In memoria Orianei Fallaci (1929-2006)
Actiunea terorista petrecuta la Paris ne dovedeste, inca si inca odata, cat de subtire, cat de fragila este acea pojghita a civilizatiei despre care scria candva Sigmund Freud. Este vorba de un nou atac din seria celor care au dus la demolarea statuilor lui Budha de catre Taliban, la atentatele teroriste din septembrie 2001, la presiunile incalificabile legate de caricaturile din Danemarca si din alte parti, la eforturile de intimidare a Occidentului de catre cei care se cred detinatorii unui adevar absolut, revelat sub specie aeterrnitatis, in numele caruia isi permit sa ucida, individual si in masa. Sunt de acord cu cele scrise aici de Dragos Ghitulete, Marius Stan si Ioan Stanomir. Ma asociez reflectiilor lor despre pericolele care pandesc civilizatia ratiunii, a libertatii individului, a umanismului democratic. Sinteza paroxistica a miturilor salvationiste anti-moderne, fundamentalismul islamist este un nou totalitarism. Este, la ora actuala, principalul inamic al spiritului liberal si al institutiilor care deriva din acesta.
Sunt ani de zile de cand marea jurnalista si veriitabila antifascista italiana care a fost Oriana Fallaci, avertiza Europa (si Occidentul in genere) de riscurile capitulationismului. Pentru ca a cutezat sa spuna lasitatii pe nume, chiar daca uneori in chip prea apasat, dar acesta era temperamentul ei, a fost insultata, amenintata, calomniata. Oricum am privi lucrurile, este limpede ca unele din temerile ei au devenit, in mare masura realitate. Europa nu este Eurabia, dar radicalismul islamist s-a amplificat si a devenit o prezenta tot mai puternica si tot mai periculoasa. Iar cuvintele linistitoare ale criticilor ei s-au dovedit a fi fost wishful thinking. Am avut sansa sa o cunosc, citisem minunata ei carte despre Alekos Panagoulis („Un homme”), marea ei iubire, cel care trasese in dictatorul grec Gheorghios Papadopoulos. Stanga a blamat-o pe Oriana drept rasista. Nu era urma de rasism in viziunea ei despre lume si oameni. Dar era acolo o trista, indurerata, alarmata luciditate.
Reiau mai jos articolul aparut aici, pe „Contributors”, ca reactie la lichidarea lui Osama bin Laden. Discutia despre inamicii speciei umane mi se pare de o clocotitoare actualitate.
„A varsa lacrimi de crocodil pentru Osama bin Laden este culmea ipocriziei. A fost un gangster absolut, un sociopat, un posedat, un Serghei Neceaiev al islamismului. Avea in comun cu smintitul intru anarhie Neceaiev, autorul “Catehismului revolutionarului”, un demonism electrizant, o pasiune apocaliptica, o dispozitie distructiva care nu se impiedica de nimeni si nimic. Ca si iluminatii Evului Mediu, Osama bin Laden astepta venirea mileniului. Scopul justifica absolut orice mijloace. Nu mult timp dupa atacul terorist din 11 septembrie, filosoful francez André Glucksmann publica o carte cu titlul “Dostoievski in Manhattan“. A-l evoca pe Dostoievski in legatura cu neo-neceaievismul este cat se poate de legitim. Intr-o carte celebra, “Shakespeare, contemporanul nostru”, marele critic literar polonez Jan Kott spunea: “Fie-ne permis sa-l citam pe Shakespeare!”. Atunci cand incercam sa explicam, sa patrundem ceea ce se cheama the mindset, universul mental al teroristului contemporan, fie-ne permis sa-l citam pe Dostoievski!
Mi se pare suprarealist faptul ca oameni ce se pretind analisti seriosi pot ignora ca in raport cu piratii, cu cei care ameninta insasi existenta civilizatiei, legea inceteaza sa mai fie universala. In situatii de acest gen, umanitatea are dreptul sa se apere, fara a mai recurge la tribunale, procurori si avocati. Acesta fost marele argument al Hannei Arendt impotriva procesului lui Adolf Eichmann la Ierusalim. Crimele lui bin Laden, ca si crimele lui Eichmann, ii scot pe faptuitorii lor din randul oamenilor. Osama bin Laden a fost inamicul speciei umane. Trebuia anihilat si numai cei care sunt orbiti de un anti-americanism primar nu inteleg acest lucru. De ce nu au dreptul americanii sa fie fericiti in aceste clipe? De ce nu au au dreptul sa simta o justificata satisfactie? Oare am uitat cu totii ca la 11 septembrie 2001 s-a declansat un atac miselesc impotriva acestei natiuni, un atac abject si las? Marele sovietolog Robert C. Tucker spunea ca de-stalinizarea nu a inceput in februarie 1956, cand Nikita Hrusciov a demolat mitul lui Stalin, ci pe 5 martie 1953, in ziua cand Stalin a incetat din viata. O intreaga linie de gandire sustine formula „No Hitler, no Holocaust”. La fel, putem spune ca lichidarea lui Osama inaugureaza sfarsitul islamismului mistic-revolutionar bazat pe crima ideologic motivata si ura viscerala impotriva Occidentului democratic.
Razboiul imptriva terorismului se justifica din punct de vedere etic, politic, si civilizational. Teroristii cred in misiunea lor divina. Lupta impotriva lor este un drept inalienabil al statelor si societatilor libere, tot astfel cum lupta impotriva dictaturilor totalitare comuniste si fasciste a fost o obligatie morala si un imperativ politico-strategic. Traim intr-o lume esential schimbata in raport cu cea de dinainte de 11 septembrie si ne intilnim, fie ca vrem sau nu, cu primejdii de neimaiginat in treccut. Resurectia celui mai pustiitor nihilism sub masca fundamentalismului islamist a devenit o realitate pe care numai naivii incorigibili o pot ignora. Valorile liberale se afla din nou sub atac, iar societatile deschise trebuie sa raspunda acestor agresiuni fara a renuntaa la fundamentele lor tolerante si pluraliste. Cartea lui Paul Berman despre teroare si liberalism, aparuta in traducere romaneasca in colectia „Constelatii” de la Curtea Veche Publishing in 2005 este exact efortul unui intelectual democrat de a gindi nu doar originile noului totalitarism, dar si formele de rezistenta care se impun in acest atit de dramatic si nelinistitor context.”
http://www.curteaveche.ro/Teroare_si_liberalism-3-323
Sint uneori intrebat daca mi-am schimbat opiniile despre violenta, pace si democratie in ultimii ani. Nici vorba: ramin constant opus violentei si cred sincer in valoarea terapeutica si constructiva a dialogului democratic. Depinde insa cind si cu cine. Teroristii care au pus la cale actiunile din 11 septembrie 2001 si 11 martie 2004, ca si fanaticii care au organizat masacrul de la Beslan nu sint parteneri de dialog. Acesti mistici revolutionari sfideaza toate coordonatele (morale si institutionale) ale ordinii liberale. Intre noi (adica lumea civilizata, care nu se reduce la Occident, ma grabesc sa spun acest lucru) si ei, se duce un razboi ideologic si militar. Ne place sau nu, acest razboi ne implica si este mai bine sa fim pregatiti pentru a tine piept viitoarelor confruntari. Presedintele Obama are dreptate: „Justice has been done”. Lupta insa va continua, bin Laden a fost doar unul dintre capetele hidrei terorismului fundamentalist (insa neindoios cel mai periculos). Primavara araba, revolta impotriva despotismelor corupte, este inca un argument ca radicalismul islamist pierde teren. Este posibila rasturnarea acestor dictaturi si fara recursul la mitul califatului.
Nu sint alarmist si nu vreau sa ma angajez in cine stie ce profetii absurde. Totusi, trebuie spus, o tragedie precum cea de la 11 septembrie 2001 nu poate fi nicicum plasata in registrul simplei istorii evenimentiale. Nu a fost vorba de un accident. Ceea s-a petrecut atunci a fost un moment de importanta istorica mondiala: a fost atacata insasi substanta civilizatiei democratice. America a construit turnurile gemene drept simbol al deschiderii ei universale, iar cei care au organizat atacurile stiau exact de ce si in ce lovesc. Teoria accidentului irepetabil mi se pare superficiala si profund riscanta (am auzit-o venind de la distinse personalitati vest europene). In anii care care s-a scurs, indiferent de existenta unor voci izolate care predica necesitatea auto-blamarii pentru ceea s-a petrecut atunci, s-a produs si s-a mentinut un consens al refuzului barbariei cu pretentii salvationiste. Nu trebuie uitat ca, asa cum elocvent demonstreaza Paul Berman, , cunoscator profund al mesianismelor politice ale vaeacului douazeci, avem de-a face cu un adversar inarmat cu o ideologie legata structural (nu prin idei, ci prin atitudini) de curentele totalitar-apocaliptice care au negat si neaga valorile modernitatii burgheze: toleranta, diversitatea, statul secular, pe scurt mostenirea iluminismului. In plus, islamizantii revolutionari de azi sint succesorii directi ai revolutionarilor “tiers-mondisti” de acum doua sau trei decenii (teza sustinuta si de Gilles Keppel in excelentele sale carti, inclusiv „La revanche de Dieu”). Razboiul impotriva neo-barbarilor va fi de lunga durata. Oricine este sau va fi presedintele SUA in urmatoarele decenii va trebui sa-si asume conducerea unor operatii extrem de dificile, fara de care insa viitorul civilizatiei este de negindit. Evident, in acest razboi, America are o nevoie vitala de aliati.
La 11 septembrie 2001, s-a sfirsit o iluzie, anume aceea a inexpugnabilitatii continentului nord-american. Ceea ce a urmat tine de resurectia patriotismului american, o constelatie de emotii si sentimente care transcende distinctia dintre liberalism si conservatorism. O umanitate asediata are nu doar dreptul, ci chiar datoria vitala de a riposta. Americanii inteleg un lucru: loviturile din 11 septembrie au fost absolut nemeritate. Nu este cazul sa recurgem la psihanaliza pentru a gasi motivele urii anti-americane: resentimentele tin de registrele tulburi ale ideologiilor fundamentaliste, fie ele religioase ori seculare. Pentru americani, si cred ca pe buna dreptate, acest razboi opune intr-adevar pe cei ce cred in Lumini celor care detesta individualismul civic in oricare din incarnarile sale.
In februarie 1943, intr-o proclamatie din timpul razboiului, presedintele Franklin Delano Roosevelt arata diferenta dintre Statele Unite si cei impotriva carora se purta lupta: “Americanismul nu este o chestiune de rasa ori origini. Americanismul este o chestiune de spirit si de inima”. Roosevelt era constient de ranile trecutului, precum si de persistenta rasismului chiar in acei ani. Pozitia sa era insa legata de o perspectiva de principiu, deci de valorile fondatoare in numele carora a fost posibila miscarea drepturilor civile si profunda transformare a societatii americane in ultimele sase decenii.”
https://www.contributors.ro/global-europa/hostis-humani-generis-lichidarea-lui-osama-bin-laden/
Update: Reiau aici raspunsul pe care l-am dat pe forum doamnei Ioana Hincu, careia ii multumesc pentru incitanta interventie. Oriana Fallaci, pe care am cunoscut-o, a spus si unele lucruri exagerate. She was not one who minced her words :) Dar erau exagerari, nu falsificari, bazate pe temeri si perceptii care s-au dovedit destul de realiste. Nu sunt specialist in istoria religiilor, ma voi abtine sa fac judecati despre Islam in general. Dar sunt specialist in ideologii revolutionare si pot vedea ca exista una care reproduce matricea emotional-simbolica totalitara, anume islamismul revolutionar. Una din caracteristicile acestor ideologii este dispretul pentru viata umana si cultul mortii “eroice”.
Un mare sociolog weberian, un ganditor de care am fost foarte apropiat, S. N. Eisenstadt, spunea ca fundamentalismul (politic, religios, politico-religios) urmareste sa aboleasca distanta dintre imparatia lui Dumnezeu si aceea a omului, deci sa aduca paradisul, salvarea, redemptiunea aici si acum. Miscarile chiliastice (milenariste) de acest gen sunt exercitii intru geneza ritualurilor martirologice. In clipa cand apasa pe tragaci, fundamentalistul se simte emisarul divinitatii (Dumnezeu sau Istoria). Este scutit de framantari morale, se stie aprioric absolvit. El/ea se afla mereu in misiune (sa ne amintim de banda Baader-Meinhoff).
Scopul este unul al “purificarii” sub semnul ascezei, al devotiunii si al extazului. Se intoneaza imnuri, se bolborosesc rugaciuni, se invoca „legile Istoriei”. Hitler nu a suportat satira, ii ura de moarte pe jurnalistii din Munchen care ill ironizau fara crutare (inainte de luarea puterii, dupa aceea a avut grija sa-i ucida, v. cartea lui Ron Rosenbaum, “Explaining Hitler”). Cred ca termenul cel mai potrivit pentru a descrie acest gen de comportament este acela de fanatism apocaliptic.
In concluzie: Am fost socat si eu de ceea ce s-a intamplat. It’s high time sa ne descotorosim de iluzii, de pacifisme neghioabe, de multiculturalisme corecte politic si suicidare tot politic, si sa recunoastem ca ne aflam in razboi cu noii totalitari. Daca noi (adica Vestul) vrem sa-i ignoram, au ei grija se ne anunte prin gloante si bombe ca ei nu ne ignora. Tocmai de aceea, spun si eu, impreuna cu Dan Tapalaga: „Refuz sa nuantez intunericul, sa inghit aberatii si sofisme, nu vad ce-ar fi de dezbatut despre o eventuala culpa a victimelor. Terorismul, asasinatul rece, delirul religios care raspandeste moarte NU au nici o justificare.” Asemeni victimelor din Turnurile Gemene, din avioanele rapite, asemeni victimelor de la Madrid si Londra, cei ucisi la Paris nu au avut absolut nicio vina. Zero. La fel cum evreii desemnati, in totalitate si fara nicio exceptie, de Hitler pentru „solutia finala”, adica pentru aneantizare, nu aveau absolut nicio vina. Zero.
http://www.evz.ro/vladimir-tismaneanu-norman-cohn-si-fanatismul-apocaliptic-459758.html
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Oare cine a spus fraza urmatoare?
„Cât poţi insulta şi persecuta tradiţia religioasă a locului, iudeo-creştină făcând politică instituţionalizată din asta -, fără ca adepţii acesteia să iasă din resemnarea şi comoditatea habituale, reacţionând violent?”
Era vorba de atacul de la Oslo pe care un prieten al dv incerca sa-l rationalizeze cu argumente referitoare la insultarea religei.
Prost argument atunci, prost argument si azi …
Avem o tragedie oribila in Paris. Gandurile noastre se indreaota cu compasiune spre Paris.
Intrebare pt dvstra DleTismaneanu – in contextul mai larg al „the war on terror” sunteti de acord cu pozitiile lui Dick Chenney vizavi de subiect (avand in vedere si proaspatul raport asupra CIA)?
Multumesc
Atacul terorist de la Paris a inceput deja sa fie folosit ca pretext-argument de pro-securisti pt aruncarea la cos a drepturilor civile din Romania. Tiberiu Nitu a declarat ca in scopul preventiei orice masura este acceptabila. Probabil legea votata pe sestache la finalul sesiunii parlamentare va fi inceputul unei legislatii ce ne va face sa spunem „Bun venit 1984!” Cu 30 ani intarziere (si cateva zile) dar a venit! Traiasca noua democratie!
Cu tot respectul, d-le Tismaneanu, trebuie sa va atragem atentia (noi dl.Goe) ca bateti campii exagerant, deraind din context in peisaj „… legea inceteaza sa mai fie universala…” ??? Serios? Articolul d-voastra este o pledoarie sinistra in favoarea teroristilor, a talibanilor, a fanaticilor, fiind construit cu „argumente” specifice acestora. Sunteti (cel putin in acest articol) unul de-al lor, de aceeasi teapa. „… legea inceteaza sa mai fie universala…”, pam-pam, iar cine nu e cu noi e impotriva noastra.
Daca citeati atent articolul, ati fi inteles la ce ma refer. Oricum, va multumesc pentru comentariu, char daca nu mi-a mers direct la suflet :) O sugestie, cand aveti timp, poate cititi cartea Hannei Arendt „Eichmann la Iersualim. Eseu despre banalitatea raului”. Acolo am gasit argumentul pe care il mentionez in text. E vorba de cei care se plaseaza, deliberat, in afara speciei umane. De pilda, piratii epocii noastre, adica teroristii. Pot intelege rezervele Dvs, mi-ar place sa cred se poate dialoga si fara „pam-pam”.
Mi se pare semnificativ faptul ca „pam-pam”-ul (umilul semn al indignarii mele) este partea cea ma grava a comentariului meu – capabila sa devina chiar piedica in calea dialogului . Anticipand as zice ca sunt sigur (tocmai pentru ca recomandarea vine de la d-voastra) ca lectura cartii Hannei Arendt “Eichmann la Iersualim. Eseu despre banalitatea raului” va fi una agreabila (din cel putin cateva perspective) si si utila (din alte cateva perspective), si ca va reusi sa ma puna pe ganduri dar ma indoiesc in legatura cu faptul c-ar putea contine intr-adevar argumente valide pentru a (se) ajunge la concluzia ca in „anumite circumstante” bine alese, ar fi rezonabil sa consideram ca „legea inceteaza sa mai fie universala”. Ganditi-va doar ca pot exista (si vai, chiar exista) indivizi (mai mult sau mai putin umani, si cine decide procentajul de uman/inuman din fiecare?) care considera sincer ca-chiar d-voastra v-ati plasa deliberat „in afara speciei umane”. Practic va dati acordul ca ei sa decida in privinta d-voastra in afara legii. Cred ca ar fi mult mai practic (si mai sigur) sa ramanem (in limita posibilitatilor) la „Dura lex, sed lex”, „Unde-i lege nu-i tocmeala”, „Nimeni nu-i mai presus de lege”. Iar atunci cand „limita posibilitatilor” nu ne ingaduie asta, macar sa ramanem cuminti si sa nu fortam nota facand apologia fărădelegii. Cam asa vedem noi (dl.Goe) lucrurile si cam asa suntem in stare sa le exprimam. Nu excludem dialogul (ca forma inchegata de comunicare) dar nici nu avem asteptari si pretentii atat de mari. Credm ca si monologurile pot fi forme de comunicare la fel de eficiente, la fel ca toate celelalte specii literare care dau curs logicii sentimentelor, cu conditia ca libertatea de exprimare sa ramana suverana. In sensul ca nimeni sa nu fie suprimat pentru o caricatura, un pam-pam, sau pentru alte pacate meta-fizice. Sa i se refuze dialogul da. Sa fie ignorat, persiflat, sau conta-carat, conta-zis, admonest, or chiar insultat da… Mai mult nu.
P.S. Va multumesc pentru raspuns. Am rcitit, cu maxima atentie articolul si (din pacate?) am inteles din continutul sau cam acelasi lucru si anume ca in anumite conditii anumite entitati cu aspect uman, despre care alte entitati cu aspect uman ar stabili ca se vor fi plasat in afara speciei umane, ar putea fi tratate in afara legii (eventual si a legii pentru protectia animalelor), lucru cu care nu reusesc defel sa pot fi de acord. Dar, caci exista un made DAR, in contextul de fata nu acesta este aspectul cel mai important. Nu m-am nascut ieri si nu este prima oara cand am ocazia sa fiu pus in situatia de a ma confrunta cu o asemenea idee si de a medita la continutul, semnificatiile si ipmplicatiile ei. Ceea ce ma surprinde, ma intriga si ma indigneaza (cu masura) este sa constat ca d-voastra, Vladimir Tismaneanu, sustineti un asemenea punct de vedere. Si nu vad cum anume ar putea fi acesta un subiect de dialog cu d-voastra. Inca o data, multumesc pentru ingaduinta. Noapte buna.
Subscriu. Pot accepta că Bin Laden nu putea fi ridicat cu mandat de acasă și că un comando cu misiunea de a-l lichida era cea mai sigură soluție. Pot accepta că, în fața realității surprinzătoare că l-au capturat viu și nevătămat, o execuție extra-judiciară cât mai rapidă într-o locație secretă era calea cea mai pragmatică de a evita atentate, ostateci, șantaj terrorist, alți morți nevinovați.
Ce nu pot accepta este să sărbătorești o asemenea mascaradă – un eșec al justiției și al domniei legii, indus de presiunea dementă a unui adversar psihotic și periculos – ca o mare victorie a binelui asupra răului, că trebuie să fim satisfăcuți, ba nu, fericiți de acest dezondământ.
Ce spuneți dvs. domnule Tismăneanu este că dacă adversarul este suficient de sinistru, suficient de demonic, așa cum rezultă din informațiile oferite de autoritățile competente, căci mă îndoiesc sincer că ați examinat personal dovezile vinovăției lui Bin Laden, atunci el poate fi declarat neom și se poate suspenda unilateral domnia legii, putem regresa la stadiul de maimuțe care luptă pentru supraviețurire și care nu au probleme morale în a crăpa țeasta altei maimuțe dacă nevoile o cer.
Ori aici mi se pare că vă apropiați foarte mult de gândirea fraților Kouachi, cu mențiunea că autoritatea în care au ei încredere să constate ne-omenia nu este statul, ci fatwā emisă de ayatolahul preferat.
Deci cei care au organizat atentatul impotriva lui Hitler ar fi trebuit sa astepte formarea unui tribunal…
Cred că ați înțeles foarte bine distincția de care vorbesc, între:
– acțiunea disperată, dictată de supraviețuire și absența normelor sociale – pe timp de război de exemplu
– acțiunea deliberată, normată în cadrul unui sistem ideologic care acordă discreționar drepturile omului funcție de gravitatea percepută a faptelor
În cel de-al doilea caz discutăm practic de presciență, ce nevoie mai avem de justiție dacă știm în avans cine e vinovat de crime împotriva umanității, pe cine să torturăm ș.a.m.d.
Iar în primul caz, acțiunea nu mai este justificabilă imediat ce dispare pericolul iminent. Poți ucide un soldat inamic, dar nu poți lichida un prizonier de război. Poți comite un atentat împotriva lui Hitler pe perioada cât deține puterea, dar nu poți trage cu mitraliera în boxa acuzaților de la Nurenberg.
in rezumat: la razboi nu se aplica legile din timp de pace.
Nu sunt o persoana violenta, consider ca violenta trebuie evitata pe cat posibil. Dar daca cineva care incearca in permanenta sa ma ucida ar fi, la randul sau, ucis, as deschide sampania. Nu de dragul justitiei, ci pentru ca sunt o fiinta care vrea sa traiasca si nu vad de ce nu m-as bucura sincer si fara jena ca am scapat de o amenintare la adresa vietii mele, mai ales una pe care nu am facut nimic sa o provoc.
Dupa euforia initiala, m-as gandi si ca este perfect justificat – X a incercat sa ma omoare pe mine, sa-mi omoare familia ani la rand, si iata ca am eliminat amenintarea pe care nu am facut nimic sa o meritam.
Ori, exact in situatia asta erau cei care s-au bucurat – bin Laden i-a declarat ca dusmani si tinte de asasinat pe toti americanii.
P.S. Asta pentru ca suntem, totusi, niste biete animale ganditoare, in care inca mai exista instincte puternice, cum ar fi cel de supravietuire. Si uneori cadem prada instinctelor, si asta este bine – e ceea ce ne salveaza, in unele cazuri. Important e sa nu le cadem prada tot timpul.
NOI am creat sistemul de Justitie pentru a ne proteja. Este un mijloc, nu un scop absolut. Si daca da gres, e trist, dar de asteptat – nu putem creea lucruri perfecte, si numai cineva rupt de realitate s-ar vaita pentru lipsa de perfectiune. E bine sa urmezi un ideal, asta e ceea ce te face mai bun. Nu e bine sa ramai agatat de ideal si sa refuzi orice altceva.
Din punctul meu de vedere, o fi trist daca sistemul de justitie da gres, dar e o bucurie daca totusi mai exista si alte piedici in calea pericolelor.
Uciderea lui Bin Laden nu numai că e justificabilă, am justificat-o chiar eu, mai sus. Ca un act disperat de auto-conservare.
Dar numai și numai așa. Domnul Tismăneanu susține că nu doar disperarea te poate împinge la asemenea gesturi, ci constatarea unilaterală că inamicul și-a abandonat condiția umană.
Ca o analogie, dacă eu știu că vecinul meu e pedofil, am voie să-i crăp capul, ba chiar am o datorie în acest sens, să ucid „scorpionul negru”. Pot înțelege disperarea, instinctul salvator, dar nu mi-aș construi o filozofie pe el.
În afara acestui punct, articolul este corect, nu am mai simțit nevoia să adaug. Și eu consider că nu te poți afla simultan și în barca apărării drepturilor omului – la viață și exprimare – dar și în barca corectitudinii politice, a apărării dreptului „de a nu fi jignit religios”.
Cri – Se poate deduce ca ori aveti depozit de sampanie ori aveti prea putine alte ocazii de a celebra.
„căci mă îndoiesc sincer că ați examinat personal dovezile vinovăției lui Bin Laden”
Sincer??? Spuneti acest lucru si rudelor si prietenilor victimelor atacului „uman” de la 9/11. Ei sigur va vor intelege.
Parerea mea este ca ori va trebuie ochelari mai buni ori sunteti orbit de alte „adevaruri”.
As fi curios ca vad cum ati proceda intalnindu-va cu un scorpion negru extrem de otravitor: incercati sa-l convingeti sa nu va omoare sau il zdrobiti cu calcaiul? Caci din actiunile lui Osama si asociatilor sai nu rezulta diferenta fata de scorpion, aceeasi mentalitate – ucide fara discernamant!
Atacați oameni de paie. Eu nu diminuez cu nimic gravitatea actelor terroriste așa cum insinuați, subliniez doar că utilizarea forței trebuie supusă unor principii morale, chiar dacă terroriștii nu le au.
Scorpionul de care vorbiți e un pericol iminent, pe care-l pot constata nemijlocit cu propriile simțuri. Pentru a mă apăra de terrorism am nevoie de un aparat represiv cu puteri nelimitate, compus din oameni supuși greșelii, mitei, beției de putere. Un asemenea aparat trebuie să-și justifice acțiunile, nu poate lichida oameni din simplul motiv că „sunt inamici ai statului”.
Terroriștii se ascund printre oameni ca mine și ca dvs., nu printre scorpioni, înainte de a-i zdrobi e nevoie să ne asigurăm că sunt ceea ce se spune că sunt. Iar dacă dvs. vă așteptați ca un angajat al statului să poată face unilateral asemenea determinări, descătușat de orice limite morale, atunci am de vânzare multe societăți ideale…
@Stelian Ene
„Atacați oameni de paie” – si vorbiti de principii morale?
„înainte de a-i zdrobi e nevoie să ne asigurăm că sunt ceea ce se spune că sunt”
Ati citit despre cum a fost capturat Osama? Stiti cine era Osama? Un martir, erou al civilizatiei moderne? Locul unde fost capturat era resedinta sa oficiala sau un barlog in care se ascundea de bratul lung al Legii? Si, in fine, ce dubii aveti ca acest terorist n-ar fi de fapt terorist, ce alte argumente v-ar mai putea convinge daca atentatele pe care le-a comis pana la uciderea sa nu sunt suficiente?
Am impresia ca, desi incercati sa probati o atitudine barbateasca, principiala, va ascundeti dupa paie…
Nu exista legi universale, in afara de legile fizicii.
In rest, legile sunt conventii bazate pe conventii. O societate isi determina, itr-un mod sau altul, niste valori fundamentale, iar pe baza acelora apar si legi si reguli de convietuire in statul respectiv.
Daca acele legi ar fi universale in sensul de absolute, nu ar trebui sa avem inchisori – libertatea de miscare fiind un drept fundamental.
Daca intelegeti principiul pe baza caruia, totusi, pot exista inchisorile (prin care se impiedica exercitarea unui drept fundamental in urma incalcarii unor legi / drepturi ale altor oameni), atunci recititi articolul d-lui Tismaneanu: veti vedea ca este vorba despre exact acealsi principiu..
„Nu exista legi universale, in afara de legile fizicii.”
Dvs. ce credeti? De unde am aparut noi, umanitatea pe aceasta Planeta? Dintr-un Univers paralel, independent de Universul care conditioneaza Galaxia care conditioneaza Sistemul Solar care conditioneaza existenta Planetei Pamant, care conditioneaza existenta speciei umane?
Ar trebui sa stiti deja ca tot ce exista in acest Univers este inter-conditionat iar omul, instinctiv, a figurat Legi inspirate de inter-conitionarea cu Natura, cu fortele universale. Orice lege potrivnica Legilor Universale (sau fizice cum alegeti sa le numiti limitativ) este sortitata esecului. Credeti ca cei care au scris ca „Omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu” s-au referit la altceva decat la postulatul pe care l-am anuntat mai sus? Toate, absolut toate descoperirile omului sunt inspirate de Natura, nu sunt inventate si nici transmise din alte Sfere exterioare Universului cunoscut. Omul nu este decat un receptor, o interfata cu inteligenta Universului iar descoperirile sale sunt frimituri din ceeace poate recepta conditionat de stadiul evolutiei sale.
Cu cat nivelul evolutiei este mai jos cu atat mai retrograda este atitudinea individului fata de societate si Legile sale Universale.
Cri – Va dau o veste buna (sau trista, depinde de d-voastra). Nici macar legile fizicii nu sunt universale. In acord cu ce sugerati d-voastra putem face abstractie de legi, reguli, conventii. Haideti sa ne injuram. Vreti?
Legea este abolita doar pe durata unei revolutii care este tocmai contra celor ce exercitau legea pana atunci. Asa a fost si in decembrie 1989 cateva zile. Acesta daca vreti ar putea insemna si vid de putere, de putere a legii si nu de genul de putere la care se referea Iliescu.
PS Evident ca daca revolutia castiga actiunile ei sunt judecate intr-un fel si daca pierde evient ca regimul ce nu a fost inlaturat isi va aplica legea. sa. Este un relativism tragic care de fapt reflecta intregul si tragism al conditiei umane
Cu tot respectul este diferenta mare intre pirati si teroristi. Piratii nu aveau o ideologie. Piratii nu credeau ca occidentul le-a invadat tinurile sfinte.
Poate este totusi o asemanare intre piratii secolului 17 si teroristi. Pirateria a fost atunci sprijinita in inceputurile ei de Franta si Anglia, ca o metoda (o perioada singura), de a lupta impotriva Spaniei.
http://en.wikipedia.org/wiki/Piracy_in_the_Caribbean
@Dl.Goe,
oameni ce se pretind analisti seriosi pot ignora ca in raport cu piratii, cu cei care ameninta insasi existenta civilizatiei, legea inceteaza sa mai fie universala.
Din reactia dvs. la acest articol, inteleg ca va simtiti tintit si incadrat in categoria enuntata de domnul Profesor Tismaneanu ca „acei oameni ce se pretind analisti seriosi”. Mai inteleg ca nu sunteti, in mod expres, de acord cu afirmatia conform careia acestia „pot ignora ca in raport cu piratii, cu cei care ameninta insasi existenta civilizatiei, legea inceteaza sa mai fie universala.”
Ce parere aveti despre Legile Universale? Credeti in existenta lor sau sunteti adeptul unui Univers Metafizic care se face cunoscut numai anumitor alesi sau initiati?
Ce credeti despre Universul material in care, cei care credem si simtim in El, traim? Credeti ca este logic sa gandim ca acest Univers este guvernat de Legi fara de care insasi existenta Universului este imposibila? Credeti ca exista vreo deosebire intre Univers si Nefiinta, intre Lege si Haos?
Consideratiile dvs. pretioase vor fi mult apreciate.
@Lucky – Cred ca impingeti discutia intr-o aporie, ceea ce poate fi captivant prin prisma petrecerii timpului liber in internet, råmânând insa descurajant in privinta clarificarii problemei in discutie.
Nu stiu daca exista sau nu legi fizice universale care guverneaza existenta universului, iar ceea ce cred eu despre asta (fara sa stiu) nu poate face obiectul discutiei de fata (nefiind nici important in context si nici simplu de expus pe scurt). Desigur ca actualele legi fizice numite universale nu sunt universale. Totusi felul in care sunt aceste legi fizice nu are nicio legatura cu discutia despre universalitatea legii si legalitatii care guverneaza relatiile dintre oameni.
Caracterul universal al legilor stabilite si acceptate de catre oameni pentru a guverna functionarea societatii consta (printre altele) in aceea ca abaterile de la normele legale trebuiesc rezolvate in interiorul sistemului de legi agreat. A accepta deliberat ca in anumite situatii trebuie actionat in afara legii pericliteaza dramatic consistenta sistemica si morala a legii, ducand la subrezirea si anularea acesteia si acceptarea formala a anarhiei, eventual intru coagularea altui sistem de legi mai confortabil sau mai adecvat starii sociale. Acest lucru este de inteles in cazul unei revolutii care chiar asta intentioneaza, dar ideea ca putem abandona un pic legea (noi cei buni) pentru a rezolva niste probleme grele, pentru a reveni apoi, cuminti, in interiorul aceluiasi sistem de legi, este cel putin hilara, daca n-ar fi nociva, extremista, imorala… Celor carora nu le este limpede acest lucru atat de simplu nu vad ce si de ce ar trebui sa le predicam nou (dl.Goe) altminteri. Oricum toti vorbitorii isi vor pastra parerea initiala (o simpa parere fara importanta si fara efecte).
In Ferma Animalelor s-a acceptat initial ca toate animalele sunt egale, pentru ca mai apoi sa se adauge ca „dar unele sunt mai egale decat altele”. Prin articolul sau dl.Tismaneanu si o mare parte dintre comentatori ne sugereaza sa acceptam (formal) ca „dar unele sunt mai putin egale decat altele”. Din pacate toate aceste discutii „principiale” care (ne) fac deliciul prezentei ca vorbitori anonimi pe net, au darul de a impiedica discutia despre faptele petrecute la Paris si despre semnificatiile lor punctuale (mai putin globale decat aceasta dezbatere despre incetarea universalitatii legii).
Noua (dl.Goe) de ex, ni se pare un atentat mult mai grav la adresa umanitatii moda „knock out” a celor care decid sa doboare cu o singura lovitura un necunoscut oarecare pe strada (precum si celelate acte de violenta irationala) decat actele de terorism care raman ancorate simbolic intr-o justificare aparent rationala (precum apararea onoarei lui Mohamed). Cum arata oare o actiune dincolo de universalitatea legii impotriva acelora?
@Dl.Goe,
Apreciez timpul consumat de dvs in redactarea comentariului care ma onoreaza.
Am sa va raspund, totusi, doar prin acest citat:
„Civilization is hideously fragile… there’s not much between us and the Horrors underneath, just about a coat of varnish. ~C.P. Snow
Dvs., unde va situati cand priviti la aceste evenimente? Above or underneath?
@Lucky – Daca ar fi sa aleg liber pozitia care sa-mi dea o buna perspectiva asupra situatiei m-as situa chiar in interiorul relativ solid al pojghitei invocate de Nea/Zapada. In reliatate nu ma aflu nici deasupra, nici dedesupt, inci in/pe frontiera, ci undeva in lateral, in exterior. Propectia mea pe planul sectiunii transversale in zona de conflict (formata din „deasupra”, „dedesupt” si frontiera) depinde exclusiv de pozitia sursei de lumina, adica de d-voastra. Sunt acolo unde ma plasati d-voastra in postura de observator, iluminandu-ma. Proiectia mea este acolo. Si este acolo unde ajunge prin coliniaritate cu oricare dintre cei care se intampla sa ma observe pasiv. Nu intre/vad vreunul capabil de deranjul unor calcule geometrice mai sofisticate, ale caror rezultate ar ramane si asa nesemnificative in peisaj. Este aici vorba despre dl.Goe? Ca nu e.
@Dl. Goe,
Am inteles. Va situati in afara planului (caci nici de volum nu mai dicutam acum) actiunii, adica intr-un plan absolut teoretic, deci imaginar. Discutia nu mai poate fi continuata, ne aflam in planuri diferite.
Cu bine,
@Lucky – Ma bucur sa aflu ca „ati inteles”. As fi preferat sa constat. Este firesc sa nu mai puteti „continua” „discutia” de vreme ce va rezumati la geometria plana. Foarte dragut modul in care mitraliati concluziile unei logici impalcabile: deci din ce spun rezulta ca ma aflu in afara planului actiunii, deci e un plan teoretic, deci e imaginar, deci nu-i planul in care va aflati, deci sunt/em incomaptibil/i. Bizar este ca desi logica e schioapa concluzia este corecta. :)
Care va sa zica ca va aflati in chiar planul actiunii. Palpitant.
@Dl.Goe,
Daca apreciez dantelaria stilului, nu pot aprecia un joc de cuvinte in locul unei atitudini responsabile.
Nu se poate ca indivizi care aleg o zona in care nu exista Legi si Regulamente sa fie tratati ca toti membrii Societatii, care respecta Legile si Regulamentele acelei Societati. Nu este etic nu este echitabil. Cum pot apara Legile pe acei cetateni expusi riscului atacurilor fara motivatie pentru ei, sau pentru motive pe care nu le putem intelege, care nu fac parte din filozofia noastra fundamentala si, mai mult, nu fac parte a obiectului vietii lor.
Exploatarea fricii umane, folosirea violentei si intimidarii pentru a-ti impune convingerile politice, ideologice sau fundamentalist-religioase nu este acceptabila.
In November 2004, un Raport al ONU califica terorismul ca orice act „intentionat sa cauzeze moartea sau vatamarea corporala serioasa a civililor si non-combatantilor, cu scopul de intimidare a populatiei sau santajul unui Guvern sau unei Organizatii Internationale sa efectueze sau sa se abtina de la efectuarea oricaror acte.” Ce trebuie inteles din aceste aprecieri Internationale? Ca teroristii trebuie sa se bucure de tratamentul egal de care se bucura orice cetatean al Natiunii respective?
Sigur, autoritatile intentioneaza sa-i captureze in viata pentru motive bine intelese dar daca acest lucru implica pierderi de vieti ale unor fiinte nevinovate, aceste fiare trebuie nimicite fara nicio remuscare sau reticenta.
Poate ar trebui sa-l laudati pe cel mai mare luptator antiterorist din toate timpurile: Qaboos bin Said Al Said sultanul din Oman. In 1970 Omanul era la fel ca Afganistanul de azi, dar prin educatie gratis si obligatorie a reusit ceea ce bombele nu pot rezolva. As putea spune ca ma mira atitudinea dumneavoastra in legatura cu multe subiecte dar adevarul este ca aschia nu sare niciodata departe de trunchi, poate doar de cealalta parte a baricadei.
Bill Maher a sintetizat perfect:”Never become so tolerant as to tolerate intolerance”. Nu deveni niciodata atat de tolerant incat sa tolerezi intoleranta. E timpul sa nu mai pretindem ca Islamul e o religie pasnica. In momentul de fata, e o ideologie criminala, ca si comunismul acum 60 de ani, fascismul acum 80 sau catolicismul in epoca inchizitiei.
Prin urmare pareti a vrea sa ziceti ca contextul epocii (moda) ar fi de fapt de vina fiind catalizatorul care poate transforma orice colectie de idei (oricat de pasnica si inaltatoare) intr-o ideologie criminala. Iesind in afara contextului si conjuncturii nocive a unei epoci mizerabile, catolicismul a reusit sa se dovedeasca (iata) pasnic si inofensiv. Te pomenesti ca se va intampla la fel si cu comunismul, nazismul si islamismul (asocierea apartinandu-va). La urma urmei pot fi omorati oameni si cu scaune (de ex). Trebuie doar sa asteptam sa vina (si sa treaca) aceasta moda. Sa vedeti atunci prelegeri in contra sedentarismului. Ce vreau sa zic? Pai as zice doar ca religia islamica este la fel de pasnica/agresiva precum celelalte religii (ateismul y compris – caci si ateismul este, nu-i asa? tot o religie) si ca sursa raului ar trebui cautata in alta parte nu neaparat si nu exclusiv in instrumentele utilizate circumstantial de catre criminali. Ideea unor vinovatii si culpabilizari colective nu poate fi decat in acord cu ceea ce doresc teroristii, carora le sunt livrate gratis circumstante atenuante si complici cu de sila (co-religionarii).
As vrea sa precizez cat pot de ne-echivoc ca eu unul fac o distinctie esentiala intre islam si islamism. Islamul este o religie, islamismul este o ideologie politica investmantata religios. In forma sa radicala, islamismul este o doctrina care urmareste completa anihilare a civilizatiei moderne occidentale. Exista numerosi intelectuali musulmani care se opun islamismului. Islamul nu este incompatibil cu modernitatea liberala (v. Tunisia, Indonezia). Islamismul este.
Dle Tismaneanu, I respectfully disagree. Islamul e incompatibil cu societatea moderna. Islamul ca ideologie se bazeaza pe Koran, care (dupa ei) vine de la insusi Dumnezeu, e indivizibil si adevarat 100%.
Iar acolo scrie in repetate rinduri „kill the unbelievers wherever you find them”, „chop heads” etc. Plus, cei care pleaca sa fie omoriti, plus homosexualii omoriti cu pietre si alte minunatii de-astea, „de pace”, bineinteles :)
Ca nu se intimpla mai multe e datorita faptului ca nu toti, un infim procent iau mizeriile astea in serios. Oricum, ca ideologie, Islam e incompatibil cu Vestul liberal.
pentru lobotomizatii „corecti politi ca dumneata, raspunsul e deja clasic: vedea-te-as in labele islamistilor! apoi, daca, prin miracol, te elibereaza vreun comando, astept sa-ti expui parerile pro-terorism; nu inainte!
D-le Clujean (daca-mi dati voie sa va zic asa), cu maxima sinceritate si luciditate la care pot face apel, va pot spune ca nu stiu in ce fel m-ar schimba trecerea printr-un experiment atat de traumatizant precum cel pe care mi-l propuneti (luarea ca ostatic, tortura, umilirea, anihilarea, perspectiva iminenta de a fi ucis si apoi salvarea in extremis). Nici nu stiu cat de mult ar putea conta (in contextul obiectiv al discutiei noastre actuale) opinia unei persoane traumatizata psihic si fizic, trecuta prin asemenea evenimente extreme si daca opinia si respectul fata de lege trebuie sa rezulte preponderent prin felul de a vedea lucrurile a unor astfel de persoane. Ceea ce mi se pare esential mi se pare diferenta dintre opiniile noastre in contextul in care niciunul dintre noi nu a trecut prin asemenea evenimente traumatizante. Probabil ca d-voastra, posesor al unei inteligente superioare, puteti anticipa ce si cum ati gandi scapat in extremis din mana unor teroristi (auto-plasat in afara speciei umane) si ca urmare adoptati pozitia corecta: fara mila, fara lege. Totusi ideea ca ati dedus ca noi (dl.Goe) am fi expus pareri pro-terorism ne face sa privim cu circumspectie respectiva inteligenta. Intrucat departe de noi gandul de a va considera stupid, nu ne ramane decat alternativa de a va considera ticalos (desigur unul benign) care apeleaza la clisee in varianta clasica.
@ Dl Goe,
in dorinta infantila de a te contra cu dl Tismaneanu, tu devii un fel de avocat al diavolului.
Parca esti rupt bucatica dintr-un ziarist blogger:
„Ma dezgusta cum deodata, intreg internetul, toata presa si toata opinia publica din Romania e solidara mare cu satiristii omorati astazi la Paris.”
Sint prea putine Guantanamo si prea putine inchisori secrete ale CIA pentru ceea ce va urma. In dimineata asta a mai fost un schimb de focuri si a fost ranita grav o politista. Iar tu despici firul in `şpe :P
Si cind se vor apropia de tine ori apropiatii tai, sa ne spui ce simti.
@victor L – In dorinta nobila de a va contra cu dl.Goe, si fiind si extrem de inteligent, ati eludat continutul celor spuse de dl.Goe si ati atacat direct motivul pentru care zice ce zice. V-a iesit ca ar fi un motiv exterior continutului textului propus de catre infantilul dl.Goe. O fi, n-o fi, nu stiu ce sa (mai) zic. Acuma c-a v-ati facut damblaua psihanalitica fiti bun si reveniti pe text. Dupa prerea d-voastra exista sau nu exista situatii in care legea inceteaza sa fie universala? Cine ar fi indreptatit sa decida aceste care sunt aceste situatii?
Am despicat firul in n-spe? Glumiti desigur. Dl.Tismaneanu este cel care a mutat (cam fortat dupa parerea mea) planul discutiei din zona faptelor petrecute la Paris catre filozofii despicabile in n-spe.
D-le Goe, interesant nikname, dar asta e, probabil ca „gicacontra” ar fi fost mai nimerit. Am avut rabdarea sa va urmaresc in toate interesantele dv. interventii. Am insa o intrebare: daca politistul, cazut la pamant si impuscat in cap, ar fi fost mai vigilent/istet/prevazator (spunetii dv cum vreti) si i-ar fi impuscat pe cei 3 teroristi – salvand alti 10 nevinovati (si probali dupa incident alti zeci sau mii chiar nevinoavati) ar fost dupa dv. erou sau judecat si inchis pe viata ?. Multumesc anticipat pentru amabilul dv. raspuns.
D-le Geo (ce nume frumos aveti!) – Imi pare extrem de rau pentru ca felul in care m-am exprimat lasa atat loc pentru interpretari eronate care pot conduce la astfel de intrebari capcana. Este evident ca ar fi fost perfect legal ca politistul respectiv sa riposteze si eventual sa-i ucida pe atacatori. N-ar fi exista niciun motiv sa fie judecat si/sau condamnat si (desigur) nici sa fie declarat erou pentru ca si-a indeplinit atributiile de serviciu. La fel de legal ar fi ca suspectii urmariti sa fie imuscati de catre politie in cazul in care s-ar opune arestarii si i-ar ataca pe politisti. Nelegal ar fi daca politia ar avea consemn sa-i impuste oricum chiar si daca cei doi suspecti ar decide sa se predea, procedand eventual la o inscenare care sa justifice lichidarea lor. Asta s-ar intelege, in acord cu sugestia autorului si a unora dintre comentatori, prin „suspendarea universalitatii legii cu aplicare fata de indivizi auto-plasati in afara speciei umane”, in sensul ca momentan s-ar da liber la asasinarea asasinilor.
Desi nu sunt un admirator al lui Bill Maher ii dau dreptate cand vine vorba de religie, sau mai bine spus cand critica fenomenul religios organizat. Islamul a fost din toate timpurile o ideologie, acest aspect nu este o chestie mutanta, de moment. Pe langa aspectul religios, Islamul vine cu un set de reguli bine determinat despre modul in care se face comert, banking, justitie. E o discutie lunga, practic fara de sfarsit. Iar celor politic corecti, care o tin lunga ca atentatul de la Paris a fost vorba exclusiv de un atentat la adresa libertatii presei, le transmit ca de fapt a fost un atentat la civilizatia occidentala, la valorile iudeo-crestinismului, in general. Je suis Charlie, aussi.
Democratiile trebuie sa-si gaseasca o cale sa-si invinga slabiciunile structurale. Democratia are dreptul sa se apere in fata fundamentalismului islamic. Amenintarea acestui fanatism fara precedent in istorie nu se poate combate cu metode delicate de domnisoare de pension sau asa-zisul cavalerism al razboaielor de acum 200-300 de ani.
Democratiile occidentale au facut greseli enorme permitand refugiatilor politici si economici adapostul fara conditia integrarii in cultura europeana. Franta, Germania, Belgia, Suedia etc. platesc acum nesocotinta diversilor guvernanti care s-au lacomit la mana de lucru ieftina si mai ales mase de votanti. Doar ca socoteala de-acasa nu s-a potrivit cu cea din targ si fundamentalistii islamici, in obraznicia lor nemasurata vor sa modifice societatile care le-au oferit un refugiu dupa chipul si asemanarea societatilor intunecate lasate acasa. Razboiul culturilor nu este viitorul, ci se afla chiar aici. Europa este deja plina de coloana a V-a, chit ca vine din Magreb, Siria, Turcia, Pakistan sau din fostul si actualul URSS. Chiar daca unii refuza sa accepte crudul adevar.
„Crimele lui bin Laden, ca si crimele lui Eichmann, ii scot pe faptuitorii lor din randul oamenilor.”
Sa fim seriosi, ati devenit apocalipitic si dvs. in acest articol.Un limbaj hiper-incarcat emotional si concluzii categoric abisale (category error, however).
Articolul parca e un capitol din Apocalipsa, cel in care se descrie confruntarea finala intre arhanghelii binelui absolut (imbracati in alb, desigur) si cei ai fortelor negre satanice.
„Trebuia anihilat si numai cei care sunt orbiti de un anti-americanism primar nu inteleg acest lucru.”
Sigur ca trebuia anihiliat dar nu inteleg ce nevoie aveti de asemenea argumentari (nu „simplu-morale” ci de-a dreptul „infinite”-justice a lui Bush) pentru o concluzie asa banala.
Bineinteles ca in masura in care doua entitati (triburi, orase-stat ca Roma si Catargina, state rivale, etc.) ajung intr-un razboi existential-total- fiecare devine „dusman” pentru celalat si trebuie eliminat (echivalent si principiul juridic neaos romanesc : „mai bine sa planga ma-sa decat mama”).
Presonal nu am o problema cu Islamul, sa isi construiasca civilizatia lor acolo in Orientul Mijlociu si sa interzica (acolo) fustele scurte-forever. E simplu : noi nu avem ca cauta acolo (decat ca turisti si daca lerespectam regulile) dar putem face comert cu ei.
Problema insa ca deja au fost ‘importati’ zeci de milioane in Europa.Importati fara prea multa considerare a factorilor identiatri , fara a avea vre-o garantie ca se vor asimila cultural, ca ei vor cultura europena (in mare masura seculara sau crestina). Dimpotriva chiar, ideologia oficiala europeana a multiculturalismului si diversitatii ii incurajeaza sa isi pastreze normele si valorile…well, bad idea because eventually muslims do what muslims do.
Subscriu :)
Nici eu nu am nevoie de scoaterea dușmanului în afara speței umane, mi-e suficient argumentul cu maică-mea și mă-sa.
“Crimele lui bin Laden, ca si crimele lui Eichmann, ii scot pe faptuitorii lor din randul oamenilor.”
Dar mă intrigă fraza de mai sus. Ce anume scoate pe un asasin în afara speței umane? Numărul victimelor? Motivația? De ce nu s-ar califica pentru excludere Breivik sau asasinul de la coafor? Iar ăia de la Beslan cred că aveau boală pe ruși, nu pe liberalism.
Și nu cred că moartea lui Bin Laden a însemnat altceva decât un pic de PR. Chiar dacă în loc de o execuție dramatizată avea parte de un proces lung de doi ani cu avocat al apărării și expertize psihiatrice nu cred că asta afecta prea mult indigestia Europei.
Pe criterii umanitare, din prostie, pentru a beneficia de forță de muncă ieftină sau în urma coloniilor (algerieni!) Europa s-a ales cu o cantitate consistentă de musulmani. Dintre care un procent îngrijorător au chef de atentate.
Cum se poate rezolva și unde o să fim peste câțiva ani idee n-am. Poate că islamismul o să se epuizeze, cum s-a epuizat și mișcarea anarhistă. Poate că dimpotrivă, conflictele vor exploda.
Dar mă gândesc – când se culege câte o barcă cu refugiați din Mediterana, de ce respectivii sunt primiți în țările uniunii, în loc să fie împărțiți în șiiți și sunniți și trimiși în Iran, respectiv Arabia Saudită?
La sfârșit nu pot să nu remarc o anumită satisfacție la noi, fie ea motivată sau nu. Ceva de genul „bine că au încasat-o de la arabi după ce au vorbit atâta vreme urât de români”.
Cred ca ce ar terbui sa inteleaga publicul larg – si nu e lasat sa inteleaga de MSMul corect politic si multicultural- e mai grav decat spuneti dvs. E vorba de originea a ceea ce numim azi „terorism islamic”. Mai ales aici, pe contributors (stiu ce curente progresist-multiculturale bantuie prin acest mediu) sunt convinsa ca ce urmeaza sa spun acum nu va placea, si va atrage reactii urate, insulte, samd. Totusi, asta-i adevarul, si-l spun pentru ca am urmarit atent astazi nu doar reactiile internationale, ci si pe cele de la noi. De exemplu:
Doamna Saftoiu (in studiourile B1) nu vede vreo legatura intre libertatea de exprimare si islam. Adrian Moraru IPP) vorbeste de culte religioase inofensive (islam). CTP sugereaza totusi ca au si victimele de la Paris („jigneau”, adica aia nu-i satira) vina lor. Alt cetatean (pe care nu-l cunosc) spune ca nu-i un conflict intre doua civilizatii, intre crestini si musulmani, este un conflict intre o grupare terorista foarte bine finantata, foarte bine organizata (ISIS) si statele civilizate. Cred ca si domniile lor au nevoie de contact cu textele de baza, indicate pe linkul urmator, incepand cu Coranul (unde jihadul este considerat o datorie sfanta a oricarui musulman impotriva oricarui nemusulman care nu trece la islam, si detaliat cu indicatii practice in peste 100 de versete):
https://www.facebook.com/ioana.hincu/posts/685508101560220?
Lecturile astea sunt necesare oricui, nu doar domniilor lor (mari formatori de opinie) ca sa inteleaga ca legitimarea crimei si supunerii nemusulmanilor de catre musulmani, prin simpla optiune religioasa diferita, nu este o erezie, e chiar scriptura originara a islamului, de la profetul Mahomed incoace. Ca sa-nteleaga ca ce li s-a intamplat oamenilor alora din redactia Charlie, i se poate intampla oricarui nemusulman din lumea asta pentru simplul fapt ca nu e musulman si nu vrea sa se supuna regulii si religiei islamice. Unde scrie? In Coran, de la sura 2 incolo e plin (aveti mostre pe linkul indicat si pe linkurile de la interior). Lucru pe care ar trebui sa-l inteleaga si asa-numitii musulmani moderati, care nu-s de acord cu jihadul, si care, astfel, sunt considerati de Coran eretici, adica necredinciosi, si devin primele tinte ale „teroristilor”, „fundamentalistilor” si „radicalilor”. Ceea ce se si intampla, de altfel, in Orientul Mijlociu.
Care teroristi, fundamentalisti si radicali musulmani, in fond, nu fac decat sa respecte in aceasta privinta scriptura lor. Coranul nu este doctrina libertatii de constiinta, expresie si actiune, islamul nu este religia pacii si tolerantei. N-a fost niciodata, de la inceputuri. Si gata.
si mi-am permis sa fac acest ireverentios si incorect politic comentariu, pentru ca am vazut ca ati dedicat acest articol memoriei Orianei Fallaci, care dupa 2001 a scris cateva lucrari lamuritoare (doua le indic si eu in lecturile respective, de baza pt intelegerea fenomenului islam, care, in fond, dureaza de 1500 de ani, si a carui expansiune e ciclica).
eu imi asum tot ce am scris aici si pe link. Ma intreb, insa, cati cititori, sau cati dintre idiotii utili (e termen tehnic, nu insulta) creati de multiculturalismul religiei pacii – poate cel mai tragic oximoron al secolului promovat de MSMul si mediul progresist-academic – sunt dispusi sa se confrunte cu aceste realitati? Si cati vor ramane „in denial”, refuzand (probabil agresiv) aceste realitati care vin peste noi cu o repreziciune pe care nici macar analistii onesti si competenti ai problemei islamului (putini de altfel) n-au prevazut-o. Aici e problema. Caci pana cand destui europeni si occidentali nu se terzesc la realitate si nu se confrunta cu faptul ca suntem in plin razboi al civilizatiilor (expansionismul mahomedan coranic nu poate fi dezinventat, e parte din scriputra islamica de 1500 de ani) aceste lucruri vor continua, iar noi, de frica, sau din prostie, vom tot ceda
Va multumesc pentru comentariu. Oriana Fallaci, pe care am cunoscut-o, a spus si unele lucruri exagerate. She was not one who minced her words :) Dar erau exagerari, nu falsificari, bazate pe temeri si perceptii care s-au dovedit destul de realiste. Nu sunt specialist in istoria religiilor, ma voi abtine sa fac judecati despre Islam in general. Dar sunt specialist in ideologii revolutionare si pot vedea ca exista una care reproduce matricea emotional-simbolica totalitara, anume islamismul revolutionar. Una din caracteristicile acestor ideologii este dispretul pentru viata umana si cultul mortii „eroice”. Un mare sociolog weberian, S. N. Eisenstadt spunea ca fundamentalismul (politic, religios, politico-religios) urmareste sa aboleasca distanta dintre imparatia lui Dumnezeu si aceea a omului, deci sa aduca paradisul, salvarea, redemptiunea aici si acum. Miscarile chiliastice (milenariste) de acest gen sunt exercitii intru geneza ritualurilor martirologice. In clipa cand apasa pe tragaci, fundamentalistul se simte emisarul divinitatii (Dumnezeu sau Istoria). El/ea se afla mereu in misiune (sa ne amintim de banda Baader-Meinhoff). Scopul este unul al „purificarii” sub semnul ascezei, al devotiunii si al extazului. Hitler nu a suportat satira, ii ura de moarte pe jurnalistii din Munchen care ill ironizau fara crutare (inainte de luarea puterii, dupa aceea a avut grija sa-i ucida, v. cartea lui Ron Rosenbaum, „Explaining Hitler”). Ganduri bune!
In ceea ce priveste religia … as adauga faptul ca NU SUNT ELEMENTE IZOLATE. Asta desi cei care comit atentate sunt un procent infim fata de numarul musulmanilor. Dar, in ceea ce-i priveste pe cei recrutati din Vest, acestia sunt recrutati de catre clerici cu discursuri PUBLICE care instiga la ura, debitate in cadrul moscheilor, scolilor coranice etc..
Prin faptul ca acestia sunt mereu primiti, ascultati … nu cred ca putem spune ca DOAR acei putini teroristi reprezinta o problema, si sunt o anomalie, restul fiind integrati, pasnici etc. Comunitatile stiu ce se petrece, vad, si majoritatea aproba – altfel nu se explica faptul ca nu iau atitudine. Ca nu e doar de frica – nici eu nu stiu daca as avea curajul sa interpelez un cleric musulman (presupunand ca as avea ocazia). Dar oamenii isi pot da seama care e curentul majoritar din comunitatea lor, vorbind cu prieteni, familie etc. Si in functie de numarul celor care sunt / nu sunt de acord, pot si protesta in diverse moduri. Opinia mea este ca discursurile respective sunt aprobate, asa ca nu pot sustine ca o majoritate a musulmanilor sunt oameni pasnici care nu sunt de acord cu astfel de crime. Poate nu le comit, dar le incurajeaza.
In luna august, anul trecut, in Europa au avut numeroase mitinguri de condamnare a statului Israel care a avut tupeul, neobrazarea, aroganta si indrazneala sa-si apere cetatenii de atacurile cu rachete lansate din Fasia Gaza. La aceste mitinguri, shoulder by shoulder, europeni democrati si aparatori ai valorilor democratiei si musulmani agresivi au dat foc drapelului statului Israel si au strigat „Israel ucigas!”. Putine au fost vocile societatii civile din Europa care s-au putut fi auzite in sprijinul israelienilor. Lumea buna, intelectuala mai ales, s-a inghesuit sa sustina miscarea „Boycott Israel”! (http://www.timesofisrael.com/clashes-in-paris-as-thousands-march-against-israel-offensive/)
In 2014, 26.500 de evrei francez au facut aliyah , stabilind-se in Israel. Un record absolut!(http://www.jewishpress.com/news/breaking-news/exodus-from-france-leads-aliyah-to-10-year-high/2014/12/31/).
Oare de ce?
Si cand te gandesti ca idiotul Hoandra, rusinea Clujului, a scris ca a fost vina caricaturistilor.
lasa-l pe Tavi, el nu stie decat sa-si ia papuci roz si pantalonasi verzi; in alta ordine de idei, sa retinem un lucru: islamul ne-a declarat razboi, iar in timp de razboi nu se aplica legile din timp de pace.
Două dintre victime erau musulmani- până acum, fundamentalismul islamic a ucis mai mulți coreligionari decât „necredincioși”. Nu cred însă că acest cancer al lumii islamice este curabil fără implicarea organismului care l-a creat. Ori tocmai pasivitatea lui, dă de gândit. Nu cred că dreptul Occidentului de a se apăra este pus în dubiu, ci mai curând modul în care aceasta se poate face cel mai „eficient”. Pe de altă parte, nici Europa însăși nu are o istorie impecabilă în ce privește intervențiile împotriva cancerului bolșevic, fascist, nazist, franchist, etc. Nu cred însă că îngrădirea libertăților cetățenești este o soluție, cu atât mai mult cu cât ne deosebește între altele, de barbaria adiacentă. Nu cred în acest „sacrificiu” pentru că el ar presupune un executiv angelic. Și în fond, unul din scopurile acestor extremiști este tocmai de a ne schimba și provoca o perpetuă cruciadă, o xenofobie fără pereche (exceptând poate anii ‘30-‘40) și o reacție care să radicalizeze și restul populațiilor musulmane. Occidentul trebuie să reacționeze rațional, chiar dacă revulsia este viscerală- în fond, acest „pragmatism” este iarăși una din caracteristicile definitorii ale lumii căreia aparținem, sau am vrea să fie, în ciuda „derapajelor” din trecut.
Mi-aș dori iarăși ca să nu cădem în „vigilantism”. A rămâne deschis și cu mintea limpede, nu implică slăbiciunea. Cum ar deosebi un nordic un arab de un sicilian sau chiar de un român cu pielea mai smeadă ?
La câteva luni după atentatul de la 11 Septembrie, mă aflam într-un mic aeroport de provincie în North Dakota, cu un coleg de birou iranian. Este greu de descris evantaiul privirilor suspicioase provenite de la toți ceilalți pasageri, fie în sala de așteptare, fie în avion. Omul provine din nord-estul Iranului- a fugit din țară la 19 ani, pentru a nu fi recrutat în războiul împotriva Irakului. După un periplu care a inclus traversarea Afghanistanului, Karachi, Uzbekistan, Berlinul de Est și apoi cel de Vest, a ajuns în Statele Unite, fără să cunoască limba, fără un sfanț în buzunar. A lucrat în construcții, a intrat în marina militară, a făcut niște ani acolo și cu voucher-ul primit de la ei, s-a înscris la Politehnică.
Mă uitam la toate acele priviri ostile, vigilente, pe care uman, nu le condamn- mă uitam și la cei care controlau accesul în sala de așteptare, la fel de „neliniștiți”. Îmi imaginam chiar că ar fi putut fi interpelat mai agresiv- North Dakota nu este chiar un pol al cosmopolitismului- dacă aș fi răstit în gura mare că omul ăsta e zoroastrian (ceea ce era adevărat), că familia lui a avut de suferit din cauza asta, mă întreb ce impact ar fi avut, în dauna aspectului de „arab” (altă falsă prezumție).
Frumos scris si aproape induiusator, despre iranianul cel fugit din tara sa. Insa frica celorlati calatori era perfect legitima si am sintit-o si eu pe pielea mea cand a trebuit sa zbor timp de 14 ore alaturi de un grup de barbosi de nationalitate araba.Am asteptat in decursul celor 14 ore ca intr-un orice moment unul se va ridica in picioare si va agita vreo arma. Deci, cine va garanteaza stimate Domn ca dupa ce va trai acel Iranian 15 sau 20 de ani in SUA, invaluit si aparat de legile de bun simt ale democratiei, nu va primi un semnal de undeva si nu va incepe sa traga ca bezmeticul cu pusca in oameni pasnici si nevinovati, unii chiar colegi de ai lui de munca strigang ca Allah e mare? Nimeni nu va poate garanta. Pentru ca istoria recenta imi da dreptate. Cel care a taiat gaturile acelor jurnalisti era nascut si educat in Anglia, astia doi care au atacat redactia sunt nascuti in Franta deci iata ca la a doua sau la a treia generatie istoria se poate reedita. Daca nu se va raspunde acestor criminali exact cu aceiasi moneda dar insutit sau inmiit amplificat, nu se vor potoli. Ai pus o bomba vei primi imediat o mie in cap. Cu vorbe bune si cu drepturile omului in brate se va ajunge sa ne fie frica sa iesim din case. Trag speranta ca nu se va intampla asa si ca lumea civilizata se va destepta .
Singura tara in care lupta impotriva islamismului a avut succes a fost Algeria. Se stie cum. Ca a fost ajuta de serviciile secrete este un amanunt.
Domnule Profesor.,
sunt o sustinatoare a ideilor si a faptelor Dvs.in orice conditii sunt si vor veni din pacate asupra celor care lupta impotriva extremismului de orice fel si pe care eu il condamn la fel ca si Dvs.Sunt alaturi de DVS. si de cei amintiti mai sus.
„E simplu : noi nu avem ca cauta acolo (decat ca turisti si daca lerespectam regulile) dar putem face comert cu ei.”
Unul dintre motivele pentru care Bin Laden a atacat obiective americane, a fost ca acestia au trupe in peninsula arabica.
Stimate Domnule Tismaneanu,
Trebuie sa va reamintesc ca Franta a facut tot posibilul pentru a nu-i supara pe arabi, parlamentul acolo a decis pentru recunoasterea Palestinei, reprezentantul francez in Consiliul de Securitate a votat impotriva Israelului… Pe loc au inceput atacurile teroriste, soferi arabi calcau trecatori francezi „in numele copiilor din Palestina”. Atunci s-a spus ca e vorba de nebuni, de accidente… Pana cand a venit acest atac terrorist, care nu mai poate fi maturat sub pres.
Cu cat omenirea civilizata ii iubeste mai mult, cu atat ei urasc mai mult omenirea.
Suntem adanc in cel de-l III-lea razboi mondial.
Treziti-va!
Departe de mine iluzia ca as putea sa va schimb pararerile. Daca vreti razboi cu credinciosii musulmani,ei bine, o sa-l aveti. Sunt destui care vor avea grija de asta.
Cei care instiga la „rezistenta” stiu prea bine ca nu vor fi vizati teroristii ci se va urmari declansarea unui conflict de amploare. Ultimul obstacol in calea razboiului a ramas acela ca „lumea musulmana” nu are un lider radical pe care sa-l urmeze. Se screm de decenii sa-l produca si nu le iese.
Ieri nu islamul ne-a declarat razboi,oameni buni. Este fapta unor dezechilibrati. Sunt milioane si milioane pe planeta. Provoaca-i si iti vor raspunde. „Specialistii” in manipulari cunosc foarte bine cum functioneaza psihicul acestor indivizi.
Sunt ferm convins ca marea masa a musulmanilor rezidenti in Vest nu se bucura deloc de cele intamplate. Ei se tem de posibilele represalii care i-ar viza. Nimeni nu e nebun sa creada ca un asemenea razboi poate fi castigat. E o nebunie criminala.
Exista o singura cale de urmat, anume sa inceteze cat mai grabnic conflictele din lumea musulmana. De trei decenii sunt razboiae acolo si toate,fara exceptie sunt alimentate generos de catre luminosul Occident.
Razboiul iraniano-iraqian – anii ’80;
Algeria – anii ’90;
Liban – anii ’90-2000;
Razboiul din Iraq – tine de la inceputul anilor ’90;
Razboiul din Afganistan – idem;
Caucazul de nord -anii 2000;
Acum Egipt;
Acum Siria;
Acum Libia;
Acum Sudanunul:
Acum Mali;
Acum Yemen;
Arabii palestinieni din 1948 si pana in prezent;
Pachistanul este pe muche de cutit iar de Indonezia au mai multa nevoie de ea vie decat moarta.
Sa inceteze aceste conflicte. Occidentul sa nu-si mai bage coada sa paroasa acolo.
Crestinii vor pace, d-le Tismaneanu. Credinciosii in general vor pace,fie musulmani,crestini ori iudei. Extremismul religios este efectul unor provocari insistente si criminale. O religie care a cucerit inima a peste un miliard de fiinte umane nu poate fi brutala cu credinciosii altei religii. Ar fi un non-sens pentru fiinta umana in esenta ei universala. Curentele extremiste au alte origini, cu adevarat obscure si obscurantiste -asa cum le place unora dintre analisti sa le numeasca(vezi secata wahabitilor din Arabia Saudita!).
„Sa inceteze aceste conflicte. Occidentul sa nu-si mai bage coada sa paroasa acolo.”
V-a luat gura pe dinainte.
Unde si-a bagat Occidentul coada paroasa acum?
Fiare islamice au asasinat cetateni francezi pasnici IN FRANTA, si nu e prima data. Au mai facut-o si in Statele Unite, Anglia, Canada… Nimeni n-a venit la ei – ei vin sa distruga lumea civilizata, pe care o urasc.
Dezaxati?!? Teroristi experimentati, bine antrenati.
Tocmai Dv., ca roman, ar trebui sa fiiti mai prudent. In decembrie 1989, teroristii arabi, veniti sa invete de la Securitatea lui Ceausescu cum sa-i macelareasca pe evrei, si-au facut mana masacrand mii de romani. Ei nu s-au gandit ca sunt oaspeti intr-o tara care isi are problemele ei interne. Romania le apartine, ca si Israelul, America, Europa…
Nu e vorba de o disputa religioasa, sau filosofica. Ci de o ideologie extremista, care, ca si comunismul si nazismul, aspira sa cucereasca lumea prin forta. Ca si ele, islamismul va cadea; dar, ca si ele, va face mai intai zeci/sute de milioane de victime.
Dar cum actiunea provoaca reactiune, ma intreb si eu ce vor face de acum in plus de ce faceau si pana acum, extremstii antiarbi.
Cred ca este momentul ca tote aceste probleme sa fie abordate in spiritul unei rationalitati carteziene corecte si nu cum se cam face de obicei conform unei inchistari in prejudecti politic corecte.
Mieii sunt si vor fi intotdeauna prada pentru lupi.
Fiecare „Religie” are pacatele sale din trecut si crestinnismul..
Insa in islam exista doua orientari generale, invataturi, destinatii finale: Dar al Islam(sper ca e corect) – casa Islamului unde pot sta linistiti cei care au adoptat aceasta „religie” si casa razboiului(nu retin termiologia) adica teritorii unde traiesc cei necredinciosi, adica noi lumea crestina si alte religii…
ar trebui sa pornim a examina invataturile centrale si directiile acestor „religii” ca sa putem intelege ce se intampla si se va intampla in viitor…
parerea mea…
Să amintim şi de „Noaptea Sf. Bartolomeu”…?