. Este sfarsit sau inceput de domnie?

Bunicul si tatal lui Kim Jong-un se fereau sa loveasca mortal in membrii” aristocratiei” de varf, se practica un comunism dinastic in care misticismul nationalist se combina cu un stalinism furibund. Initial, misteriosul „drag conducator”, acest Caligula scolit in Elvetia si cu o figura la fel de opaca precum o zeitate absconsa, o statuie hieratica, parea o simpla marioneta, o papusa in mainile acestui clan sinistru. Iata-l acum emancipat, gata sa izbeasca in oricine misca in front. Va continua macelul? Ori va fi el insusi suprimat intr-o reglare de conturi menita sa mentina o ultima urma de rationalitate in acest imperiu al nebuniei? Ce rol va juca marea vecina, China comunista?

In momentul ungerii ritualice lui Kim Jong-un ca succesor al parintelui sau, in acele clipe de pseudo-disperare nationala, cu adolescenti izbindu-se cu pumnii in cap si cu femei batrane urland de durere, am scris despre probabila intensificare a unei inevitabile lupte pentru dominatie totala. Miza este puterea absoluta in mainile unui singur om, transformat in icoana, in Dumnezeu.Va fi eliminata si „iubita matusa”, Kim Kyong-hui? Unde si cand se va opri acest joc de-a masacrul? Va fi crutat macar un membru din camarila anterioara? Se pregatesc oare forte din interior sa puna capat acestui triumf al paranoiei? Nu este vorba de Hamlet la Pyongyang, cum scriam, ci de Caligula sau de Richard al III-lea…

„Am scris de-a lungul anilor despre comunismul dinastic, m-am ocupat de similitudinile dintre experimentul lui Kim Il-sung si cel al lui Ceausescu. In 1986 am publicat in revista “Orbis” din Philadelphia un articol intitulat “Byzantine Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Socialism in Romania”. Am examinat logodna stalinismului dezlantuit cu delirul sovin, a narcisismului autarhic cu paranoia ideologica, relatia dintre partid, armata si politie secreta intr-o dictatura tot mai decrepita. Articolul poate fi citit, tradus in romaneste de Bogdan Cristian Iacob, in cartea mea “Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (editia a II-a, revazuta si adaugita, Humanitas, 2008). Ma gandesc sa scriu acum un studiu intitulat “Confucian Rites, Stalinist Follies: The Twilight of Dynastic Communism in North Korea”.

Intre ideologia juche si protocronism, intre kimirsenism si ceausism, au existat inrudiri flagrante (pe langa diferente incontestabile). Asemeni ultimului Dej si lui Ceausescu, Kim Il-sung a sfidat hegemonismul moscovit, desi fara Kremlin n-ar fi ajuns niciodata la putere. A desovietizat Coreea de Nord doar pentru a o staliniza paroxistic. Nu s-a aliniat nici cu Mao, si-a aparat cu morbida patima “independenta si suveranitatea”, adica un despotism demential. Ceausescu isi visa si el arma nucelara. Kim Jong-il chiar a dobandit-o, lasand-o mostenire straniului sau urmas. Serialul meu despre Nicu Ceausescu s-a intitulat “Ispita comunismului dinastic”, et pour cause. Moartea lui Kim Jong-il, reiese acum, nu a fost ceea ce s-a spus initial. Dictaturile paranoice traiesc sub semnul miracolului si misterului. Miracolul s-a epuizat, nu insa si misterul.

Este foarte probabil ca moartea sa se fi produs acasa, nu in tren. Dupa cum nu este exclus ca ea sa fi fost precipitata, precum in tragediile shakespeariene, de catre cei care beneficiaza acum de puterea absoluta: unchiul si matusa monarhului totalitar proaspat uns. Intr-un recent articol din “New York Times” (27 octombrie 2011), biograful lui Stalin, Simon Sebag Montefiore, observa ca dictatorii “get the death they deserve”. A fost ucis tatal actualului succesor desemnat? I-a fost grabita moartea? A murit de moarte buna? Ce inseamna “conducere colectiva” intr-o teocratie stalinista? Va urma un hrusciovism nord-coreean? Vor urma razbunari? Va urma un Congres al XX-lea la care sa fie denuntat “cultul personalitatii”? Va urma un “Raport Secret”? Cine este Beria si cine este Jukov? Exista reformatori in conducerea comunista? Dincolo de ritualul bocetului unanim, il regreta cineva pe Kim Jong-il, presupusul parinte al natiunii? Cat este teatru si cat este realitate in spectacolul funebru la care asistam stupefiati? Cat este isterie autentica si cat este propaganda, emotie contrafacuta?”

https://www.contributors.ro/global-europa/hamlet-la-pyongyang-amurgul-comunismului-dinastic-in-coreea-de-nord/


Recomand excelenta analiza a lui Nicholas Eberstadt:

http://www.washingtonpost.com/opinions/north-korean-could-be-in-store-for-a-purge–and-destabilization/2013/12/13/42911e48-63f0-11e3-91b3-f2bb96304e34_story.html

De asemenea:

http://www.theatlantic.com/international/archive/2013/12/thrice-cursed-acts-of-treachery-parsing-north-koreas-report-on-the-execution-of-kim-jong-uns-uncle/282339/

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Tocmai am terminat cartea dumneavoastră Diavolul în Istorie. Îți modifică în mod complet modul de percepere a tribulațiilor ideologice de la noi, inclusiv a celor spiritualizante și naționaliste. Te scoate din orice naivități ar mai fi posibile. Este de-a dreptul șocantă convergența textuală dintre viziunea creștină de a fi de a fi și articolul lui Mussolini despre doctrina fascismului. Îmi explic acum reticența actuală a italienilor către orice spiritualizare creștină a statului. Dar la noi oamenii încă merg pe direcția asta, și fără nici o intenție rea.

    În lumina cărții văd altfel și zelul dumneavoastră de a aduce în fața opiniei publice românești adevărul despre fenomenele totalitare iarăși și iarăși, sub toate aspectele, așa cum faceți și în acest articol. Cineva care a reconstruit fața răului care ne-a mutilat viețile noastre și poate mai ales pe cele ale celor apropaiți nouă nu se mai poate opri să facă această muncă, nu mai poate să nu tragă acet semnal de alarmă fără încetare.

    Cred că Humanitas ar trebui să caute un donor în țările care susțin libertatea de gândire și cartea asta să fie distribuită gratuit către orice casă din România. Poate că un astfel de proiect civic care ar avea șanse să dizloce somnul rațiunii într-o țară în care oamenii încă nu s-au trezit la realitate.

Lasă un răspuns la Virgil Iordache Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

De la Imperiul Akkadian la America vremurilor moderne, Marire si decadere cartografiaza istoria lumii prin zece imperii majore. Prin prisma lor este sondata aspiratia omenirii pentru putere si este urmarita evolutia impulsului imperial de la directa agresiune militara a imperiilor antice la subtila, dar ampla influenta culturala a superputerilor de azi.

Paul Strathern este autorul a numeroase lucrari de stiinta, istorie, filosofie si literatura, inclusiv al colectiilor Philosophers in 90 Minutes si The Big Idea: Scientists Who Changed the World.

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro

Top articole

Lumea, America, Waze și BigTech

Nu doar comportamentul agresiv și arogant al oligopolurilor digitale, impactul lor politic și social ci și atmosfera generală din interiorul acestora marcată...

Societățile și conectorii

Este evident că populația multor țări a devenit din ce în ce mai fragmentată, inclusiv din punct de vedere politic, social și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Aterizarea forţată a unui avion de pasageri Il-18 în Cipru şi fenomenul globalizării (24 februarie 1962)

Când se mai întâmplă să citesc studii privind globalizarea şi despre zgomotoşii critici ai acestui fenomen, gândul îmi zboară către un incident...

Suveranitatea economică: între sloganuri și realități

În discursurile unor politicieni și în scrierile unor jurnaliști și economiști români, este prezent adesea sloganul suveranității economice. Concepția economică exprimată de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.