vineri, ianuarie 27, 2023

Imprescriptibilitatea sau „Fără fericire până la adânci bătrâneți” pentru cei ce săvârșesc infracțiuni de corupție, contra minorilor sau probate prin A.D.N.

Iau notă și reflectez: să plătească victima pentru lipsa intervenției eficiente a autorităților ar trebui să fie o infracțiune în sine. În ultimii ani, am trăit schimbări legislative, politice, administrative și de mentalitate ce vor face ca Ministerul Public, al Justiției și de Interne să fie incapacitate o perioadă lungă de timp. Ce înseamnă asta? Trag cu ochiul discret la viitor: corupție, victime năpăstuite, infractori nestânjeniți, prejudicii nerecuperate, nesiguranță. Starea justiției este primejdios de precară, starea viitorului este, și ea, ingrijorătoare. Toate acestea pentru că o putere politică dornică să scape de păcatele trecutului a confiscat justiția. Există posibilitatea de a amâna până la dispariție, prin prescripție, răspunderea în fața legii. Fără această posibilitate, interesul de a controla și incapacita justiția ar fi fost mai redus.

1 Timpul să nu mai ierte corupția: imprescriptibilitatea faptelor de corupție.

Fără fericire până la adânci bătrâneți pentru cei ce săvârșesc fapte de corupție. Imprescriptibilitatea faptelor de corupție este un pas spre dispariția interesului de a confiscajustiția. Imprescriptibilitatea ar asigura dreptate, măcar la un moment dat, pentru victimele ce în prezent riscă să nu își găsească niciodată dreptatea. Imprescripbitilitatea ar fi perfect proiectată pe fundalul realităților sociale pe care le trăim.

Convenția Națiunilor Unite împotriva Corupției prevede în articolul 29 că Statul are libertatea de a stabili termenul prescripției pentru a se asigura înfăptuirea justiției. Prin articolul 29 se prevede dreptul Statului de a legifera în funcție de situațiile în care persoana a reușit să eludeze pârghiile existente ale justiției. Avem cazuri în care, prin prescripție, a fost eludată justiția de o persoană cercetată pentru fapte de corupție?

Imixtiunea din ultimii ani în instituțiile însărcinate cu noțiunile abstracte de “dreptate” și “siguranță” produce rezultate concrete pe termen lung, pe care, firește, le vom experimenta. Întărirea acestor instituții o să necesite sacrifiu și timp, chiar în prezența celui mai bun context politic. Mă imaginez stând în holul răcoros al Curții de Apel și răsfoind un cod așteptând să treacă mai repede timpul. Ne mai permitem încă o generație de sacrificiu care nu își va vedea călăii aduși în fața legii la un moment dat? Cea mai importantă observație este că putem pune capăt acestui mecanism de creare de perioade de tranziție. Ce se întâmplă când justiția devine suficient de puternică pentru a investiga corupția la nivel înalt? Schimbări legislative arbitrare. Prin imprescriptibilitatea faptelor de corupție dăm semnalul că nu mai tolerăm jocul de-a hoții și vardiștii la nivel de țară europeană.

2. Timpul să nu mai ierte infracțiunile cu autor necunoscut, dar cu probă A.D.N.: imprescriptibilitate pentru orice infracțiune cu probă A.D.N.

Fără fericire până la adânci bătrâneți pentru cei ce săvârșesc infracțiuni, dar au la dosar probe A.D.N. Unul dintre motivele ce stau la baza existenței prescripției este premisa că se pierd probe, dispar martori și devine dificil de dovedit infracțiunea. Descoperim premiza că probele cunosc o erodare în timp. Pe de altă parte, avem prevederi legale ce nu permit o condamnare decât în cazul în care sunt probe și nu există niciun dubiu asupra vinovăției. Organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului (Directiva UE 2016/343). Organele de urmărire penală au obligația de a strânge și administra probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului (art. 5 alin. 2 Cod de procedură penală). Astfel, există mecenisme ce garantează un proces corect pentru cel acuzat. Nimeni nu poate fi pedepsit în lipsa probelor suficiente pentru a înlătura prezumția de nevinovăție. Dacă totuși există probe suficiente, acestea ajung să fie inutile, deoarece a intervenit prescripția infracțiunii. În ciudă eforturilor făcute de cei ce adună probe, le administrează și le conservă o infracțiune poate fi lăsată nesoluționată. Ar trebui că legiuitorul să țină cont că metodele și instrumentele folosite pentru găsirea și colectarea de probe a evoluat. Nu este normal ca tehnologia să permită conservarea și analizarea unor anumite tipuri de probe, dar legea să o interzică. Acum ne găsim în situația în care o probă A.D.N. poate fi găsită, conservată și analizată, dar legea prescripției o poate face inutilă. O probă A.D.N. care este colectată și administrată conform cerințelor nu își pierde din calitate odată cu trecerea timpului. Prezența unei probe A.D.N. într-un dosar cu autor necunoscut ar trebui să atragă după sine imprescriptibilitatea. Astfel, s-ar permite atât elucidarea unor dosare cu autor necunoscut în timp, dar ar fi un imbold către realizarea unei baze de date A.D.N.. Aflarea adevărului devine atemporală, iar oferirea de dreptate victimei o prioritate de stat.

3. Timpul să nu mai ierte infracțiunile contra minorilor:imprescriptibilitatea faptelor împotriva minorilor.

Fără fericire până la adânci bătrâneți pentru cei ce săvârșesc infracțiuni împotriva unui minor. Ar fi un semnal pentru fiecare victimă că li se acordă protecție și că, indiferent de momentul în care se decid să facă o sesizare, vor beneficia de sprijinul justiției. Motivele sunt numeroase și multe evidente. La această secțiune a articolului cred că ar fi bine să facem fiecare un exercițiu scurt de imaginație pentru a găsi cel puțin un motiv pentru care dorim să ne protejăm copiii mai eficient. O să realizăm că necesitatea de a ne proteja copiii este evidentă și se subînțelege în orice context legislativ sau juridic.

4. Poți contrazice voci, dar nu poți contrazice cifre.

Din analiza datelor (Raportul Ministerului Public 2018) avute la dispoziție observăm că numărul dosarelor ce nu ajung să fie soluționate este în creștere. Astfel, în 2018, din totalul cauzelor soluționate, 15,3% (83.417) au fost soluționate după ce s-a împlinit termenul de prescripție (în creștere cu 18.116 cauze). Procentul este în continuă creștere din anul 2015 (11,6%). Statistica este cunoscută de cei ce ar fi putut interveni, dar nu s-a luat nici măcar o măsură. Din contră, din 2015 până în momentul prezent s-au luat măsuri ce vor duce la creșterea numărului de dosare ce vor rămâne nesoluționate ca urmare a intervenirii prescripției. Modificarea aliniatului (1) al articolului 154 Cod penal a dus la scăderea termenelor de prescripție a diferitelor infracțiuni. Considerând datele statistice, opinăm că avem de-a face cu o lezare a dreptului cetățeanului european de acces la justiție reglementat prin art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Prin intervenția prescripției extinctive, dreptul victimei de a avea acces la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil nu este respectat. Accesul efectiv la justiție al victimei este îngrădit, deoarece nu mai poate continua procedura de aflare a adevărului. Suntem conștienți că respectivul articol este interpretat din perspectiva persoanei învinovățite, dar nu trebuie să omitem faptul că avem de-a face cu prioritatea de a afla adevărul. Aflarea adevărului include în mod special victima, care are dreptul să știe starea de fapt care i-a prilejuit suferință și pagube. Dorim să evidențiem necesitatea ca legiuitorul român să înceapă să pună accent și pe drepturile victimei. Directiva 2012/12/EU a scos în evidență noua perspectivă a Uniunii Europene. Suntem cetățenii unei Uniuni Europene care înțelege necesitatea ca victima să beneficieze de protecție inclusiv prin accesul la justiție. În situația în care intervine prescripția extinctivă, victima nu mai poate afla adevărul în cadrul procesului penal.

Un factor determinat al ineficienței administrării justiției este și gradul de ocupare a schemelor de personal de la nivelul poliției judiciare. La sfârșitul anului 2018 s-a înregistrat un deficit de 6.344 lucrători de poliție judiciară (Raport Ministerul de Interne 2018). Imprevizibilitatea legislativă, imixtiunea politicului și presiunile politice au creat un grad ridicat de fluctuație de personal care a determinat redistribuirea succesivă a cauzelor penale. Faptul că un dosar este instrumentat de persoane diferite duce la întârzieri, la pierderea de informații și la lipsa coeziunii investigației.

Referitor la Ministerul de Interne, am putea spune că anul 2018 a constituit un an al redresării dinamicii de personal. Pentru prima dată din anul 2012, la nivelul ansamblului instituției, balanța dintre intrările și ieșirile de personal din sistem a fost pozitivă la finele anului 2018, cu un câștig de 4.833 de posturi încadrate. Cu toate acestea, cei intrați în anul 2018 în sistem vor avea nevoie de mulți ani pentru a fi eficienți și profesioniști. Pe de altă parte, vorbim de 7 ani în care balanța dintre intrări și ieșiri de personal a fost negativă: în 2017 au ieșit 8659; în 2016 au ieșit 12665.

Legiuitorul ultimilor ani a modificat legislația astfel încât să transmită specialiștilor din domeniul siguranței și justiției că trebuie să se pensioneze, să părăsească sistemul, să se simtă intimidați și să trăiască sub spectrul omului neputincios în fața sistemului puternic și refractar la dreptate.

Guvernele din ultimii ani au lipsit aceste instituții de resursele financiare necesare pentru a funcționa.

A fost decapitată colaborarea instituțională necesară pentru a investiga, cerceta și preveni. Imixtiunea constantă asupra modului în care sunt numiți conducătorii acestor instituții a dus la frustrări profesionale. S-a dus o luptă pentru înlăturarea ierarhiei construite pe bază de meritocrație și profesionalism, astfel încât să fie înlocuită cu numiri politice.

Cum să nu ne mai îndreptăm spre evul injustiției?

Prima miză a instaurării unui sistem incapabil să controleze marea corupție a fost eludarea faptelor de corupție din trecut. Pentru a atinge acest deziderat, s-au luat măsuri legislative incompatibile cu statutul de țară a Uniunii Europene. Era o certitudine faptul că cetățeanul român va sancționa această putere politică printr-un anti-vot. A două miză a fost aducerea sistemului de justiție într-o stare atât de deplorabilă, încât și într-un context în care îi va lipsi puterea politică, corupția organizată o să fie în siguranță pentru ani buni.

S-a dorit “ca timpul să ierte” faptele din trecut și imunitate pentru corupția din viitor prin lipsa timpului necesar, pe fondul schimbărilor din prezent ce vor produce efecte negative și în viitor. O să fie nevoie de timp pentru a întări aceste instituții, dar mai avem nevoie de încă o generație de sacrificiu? Putem câștiga timp pentru victime. Victimele suntem noi. Imprescriptibilitatea infracțiunilor de corupție este o necesitate. Doar astfel putem să ne asigurăm ca cei responsabili pentru această situație nu vor pleca nepedepsiți, profitând de haosul creat fix pentru acest scop. Să nu adaptăm legislația la o astfel de tactică ar însemna să ne păstrăm vulnerabili pentru viitor. Ar însemna să fim victime ale tranzițiilor intenționat generate. Trebuie să se transmită din partea cetățeanului prin legiuitor un mesaj puternic: paralizarea sistemului de justiție doar amână tragerea la răspunderea penală. Legiuitorul are obligația de a da o formă juridică dorinței cetățeanului în contextul social existent. Tragerea la răspundere penală va veni indiferent de trecerea timpului.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Da ce ne facem cu oganele care „priotitizeaza” dosarele ? Cu dosarele lasate in sertare ?! De exemplu cele 3 dosare de coruptie ptr care s-a implinit termenul de prescriptie .. in timp de „grave” fapte de coruptie gen gainarii erau anchetate cu zel ….

    Bun. Avem o proba ADN …. care indica un suspect insa se dscide un dosar in rem . Care sta in sertar .. pana cand cineva iese la pensie. Pedste 30 de ani. Si minune! Se infaptuieste „justitia”

  2. Nu trebuie inventata apa calda. Exista.
    In USA , pe linga omor, violul si pedofilia nu beneficiaza de prescriptie. In RO e mai original. A trebuit sa vina CEDO sa zica ” expertilor” mioritici ca macar omorul nu beneficiaza de prescriptie. Poate tot CEDO va informa urmasii profesionali a ” expertilor ” ca declaratia ” am executat ordine” nu poate fi o scuza pentru un ofiter care alege uniforma ( oricare) in mod voluntar si nesilit de nimeni in justificarea unor omoruri sau complicitatea in omor. Aceasta scuza a fost infirmata in procesele de la Nuremberg si au intrat in jurisprudenta internationala. Iar procurorii ar trebui evaluati periodic. In baza dosarelor solutionate , a victorilor si infrangerilor in instanta. Ca conditie de baza in mentinerea postului dar si a promovarii in cariera. Ar fi valabil si pentru judecatori dar cumulat , toate aceste masuri care exista ( la altii) ar darima democratia originala atit de draga calailor , complicilor ,hotilor si coruptilor.
    PS. Tot in dictatura aia numita USA , timpul de prescriptie se opreste la prima infatisare in tribunal a inculpatului. Asa se anuleaza din start tragerea de timp prin tot felul de contestatii pina la implinirea prescriptiei.
    Da ce, sa ne comparam noi cu altii mai inapoiati inclusiv juritic fata de noi ?

  3. Pestele de la cap se impute.
    Orice tentativa rezonabilă de a afla adevarul este omorata din fasa de sistem. Sistemul arata cat de impotenti suntem noi, cetatenii, in mod individual.
    Paradoxul este ca sistemul este in slujba cetățeanului, teoretic.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dragos Lucian Ivan
Ivan Dragoș Lucian este avocat; formator; cercetător științific; implicat civic; are peste nouă ani de experiență în postura de cadru didactic universitar în cadrul unor universități din România și din străinătate, precum Școala Națională de Studii Politice și Administrative București, Universität Autonoma de Barcelona și Universitatea Politehnica București. Coautor al „Dicționarului Român-Englez. Drept Penal și Procedură Penală“, editura C.H. Beck, autor și coautor a peste 25 de articole științifice publicate în reviste internaționale de specialitate, indexate ISI și BDI, în domeniile Drept, Sociologie, Educație. 

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro