vineri, martie 29, 2024

Imre Nagy, Revolutia Maghiara si socialismul democratic

În „Jurnalul Fericirii”, N. Steinhardt își mărturisește admiratia pentru cel care, in mai puțin de doua saptamani, a renunțat la crezul comunist s-a transformat in luptător pentru democrație. Il compara cu traseul unui sfant. E vorba de metanoia, de de convertire, de desvrajire. Imre Nagy a fost spânzurat pe I6 iunie 1958 sub acuzația de „complot contrarevolutionar” .

Cel numit de sovietici sa „normalizeze: Ungaria, Janos Kadar, fusese ministru de stat in al doilea guvern Nagy. Cu sprijinul ambasadei sovietice, a părăsit Ungaria si a ajuns in „măreața Uniune” unde a format un asa-zis „Guvern Muncitoresc Țărănesc”. Era de fapt un regim al celui mai abject colaboraționism cu ocupantul. Exista numeroase cărți care vorbesc despre Nagy si revoluția democratic sociala cu care s-a identificat. Amintesc aici volumele semnate de Anne Applebaum, Agnes Heller si Ferenc Feher, Paul Lendvai, Janos Rainer, Viktor Sebestyen. Inspirata de insurectia maghiara, Hannah Arendt a scris un epilog pentru o nouă ediție a Originilor totalitarismului. Socialismul democratic preconizat de Nagy si camarazii sai (Pal Maleter, Geza Losonczy, Miklos Gimes, Miklos Vasarhelyi) însemna pluralism, multipartidism, libertatea presei, sindicate libere, constituționalism,democrație participativa, renasterea persoanei juridice si a persoanei morale. Exact opusul leninismului. Pactul de la Varșovia fusese înființat in 1955. Dupa un an, Ungaria isi proclama neutralitatea si refuza să mai fie vasala Kremlinului.

În cartea mea Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel, tradusa in romaneste de regretatul Alexandru Vlad, am examinat pe larg reacțiile din Blocul Sovietic la experimentul maghiar. Liderii comuniști de la Praga, Berlinul de Est, București, Tirana, Sofia, erau ingroziti, panicati,  turbati. Le fugea pamantul de sub picioare. După răpirea de către trupele speciale, Nagy si apropiatii sai au ajuns in Romania. Li s-a impus domiciliu obligatoriu la Snagov. Se ocupau de ei „tovarășii de încredere”, ilegaliști vorbitori nativi de maghiara, in primul rand Valter Roman, directorul Editurii Politice si Iosif Ardeleanu, șeful Direcției Presei (cenzura). Încercările de a frange rezistența lui Nagy au eșuat. Dej era ținut la curent cu aceste presiuni. Pe una din notele Securității, a scris cu mâna lui: „Sa-l descoasem si apoi sa-l spanzuram. De limba.” Roman se cunoștea cu Nagy de la Moscova. Rolul său era sa apeleze la amintirile comune din anii cominternisti si de a obține o „spovedanie” ca proba juridica. Dej îi ținea la curent pe Hrușciov si Kadar despre aceste convorbiri. În final, membrii guvernului Nagy au fost „expediati” la Budapesta unde au fost intemnitati si, patru dintre ei, executati. Pe Miklos Vasarhelyi, condamnat la 10 ani, aveam sa il intalnesc in toamna anului 1988 la o conferinta la University of Mississippi.

Fusese liderul guvernului revoluționar antitotalitar timp de 10 zile, între 23 octombrie si 4 noiembrie 1956. Ambasadorul URSS la Budapesta era Iuri Andropov, viitorul președinte al KGB, idolul lui Putin. Nagy a fost îngropat anonim într-un cimitir din capitala ungară. In iunie 1989, peste o sută de mii de oameni au participat la ceremonia re-inhumarii sale. Liderul din epoca al formațiunii de opozitie Fidesz, actualul premier autoritar si putinofil Viktor Orban era pe atunci un înfocat susținător al valorilor liberale. A rostit un discurs emoționant Au trecut 33 de ani. Andropov promisese ca nu va urma o revanza sângeroasă.. A mințit. E bine sa ne amintim acest lucru îndeosebi acum, cand unii par dispuși sa creada, ori sa pretindă a crede, in promisiunile lui Putin. 

Viktor Orban in iunie 1989

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Interesanta contrapunerea acestor doua figuri proeminente ale istoriei Ungariei.
    Sacrificiul lui Nagy, executat prin oribila metoda a sugrumarii prin tragere de picioare – supliciu mostenit din arsenalul Imperiului Habsburgic si aplicat in 1849 in zidul cetatii Aradului generalilor lui Kossuth – la fel ca si a celorlalti participanti la rascoala anti-sovietica budapestana a contribuit extrem de mult la prestigiul Ungariei in Vest si a pus bazele excelentului start dupa 1989 pe care l-a avut aceasta tara, altfel doar ceva mai putin slugarnica decat Bulgaria fata de „Marele frate” sovietic si nicidecum rebela ca Polonia.
    In schimb fostul „Wunderkind” al politicii reformiste maghiare a devenit o creatura vicleana, ahtiata de putere, kellner impecabil mitteleuropean al unui dictator care fara indoiala el ar merita cu prisosinta sa sfarsesca tintuit de gat pe instrumentul de supliciu austro-ungar. Fie si numai pentru crimele comise in Ucraina in prima luna dupa invazie. In consecinta ar fi timpul ca dl.Orban, care a avut lipsa de bun simt sa isi puna trolii sa il compare pe opozantul sau in alegeri cu Ceausescu, sa inceapa sa mediteze la gandirea politica si sfarsitul dictatotrului dambovitean.

  2. „Beria avea un plan de schimbare a conducerii si in Ungaria. L-a impins in fata pe Imre Nagy, ca posibil prim-ministru. Inca din anii ’30, Nagy fusese agent cu norma intreaga al NKVD-ului, cu numele conspirativ Volodea. Serviciile aduse de el au fost considerate foarte valoroase. Ideea lui Beria era sa-l aiba pe Nagy, omul lui, intr-o pozitie-cheie in conducerea ungara. Nagy ar fi fost foarte ascultator fata de instructiunile primite de la Moscova.”
    Citat din cartea lui Pavel Sudoplatov – Misiuni speciale. Arhitectura terorii.
    Mana lunga a CEKA-NKGB-KGB-FSB se intinde in continuare in multe guverne din Europa. Vezi prietenia lui Boris cu un agent important KGB, fostul sef de cabinet al fostului Willy Brandt, vecinul Orban, Serbia. Si multe nu se spun pentru ca ar face de ras serviciile din diferite tari. Preocuparea principala a Rusiei prin intermediul KGB post al doilea razboi a fost infiltrarea masiva. Ca politica de stat, pentru realizarea suprematiei mondiale. Din pacate liderii occidentali nu au invata nimic din episodul Hitler. In 2014 Rusia trebuia oprita, intervenit ferm. Dar doar s-au facut ca fac ceva in ciuda garantiilor oferite de asa zisele mari puteri in 1994. Iar apoi a venit episodul Trump probabil filmat cu niste FSB-iste in pat in timpul vizitelor la Moskova.
    Foarte instructiva cartea lui Sudoplatov.

    • Toți liderii comuniști est europeni instaurati in tarile ocupate după 1945 au fost oamenii rușilor. Mai toti au trait in Rusia inainte de 1944 -1945, majoritatea în regim de trădători. Unii au murit prematur (Bierut) alții, precum Ulbricht, Honecker, Jivkov, sau Kadar, au stat ani lungi la putere. Dacă Valter Roman mai trăia astăzi încă ar fi încasat pensia de general.
      Romanii s-au purtat mizerabil fata de Nagy, dar admirabil in 1919 când l-au fugărit pe alt agent al rusilor, Bela Kun.

      • ”Romanii s-au purtat mizerabil fata de Nagy”

        Cu doar 16 ani mai devreme, Ungaria anexase Transilvania de Nord, pe care Stalin a retrocedat-o României practic prin proprie voință. Mai mult decât atât, România era încă ocupată de trupele sovietice și retragerea lor în 1958 a depins destul de mult de cooperarea cu sovieticii în timpul evenimentelor din 1956 din Ungaria.

        Imre Nagy era un comunist la fel ca ceilalți, România nu-i datora absolut nimic. România era condusă de oamenii rușilor și nu avea multe opțiuni, dacă voia să vadă trupele sovietice plecate de pe teritoriul ei.

        • Stalin a dat României Transilvania numai după instalarea guvernului Groza. A fost un șantaj destul de transparent. Pana atunci in Transilvania de N ocupata de trupele sovietice rusii au lăsat pe poziție administrația maghiara.
          Documente descoperite in arhivele rusești in anii 1990 (pe care istoricii noștri nu le-au folosit din plin când erau încă deschise) arata ca Walter Roman a militat pentru crearea unui stat separat numit Transilvania (sau mai degrabă Erdély pentru ca asta era, alături de idiș si, poate, rusa, limba pe care Walter Roman o cunoștea mai bine). Prezenta lui Petre Roman in fruntea guvernului roman este similara cu prezenta unui fiu al lui Quisling in fruntea Danemarcei.

          • În 1989, era de așteptat ca sovieticii să-și pună oamenii lor la București. Ceaușescu nu putea fi dat jos fără sprijin extern, iar România era în ”parohia” Moscovei. În niciun caz nu veneau americanii și englezii să schimbe regimul de la București, numai sovieticii puteau face asta.

            Sigur că ”Stalin a dat României Transilvania numai după instalarea guvernului Groza”, metoda asta a fost aplicată în permanență de sovietici. Țările care acceptau controlul sovietic primeau teritoriile revendicate, în timp ce țările care refuzau controlul sovietic se alegeau cu conflicte înghețate. Asta nu s-a schimbat nici în prezent, Putin încă n-a descoperit vreo soluție originală.

        • „Imre Nagy era un comunist la fel ca ceilalți, România nu-i datora absolut nimic.”
          Observ, cu oarece satisfacție, ca nu adoptați poziția la moda (si a articolului de mai sus) ca Nagy era un fel de social democrat avant la lettre.
          De acord ca România nu-i datora nimic lui Nagy, dar nici nu trebuia sa spele rufele murdare al rușilor. De ce rusii nu l-au dus in Polonia, Cehoslovacia sau RDG?
          Intre 1945 -1955 danezii nu i-au dat înapoi pe transfugii regimului de la Vichy deși aveau o groaza de colaboratori pe care-i condamnaseră la moarte. E drept ca nu aveau trupe de ocupație rusesti.
          PS
          In comentariul de mai sus am făcut o confuzie intre Danemarca si Norvegia. Quisling era norvegian.

          • În ”cariera” lui de turnător, Imre Nagy a denunțat peste 200 de persoane, din care cel puțin 15 au fost executate. Două săptămâni de anti-sovietism nu echilibrează balanța, iar Imre Nagy a avut exact soarta pe care a rezervat-o și el altora.

            Între România și Ungaria exista (și există!) o adversitate care nu era valabilă și între Ungaria și RDG sau între Ungaria și Poloni. Iar România trebuia să-și dovedească și obediența față de ruși, altfel Hrușciov nu ar fi retras trupele de ocupație, am scris deja asta.

          • „De ce rusii nu l-au dus in Polonia, Cehoslovacia sau RDG?”

            Pentru ca in aceste state nu erau etnici maghiari aserviti….

      • “ Toți liderii comuniști est europeni instaurati in tarile ocupate după 1945 au fost oamenii rușilor. Mai toti au trait in Rusia inainte de 1944 -1945, majoritatea în regim de trădători. ”
        Fraza actualizată:
        Toți lideri est europeni aleși/instaurati in tarile “eliberate” de comunism după 1989 au fost oamenii rușilor. Mai toti au făcut studiile in Rusia, majoritatea în regim de trădători.

    • Pavel Sudoplatov a fost agent Ceka/NKVD/KGB din 1919 si pana in 1953 la moartea lui Stalin. Ce scrie Sudopalov este cu acordul strict al KGB-ului si se bazeaza pe documente atat advarate dar si falsificate furnizate de KGB. (cel mai puternic Centru de Falsificari de Documente din Istorie s-a aflat si se afla inca la Moscova).

      • Multe documente au fost copiate din arhive dupa liberalizarea partiala a accesului la ele. Aceste documente au fost vandute pe bani buni chiar de „cercetatorii” care le-au copiat. In ceea ce-l priveseste pe I. Nagy, acesta ar fi aflat ca urmeaza sa fie „epurat” de Hrusciov ca si majoritatea celor care au activat pe vremea lui Stalin si s-a hotarit brusc sa puna de o mica revolutie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro