joi, martie 28, 2024

Implicarea iresponsabilă a serviciilor de securitate în jocul de putere al lui Victor Ponta

Una dintre concluziile ce se pot trage deja din scandalul „Victor Ponta, ofiţer acoperit” este aceea că, pentru ascensiunea sa spre funcţia de preşedinte, a târât în joc servicii speciale din arhitectura de securitate naţională. Având nevoie de informaţii la care, altfel nu avea acces, de protecţie, pentru a-şi masca episoade din trecut, sau de complicitate, în jocuri cu miză foarte mare.

De unele dintre aceste servicii s-a folosit, de altele a încercat, dar nu a reuşit. A făcut-o, însă, fie forţând legea, fie schimbând-o după bunul plac. Iar jocul acesta a început la foarte scurt timp după câştigarea de către USL a alegerilor, în decembrie 2012, şi a fost făcut, parţial, chiar cu sprijinul unor oameni din PNL – pe cei mai mulţi dintre ei îi găsim acum în PLR-ul lui Călin Popescu Tăriceanu – care, la vremea respectivă, susţineau, oficial şi declarativ, un alt candidat la prezidenţiale, pe Crin Antonescu, candidatul propriului partid. Neoficial, însă, îi pavoazau drumul lui Victor Ponta. Să ne amintim aceste episoade, în ordine cronologică:

Subordonarea DGIPI

Primul semn că Victor Ponta are planuri politice legate de Cotroceni, planuri paralele cu cele ale colegilor de alianţă liberali, a venit la câteva zile de la instalarea Guvernului, în decembrie 2012. Sub umbrela unei ordonanţe de urgenţă care stabilea noua configuraţie a Execu­tivului, serviciul secret al Ministerului Afacerilor Interne, Di­rec­ţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă, transformată în Departament de Informaţii şi Protecţie Internă, a fost ridicată, în regim (nejustificat) de urgenţă, la rang de departament şi trecută în co­or­do­narea unui secretar de stat, aju­tat de doi subsecretari de stat, numiţi de primul-ministru. Cu alte cuvinte, subordonată lui Vic­tor Ponta. Deşi avea motive să o facă, măcar deranjat de neîncrederea afişată oficial faţă de el şi faţă de PNL, ministrul liberal al Internelor, Radu Stroe, nu a ripostat, ba a dovedit consens: “E normal să fie aşa, pentru că activitatea ei este legată de elemente care ţin de siguranţa naţională. E foarte important ca premierul şi ministrul de Interne să lucreze pe aceeaşi voce”.

Cum se poate traduce mişcarea aceasta şefului Guvernului de a-şi subordona – indirect, prin numiri de oameni – acest serviciu de informaţii?

Ar putea fi dorinţa de a-şi ţine în şah, operativ – după modelul devoalat de Marean Vanghelie – inamicii politici, în perspectiva lui 2014, un an cu miză foarte mare. Interesul unor politicieni faţă de DIPI ţine de posibilitatea tranzacţionării politice, prin in­termediul ei, a unor informaţii ce îi pot ridica pe unii şi-i pot coborî sau doborî pe alţii. „Eu vreau putere, nu bani. De aceea, am susţinut ca la împărţirea ministerelor să alegem MAI“, declara, prin primăvara lui 2009, Ma­rian Vanghelie. Şase luni după aceea – în pli­nă perioadă preelectorală, când partidele se pre­găteau pentru confruntarea dintre pre­zi­den­ţiabili – anunţa că „arhiva DGIPI este pe mâini bune“.

Ceea ce este clar e faptul că decizia aceasta a premierului echivalează cu o încălcare a Constituţiei care spune că primul-ministru conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia. Deci, nu activitatea unor şefi de structuri care intră în organigrama unor ministere, gen DIPI.

Înfiinţarea şi subordonarea Direcţiei Antifraudă

La scurt timp după ce şi-a asigurat controlul asupra serviciului secret al MAI, premierul Ponta a dat semne că vrea să-şi extindă aria de acoperire şi influenţă şi asupra altor instituţii: Poliţie, ANAF, SRI şi chiar SIE. Oficial, s-a spus, pentru coordonarea activităţilor pe linie de evaziune fiscală şi spălare de bani. Era, însă, un alt indiciu că Victor Ponta voia controlul şi, nu prin intermediul liberalilor, ci pe deasupra capului lor, asupra unei mega-structuri. Şi nu doar control guvernamental – pe acesta îl avea. Dorinţa i-a fost transformată în realitate nu după mult timp, prin înfiinţarea Direcţiei Antifraudă. Nu l-am auzit nici preşedintele ANAF, un alt liberal la vremea aceea, Daniel Chiţoiu, deranjat de această mişcare a primului-ministru.

Cum se poate traduce mişcarea aceasta şefului Guvernului de a-şi subordona – indirect, prin înfiinţare de comisii – serviciile de informaţii?

Ar putea fi un aspect financiar. În colimatorul acestor structuri pe care primul-ministru şi le-a dorit într-un fel sau altul în sfera lui de influenţă nu ajung găinarii, cei care învârt, în contradicţie cu legea, sume ce acoperă costul unei jumătăţi de maşină secod-hand, ci aceia care ştiu că evaziunea sau spălarea de bani merită a fi făcută când e de ordinul sutelor de mii, al milioanelor de euro. Aceştia, prosperi oameni de afaceri, pot fi foşti, actuali, posibil viitori finanţatori electorali. Or, un astfel de afacerist, cu probleme de dosar, poate fi mană cerească în an electoral.

Folosirea SIE pentru a-şi masca episoade din biografie

Iată, zilele acestea a ieşit la iveală faptul că, în drumul spre Cotroceni, dl Ponta a avut nevoie de un alt serviciu. De SIE. Pentru a-i masca un episod din biografie. În aprilie 2013, Guvernul a emis HG 223, pentru aprobarea Listei cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat din domeniul SIE – care, ca o paranteză fie spus, nu se regăseşte pe site-uil SIE. Un act ce poartă semnătura lui Victor Ponta şi a lui Teodor Meleşcanu, un alt fost liberal. Un act prin care s-a făcut o extindere la o hotărâre de guvern din 2002, care prevedea că personalul SIE, nu şi agenţii acestui serviciu, reprezintă o categorie de informaţii secret de stat. Din primăvara lui 2013, însă, prin hotărârea emisă de Guvernul Ponta, în categoria secretelor de stat – adică, a informaţiilor nedivulgabile –  au fost introduse şi cele referitoare la „personalul din domeniul activităţii informative, chiar şi după încetarea în orice mod a raporturilor de muncă sau de serviciu”. Adică, Guvernul Ponta a dat o lege pentru Victor Ponta, pentru ca acesta să-şi poată masca, în perspectivă electorală, un episod din biografie: acela al colaborării ilegale cu SIE. Ilegale, pentru că, în perioada 1997 – 2001, aflăm acum, a fost concomitent şi procuror, şi agent acoperit. Faptul că această lege a fost făcută cu dedicaţie estre confirmat, tot acum – involuntar, probabil –, de directorul demisionar al SIE, Teodor Meleşcanu. Care recunoaşte că, la vremea respectivă, a considerat „oportună” modificarea legii, dat fiind că ar fi existat posibilitatea ca informaţiile să fie utile în campania electorală… Situaţie din care se desprind două concluzii.

1.Dl Meleşcanu a ştiut că dl Ponta a fost ofiţer acoperit deşi legea i-a interzis acest lucru, dar a tăcut. Nu l-am auzit afirmând că a adus, oficial, această stare de fapt la cunoştinţa cuiva.

2. În timp ce oficial, dl Ponta susţinea candidatul USL, Crin Antonescu, prin intermediul unui fost pion liberal îşi trăda partenerii de coaliţie, pregătindu-şi drumul personal spre Cotroceni.

Mai grav este că această hotărâre de guvern, o extindere a unei hotărâri date de Guvernul Năstase, care avea o anexă secretă nepublicată niciodată – a fost făcută eludând CSAT-ul, deşi activitatea SIE, ca parte a sistemului naţional de apărare, este organizată şi coordonată de CSAT.

Acum, a încercat să atragă în jocul său ocult – transformând defensiva într-o ofensivă la adresa preşedintelui Traian Băsescu – şi SRI, cerându-i public (încă) directorului acestui serviciu, George Maior, „să se pronunţe clar privind folosirea instituţiilor de către Traian Băsescu”. La două zile după solicitarea publică adresată d-lui Maior, acesta nu-i răspunsese.

Încercarea de subordonare a STS

La începutul acestui an, dl Ponta a dorit să-şi treacă în subordine STS, o structură organizată şi coordonată de CSAT care numeşte, la propunerea preşedintelui său, funcţie ocupată de şeful statului, conducerea acestui serviciu. Tragedia aviatică din Apuseni, din luna ianuarie, a fost invocată ca pretext pentru restructurarea în regim de urgenţă a STS. Restructurare care înseamna transformarea acestuia într-o structură condusă de un secretar de stat ajutat de trei subsecretari de stat, numiţi şi eliberaţi din funcţie prin decizia primului-ministru. Pe scurt, punerea STS în subordinea premierului Ponta. Parlamentarii PSD s-au conformat şi au făcut un proiect de lege, trecându-l chiar de Camera Deputaţilor, prin adoptare tacită. Adică, eludând dezbaterea, pentru a evita eventuale „de ce”-uri ale Opoziţiei şi intervenţii pe textul de lege.

De ce şi l-a dorit dl Ponta subordonat direct? Pentru că STS era văzut ca o miză importantă: nu numai că e instituţia care coordonează transmiterea datelor din secţiile de vot către BEC, dar are toate bazele de date ale Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Muncii. Apoi, printr-un joc al imaginaţiei, dacă la STS ar fi fost, la alegeri, un om şi o echipă care să accepte să fie parte la o posibilă fraudă la vot, un “scurt-circuit” la momentul oportun ar fi putut face minuni. Cum sistemul informatizat pro­pus din 2009 de STS, prin a cărui implementare ar putea fi stopată fraudarea alegerilor prin vot multiplu, nu e folosit nici acum, o posibilă fraudă masivă la vot, prin intermediul viilor sau al mor­ţilor, nu ar fi fost exclusă. Scandalul declanşat de presă şi de Opoziţie a oprit, însă, acest transfer al STS.

Încercarea de subordonare a DGIA

În primăvara acestui an, tot pentru un plus de putere adus lui Victor Ponta se încerca punerea în subordinea acestuia a Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei. Şeful DGIA – o structură cu rol major în sistemul de securitate care, alături de SRI şi SIE, este unul dintre cele mai puternice servicii de informaţii, ce asigură, la nivelul MApN, securitatea informaţiilor clasificate naţionale, ale NATO şi ale UE –, urma să fie numit de premier, nu de ministrul Apărării. De ce? Nu au existat argumente logice.

Decizia, plecată de la o iniţiativă legislativă printre ai cărei semnatari se număra Ilie Sârbu, socrul premierului, a stârnit, însă, mari semne de întrebare, raportată la situaţia geopolitică a ţării, la decizii şi declaraţii recente ale primului-ministru Ponta. Ho­tărârea fusese luată, întâmplător, la puţin timp după întâlnirea d-lui Ponta cu fostul preşedinte al Ucrainei, Viktor Ianukovici, pe fondul degenerării situaţiei din Crimeea, al creş­terii ameninţărilor la adresa NATO şi în preajunul testării echipamentelor SUA de la baza militară din Deveselu. Aşa că te întrebai de ce în subordinea directă a premierului Ponta şi de ce în aceste momente? Semne de întrebare ridică şi raportând această decizie la eve­nimente şi declaraţii recente, care l-au avut pe d-l Ponta în prim-plan, intrate în con­tradicţie cu obiectivele naţionale ce gra­vi­tează în jurul celor trei mari axe de politică externă a României – apartanenţa la UE, la NATO şi parteneriatul strategic cu SUA.

Acţiunea a eşuat, dar semnele de întrebare au rămas. Fiind adâncite acum, o dată cu lansarea în spaţiul public a informaţiei privind colaborarea pe care dl Ponta a avut-o cu SIE.

Dacă tragem linie după aceste episoade, se desprinde concluzia că, pentru ascensiunea sa spre funcţia de preşedinte, dl Ponta a târât în joc, cu iresponsabilitate, servicii speciale din arhitectura de securitate naţională. Având nevoie de informaţii la care, altfel nu avea acces, de protecţie, pentru a-şi masca episoade din trecut, sau de complicitate, în jocuri cu miză foarte mare. Nu a contat riscul de a le decredibiliza şi, astfel, a le vulnerabiliza – pentru că vulnerabilizarea se face prin derapajele în care sunt implicate, nu prin aducerea acestor derapaje în atenţia publică –, o situaţie extrem de riscantă pentru unele dintre ele, respectiv pentru SIE şi SRI, în contextul geopolitic în care se află România, ameninţată, pe termen mediu şi lung, de atacuri subversive din partea Rusiei, ce pot fi contracarate eficient doar pe linie informativă. A contat, după cum se vede, doar interesul d-lui Ponta şi a câtorva oameni din sfera sa de putere, de a-şi croi drum spre funcţia supremă.

Articol aparut si in Revista 22

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Tot ce se scrie aici este corect dar urgent este sa remarcam mai ales acestea:

    a) Presedintele a sezizat practic in mod public Parchetul militar in finalul ultimei sale conferinta de presa de la Cotroceni;
    b) Funar a facut o contestatie evident sortita respingerii fiind in afara termenului acceptabil cac CCR nu ar putea raspunde decat la o sezizare privind un caz dovedit s nu unul prezumat oricate probe de suspiciune ar fi si sunt destule
    c) Rezulta clar ca asupra incompatibilitatii dlui Ponta din perioada cand ar fi fost simultan magistrat si ofiter acoperit – incompatibilitate evidenta orice sofisme ar face suspectul de coruptie adica dl Harnagea si altii ca el si asupra careia fiind produsa cu incalcarea constitutiei valabile in epoca, desigur ca pe o speta in curs CCR sezizata ar fi obligata sa se pronunte- trebuie sa se autosesizeze (azi fiind deja sesizat de Presedinte) Parchetul Militar, caci exista suficiente motive de suspiciune intemeiata privind aceasta posibila incalcare a constitutiei de catre SIE si de catre dl Ponta.
    d) Desigur intr-un stat care nu respecta legea nu ma pot astepta sa se intample acestea</b.

  2. Victor Ponta in sus Victor Ponta in jos. E un articol pe contributors care scris de domnul Marian Zulean care explica foarte bine situatia existenta si propune si o dezbatere pe aceasta tema.

    Acum ma gandeam la un aspect ridicat de domnul Zulean: au cetatenii nevoie de protectie ?

    Senzatia mea este ca ar trebui regandite mecanismele de educatie pentru a schimba paradigma mentala existenta in care se induce la nivelul mentalului individual si colectiv frica de pedeapsa spre una mai apropiata de modelul finlandez de ajutor reciproc, prin respectarea individualitatii fiecaruia si participarea activa a membrilor societatii la echilibrarea ei si instaurarii unei atmosfere familiale si publice de intelegere si acceptare.

  3. @VladB, întrebarea ”au cetatenii nevoie de protectie ?” este retorică, desigur !
    Statul reprezintă protecția căutată de Cetățean iar Cetățeanul nu are sens fără existența Statului.

    A fi Cetățean înseamnă A Aparține unei Colectivități în care fiecare individ în parte și toți la unison își delegă de bună-voie exercitarea anumitor drepturi către Suprastructura Societală care se numește Stat și, în contrapartidă, își asumă anumite Obligații față de această Suprastructură. Și reciproc !
    Drepturile și Obligațiile ambelor părți figurează într-un Contract Social care poartă denumirea de Lege iar
    Legea Fundamentală a unui Stat se numește Constituție.

    Așadar, din momentul în care a acceptat protecția Statului individul a devenit Cetățean.
    Din momentul în care a dobândit Calitatea de Cetățean individul are și Obligațiile și Drepturile oferite de această calitate.
    Obligațiile decurg din Necesitatea ca Statul și Legea să fie apărate, protejate contra abuzurilor și atacurilor. Iată că am ajuns să justific și această postare față de titlul acestui articol; ”Implicarea iresponsabilă a serviciilor de securitate în jocul de putere al lui Victor Ponta”.

    Senzația ta, @VladB, că
    ”ar trebui regândite mecanismele de educație pentru a schimba paradigma mentală existentă în care se induce la nivelul mentalului individual și colectiv frica de pedeapsă spre una mai apropiată de modelul finlandez de ajutor reciproc, prin respectarea individualității fiecăruia și participarea activă a membrilor societății la echilibrarea ei și instaurării unei atmosfere familiale și publice de înțelegere și acceptare”.
    nu este o senzație ci o constatare că toate aceste deziderate ale paradigmei ”regândite” de fapt nu sunt asigurate de instituțiile Statului existent deși ele figurează drept clauze imuabile în Contractul Social. Dar cine își mai aduce aminte despre chestia asta inutilă, care nu-ți dă de mâncare ?

    Te întreb acum: Când ai semnat dumneata, Cetățene @VladB, un astfel de Contract ?
    Hm ?
    Ok, am înțeles, nu-ți aduci aminte. Nici eu.
    Dar V.V.Ponta ? Dar șefii Serviciilor de Informații ?

    Nu știu dacă mai există astăzi dar atunci când eu am primit Buletinul de Identitate știu că unul dintre manualele de școală se numea Constituția.
    Că-l citeai, că nu-l citeai, Buletinul atunci îl primeai.

    De fapt, atunci când ai semnat acel Buletin de Identitate ai semnat Contractul Social, chiar dacă nimeni nu te-a făcut atent la acest aspect. Desigur că aceia care-ți băgau sub nas documentul și te obligau să-l semnezi se gândeau la cu totul alt aspect și anume că deveneai un individ capabil să procreezi iar copilul trebuia să poarte un nume de familie, iar Familia asta trebuia să poată fi obligată de Cineva să-i poarte de grijă plodului, dorit sau nedorit. Grijă, adică să protejeze acea făptură inocentă și vulnerabilă care era pruncul tău.
    Na, că te-am adus și pe tema protecției !

  4. @Mihai Popa

    Nu cred ca primirea cartii de identitate reprezinta o optiune. Un contract care nu are termeni de reziliere si pe care esti fortat sa-l semnezi lasa loc la abuzuri din partea celor care te pun sa-l
    semnezi.

    Dupa cum se vede si in cazul semnalat de Traian Basescu serviciile obligate sa protejeze s-au erijat de partea lor de obligatii imputand doar obligatiile celeilalte parti, ceea ce nu e ok.

    Singurul lucru pe care mai poti sa-l faci ca si cetatean ( daca chiar mai poti, pentru ca eu am senzatia ca traim sau ne apropiem vertiginos de un 1984 a lui Orwell ) e sa te intrebi daca termenii
    contractului social se pot restrange sau de ce nu desfiinta.

    • Ai dreptate, @VladB, semnătura mea în Registrul de evidență a populației nu a însemnat, nici pentru mine și cu atât mai puțin pentru proprietarul Registrului, asumarea unor Obligații și a unor Responsabilități.
      Asta este esența problemei, de fapt, lipsa recunoașterii acestei valori a semnăturii.

      Individul este o entitate lipsită de Personalitate Cetățenească atâta vreme cât NU este supus unui proces de Cunoaștere a acestei Personalități la finele căruia să fie expus unui proces de Validare a Cetățeniei. (Un Proces de genul celui prin care se obține cetățenia unui alogen – cel mai popularizat fiind cel din USA).

      Doar în lipsa unui astfel de Proces se poate ajunge la impunerea regimului de tip Big Brother de tip nou, mult mai virulent decât cel imaginat de Orwell.

      • @Mihai Popa

        Folositi niste cuvinte goale de semnificatie precum si rationamente periculoase pe care le nu le corelati existential: individ, entitate, Personalitate Cetateneasca, proces de Cunoastere, validare …

        NIMENI nu este in posesia capacitatii de a supune un alt om la un proces de „Cunoastere” si apoi sa-l „valideze”. Cei care au incercat si incearca astfel de tehnici NU respecta omul si viata. Au existat cazuri in istorie, Hitler a fost unul din cele mai cunoscute si recente. Ideologiile, cu aparatul de propaganda atasat, sunt alt instrument.

        As merge mai departe si as spune ca exact din cauza ca oamenii, asa cum faceti si dumnevoastra in acest caz, sunt susceptibili de la rationamente eronate, pana la urma toti gresim, nu trebuie sa ajunga in pozitia de a impune si valida aceste rationamente si altor semeni.

        Fiecare are dreptul sa greseasca. Ca oameni trebuie sa respectam acest drept si celorlalti semeni. Posesorii adevarului absolut sau oamenii aflati in pozitii de putere indreptatiti de functii si justificandu-si actiunile printr-o ideologie si nu prin procese interne de introspectie si cunoastere se constituie in sisteme tiranice care oprima libera exprimare precum si manifestarile firesti ale semenilor.

        • @ValdB, te rog să revezi acest paragraf, te citez:
          ”NIMENI nu este in posesia capacitatii de a supune un alt om la un proces de “Cunoastere” si apoi sa-l “valideze””.
          Poate vei reuși să recunoști că ai negat dreptul la existență al Profesorului precum și dreptul la instruire al Elevului urmat de cel al validării instruirii.

  5. Atzi scris: Având nevoie de informaţii la care, altfel nu avea acces, de protecţie, pentru a-şi masca episoade din trecut, sau de complicitate, în jocuri cu miză foarte mare.
    Propozitia se potriveste si pentru Dl Basescu.

    Atzi scris: De unele dintre aceste servicii s-a folosit, de altele a încercat, dar nu a reuşit.
    Cred ca ii acordatzi impricinatului mult prea multa capacitate de a se invarti in interiorul serviciilor. Riscatzi sa declansatzi zambete ironice ca atunci cind Dl basescu a zis ca Ponta a intrat in SIE ca sa mearga la simpozioane in exterior. De parca intrarea in SIE e ca la supermarket, valabila si asigurata.

    Atzi scris: pentru ascensiunea sa spre funcţia de preşedinte, dl Ponta a târât în joc, cu iresponsabilitate, servicii speciale din arhitectura de securitate naţională.
    Sa inteleg ca din 1997 Dl Ponta a planuit machiavelic sa isi subordoneze SIE pana cand va ajunge presedinte in 2014? Ce naivi sunt cei de la SIE!

    Toata constructia dvs porneste de la afirmatia, nu devoalarea!, dlui Basescu, cum ca dl Ponta ar fi fost recrutat si a activat in SIE intre anii 1997-2001. Imi aduc aminte de un interviu cu dl Ungureanu, care, in perioada cat a fost director al SIE, a afirmat ca la recrutarea in SIE procentul de reusita este sub 5 la mie. Iar intrarea in SIE e pe viata. Atunci dl Ponta a dovedit oligofrenie dupa ce a fost recrutat? Sau a inselat in mod ingenios vigilenta psihologilor din SIE?

    • D-le Sorin, în articol scriu clar: „Jocul acesta a început la foarte scurt timp după câştigarea de către USL a alegerilor, în decembrie 2012”. Deci, nu din 1997, după cum spuneţi, ci din momentul în care USL a câştigat alegerile, iar dl Ponta se pregătea – deşi, oficial şi declarativ, îl susţinea pe dl Antonescu – pentru intrarea în cursa pentru Cotrroceni. Sunt relevante deciziile luate şi mişcările pe care a încercat să le facă.
      Toate arată că a implicat în mod iresponsabil serviciile de securitate în jocurile sale de putere, riscând să le vulnerabilizeze. Şi, cum spuneam, vulnerabilizarea acestor structuri se face prin derapajele în care sunt implicate, nu prin aducerea acestor derapaje în atenţia publică.

      • Daca jocul la care va referiti a inceput intr-adevar in 2012, odata cu preluarea puterii, de ce acceptati drept fapt deductia facuta de Traian Basescu in legatura ca o presupusa afiliere a premierului la SIE in perioada 1997-2001?

        • D-le Peter Manu, am amintit în text şi context că unul dintre serviciile de informaţii folosite de Victor Ponta în drumul spre Cotroceni a fost SIE. La care a apelat pentru a-i masca acel episod din biografie din perioada 1997 – 2001.
          Reiau ceea ce scrisesem mai sus. În aprilie 2013, Guvernul a emis HG 223, pentru aprobarea Listei cuprinzând categoriile de informaţii secrete de stat din domeniul SIE. Un act prin care s-a făcut o extindere la o hotărâre de guvern din 2002, care prevedea că personalul SIE, nu şi agenţii acestui serviciu, reprezintă o categorie de informaţii secret de stat. Din primăvara lui 2013, însă, prin hotărârea emisă de Guvernul Ponta, în categoria secretelor de stat – adică, a informaţiilor nedivulgabile – au fost introduse şi cele referitoare la „personalul din domeniul activităţii informative, chiar şi după încetarea în orice mod a raporturilor de muncă sau de serviciu”. Adică, Guvernul Ponta a dat o lege pentru Victor Ponta.

  6. @Mihai Popa

    Am semnat destule contracte la viata mea si stiu ca toate – fara exceptie – aveau inclusa fraza „Prezentul contract reprezinta vointa comuna a partilor”. De curiozitate, cand ai semnat „contractul social” te-a intrebat cineva daca ceea ce era prevazut acolo reprezenta si vointa ta? Ai avut posibilitatea, mai ales pe vremea comunismului, sa declari ca acest contract nu-ti convine si ca preferi sa pleci sa semnezi contractul echivalent din SUA sau RFG?

    Mai mult, toate contractele au o sectiune denumita „Obligatiile partilor”. Vreau sa vad ce obligatii isi asuma statul fata de tine, ca cetatean: exista vreo descriere calitativa/cantitativa a serviciilor oferite (in domeniul sanatatii, al invatamantului, al cuantumului pensiilor – vezi ca si CCR a stabilit ca taierea pensiilor este neconstitutionala)?

    In fine, toate contyractele au clauze de reziliere cu plata unor daune. Imi poti spune cum pot rezilia contractul cu statul (da, pot renunta la cetatenie dar asta nu ma scuteste de plata taxelor si impozitelor, si nici nu ma poti obliga sa plec din tara in aceasta situatie)? DE asemenea, imi poti spune ce daune imi ofera statul pentru ca am platit, timp de o viata, diverse contributii de care cei de la putere si-au batut joc iar acum sunt obligat sa vin cu substanta de contrast de-acasa ca sa-mi fac un RMN, si oricum nu da nimeni doi bani pe mine in spital daca nu „produc” zilnic spaga pentru asistente, infirmiere si medici?

    Daca sta cineva sa citeasca afirmatiile tale poate spune ca si sclavii negri de pe plantatiile de bumbac au semnat un contract cu stapanul, deci n-ar fi avut motive sa se revolte… Sau hai, sa nu exageram: macar ca am semnat cu totii un contract cu statul socialist prin care acceptam sa murim de foame si de frig.

    P.S. Interesant este faptul ca acelasi stat care se prevaleaza de asa-zisul contract social accepta nulitatea unor prevederi injuste („impovaratoare”) din contractele comerciale semnate intre persoane fizice si/sau juridice, desi acelea au fost semnate in mod voluntar si in cunostinta de cauza. Dar deh, statul este singurul indreptatit sa fure (de fapt, sa jefuiasca, aceasta fiind definitia furtului facut prin uz de forta sau amenintare cu forta), noi asta trebuie sa fim etici pana-n panzele albe si sa platim de sa ne sara capacele. Halal!

    • @Iosip, de fapt, Românii (valahi, ardeleni, olteni, dobrogeni, moldoveni, munteni), dintotdeauna, au avut o asemenea Personalitate Cetățenească care a fost validată exclusiv de apartenența la Credința Creștină, cea care i-a asigurat toate criteriile necesare și suficiente pentru o Existență Fundamentată Moral și Antropologic, fără a simți nevoia semnării unui Contract Social.

      În acest context, Comunitatea Rurală creștină românească a fost, este și va fi, auto-suficientă chiar și în acest început de secol XXI.

      Pentru creștinii români Statul a fost, este și va, fi un corp străin care le tulbură echilibrul milenar.
      Biserica reprezintă, pentru o majoritate declarata cel puțin formal a creștinilor români, Reperul Autorității Morale la care aceștia se raportează de atâtea secole.
      Deși această perseverență nu le-a asigurat un succes permanent și solid din punct de vedere al suprastructurii statale (deci poate părea ciudată, invalidantă chiar, în ultimă instanță, în ochii altor civilizații, care pot să ne arate cu degetul pentru vina că nu am fost capabili să susținem o linie monarhică proprie și, atunci când am fost la ananghie, am apelat la una alogenă), totuși loialitatea acestei populații față de Creștinism a fost, este și va fi singurul pilon al rezistenței sale peste timp.
      Faptul că nu a fost abandonat acest creștinism – deși atavic și diluat după cinci decenii de comunism abrutizant – este o bilă neagră atât pentru dogma comunistă cât și pentru struțo-cămila care i-a succedat și un avertisment de luat în seamă de către cei care se laudă că pot construi un viitor.
      A-i cere românului să accepte / respingă principiile liberalismului în condițiile în care sărăcia sa este endemică iar agresivitatea bolșevismului ”la firul ierbii” s-a accentuat în loc să dispară este o dovadă de naivitate din partea celor care se declară ”de dreapta” și de cinism din partea celor care se declară ”de stânga”.

  7. @iosifP

    Scapati din vedere esenta si anume rolul organizarilor umane este acela de a preveni abuzurile prin constituirea de poli de putere care sa-si exercite tiranic influenta impiedecand dreptul la libertate si la o viata decenta a celorlalti indivizi.

    Acelasi lucru este valabil si in cazul contractelor care contin clauze abuzive pe care companiile constituite in monopol profita de pozitia lor pe piata SI de LEGE pentru a profita de oameni. Rolul statului, garant al legii, este de a depista astfel de situatii si de a le corecta.

    Legea si organizarile umane nu sunt garantul umanitatii in semenii care le formeaza si care adera constient sau nu la ele ci mai degraba premizele pentru asigurarea unui cadru in care dezvoltarea umana sa fie posibila in mod cat de cat echitabil pentru toti membrii ei.

    Cei care incearca sa foloseasca acest cadru in scop personal nu inteleg rolul lui pe de o parte si pe de alta parte se considera mai presus de semeni.

    • „Acelasi lucru este valabil si in cazul contractelor care contin clauze abuzive pe care companiile constituite in monopol profita de pozitia lor pe piata SI de LEGE pentru a profita de oameni. Rolul statului, garant al legii, este de a depista astfel de situatii si de a le corecta.”
      Recunosc, nu inteleg! Daca monopolurile profita de LEGE pentru a profita de oameni, cum poate statul sa evite acest lucru in conditiile in care este garant – si generator – al (aceleiasi) LEGI?

      Trecand insa peste asta, mi-e teama ca nu ati prins ideea interventiei mele, anume aceea de a arata ca asa-zisul contract social nu intruneste caracteristicile definitorii ale unui contract – nu constituie expresia vointei partilor, nu contine definirea obligatiilor reciproce, a penalitatilor si a conditiilor de reziliere etc. Prin urmare, un astfel de „contract” este nul de drept!
      Referirea la contractele comerciale nu a vrut decat sa sublinieze ironia faptului ca statul penalizeaza exact genul de contracte care, prin introducerea unor clauze abuzive (inclusiv monopoliste), seamana cel mai bine cu „contractul social” la care se referea domnul Mihai Popa… Sau altfel spus, atunci cand abuzul este facut de catre o companie nu este tolerabil, in schimb atunci cand autorul abuzului este statul nu exista nicio problema, ca statul nu da socoteala nimanui si – mai mult – are monopolul violentei in teritoriu.

      • Intelegeti dumnevoastra foarte bine doar va faceti ca nu intelegeti intrucat este in interesul dumnevoastra.

        Cu oamenii care nu inteleg conceptul de echitabilitate e greu sa discuti despre asa ceva pentru ca invariabil vor sa-si traga totul pe spuza lor. Ati vrea pe de o parte ca statul sa nu va constranga legal dar ati profita de legi pentru a va constitui un avantaj. Adica atunci cand legea e de partea dumnevoastra e buna, cand e de parte altuia e rea.

        Legea nu ar fi necesara daca oamenii nu ar avea mentalitatea pe care o afisati.

        Monopolul nu e o chestie buna sau clauzele abuzive (nenegociabile) chiar daca nu e stipulat in lege. Oamenii care le practica vor sa profite voit sau nu de restul folosind un mecanism legal care e menit sa-i protejeze pe toti nu doar pe ei.

        • @VladB, se pare ca tot n-ati inteles: eu nu discutam despre monopolurile private ci despre monopolul pe care si-l aroga statul in diferite domenii, si despre faptul ca nu pare deranjat de propriul monopol (dar actioneaza impotriva celor private, care nu fac altceva decat sa copieze exemplul statului).
          Deci, am inteles de ce nu acceptati un monopol privat si clauzele contractuale impovaratoare care decurg din acesta. Si-atunci de ce acceptati monopolul statului si clauzele impovaratoare care decurg din acesta? Sau daca este vorba de stat „nu se pune”?

          Dar haideti sa va dau un exemplu: daca faceti asigurare CASCO la o firma privata iar aceasta nu va acopera daunele produse de un accident (fara culpa dumneavoastra) presupun ca dati firma in judecata. Dar daca statul va percepe in fiecare luna contributie CASS si nu va ofera tratament gratuit in caz de nevoie pe cine (si unde) dati in judecata?
          Mai mult, dupa ce v-ati fript cu firma de asigurari auto la anul ii trimiteti la plimbare si va asigurati in alta parte. De curiozitate, daca va „frigeti” cu serviciile asigurate asa-zis gratuit de catre stat cum reziliati „contractul social” si unde va duceti?

          Sper ca acum e mai clar!

          • @iosifP

            Comportamentul abuziv este abuziv oriunde se intampla indiferent de originatorul lui. Justificarea abuzului prin invocarea originatorului nu absolva entitatea care l-a produs. Sigur merge la o varsta sau pentru persoanele care nu au discernamant sau sunt inconstiente si nu pot sa beneficieze de liberul arbitru.

            E adevarat ca organizatiile prin reprezentantii lor sau oamenii gresesc copiind verbatim comportamentul, rationamentele si afectele predecesorilor dar asta nu e o virtute si cei care o fac au partea lor de vina ca nu au incercat sa nu mai propage greselile predecesorilor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Melania Cincea
Melania Cincea
Licenţiată în Jurnalistică, a absolvit două masterate: Managementul instituţiilor mass-media şi Studii Europene Comparate. În presă lucreza din 1995, la TIMPOLIS. Colaboreaza la Revista 22.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro