Împreună.La FNT,ediția 2018

Am salutat încă din vară, în cuprinsul comentariului dedicat selecției oficiale a spectacolelor din țară și din străinătate, selecție operată de Marina Constantinescu, ideea ca cea de-a XXVIII a ediție a Festivalului Național de Teatru să fie dedicată uriașei regizoare Cătălina Buzoianu.
Scriam atunci că nu doar breasla, ci teatrul românesc contemporan în întregime, cu tot ceea ce înseamnă el, spectacole, evenimente, creatori și spectatori au o datorie, dar și o vină imensă față de acest artist de excepție. Datorie și vină achitate și reparate, fie și măcar în parte, de o seamă de evenimente care au dat substanța cuvenită secțiunii Artistul FNT 2018-Cătălina Buzoianu. Un spectacol din poezia Ninei Cassian, coordonat artistic de însăși Cătălina Buzoianu și interpretat de Roxana Guttman și Florian-Mihai Nițu și lansarea cărților Cătălina Buzoianu:magie, abur, vis (antologie de Florica Ichim și Irina Zlotea, apărută sub egida Fundației Culturale „Camil Petrescu”) și Dimineață pierdută. Dramatizare de Cătălina Buzoianu după romanul Gabrielei Adameșteanu (Editura “Tracus Arte”) au conferit concretețe sărbătoririi. Încadrată de alte câteva recursuri la memorie concretizate prin depunerea Coroanei Regale la Sala Memorie a Hub-ulu FNT din Centrul vechi al Capitalei (firească și demnă marcare a Centenarului și aceasta fiindcă Unirea nu ar fi putut fi imaginată fară o decizie exemplară a unuia dintre marii Regi ai României) și prin omagierea a doi predecesori în arta regiei ai Cătălinei Buzoianu- Lucian Pintilie (ocazie și de (re)lansare a superbului Bricabrac, reeditat de Nemira) și Radu Penciulescu (a fost lansată antologia Radu Penciulescu și teatrul la înălțimea omului, întocmită de Florica Ichim și Ada-Maria Ichim, apărută tot prin grija și efortul Fundației culturale “Camil Petrescu”). Iar cum de câțiva ani încoace Festivalul Național de Teatru și-a redobândit dimensiunea internațională, mi s-a părut cum nu se poate mai adecvată și reflectând întrucâtva însuși formatul importantei manifestări de cultură teatrală ce a avut loc anul acesta la București, Sibiu (aici s-a jucat Povestea prințesei deocheate, producție a Teatrului Național „Radu Stanca”, în regia lui Silviu Purcărete) și Cluj-Napoca (la Teatrul Maghiar de Stat a putut fi văzut spectacolul Îngeri în America, regizat de Victor Ioan Frunză) preț de zece zile, marcarea centenarului Ingmar Bergman. De menționat spectacolul Persona de la unteatru, în regia lui Peter Kerek.
Spre a rezuma oferta de reprezentații, evenimente, colocvii, lansări de carte a celei de-a XXVIII ediții a FNT, caietul-program recurge la 8 rubrici diferite. Adică Spectacole, HUB FNT 2018, Expoziție, Masterclass, Proiecție de film, Concerte, Licitație Artmark, Evenimente găzduite. Enumerară suficientă pentru a înțelege că am avut parte de zece zile pline. Remarcabile nu doar prin cantitate, ci și prin valoare. În rândurile următoare, dau doar câteva detalii.
Secțiunea Spectacole a găzduit 37 de montări din țară și 9 din străinătate. Cele din afara granițelor țării au venit din Irlanda (Prima piesă a lui Cehov în interpretarea artiștilor de la Dead Centre Dublin), Belgia (Mama cu Peeping Tom), Germania, cu excelentul Schaubühne Am Lehninner Theatre Platz din Berlin care a prezentat Domnișoara Iulia și Suflete zbuciumate, Statele Unite ( spectacolul de dans Dezacorduri în afara scenei ) și Olanda (Shoot the Moon, Woke Up Blind, The Statement și Vladimir). Selecția internațională a fost, în opinia mea, perfectă. Exemplară. Sigur, am avut ocazia să admirăm cuceririle tehnologiei, inserarea acestora în teatru, însă, înainte de orice, ne-au luat ochii, ne-au lăsat cu gura căscată calitatea și rigoarea interpretării. Respectul pentru meserie, pentru spectatori și pentru sine. Refuzul lucrului de mântuială. Actorii și dansatorii de mare clasă.
Din producția națională a stagiunii 2017-2018, Marina Cinstantinescu a ales, cum spuneam deja, 37 de producții. O cifră rezonabilă. Așa după cum scriam și în articolul din vară, cred că am avut parte de o selecție echilibrată, inspirată. Sigur, dacă eu aș fi fost în locul Marinei, aș fi renunțat la două-trei spectacole, aș fi adus, în schimb, alte trei-patru. Nimic de mirare în asta. Selecționerul are dreptul la opțiuni subsumate unei idei, unui concept, gustului său propriu, unui slogan (de data aceasta el a sunat Împreună!) și nimeni nu cred că are a se plânge de cine știe ce nedreptate.
Sigur, nu mi-am putut permite luxul de a revedea ceea ce deja văzusem. Cei care au luat parte la reprezentațiile unor spectacole văzute anterior de mine, au împărtășit sau nu opinia selecționerului unic ori cea a autorului acestui articol. Unii au reclamat cazuri flagrante de prezență în Festival cu spectacole de multă vreme nejucate, nerepetate, de unde alterări nepermise, alții mi-au spus că au fost cazuri evidente în care nu se știa foarte bine textul, o a treia categorie mi-au descris spectacole într-un mod care mi s-a părut a fi extrem de îndepărtat de calitatea la care le văzusem eu în urmă cu ceva vreme. Cel mai adesea la data premierei. De toate aceste ecarturi de la normalitate de vină nu se face directorul FNT.
Mi-am folosit cât mai judicios timpul pentru a vedea cât mai mult din ce nu ajunsem să văd până la data FNT 2018. La capitolul noi satisfacții notez Constelații (regia: Radu Iacoban) și Stage Dogs (regia: Florin Piersic jr.) de la Teatrul Act, Pentru o mai bună înțelegere (regia: Mimi Brănescu) și Copilul lui Noe (regia: Chris Simion Mercurian) de la Teatrul Metropolis, Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre (regia: Răzvan Mureșan) de la Teatrul Național din Cluj-Napoca, Disputa (regia: Vlad Massaci), coproducție între Teatrul Nottara și Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad, Orchestra Titanic de la Naționalul bucureștean (regia: Felix Alexa), minunatul Pescărușul în regia lui Andrei Șerban de la unteatru din București, The Night Alive (regia: Cristi Juncu) de la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. Alături de anterior văzutele Beție (regia: Radu Afrim), montare a Secției maghiare a Teatrului Național din Târgu Mureș, Hamlet (regia:Victor Ioan Frunză (Teatrul Metropolis din București), Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet (regia: Yuryi Kordonsky), montare multipremiată a Teatrului German din Timișoara, Wolfgang (regia: Radu Afrim) de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Regele moare (regia: Andrei și Andreea Grosu) de la Teatrul Național din București, Ținutul din miezul verii în regia lui Vlad Massaci (Teatrul Mic) și deja menționatele Povestea prințesei deocheate și Îngeri în America au reprezentat elita Festivalului. Deloc puțin! Relev oportunitatea secțiunii Teatrul și societatea. Acum, cu două spectacole care mi-au reținut atenția. Tatăl meu, preotul, de la Teatrul Apollo 111 (regia: Elena Morar) și Despre oameni și cartofi (regia: Radu Afrim), mostră de teatru documentar dus la extem, spectacol de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe. Trebuie de asemenea observată prezența consistentă a spectacolelor de la teatrele independente, celor de mare anvergură precum ACT sau Unteatru, alăturându-li-se montări de la Centrul educațional Replika sau de la Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca. De relevat, de asemenea, revenirea Teatrului Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, cu un atractiv spectacol cu piesa Krum (regia: Luminița Țâcu), probabil cea mai cunoscută și mai montată piesă a dramaturgului israelian Hanoch Levin. Au fost reprezentate/prezente pe afișul FNT 2018 felurite generații de regizori, actori, scenografi. În context, semnalez revenirea (în secțiunea Evenimente găzduite) a regizorului Alexandru Darie. Care, la rândul lui, revine la teatrul politic, cu un spectacol monumental, de mare montare, cu multe efecte speciale în care aduce un punct de vedere personal asupra piesei (mai puțin jucate) Coriolanus a lui Shakespeare. Aceeași secțiune a Evenimentelor găzduite a prilejuit inserarea în FNT a unei sesiuni speciale a Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, sesiune dedicată marcării a 75 de ani de viață a teatrologului George Banu. O subtilă conferință intitulată Teatrul, îl caut peste tot, conferință susținută de sărbătorit, dar și lansarea a unei casete cu trei cărți masive în care se află selecționate și reunite fragmente din scrierile lui George Banu (Editura Nemira) au completat evenimentul. Dacă dansul își are de multă vreme locul în arhitectura și intimitatea FNT, la ediția din 2018 lui i s-a alăturat muzica. Prin concertul Memorabilia susținut de Nicu Alifantis, dar și prin cel al orchestrei Kamer Art dedicat strângerii de fonduri în vederea construirii unui spectacol de oncologie pentru copii.
O expoziție de scenografie a marii artiste Lia Manțoc, o bogată secțiune de lansări de carte, altele decât cele deja menționate ( e vorba despre cărți scrise sau coordonate de Oltița Cîntec,Theodor Cristian Popescu, George Banu, Eugenio Barba și Nicola Savarese, Wajdi Mouawad, Vaslav Nijinski, Doina Papp, Olga Delia Mateescu, Cristian Pepino, Adrian Nuță și Amalia Cioabă, un masterclass Gabriela Corrizo, evenimentul Cehov-Purcărete ai cărui beneficiari principali au fost câțiva tineri actori, atelierul de dans contemporan condus de Ana Maria Lucaciu au completat oferta Festivalului.
Cred , într-adevăr, că vreme de 10 zile, ne-am simțit ori am avut șansa de a fi împreună. Condiția e să vrem să vedem și să facem asta.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro