vineri, mai 7, 2021

Împreună.La FNT,ediția 2018

Am salutat încă din vară, în cuprinsul comentariului dedicat selecției oficiale a spectacolelor din țară și din străinătate, selecție operată de Marina Constantinescu, ideea ca cea de-a XXVIII a ediție a Festivalului Național de Teatru să fie dedicată uriașei regizoare Cătălina Buzoianu.
Scriam atunci că nu doar breasla, ci teatrul românesc contemporan în întregime, cu tot ceea ce înseamnă el, spectacole, evenimente, creatori și spectatori au o datorie, dar și o vină imensă față de acest artist de excepție. Datorie și vină achitate și reparate, fie și măcar în parte, de o seamă de evenimente care au dat substanța cuvenită secțiunii Artistul FNT 2018-Cătălina Buzoianu. Un spectacol din poezia Ninei Cassian, coordonat artistic de însăși Cătălina Buzoianu și interpretat de Roxana Guttman și Florian-Mihai Nițu și lansarea cărților Cătălina Buzoianu:magie, abur, vis (antologie de Florica Ichim și Irina Zlotea, apărută sub egida Fundației Culturale „Camil Petrescu”) și Dimineață pierdută. Dramatizare de Cătălina Buzoianu după romanul Gabrielei Adameșteanu (Editura “Tracus Arte”) au conferit concretețe sărbătoririi. Încadrată de alte câteva recursuri la memorie concretizate prin depunerea Coroanei Regale la Sala Memorie a Hub-ulu FNT din Centrul vechi al Capitalei (firească și demnă marcare a Centenarului și aceasta fiindcă Unirea nu ar fi putut fi imaginată fară o decizie exemplară a unuia dintre marii Regi ai României) și prin omagierea a doi predecesori în arta regiei ai Cătălinei Buzoianu- Lucian Pintilie (ocazie și de (re)lansare a superbului Bricabrac, reeditat de Nemira) și Radu Penciulescu (a fost lansată antologia Radu Penciulescu și teatrul la înălțimea omului, întocmită de Florica Ichim și Ada-Maria Ichim, apărută tot prin grija și efortul Fundației culturale “Camil Petrescu”). Iar cum de câțiva ani încoace Festivalul Național de Teatru și-a redobândit dimensiunea internațională, mi s-a părut cum nu se poate mai adecvată și reflectând întrucâtva însuși formatul importantei manifestări de cultură teatrală ce a avut loc anul acesta la București, Sibiu (aici s-a jucat Povestea prințesei deocheate, producție a Teatrului Național „Radu Stanca”, în regia lui Silviu Purcărete) și Cluj-Napoca (la Teatrul Maghiar de Stat a putut fi văzut spectacolul Îngeri în America, regizat de Victor Ioan Frunză) preț de zece zile, marcarea centenarului Ingmar Bergman. De menționat spectacolul Persona de la unteatru, în regia lui Peter Kerek.
Spre a rezuma oferta de reprezentații, evenimente, colocvii, lansări de carte a celei de-a XXVIII ediții a FNT, caietul-program recurge la 8 rubrici diferite. Adică Spectacole, HUB FNT 2018, Expoziție, Masterclass, Proiecție de film, Concerte, Licitație Artmark, Evenimente găzduite. Enumerară suficientă pentru a înțelege că am avut parte de zece zile pline. Remarcabile nu doar prin cantitate, ci și prin valoare. În rândurile următoare, dau doar câteva detalii.
Secțiunea Spectacole a găzduit 37 de montări din țară și 9 din străinătate. Cele din afara granițelor țării au venit din Irlanda (Prima piesă a lui Cehov în interpretarea artiștilor de la Dead Centre Dublin), Belgia (Mama cu Peeping Tom), Germania, cu excelentul Schaubühne Am Lehninner Theatre Platz din Berlin care a prezentat Domnișoara Iulia și Suflete zbuciumate, Statele Unite ( spectacolul de dans Dezacorduri în afara scenei ) și Olanda (Shoot the Moon, Woke Up Blind, The Statement și Vladimir). Selecția internațională a fost, în opinia mea, perfectă. Exemplară. Sigur, am avut ocazia să admirăm cuceririle tehnologiei, inserarea acestora în teatru, însă, înainte de orice, ne-au luat ochii, ne-au lăsat cu gura căscată calitatea și rigoarea interpretării. Respectul pentru meserie, pentru spectatori și pentru sine. Refuzul lucrului de mântuială. Actorii și dansatorii de mare clasă.
Din producția națională a stagiunii 2017-2018, Marina Cinstantinescu a ales, cum spuneam deja, 37 de producții. O cifră rezonabilă. Așa după cum scriam și în articolul din vară, cred că am avut parte de o selecție echilibrată, inspirată. Sigur, dacă eu aș fi fost în locul Marinei, aș fi renunțat la două-trei spectacole, aș fi adus, în schimb, alte trei-patru. Nimic de mirare în asta. Selecționerul are dreptul la opțiuni subsumate unei idei, unui concept, gustului său propriu, unui slogan (de data aceasta el a sunat Împreună!) și nimeni nu cred că are a se plânge de cine știe ce nedreptate.
Sigur, nu mi-am putut permite luxul de a revedea ceea ce deja văzusem. Cei care au luat parte la reprezentațiile unor spectacole văzute anterior de mine, au împărtășit sau nu opinia selecționerului unic ori cea a autorului acestui articol. Unii au reclamat cazuri flagrante de prezență în Festival cu spectacole de multă vreme nejucate, nerepetate, de unde alterări nepermise, alții mi-au spus că au fost cazuri evidente în care nu se știa foarte bine textul, o a treia categorie mi-au descris spectacole într-un mod care mi s-a părut a fi extrem de îndepărtat de calitatea la care le văzusem eu în urmă cu ceva vreme. Cel mai adesea la data premierei. De toate aceste ecarturi de la normalitate de vină nu se face directorul FNT.
Mi-am folosit cât mai judicios timpul pentru a vedea cât mai mult din ce nu ajunsem să văd până la data FNT 2018. La capitolul noi satisfacții notez Constelații (regia: Radu Iacoban) și Stage Dogs (regia: Florin Piersic jr.) de la Teatrul Act, Pentru o mai bună înțelegere (regia: Mimi Brănescu) și Copilul lui Noe (regia: Chris Simion Mercurian) de la Teatrul Metropolis, Despre senzația de elasticitate când pășim peste cadavre (regia: Răzvan Mureșan) de la Teatrul Național din Cluj-Napoca, Disputa (regia: Vlad Massaci), coproducție între Teatrul Nottara și Teatrul Clasic Ioan Slavici din Arad, Orchestra Titanic de la Naționalul bucureștean (regia: Felix Alexa), minunatul Pescărușul în regia lui Andrei Șerban de la unteatru din București, The Night Alive (regia: Cristi Juncu) de la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești. Alături de anterior văzutele Beție (regia: Radu Afrim), montare a Secției maghiare a Teatrului Național din Târgu Mureș, Hamlet (regia:Victor Ioan Frunză (Teatrul Metropolis din București), Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet (regia: Yuryi Kordonsky), montare multipremiată a Teatrului German din Timișoara, Wolfgang (regia: Radu Afrim) de la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Regele moare (regia: Andrei și Andreea Grosu) de la Teatrul Național din București, Ținutul din miezul verii în regia lui Vlad Massaci (Teatrul Mic) și deja menționatele Povestea prințesei deocheate și Îngeri în America au reprezentat elita Festivalului. Deloc puțin! Relev oportunitatea secțiunii Teatrul și societatea. Acum, cu două spectacole care mi-au reținut atenția. Tatăl meu, preotul, de la Teatrul Apollo 111 (regia: Elena Morar) și Despre oameni și cartofi (regia: Radu Afrim), mostră de teatru documentar dus la extem, spectacol de la Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe. Trebuie de asemenea observată prezența consistentă a spectacolelor de la teatrele independente, celor de mare anvergură precum ACT sau Unteatru, alăturându-li-se montări de la Centrul educațional Replika sau de la Reactor de creație și experiment din Cluj-Napoca. De relevat, de asemenea, revenirea Teatrului Național “Mihai Eminescu” din Chișinău, cu un atractiv spectacol cu piesa Krum (regia: Luminița Țâcu), probabil cea mai cunoscută și mai montată piesă a dramaturgului israelian Hanoch Levin. Au fost reprezentate/prezente pe afișul FNT 2018 felurite generații de regizori, actori, scenografi. În context, semnalez revenirea (în secțiunea Evenimente găzduite) a regizorului Alexandru Darie. Care, la rândul lui, revine la teatrul politic, cu un spectacol monumental, de mare montare, cu multe efecte speciale în care aduce un punct de vedere personal asupra piesei (mai puțin jucate) Coriolanus a lui Shakespeare. Aceeași secțiune a Evenimentelor găzduite a prilejuit inserarea în FNT a unei sesiuni speciale a Secției de Filologie și Literatură a Academiei Române, sesiune dedicată marcării a 75 de ani de viață a teatrologului George Banu. O subtilă conferință intitulată Teatrul, îl caut peste tot, conferință susținută de sărbătorit, dar și lansarea a unei casete cu trei cărți masive în care se află selecționate și reunite fragmente din scrierile lui George Banu (Editura Nemira) au completat evenimentul. Dacă dansul își are de multă vreme locul în arhitectura și intimitatea FNT, la ediția din 2018 lui i s-a alăturat muzica. Prin concertul Memorabilia susținut de Nicu Alifantis, dar și prin cel al orchestrei Kamer Art dedicat strângerii de fonduri în vederea construirii unui spectacol de oncologie pentru copii.
O expoziție de scenografie a marii artiste Lia Manțoc, o bogată secțiune de lansări de carte, altele decât cele deja menționate ( e vorba despre cărți scrise sau coordonate de Oltița Cîntec,Theodor Cristian Popescu, George Banu, Eugenio Barba și Nicola Savarese, Wajdi Mouawad, Vaslav Nijinski, Doina Papp, Olga Delia Mateescu, Cristian Pepino, Adrian Nuță și Amalia Cioabă, un masterclass Gabriela Corrizo, evenimentul Cehov-Purcărete ai cărui beneficiari principali au fost câțiva tineri actori, atelierul de dans contemporan condus de Ana Maria Lucaciu au completat oferta Festivalului.
Cred , într-adevăr, că vreme de 10 zile, ne-am simțit ori am avut șansa de a fi împreună. Condiția e să vrem să vedem și să facem asta.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Voi, treziți-vă!

Cezar Victor Năstase este convins că: ”Dacă s-ar reintroduce pedeapsa capitală aceasta ar trebui aplicată în primul rând cozilor de topor și...

PNRR: Eșecul din spatele unui succes cosmetizat

Pe măsură ce se devoalează noi informații din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), se poate observa că acest plan este...

Și în România este confirmat începutul declinului pandemiei Covid-19 (Actualizat)

După o așteptare nu agreabilă, evoluțiile de după 20 aprilie au început să devină pozitive și la nivelul ratelor de mortalitate iar cele două curbe și-au armonizat mișcările descendente. Armonizarea nu a survenit după două săptămâni, cum era de așteptat din evoluțiile anterioare şi din alte ţări, ci după trei săptămâni, cea de a treia consemnând o surprinzătoare recrudescență a mortalității.

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Paștele – Anul II al pandemiei

          După suferința Vinerii Mari, înfricoșați de chinul și moartea lui Isus, apostolii au căzut sub povara descurajării și a fricii. Timp...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro